Spete dizolvare firma. Decizia 32/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR.- -
DECIZIA nr.32/C/2009 -
Ședința publică
din 11 martie 2009
PREȘEDINTE: Băltărete Savina Președinte secție
- - - Judecător
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial formulat de apelanta reclamantă - - S M cu sediul în S M- împotriva Sentinței nr.1768/LC din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr- în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în S M-, având ca obiect DIZOLVARE SOCIETATE.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că apelul este legal timbrat cu suma de 19,5 lei taxă judiciară de timbru achitată prin chitanța seria - - nr. - din 11.01.2008 și timbrul judiciar mobil în valoare de 0,15 RON, judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 25 februarie 2009, concluziile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, în baza art.156 al.2 Cod Procedură Civilă, s-a amânat pronunțarea pentru data de 04 martie 2009, apoi pentru 11 martie 2009, când:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului, constată că prin Sentința nr. 1768/LC/2008 pronunțată la 26.11.2008, Tribunalul Satu Marea respins cererea reclamantei - - împotriva pârâtei - SRL, privind dizolvarea pârâtei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, față de probele de la dosar, că cererea reclamantei nu este întemeiată.
În art.227 din Legea 31/1990 se prevăd modalitățile prin care o societate comercială poate fi dizolvată, reclamanta invocând prevederile lit.e) respectiv "hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați care împiedică funcționarea societății".
În hotărârea Adunării Generale a Consiliului de Administrație a reclamantei - fila 13 dosar, s-a hotărât că se va solicita falimentului și nu dizolvarea societății reclamante.
Cu privire la motivul strict invocate, respectiv pierderile cauzate pe anul 2006, instanța a considerat că acest motiv nu este temeinic, din susținerile părților rezultând că această societate are sediul social cât și activitatea la sediul societății reclamante care a și închiriat un spațiu corespunzător în acest sens și în prezent se desfășoară o activitate productivă cu numeroși angajați.
Deși e posibil ca pe anul 2006, nefiind invocați și anii anteriori, să se fi înregistrat pierderi, totuși nu există nici o dovadă că activitatea pârâtei este și va fi nerentabilă și pe viitor, neexistând un studiu de fezabilitate independent care să fie solicitată de societatea reclamantă.
Reclamanta nu a dovedit că societatea pârâtă este în incapacitate de plată sau are probleme deosebite în derularea producției, respectiv concedieri masive, motiv pentru care apreciază că cererea formulată în condițiile art.227 lit.e din Legea 31/1990 nu este întemeiată, nefiind motive temeinice pentru a se solicita dizolvarea societății în temeiul acestui articol.
Nu s-a justificat nici invocarea art.16 din actul constitutiv al societății comerciale, întrucât și acest articol prevede dizolvarea societății numai cu acordul părților sau hotărâre a tribunalului la cererea unuia din asociați, cerere care nu se justifică pentru motivele arătate mai sus.
Instanța a apreciat că pentru dizolvarea societății în baza acestui text, respectiv art.227 lit.e din Legea 31/1990, s-ar impune numai pentru motive temeinice care duc la oprirea efectivă a funcționării societății, aspect ce nu a putut fi dovedit de către reclamantă, pârâta dovedind că în continuare desfășoară activități și chiar s-a dispus majorarea capitalului social de către acționarul majoritar, majorare ce nu a fost atacată în instanță.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamanta - - SMs olicitând admiterea lui, casarea sentinței și admiterea cererii de dizolvare a societății comerciale SRL, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată în esență că hotărârea primei este nelegală și nemotivată în drept, motivul acțiunii fiind datorat neînțelegerilor grave ivite între asociați, respectiv ineficiența activității - SRL.
Se arată că art.227 al.1 lit.c creează posibilitatea asociaților de a renunța la o " colaborare deficitară " prin dizolvarea societății comerciale la solicitarea oricărui asociat, pentru motive temeinice, literatura de specialitate menționând ca motiv temeinic și ineficiența activității societății și că împrejurarea că intimata nu are datorii restante la bugetul de stat, co are un număr M de angajați, nu sunt motive care ar înlătura prevederile legale.
Pe de altă parte, chiar intenția de a se majora capitalul social denotă neînțelegerile dintre asociați, recurenta nefiind de acord cu această majorare.
Pârâta mai arată că legea nu prevede obligația sa de a solicita un studiu de fezabilitate independent pentru a dovedi dacă societatea va fi sau nu rentabilă pe viitor și că instanța, prin soluția pronunțată a neglijat importanța clauzelor actului constitutiv, care de fapt reprezintă învoiala părților, potrivit căreia oricare dintre asociați poate solicita dizolvarea societății pentru motive temeinice, ori recurenta consideră motiv suficient de temeinic neînțelegerile ivite între asociați și nu dorește să fie asociată forțat într-o societate comercială în care ideea de parteneriat s-a denaturat în mod iremediabil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata - SRL SMa solicitat respingerea recursului, cu motivarea că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt motive temeinice pentru a se solicita dizolvarea societății în baza art.227 din Legea nr.31/1990 și nici invocarea art.16 din actul constitutiv nu justifică o asemenea cerere.
Se mai arată că se solicita în mod discreditar dizolvarea unei societăți care are un viitor și un plan de perspectivă cu sute de angajați este o cerere nejustificată.
În ședința publică din 09 aprilie 2008 instanța a recalificat calea de atac a recursului în apel comercial, față de obiectul cererii.
Examinând hotărârea apelată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit art. 227 lit.c din Legea nr.31/1990, societatea se dizolvă și prin " hotărârea tribunalului la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați care împiedică funcționarea societății".
În ceea ce privește motivele invocate de apelanta reclamantă pentru dizolvarea societății este de remarcat că în acțiunea introductivă se invocă doar ineficiența societății, pentru ca în apel să se invoce și neînțelegerile grave între asociați, constând în majorarea capitalului social al - SRL.
Referitor la ineficiența societății, este adevărat că aceasta a înregistrat pierderi, însă așa cum în mod corect a reținut prima instanță, aceasta nu înseamnă că societatea nu va putea deveni rentabilă pe viitor cu atât mai mult cu cât s-a hotărât și majorarea capitalului social.
De asemenea societatea funcționează, nu rezultă că ar avea datorii restante față de bugetul de stat sau față de alte societăți comerciale și are peste 200 de angajați.
Dizolvarea societății pentru neînțelegeri grave dintre asociați este o soluție excepțională ce trebuie luată doar atunci când funcționarea societății nu mai este posibilă. relațiilor între asociați nu justifică dizolvarea societății în condițiile în care unul dintre asociați deține o majoritate care să-i permită să administreze societatea.
Ori, în cauză deține 90 % din părțile sociale, iar potrivit protocolului, încheiat la 13.02.2009, între părți ar putea începe negocierile pentru ca să cumpere părțile sociale ale apelantei.
Tot din același proiect rezultă că se încearcă rezolvarea pe cale amiabilă a diferendelor dintre cele două părți, ajungându-se la un acord.
Instanța de apel nu poate reține susținerea apelantei că prin respingerea cererii de dizolvare este obligată a continua o " colaborare " pe care nu o mai dorește, aceasta având posibilitatea de a se retrage din societate, bineînțeles cu plata despăgubirilor aferente și așa cum s- arătat mai sus, între asociați există discuții pentru cumpărarea părților sociale ale apelantei.
Referitor la art.16 din actul constitutiv al - SRL într-adevăr acesta prevede dizolvarea societății prin hotărârea tribunalului la cererea unuia dintre asociați însă, așa cum s-a arătat, cererea acestuia trebuie să fie justificată.
Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că motivele invocate de apelantă nu sunt de natură a determina dizolvarea societății, astfel că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar apelul urmează a fi respins, în baza art.296 Cod Procedură Civilă.
În baza art.274 Cod Procedură Civilă obligă apelanta să plătească intimatei suma de 2.380 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - - S M cu sediul în S M- împotriva Sentinței nr.1768/LC din 26.11.2007 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în contradictoriu cu intimata - SRL, cu sediul în S M,-, pe care o menține în totul.
OBLIGĂ apelanta să plătească intimatei - SRL suma de 2380 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată în ședința publică azi, 11 martie 2009.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red.dec.în concept - D - 09.04.2009
Jud.fond
Tehnored. - 09.04.2009
- 4 exemplare
- 2 comunicări:
- apelanta reclamantă - - S M-
- intimata - SRL, -
predate la expediție 10.04.2009
Președinte:Băltărete SavinaJudecători:Băltărete Savina, Sotoc Daniela, Nuna Doina
