Spete dizolvare firma. Decizia 131/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.131
Ședința publică de la 19 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Veronica Dănăilă
JUDECĂTOR I -
GREFIER - -
.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanții și, împotriva sentinței comerciale nr.11814/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanții.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că intimata nu a depus la dosar copia hotărârii pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială la data de 17.09.2008 și copiile tuturor hotărârilor Adunării Generale a Asociaților cu caracter ordinar sau extraordinar adoptate în cadrul SC SRL din registrele speciale, în perioada 2006 pana la zi, înscrisuri solicitate de către instanță prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
Apărătorul intimatei depune la dosar azi, în ședință publică, copia hotărârii pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială la data de 17.09.2008 și situațiile financiare pentru anii 2006 și 2007, înscrisuri solicitate de către instanță prin încheierea de ședință de la termenul anterior.
La cererea instantei cu privira la chestiunea nedepunerii proceselor verbale atestand organizarea si desfasurarea adunarilor generale în cadrul SC SRL, avocatul a subliniat in cadrul concluziilor sale ca societatea a functionat in baza deciziilor sale, luate ca administrator, suficiente, de vreme ce singura activitate a SC SRL a constat in administrarea activului, actiunile reprezentand 80% din totalul actiunilor emise de catre SC Auto Marfă SA Se subliniaza dispozițiile art.10 din contractul de societate consemnat la dosar care circumstanțiază limitele mandatului administratorului societății intimate.
De asemenea, aparatorul intimatei arata ca după anul 2006 nu au avut loc nici sedintele AGA anuale pentru aprobarea situatiilor financiare corespunzatoare anilor 2006-2008 si ca acestea au fost depuse la Oficiul Național al Registrului Comerțului, "tot asa cum au fost depuse si in instantei". Subliniaza ca situațiile contabile au fost depuse ca urmare a hotărârii administratorului.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Arată că interesul apelanților este de a prelua conducerea SC AUTO MARFĂ SA Raportat la toate criticile aduse de către apelanți, rezultă fără echivoc că se află în ipoteza unei acțiuni șicanatorii, formulată cu rea-crediță de către acționarii minoritari din dorința acestora de a obține altceva decât ce le este conferit de drepturile legale potrivit contractului de societate și dispozițiilor legale. Depune la dosar note scrise și practică judiciară.
CURTEA
Deliberând asupra apelului cu care a fost învestită, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 18814/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, instanța a respins ca neîntemeiată cererea reclamanților și, cerere având ca obiect dizolvarea societății SC SRL, pârâtă în cauză, desemnarea lichidatorului și cheltuieli de judecată, și a obligat reclamanții la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel s-a reținut că, reclamanții au solicitat dizolvarea societății pârâte în temeiul art. 227 lit. e) din Legea nr.31/1990 cu motivarea că, împreună cu domnul dețin funcția de asociați în SC SRL, societate în care domnul deține funcția de administrator statutar. Întrucât reclamanții aveau domiciliul în Canada, au dat un mandat personal domnului pentru administrarea părților sociale deținute în societatea pârâtă, mandat revocat în anul 2007, datorită faptului că s-a abuzat de însărcinările primite și hotărârile luate nu au ținut cont de voința reală a celorlalți asociați, societatea pârâtă nu mai are profit, nu mai deține bunuri imobiliare, iar între asociați există conflicte neconciliabile.
Au arătat reclamanții că au încercat convocarea adunării generale la 11.03.2008, însă administratorul societății pârâte nu s-a prezentat, astfel încât adunarea nu a putut avea loc. Se arată că în prezent singura activitate a SC SRL este legată de administrarea pachetului de acțiuni de 80% deținut în SC Auto Marfă SA T, societate pentru care la 14.04.2008 administratorul SC SRL a hotărât dizolvarea și lichidarea societății de transport, contrar intereselor reclamanților.
De asemenea, reclamanții au arătat că domnul a transferat activele SC SRL către SC SRL și că toată această situație de fapt a creat divergențe majore între asociați de natură a împiedica întrunirea lor în adunări generale obligatorii.
Subsidiar, pentru situația în care instanța ar fi găsit motivul de dizolvare nefondat, reclamanții au solicitat dizolvarea societății în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Față de situația de fapt expusă de către reclamanți și ținând cont de apărările pârâtei formulate prin întâmpinare, dar și din analiza materialului probator, instanța a respins acțiunea cu motivarea că, mandatul dat de către reclamanți domnului a fost anterior datei în care acesta a devenit asociat în SC SRL.
Se arată că, întrucât puterile conferite domnului rezultă nu din mandatul particular, ci din actul constitutiv al SC SRL, nu se poate considera că acesta a acționat cu depășirea limitelor împuternicirii.
A fost respinsă și apărarea cu privire la modalitatea în care sunt administrate acțiunile deținute de SC SRL în SC Auto Marfă SA T cu motivarea că nu a fost depusă hotărârea adunării generale din 25.03.2008, la care reclamanții au făcut referire.
În ce privește transferurile imobilelor aparținând SC SRL, se arată că este vorba despre un contract încheiat în anul 2004, cu caracter oneros și necontestat de către reclamanți.
Asupra cauzei subsidiare de dizolvare, se arată că, art. 237 din Legea nr.31/1990 nu este incident.
Împotriva acestei hotărâri au declaratapelreclamanții și, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii în tot și prin rejudecare, admiterea acțiunii formulate.
Se arată, în critica formulată în apel, că motivarea este lacunară și superficială, instanța neconsiderând probatoriul administrat și nefăcând, practic, aprecieri asupra stării de lucruri.
Se aerată că este evident că asociații nu se pot întruni în adunarea generală și nu pot lua hotărâri, fiind evident că SC SRL se află într-un impas de funcționare. Apelanții au subliniat că au depus la dosar convocări ale AGA care nu au putut fi ținute datorită conduitei asociatului majoritar, care nici măcar nu se prezintă, fapt ce face imposibilă orice rezolvare amiabilă a diferendului.
Se arată că în cauză nu mai există intenția comună de a acționa în cadrul societății al celor trei asociați, aceasta și datorită modalității în care capitalul social al SC SRL este divizat și repartizat, fapt ce face ca hotărârile să fie luate în mod discreționar de către administratorul societății, care acționează după propria sa voință.
Se arată că în mod evident este vorba despre o neînțelegere gravă între asociați, de natură a împiedica funcționarea societății, condiții în care adunările generale anuale nu au mai avut loc în vederea aprobării situațiilor financiare, caz în care este oricum incident și art.237 alin. 1 lit. b) din Legea nr.31/1990.
Intimata nu a formulat la dosar întâmpinare, însă lasolicitarea instanței a consemnat la dosar situațiile financiare pe ultimii ani depuse la Registrul Comerțului și, față de obligația de depunere a proceselor-verbale ale adunărilor generale în perioada 2006 - 2008, s-a luat act în dezbaterile din 13.09.2009 că aceste adunări generale nu au avut loc.
De asemenea, intimata a depus la dosar o notificare adresată de către reclamanții-apelanți domnului, prin care anunță acestuia prima opțiune de cumpărare a acțiunilor SC Auto Marfă SA
S-au depus la dosar note scrise din partea intimatei.
Avand in vedere aspectele supuse devolutiunii in apel, Curtea va reexamina cauza in intregime, stabilind, prin reinterpretarea probelor, situatia de fapt in litigiul dedus juedcatii.
Astfel, de la debutul considerentelor, va sublinia ca reclamantii și impreuna cu dl. sunt singurii trei asociati ai SC SRL, cei dintai detinand 50% din partile sociale, iar ultimul, 50%, acesta indeplinind si functia de administrator al societatii, cu puteri depline, asa cum rezulta din art. 12.1 din actul constitutiv al societatii si din certificatul constatator nr. /27.05.2008.
Intrucat reclamantii au considerat ca incepand cu anul 2007 nu mai sunt corect reprezentati in societate, ca administratorul nu le mai reprezinta corect interesele, ca acesta abuzeaza de mandatul sau de administrator si ca a incheiat, prin tranzactii discretionare, acte de instrainare a imobilelor societatii SC SRL, ca SC SRL, practic, se afla in blocaj si nu mai are activitate si nici bunuri in patrimoniu, au subliniat in instantei ca practic, conflictele dintre ei si dl. sunt suficient de grave cat sa faca imposibila comunicarea, luarea impreuna a deciziilor si orice modalitate de conlucrare si control comun asupra investitiilor, ceea ce, practic, duce la lipsaaffectio societatis.
S-a mai aratat ca asociatii nu s-au mai intrunit in adunari generale pentru aprobarea bilanturilor si a adoptarii altor hotarari de importanta pentru sociatate, astfel, activitatea acesteia este blocata, iar incarcarile reclamantlor de convocare a sedintelor adunari generale esueaza datorita dezinteresului administratorului si lipsei acestuia la orice convocare.
cererii este fundamentata pe dispozitiile art. 227 lit. e) din Legea nr.31/1990, iar subdidiar, pe cele ale art. 237 alin. 1 lit. b) din aceeasi lege.
Curtea subliniaza ca premisele institute prin art. 227 lit. e) din Legea nr.31/1990 sunt acelea ca societatea cu raspundere limitata are o importanta componenta personala - din care decurge necesitatea ca asociatii sa conlucreze, sa fie implicati in procesul decizional in legatura cu societatea in care s-au intrunit si care este reflectata in dispozitiile referitoare la functionarea SRL-ului, art. 192 si urmatoarele din Legea nr. 31/1990 si in cele ale actului constitutiv-, dar si ca esecul acestei conclucrari trebuiesa fie grav si de natura a impiedica normala functionare a societatii.
societatilor cu numar mic de asociati, cum este cazul in speta, neintelegerile dintre asociati sunt grave atunci cand datorita lor functionarea normala a societatii este impiedicata datorita intereselor divergente dintre actionari.
De aceea, de intreaga cauzalitate a actiunii expusa de catre reclamanti, Curtea va analiza daca probele converg la a dovedi ca proiectele de activitate ale SC SRL esueaza datorita conflitelor asociatilor, a lipsei de transparenta a actiunilor administratorului care ar actiona in pofida interesului reclamantilor si al societatii, daca actiunile actionarului majoritar sunt caracterizate ca abuzive in ce priveste activitatea de functionare si in procesul decizional din societate, daca SC SRL mai are o activitate comerciala normala, asa cum a fost prefigurata de catre asociati la debutul asocierii si, bineinteles, daca toate aceste aspecte afecteaza viabilitatea societatii, in sensul ca ele nu mai raspund interesului social.
Curtea considera ca din momentul in care dl. s-a asociat cu reclamantii și in SC SRL in anul 2005, bucurandu-se de deplina incredere a acestora si prin ocuparea functiei de adminstrator statutar cu puteri depline si a functiei executive in societate, acesta a preluat in fapt si puterea decizionala in societate, atat datorita detinerii de 50% din capitalul societatii, cat si datorita mandatului pe care l-a primit in acest sens de la reclamantul.
Desi neintelegerile intre reclamanti si celalalt asociat au exibat in anul 2007 cand dl. a revocat procura de reprezentare data d-lui., Curtea a retinut ca notabila si relevanta in cauza pozitia SC SRL, expimata in dezbaterile publice din 19.03.2009, cand s-a aratat ca, de fapt, incepand cu anul 2006 asociatii SC SRL nu s-au mai intrunit in sedinte ale adunarii generale, chiar nici in cele anuale obligatorii, pentru aprobarea situatiilor financiare, a caror convocare si organizare era, potrivit art. 195 din Legea nr.31/1990, obligatia legala a administratorului.
O prima concluzie este aceea ca viabilitatea juridica, adica din perspectiva legala, a unei societati nu se reflecta atat in profitabilitatea sa de fapt, cat mai ales in faptul ca ea functioneaza in parametrii legali, adica, implineste functiile sale esentiale: asigura egalitatea intre asociati in adunarile generale in ce priveste pariciparea la aceste adunari obligatorii, posibilitatea reala de a vota dincolo de dominatia asociatului majoritar, permite controlul acestora asupra activitatii permenenta a societatii, or, aceste functii minimale nu au fost asigurare de catre asociatul cu care reclamantii au intrat in conflict.
mandatul de administrare cu puteri depline si controlul executiv al societatii cu dreptul la decizie univoca, drept care, in mod firesc este exercitat de catre adunarea generala, dl. a neglijat indeplinirea obligatiilor sale de convocare a AGA, considerand, asa cum avocatul a subliniat in cadrul concluziilor sale ca societatea a functionat in baza deciziilor sale, luate ca administrator, suficiente, de vreme ce singura activitate a SC SRL a constat in administrarea activului, actiunile reprezentand 80,29% din totalul actiunilor emise de catre SC Auto Marfă SA
In lipsa sedintelor adunarii generale, situatiile financiare corespunzatoare anilor 2006-2008 au fost depuse la Oficiul Național al Registrului Comerțului, "tot asa cum au fost depuse si in instantei" subliniaza alegatiile avocatului in minimalizarea importantei imprejurarii ca in acest intreval nicio adunare AGA nu a avut loc.
Or, in conditiile in care adunarile generale nu au mai avut loc din anul 2006, este evident ca exista disfunctii importante in activitatea, organizarea si functionarea SC SRL.
Acest lucru a general nemultumirea reclamantilor și care acumuleaza impreuna 50% din parile sociale ale SC SRL, luand initiativa convocarii, la 01.11.2007 a unei adunari generale, apoi la 21.02.2008 si 24.02.2008 (filele 11, 13-15 dosar prima instanta).
Niciuna dintre aceste adunari nu a putut avea loc datorita lipsei asociatului, mai mult, prin chiar pozitia exprimata in intampinare, se arata ca "orice discutie a asociatului minoritar prin acre ar dori sa modicica actele constitutive fara ca dispozitiile din contractul de societate sa se modifice corespunzator, nu pot fi retinute".
Curtea noteaza decizia a priori a d-lui asupra imprejurarii ca detine un control absolut al societatii facand inutila orice incercare a celorlalti asociati, atunci cand a exprimat pozitia SC SRL in intampinare (fila 33 dosar Tribunalul București ). Aceasta subliniere a instantei de apel justifica concluzia ca dl., avand majoritatea partilor sociale, a actionat contrar interesului social si a zadarnicit orice posibilitate a celorlalti asociati de a convoca si de a se intruni in adunarea generale a nacei neconvocare este in culpa sa.
Aceasta atitudine a asociatului afecteaza interesul social, care, in esenta reprezinta suma intereselor individuale ale asociatilor daca acesta reprezinta rodul votului in adunarea generala.
Curtea respinge apararea SC SRL potrivit careia interesul social este asigurat prin buna gestionare a pachetului de actiuni detinut in SC Auto Marfă SA T, activitate de natura a mentine profitabila si viabila societatea intimata. Interesul social este dincolo de obtinerea de profit dintr-o activitate si nu are ca fundament faptul ca SC SRL functioneaza doar in fapt. In realitate, aceasta societate nu mai functioneaza, asa cum functionarea societatii este inteleasa ca si concept.
In ce priveste lipsa oricarei activitati a SC SRL, Curtea subliniaza ca, asa cum intimata recunoaste, activitatea SC SRL consta in gestinarea pachetului de actiuni detinut in SC Auto Marfă SA Nicio activitate proprie si independenta a acestei societati nu este organizata, potrivit obiectului de activitate detaliat in art. 5 al actului constitutiv al acestei societati.
Inactivitatea SC SRL este explicata de catre reclamanti prin aceea ca dl. detine functia de administrator si in SC SRL si in SC Auto Marfă SA T, ca a instrainat activele principale ale societatii, aspecte dovedite cu actele consemnate in cauza (fila 19-20: acte eliberate de catre Oficiul Național al Registrului Comerțului care atesta ca dl. are functii executive in cele doua sociatati, fila 18 dosar prima instanta: profiturile raporate ale SC SRL sunt "0", fila 52 dosar TB: la nivelul anului 2004 SC SRL, prin a instrainat un imobil in favoarea SC SRL).
Sustinerile reclamantilor, dovedite in cauza, sunt necontestate de catre SC SRL, insa intimata pune un accent deosebit pe profitabilitatea activitatii SC Auto Marfă SA T si, in consecinta, pe faptul ca dizolvarea SC SRL nu este oportuna.
Curtea subliniaza ca masura dizolvarii nu este una de oportunitate, ci reprezinta un mijloc de a determina, sub aspect juridic, incetarea unei societati care nu mai este viabila datorita divergentelor dintre asociati care sunt de natura a bloca activitatea societatii pe care au constituit-o, facand sa dispara cauza primordiala a asocierii,affectio societatis.
Nu este relevata si nu contrazice aceste concluzii notificarea depusa la dosar de catre intimata si care arata interesul numitilor și in achizitionarea actiunilor SC Auto Marfă SA Aceasta nu poate arata ca interesul reclamantilor este unul deturnat de la cel recunoscut de lege si nici ca actioneaza in actiunea de dizolvare promovata in acest dosar ca mijloc indirect de santajare a d-lui, ci reprezinta o oferta de cumparare la pret negociabil care nu poate fi pusa in relatie cu prezumtia oferita de catre intimata.
de aceste considerente si de constatarile instantei de apel asupra situatiei de fapt dovedite prin probe, Curtea considera ca in cauza neintelegerile asociatilor SC SRL sunt grave, serioase si de natura a afecta interesul social, ducand la impiedicarea reala a functionarii societatii, astfel ca va dispune dizolvarea acesteia potrivit art. art. 227 lit. e) din Legea nr.31/1990, solutie care impune admiterea apelului cu consecinta shimbarii hotararii atacate.
In ce priveste cererea numirii lichidatorului, chiar daca efectul primordial al dizolvarii SC SRL este intrarea sa in lichidare, procedura legala de desemnare a lichidatorului este cea conferita de art. 227 alin. 4 din Legea nr.31/1990, dispozitii care fac trimitere la cele ale art. 237 alin. 6-6, cat priveste modalitatea desemnarii acestuia la cererea celor interesati sau implicati.
Astfel, reclamantii urmeaza sa se conformeze acestei proceduri de desemnare a lichidatorului, Curtea respingand acest capat de cerere, ca nefondat.
De asemenea, de considerentele exprimate, apreciaza ca nu se mai impune analiza cererii de dizolvare pentru motivele indicate in subsidiar, si potrivit art. 274- 276 Cod procedură civilă, admiterea actiunii principale va avea ca si consecinta obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata corespunzatoare partii din actiune care a fost admisa.
De asemenea, in acelasi temeiuri, intimata SC SRL va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata de apelanti in procesul de apel.
astfel apelul, potrivit art. 279, Curtea va schimba in tot sentinta apelata si:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de către apelanții cu domiciliul în Canada, Ontario, 48, Subscrisco av. și cu domiciliul în,-, ambii cu domiciliul procedural ales în România, T,-,.4, județul T, la Cabinet de Avocat, împotriva sentinței comerciale nr.11814/06.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, cu sediul în B, str. -. -, nr.44, sector 5.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Dispune dizolvarea SC SRL.
Respinge capătul de cerere având ca obiect desemnarea lichidatorului pentru societatea dizolvată.
Obligă pârâta la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, în favoarea reclamanților.
Obligă intimata la plata sumei de 19,65 lei în favoarea apelanților cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19.03.2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Iulia Prelipcean
I
Grefier,
Red.Jud.
24.03.2009
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Veronica DănăilăJudecători:Veronica Dănăilă, Iulia Prelipcean
