Spete dizolvare firma. Decizia 1535/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1401/2009/)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1535
Ședința publică din 11.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
Judecător - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant Municipiul B prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 487 din 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți Centrul de Resurse Juridice și III.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru dizolvare persoană juridică.
La apelul nominal se prezintă avocatul în calitate de reprezentant al intimatului pârât Centrul de Resurse Juridice, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 și în calitate de reprezentant al intimatei pârâte III - împuternicirea nr. -/2009, ambele eliberate de Baroul București; lipsește recurentul reclamant Municipiul B prin Primarul General.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocatul intimaților arată că aceștia nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul intimaților pârâți Centrul de Resurse Juridice și III solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
Apreciază că instanța, în mod corect a respins cererea de amânare a judecății, formulată la data de 14.04.2009, pentru a se depuse motivele de apel, întrucât pricina mai suferise o amânare la data de 17.02.2009, iar la ambele termene partea era reprezentată de consilier juridic.
Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 62 din Legea nr. 215/2001 coroborate cu prevederile art. 292 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, precum și a dispoziției emisă de primar, în sensul că a reținut că directorul Direcției Juridic contencios și Legislație nu mai are împuternicire să semneze acțiunile în justiție.
Solicită și obligarea instituției recurente la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în toate fazele procesuale, pentru dovedirea cărora depune la dosar factura în cuantum de 7300 lei.
La solicitarea instanței, arată că această sumă reprezintă onorariul de avocat calculat global pentru toate fazele procesuale și nu este în măsură să precizeze cât anume reprezintă onorariul pentru recurs. Menționează însă că a solicitat acordarea acestor cheltuieli și la instanța de fond și apel, însă nu s-au acordat. De asemenea, arată că nu a declarat recurs cu privire la acest aspect.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8987/22.10.2008, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant invocate de pârâtele Fundația Centrul de Resurse Juridice și Fundația III împotriva reclamantului Municipiul B prin Primarul General și în consecință, s-a anulat acțiunea reclamantului prin care se solicita să se dispună dizolvarea pârâtelor ca persoane juridice.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, calitatea de reclamantă o are o persoană juridică (Municipiul B ca și unitate administrativ-teritorială în accepțiunea Legii nr.215/2001) iar în conformitate cu art.62 din Legea nr.215/2001 republicată, "Primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție". Din interpretarea acestui text de lege reiese că exercițiul dreptului de chemare în judecată pentru acțiunile al căror titular este unitatea administrativ - teritorială îl are Primarul, căruia îi revine deci și abilitarea de a semna cererile de chemare în judecată. Este adevărat că în conformitate cu dispozițiile art.21 alin.3 din Legea nr.215/2001 "primarul poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ - teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție", însă în măsura în care se formulează cereri de chemare în judecată, se impun a fi respectate dispozițiile generale de procedură redate mai sus (art.68 Cod procedură civilă), conform cărora este necesară existența unei procuri speciale, ad litem, sub semnătură legalizată.
În speță, nu s-a făcut dovada că semnatarul cererii de chemare în judecată - directorul executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație din Primăria Municipiului B - - ar fi fost împuternicit și mandatat în condițiile legii să exercite dreptul de chemare în judecată și să semneze pentru Municipiul B cerere introductivă de instanță.
Inexistența unei asemenea împuterniciri reiese și din împrejurarea că dacă prin Dispoziția nr.1837/17.10.2005 a Primarului General al Municipiului B (fila 90 dosar fond) respectiva persoană ( ) era împuternicit prin art.1 lit.b să semneze acțiunile în justiție, alături de alte acte de procedură, în cuprinsul Dispoziției nr.1025/20.06.2008 (fila 88 dosar) a Primarului General nu se mai regăsește această abilitare, directorul respectivei Direcții Juridice a Primăriei Municipiului B fiind împuternicit doar să semneze căile ordinare și extraordinare de atac împotriva hotărârilor judecătorești, nemaifiindu-i cedat exercițiul dreptului de chemare în judecată.
Prin decizia civilă nr.487/14.04.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul Municipiul B prin Primarul General, reținând, în esență, că apelul nu a fost motivat în fapt și în drept, fapt pentru care tribunalul a analizat sentința apelată în raport de actele dosarului de fond, conform art.292 alin.2 Cod procedură civilă.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.62 din Legea nr.215/2001, titularul dreptului pentru exercitarea acțiunilor în justiție aparținând unităților administrativ-teritoriale este Primarul, căreia îi revine sarcina de a semna cererile de chemare în judecată.
În speță, cererea de chemare în judecată este semnată de directorul Direcției Juridic Contencios și Legislație, persoană care nu a făcut dovada că a fost împuternicit și mandatat de către Primar să exercite dreptul la acțiune.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul - apelant Municipiul B prin Primarul General, criticând-o ca nelegală pentru următoarele motive:
- hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.156 Cod procedură civilă, în sensul că instanța de judecată a respins cererea de lipsă de apărare, lăsând astfel apelantul fără posibilitatea de a depune motivele de apel, încălcându-se noțiunea de proces echitabil și principiul rolului activ al judecătorului;
- cele două înscrisuri la care instanța de apel face referire în considerentele hotărârii apelate nu sunt adrese ci, dispoziții prin care în temeiul art.61 alin.1 și art.68 alin.1 din Legea nr.215/2001 Primarul General a dispus ca Directorul Executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație să aducă la îndeplinite atribuțiile Primarului în legătură cu apărarea intereselor Municipiului
Ca atare, semnarea unei cereri de chemare în judecată, act de procedură necesar în vederea apărării intereselor municipalității, cade tot în sarcina directorului Direcției Juridic Contencios și Legislație în raport de dispozițiile art.1 lit.c din Dispoziția nr.1025/20.06.2008.
Acesta, la rândul lui, a fost împuternicit prin Dispoziția nr.1808/2008, în vigoare la momentul pronunțării cauzei, să formuleze acțiuni în justiție și să reprezinte interesele municipiului B în fața instanțelor de judecată personal sau prin consilieri juridici.
Ca atare, în momentul depunerii delegației, avută în vedere de către instanța de apel, și punerii concluziilor pe apel, de către consilierul juridic delegat era în vigoare Dispoziția nr.1808/2008, ceea ce înseamnă că rezultă fără echivoc faptul că Municipiul B și-a însușit acțiunea formulată.
Potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va găsi nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs vizează încălcarea de către instanța de apel a dispozițiilor art.156 Cod procedură civilă, fapt care a dus la încălcarea dreptului apelantului la un proces echitabil.
Curtea nu va primi această critică, atâta timp cât la termenul din data de 17.02.2009, fiind prima zi de înfățișare în fața instanței de apel, apelantul - reclamant deși legal citat nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus motivele de apel.
La termenul următor din data de 14.04.2009 reprezentantul apelantului a solicitat termen pentru a depune motivele de apel.
Respectând dispozițiile art.287 alin.2 Cod procedură civilă tribunalul a constatat că apelantul nu mai este în termenul legal de depunere a motivelor de apel, astfel încât în mod legal a respins cererea de acordare a unui termen care nu era temeinic motivată, cerință impusă de art.156 Cod procedură civilă.
Nu se poate reține că apelantul nu a avut parte de un proces echitabil, atâta vreme cât instanța de apel a respectat legea și a făcut aplicarea art.292 alin.2 Cod procedură civilă și a acordat cuvântul pe fond părților asupra tuturor chestiunilor de drept dezbătute în fața primei instanțe.
Nu apare fondat nici cel de al doilea motiv de recurs care vizează lipsa calității de reprezentant al Directorului Executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație pentru reclamant.
În mod corect se susține de către recurent că dispozițiile art.1025/20.06.2008 și nr.1808/2008 ale Primarului General reprezintă dispoziții prin care, în temeiul art.61 alin.1 și art.68 alin.1 din Legea nr.215/2001, Primarul General a dispus ca Directorul Executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație să aducă la îndeplinire atribuțiile Primarului în legătură cu apărarea intereselor Municipiului
Ceea ce nu s-a precizat însă de către apelant este faptul că Primarul General prin dispozițiile de delegare stabilește în mod limitativ ce atribuții înțelege să transmită Directorului Executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație
Astfel, prin Dispoziția nr.1837/2005 Primarul General a delegat către Directorul Executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație atribuția de a introduce acțiuni în judecată. Această dispoziție a fost însă înlocuită cu Dispoziția nr.1025/20.06.2008, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, prin care atribuția de a semna și introduce acțiuni în justiție nu mai face parte din atribuțiile delegate Directorului Executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație.
La data introducerii acțiunii Directorul Executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație putea săsemneze: interogatorii și răspunsuri la interogatorii, întâmpinări, concluzii scrise, căi ordinare și extraordinare de atac, orice act de procedură pentru buna conducere a proceselor în care municipalitatea este parte. De asemenea, Directorul Executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație va reprezenta și susține personal sau prin consilieri juridici interesele municipalității în fața tuturor instanțelor judecătorești, a organelor cu atribuții jurisdicționale și a celor arbitrale și coordona și răspundea de eficiența profesională a consilierilor juridici din cadrul Direcției Juridic Contencios și Legislație.
După cum se observă, față de Dispoziția nr.1837/2005 prin Dispoziția nr.1025/20.06.2008, în vigoare la momentul introducerii acțiunii, s-a retras Directorului Executiv dreptul de a semna, și implicit de a introduce, acțiunile în justiție, atribuție care aparținea în exclusivitate Primarului General.
Ulterior, prin Dispoziția nr.1808/17.12.2008 Primarul General revine și deleagă din nou către Directorul Executiv al Direcției Juridic Contencios și Legislație atribuția de a semna acțiunile în justiție, astfel încât în viitor acțiunile în justiție vor putea fi introduse de consilierii juridici care, la rândul lor, primesc delegații de reprezentare de la directorul departamentului.
Având în vedere că prevederile Legii nr.215/2001 privind atribuțiile Primarului General și prevederile art.61 și 68 din aceeași lege prin care se pot delega aceste atribuții reprezintă texte de lege imperative de strictă aplicare, Curtea apreciază că lipsa calității de reprezentant la momentul introducerii acțiunii nu poate fi acoperită ulterior prin semnarea căilor de atac de către Municipiul B prin Primarul General.
Ca atare, față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat recursul.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat, solicitată de intimata Fundația Centrul de Resurse Juridice. Intimata a înțeles să dovedească această cerere cu factura nr.116/23.09.2008 în cuantum de 7.300 lei, factură eliberată conform contractului de asistență juridică nr.-/23.09.2008. Din delegația de reprezentare a intimatei în fața instanței de recurs rezultă că această delegație s-a eliberat în exercitarea contractului de asistență judiciară nr.-/01.09.2009.
Pentru acest contract de asistență juridică de reprezentare a intimatei în fața instanței de recurs nu s-a eliberat nicio factură și nici o chitanță care să dovedească plata unui onorariu de avocat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - reclamant MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.487 A din 14.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți CENTRUL DE RESURSE JURIDICE și III.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de intimați ca nefondată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
2 ex./04.02.2010
TB-3 -;
Jud.2 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
