Spete dizolvare firma. Decizia 1041/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1041/
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 3: Petruța Micu
Grefier: - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de petenții și SC SA împotriva sentinței civile nr. 183/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI prin de pe lângă Tribunalul Timiș, având ca obiect dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura este completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat și constatând că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține cauză spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 183/18.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea formulata de reclamantul Oficiul Național al Registrului Comerțului B - prin CTî mpotriva paratei SC SA, a dispus dizolvarea paratei si publicarea hotărârii de dizolvare in Monitorul Oficial al Romaniei, partea a IV-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamantul C B - prin ORC Tac hemat in judecata parata SC SA, solicitând să dispună dizolvarea paratei societate comerciala si publicarea hotărârii de dizolvare în al României, partea a IV-a, fără cheltuieli de judecata.
Tribunalul Timișa reținut că reclamantul a solicitat admiterea cererii, cu motivarea ca parata nu a înțeles să procedeze la majorarea capitalului social la nivelul de 90.000 lei in condițiile legii, anexând actele si documentele doveditoare.
Parata a formulat întâmpinare prin care a învederat că vor deveni proprietari de drept ai terenului înscris in Cf nr. 2151 sub nr. top 1832/481/1/b, teren care va fi adus ca aport în natură la capitalul social al societății, pârâta fiind doar proprietar în fapt al acestuia, valoarea terenului acoperind suma cerută de lege pentru continuarea activității societății.
Reclamanta a depus și concluzii scrise prin care a învederat instanței cu privire la intenția pârâtei de majorare a capitalul că este netemeinică, pârâta fiind in continuare in pasivitate întrucât până la acest termen nu a înregistrat nici o cerere in registrul comerțului având ca obiect majorarea capitalului social.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții și SC SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-.
Prin recursul formulat, petentul a solicitat admiterea recursului său în baza motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și ale art. 304 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință, respingerea ca nelegală și netemeinică a acțiunii promovate de către reclamant, având ca obiect dizolvarea societății al cărui acționar majoritar este acest petent, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, petentul a arătat că în fapt, prin sentința civilă nr. 183/18.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în mod nelegal și netemeinic cererea de dizolvare formulată de reclamantul prin T împotriva, fără să motiveze în vreun fel această hotărâre, invocând faptul că prima instanță a enumerat în considerentele hotărârii atacate doar câteva articole din Codul d e procedură civilă și din Legea nr. 31/ 1990, fără a argumenta în nici un fel legătura de fapt și de drept dintre aceste texte de lege și obiectul cererii de dizolvare promovate de către reclamantul menționat în prezentul dosar. Față de această împrejurare, consideră că instanța de fond a ignorat dispozițiile de natură imperativă ale art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, care dispun în mod expres ca hotărârea dată de instanță cuprinde "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", text de lege care dă expresie principiului general potrivit căruia instanțele sunt obligate să se pronunțe asupra tuturor probelor administrate de către părți în proces și să soluționeze în mod motivat cauza în funcție de aceste probe și de apărările formulate de către cele două părți.
Se susține că în condițiile în care această normă a fost edictată în scopul de a se asigura o bună administrare a justiției și de a întări încrederea justițiabililor în legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate în procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată, consideră că Tribunalul Timiș nu era în drept să pronunțe în cauză o sentință lipsită de orice motivare de fapt și fără nici o argumentație privind legătura dintre cererea formulată de reclamant și textele de lege inserate în cuprinsul hotărârii atacate. Mai mult, consideră că motivarea hotărârii instanței de fond trebuia să se refere și să fie în concordanță atât cu toate probele depuse de către părți în susținerea pozițiilor lor procesuale, cât și cu toate argumentele și apărările părților, formulate pe fondul cauzei, în scopul susținerii alegațiilor lor.
Petentul menționează că în condițiile în care prima instanță nu s-a pronunțat în nici un fel asupra adresei formulate de societatea al cărei acționar majoritar este, către Guvernul României, și nici asupra documentației întocmite pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, probe esențiale pentru corecta soluționare a cauzei, prin care consideră că a dovedit demararea formalităților în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 2151 sub nr. top. 1832/ 481/ 1/ b, teren pe care în prezent îl stăpânește doar în fapt și care va fi adus ca aport în natură la capitalul social al societății, consideră că aceasta a încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului său în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței civile nr. 183/18.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, în sensul respingerii acțiunii reclamantului prin
Față de împrejurarea că societatea pârâtă a făcut dovada demarării formalităților în vederea măririi capitalului social la valoarea cerută de dispozițiile Legii nr. 31/1990, consideră că nu se află în situația prevăzută de prevederile art. 237 alin. 1 lit. d ) din actul normativ menționat pentru a fi supuși procedurii de dizolvare.
Se mai arată că instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale citate, motiv pentru care consideră că se impune modificarea în tot a acestei hotărâri potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. Consideră că a dovedit nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile nr. 183/18.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, drept pentru care solicită admiterea recursului în baza motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și ale art. 304 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței recurate și pe cale de consecință, respingerea ca nelegală și netemeinică a acțiunii promovate de către recurent în prezentul dosar, având ca obiect dizolvarea societății al cărui acționar majoritar este petentul.
Prin recursul formulat, petenta, a solicitat admiterea recursul său în baza motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și ale art. 304 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea ca nelegală și netemeinică a acțiunii promovate de către reclamant în prezentul dosar, având ca obiect dizolvarea societății recurente.
În motivarea recursului, s-a arătat că în fapt, prin sentința civilă nr. 183/18.03.2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis în mod nelegal și netemeinic cererea de dizolvare formulată de reclamantul prin T împotriva societății recurente, fără să motiveze în vreun fel această hotărâre, că prima instanță a enumerat în considerentele hotărârii atacate doar câteva articole din Codul d e procedură civilă și din Legea nr. 31/ 1990, fără a argumenta în nici un fel legătura de fapt și de drept dintre aceste texte de lege și obiectul cererii de dizolvare promovate de către reclamantul menționat în prezentul dosar. Consideră că instanța de fond a ignorat dispozițiile de natură imperativă ale art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, care dispun în mod expres că hotărârea dată de instanță cuprinde "motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", text de lege care dă expresie principiului general potrivit căruia instanțele sunt obligate să se pronunțe asupra tuturor probelor administrate de către părți în proces și să soluționeze în mod motivat cauza în funcție de aceste probe și de apărările formulate de către cele două părți.
Se mai susține că în condițiile în care această normă a fost edictată în scopul de a se asigura o bună administrare a justiției și de a întări încrederea justițiabililor în legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate în procesele aflate pe rolul instanțelor de judecată, consideră că Tribunalul Timiș nu era în drept să pronunțe în cauză o sentință lipsită de orice motivare de fapt și fără nici o argumentație privind legătura dintre cererea formulată de reclamant și textele de lege inserate în cuprinsul hotărârii atacate. Mai mult, consideră că motivarea hotărârii instanței de fond trebuia să se refere și să fie în concordanță atât cu toate probele depuse de către părți în susținerea pozițiilor lor procesuale, cât și cu toate argumentele și apărările părților, formulate pe fondul cauzei, în scopul susținerii alegațiilor lor.
Recurenta afirmă că în condițiile în care prima instanță nu s-a pronunțat în nici un fel asupra adresei formulate de societate către Guvernul României și nici asupra documentației întocmite pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, probe esențiale pentru corecta soluționare a cauzei, prin care apreciază că a dovedit demararea formalităților în vederea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF nr. 2151 sub nr. top. 1832/ 481/ 1/ b, teren pe care în prezent îl stăpânește doar în fapt și care va fi adus ca aport în natură la capitalul social al societății, consideră că aceasta a încălcat în mod flagrant dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului în temeiul prevederilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă și modificarea în tot a sentinței civile nr. 183/18.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, în sensul respingerii acțiunii reclamantului prin
Față de împrejurarea că societatea recurentă a făcut dovada demarării formalităților în vederea măririi capitalului social la valoarea cerută de dispozițiile Legii nr. 31/ 1990, aceasta consideră că nu ne aflăm în situația prevăzută de prevederile art. 237 alin. 1 lit. d din actul normativ menționat, pentru a fi supuși procedurii de dizolvare. Se apreciază că prin pronunțarea hotărârii atacate, instanța de fond a aplicat în mod greșit dispozițiile legale citate, motiv pentru care consideră că se impune modificarea în tot a acestei hotărâri potrivit prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Concluzionând, societatea recurentă consideră că prin argumentația și susținerile sale, a dovedit nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile nr. 183/ 18.03.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, drept pentru care solicită admiterea recursului în baza motivelor prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și ale art. 304 Cod procedură civilă, modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea ca nelegală și netemeinică a acțiunii promovată de către recurent în prezentul dosar, având ca obiect dizolvarea societății petente.
Reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI prin de pe lângă Tribunalul Timiș a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic, cu motivarea că susținerile invocate de pârâta-recurentă, referitoare la obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului înscris în nr.2151, nr. cadastral 1832/481/1/b, teren ce urmează a fi adus ca aport în natură la capitalul social al pârâtei, sunt neîntemeiate, întrucât documentația la care face referire recurenta privește SÎNNICOLAU M, societate radiată ca urmare a închiderii procedurii falimentului și radierea debitoarei, și nicidecum SA. Până la data prezentei nu s-a înregistrat în registrul comerțului pentru SC SA nici o cerere de înscriere mențiuni având ca obiect majorarea capitalului social, deși societatea avea posibilitatea majorării capitalului social prin aporturi în natură conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 31/1990 republicată, codificată și completată.
Se mai arată că nivelul capitalului social la societățile pe acțiuni și la societățile în comandită pe acțiuni prezintă o importanță deosebită, atât pentru acționari, cât și pentru terții care intră în legătură de afaceri cu societatea, fiind un element ce oglindește capacitatea acesteia de a derula afaceri și o garanție pentru acoperirea eventualelor pierderi. De altfel, separat de publicitatea efectuată prin registrul comerțului, Legea nr. 31/1990 impune - la art.74 alin.(3) - ca nivelul capitalului subscris și vărsat să fie înscris pe toate facturile, ofertele, comenzile, tarifele, prospectele și orice alte documente emise de societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, precum și pe pagina de internet, sub sancțiunea amenzilor contravenționale prevăzute la art. 270. De asemenea, pentru a exista siguranța că nivelul real al capitalului social este cel înregistrat și afișat, la art. 153 indice 24 este instituită obligația societății de a-l reconstitui sau de a se dizolva, în cazul pierderii a mai mult de J din acesta.
Legea nr.31/1990, republicată, modificată și completată, nu prevede nici un fel de derogări de la norma sa, astfel că prevederea statuată prin art.10 alin.1 privind valoarea capitalului social minim al societății pe acțiuni sau al societății în comandită pe acțiuni de 90.000 lei este una imperativă, astfel că invocarea recurentei în ceea ce privește intenția sa de a majora capitalul social este netemeinică, aceasta fiind în continuare în pasivitate, întrucât până la data prezentei nu s-a înregistrat în registrul comerțului nici o cerere având ca obiect majorarea capitalului social, societatea figurând în baza de date cu un capital social de 7172,50 RON, adică sub limita legală prevăzută de art. 10 alin.(1) Legea nr. 31/1990 republicată, modificată și completată, respectiv 90.000 RON. Se mai arată că societatea poate să ceară înscrierea în registrul comerțului a mențiunii de majorare capital social până la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești de dizolvare, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin.(2) din Legea nr. 31/1990.
Astfel, intimatul ORC T apreciază recursul ca fiind neîntemeiat, fapt pentru care solicită respingerea acestuia.
La termenul de judecată din 29.09.2008, recurenta petentă SC SA a depus la dosar cerere de suspendare a judecării prezentului dosar, întemeiată pe art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr- al Judecătoriei Sânicolaul M, având ca obiect anularea unor acte de transfer de acțiuni ale societății menționate și restabilirea structurii acționariatului SC SA.
În motivarea cererii, se arată că la data acesteia, structura acționariatului SC SA este incertă, deoarece recurentul a formulat o cerere de anulare a unor acte de transfer de acțiuni ale societății, încheiate între acesta și numitul și de restabilire a structurii acționariatului SC SA, cerere care face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Sânicolaul
Se susține că până la soluționarea irevocabilă a acestui litigiu este imposibilă majorarea capitalului SC SA la suma de 90.000 lei cerută de dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată, deoarece în condițiile incertitudinii structurii acționariatului SC SA, nu se poate stabili cu ce aport de capital trebuie să contribuie fiecare acționat în parte, considerând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește cererea de suspendare formulată de petenta SC SA, Curtea apreciază că nu se impune suspendarea judecării cauzei, considerând că între cele două cauze nu există o legătură directă, iar soluționarea prezentei cauze nu atârnă de soluționarea cauzei care face obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Sânicolau M, astfel încât cererea va fi respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește recursurile declarate de petenții și SC SA, Curtea va constata că acestea nu sunt întemeiate, urmând a fi respinse, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, așa cum corect s-a reținut și în hotărârea primei instanțe, deși petenta SC SA, ca societate pe acțiuni, avea obligația legală, instituită de art. 10 din Legea nr. 31/1990, de a majora capitalul social la suma de 90.000 lei, ea nu s-a conformat acestei obligații, astfel că în mod legal s-a dispus dizolvarea acesteia.
Curtea constată că nici până în prezent nu s-a înregistrat la registrul comerțului pentru SC SA nici o cerere de înscriere mențiuni având ca obiect majorarea capitalului social, deși societatea avea posibilitatea majorării capitalului social prin aporturi în natură conform dispozițiilor art. 210 din Legea nr. 31/1990.
Curtea reține că nivelul capitalului social la societățile pe acțiuni și la societățile în comandită pe acțiuni prezintă o importanță deosebită, atât pentru acționari, cât și pentru terții care intră în legătură de afaceri cu societatea, fiind un element ce oglindește capacitatea acesteia de a derula afaceri și o garanție pentru acoperirea eventualelor pierderi. De altfel, separat de publicitatea efectuată prin registrul comerțului, Legea nr. 31/1990 impune - la art.74 alin.(3) - ca nivelul capitalului subscris și vărsat să fie înscris pe toate facturile, ofertele, comenzile, tarifele, prospectele și orice alte documente emise de societățile pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, precum și pe pagina de internet, sub sancțiunea amenzilor contravenționale prevăzute la art. 270. De asemenea, pentru a exista siguranța că nivelul real al capitalului social este cel înregistrat și afișat, la art. 153 indice 24 este instituită obligația societății de a-l reconstitui sau de a se dizolva, în cazul pierderii a mai mult de J din acesta.
Legea nr. 31/1990 nu prevede nici un fel de derogări de la norma legală care privește majorarea capitalului social, astfel că prevederea din art.10 alin.1 privind valoarea capitalului social minim al societății pe acțiuni sau al societății în comandită pe acțiuni de 90.000 lei este una imperativă, astfel că motivele invocate de recurenți în ceea ce privește intenția de a majora capitalul social sunt netemeinice, petenta SC SA fiind în continuare în pasivitate, întrucât până la data prezentei nu s-a înregistrat în registrul comerțului nici o cerere având ca obiect majorarea capitalului social, societatea figurând în baza de date a registrului comerțului cu un capital social de 7172,50 RON, adică sub limita legală prevăzută de art. 10 alin.(1) Legea nr. 31/1990.
Susținerea recurenților că s-au făcut demersuri pentru obținerea atestatului de proprietate asupra terenului pe care în prezent petenta SC SA doar îl folosește și care va fi adus ca aport la capitalul social sunt nefondate, întrucât obligația instituită de Legea nr. 31/1990 privind nivelul minim al capitalului social este una imperativă și nu poate fi condiționată aplicarea sa de un drept eventual al petentei asupra unor bunuri care ar putea fi aduse ca aport la capitalul social.
În aceste condiții, întrucât nu există în cauză motive de modificare sau casare a sentinței recurate, în baza art. 312. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate de petenții și SC SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de suspendare a cauzei, formulată de petenta SC SA.
Respinge recursurile declarate de petenții și SC SA împotriva sentinței civile nr. 183/18.03.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.11. 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./02.12.2008
Dact./02.12.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător-sindic:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu, Petruța Micu
