Spete dizolvare firma. Decizia 39/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.39/COM.
Ședința publică din 09 aprilie 2009.
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol soluționarea apelului comercial d eclarat de apelantul reclamant - - domiciliat în B, sect.3,-, -. 2,.34, împotriva sentinței civile nr.4978/COM/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - " " - cu sediul în C, str.T - Corp C1, nr.40, jud. C, - domiciliat în C,-, jud.C și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud. C, având ca obiect dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Apelul este netimbrat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual. Totodată învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul de registratură din partea apelantului reclamant dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei conform chitanței seria - nr.-/31.03.2009 și timbre judiciare în valoare de 0,15 lei.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamantul a chemat în judecată la data de 09.09.2008 pe pârâții " ", și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună dizolvarea societății, numirea unui practician în insolvență care să efectueze formalitățile de lichidare ale societății și poprirea definitivă a părților ce s-ar cuveni asociatului pârât de pe urma lichidării firmei, până la concurența sumei de 4.144 dolari SUA la cursul zilei la data efectuării plății și 810 lei, cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este creditorul personal al pârâtului, care are calitatea de asociat și administrator al " ", cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50%, potrivit sentinței civile nr.13505/08.11.2007 a Judecătoriei Constanța (dosar nr-) definitivă și irevocabilă, investită cu formulă executorie.
Cum debitorul său nu și-a îndeplinit obligația de a-i restitui suma de bani datorată, conform titlului sus menționat, solicită admiterea acțiunii, în drept temeiul fiind art. 66 din Legea nr.31/1990.
La data de 10.11.2008 reclamantul a precizat temeiul legal al acțiunii ca fiind și dispozițiile art. 66 alin.2, art. 15324, 2371alin.3, 227 alin.1 lit.g din Legea nr.31/1990.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, lipsa de interes în formularea primului capăt de cerere și lipsa calității procesuale active în formularea capătului doi de cerere.
În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii pârâtul a arătat că motivul invocat de reclamant nu se circumscrie în nici unul din cazurile limitativ prevăzute de art. 227, 229 și 237 din Legea nr.31/1990.
În ce privește lipsa de interes, pârâtul a arătat că reclamantul are posibilitatea acoperirii creanței sale pe calea executării silite.
Inadmisibilitatea capătului doi de cerere cu privire la numirea unui practician în insolvență rezidă din aceea că numai în cazurile limitativ prevăzute de lege,(Legea nr.85/2006 a insolvenței) se poate intra în procedura insolvenței unei societăți comerciale și numirea unui practician în insolvență.
Față de faptul că debitor al creanței reclamantului este o persoană fizică, nu se poate vorbi de intrarea în procedura insolvenței a unei societăți comerciale care nu are calitatea de debitor în raportul juridic dedus judecății și în consecință nu are nici calitate procesuală pasivă în capătul doi de cerere.
În ce privește fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii întrucât art. 66 din Legea nr.31/1990 nu reglementează dreptul creditorului urmărilor de a solicita dizolvarea sau lichidarea unei societăți, ci doar dreptul acestuia de a urmării beneficiile debitorului obținute din societate, atât timp cât societatea există și părțile cuvenite debitorului din aceeași societate, în cazul în care societatea este dizolvată sau lichidată conform legii.
Prin încheierea din 04.12.2008 instanța a dispus disjungerea cererii de poprire, dat fiind caracterul urgent al acesteia.
Prin sentința civilă nr.4978/14.12.2008 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes invocate de pârâtul ca nefondate și a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, obligându-l pe reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei către pârât.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță constatat că excepțiile privind lipsa calității procesuale active și a lipsei de interes în promovarea acțiunii sunt nefondate, având în vedere temeiul juridic al acțiunii.
Astfel, din chiar conținutul art.227 și 237 din Legea nr. 31/1990 rezultă că orice persoană interesată poate solicita instanței să dispună dizolvarea societății, în cazurile prevăzute de textele de lege arătate. Reclamantul a făcut dovada interesului său în a solicita dizolvarea societății comerciale și, implicit calității sale procesuale active.
Așa fiind, excepțiile au fost respinse, ca nefondate.
În referire la excepția inadmisibilității, instanța a reținut următoarele: pârâtul a fost obligat, prin sentința civilă nr. 13505/8.11.2007 a Judecătoriei Constanța, să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 3700 dolari SUA, la data plății efective a cursului practicat de la plata echivalentului în lei a sumei de 444 dosarul SUA la cursul practicat de Banca Națională a României la data plății efective, cu titlul de dobândă legală și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Pârâtul, are calitatea de asociat și administrator al SC SRL. Cota sa de participare la beneficiile societății este de 50%.
Potrivit art.66 alin.2 din Legea nr.31/1990 modificată, temei de drept al acțiunii, creditorii prevăzuți la alin.1 (creditorii asociatului ) pot totuși popri în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
Textul de lege reprezintă temei de drept pentru capătul de cerere privind poprirea asigurătorie, referirea la părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare fiind aplicabilă doar în situația în care societatea comercială s-ar afla în stare de lichidare.
Chiar și în situația în care reclamantul ar fi înțeles să invoce și dispozițiile alin.1 al aceluiași text de lege, în care se prevede că după dizolvarea societății creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții ce i
s-ar cuveni prin lichidare, aceste dispoziții nu-i conferă și dreptul de a solicita dizolvarea societății pe această cale.
Prin precizările din 10.11.2008, reclamantul a invocat ca temei de drept și dispozițiile art.227 litera g, 15324, 2371alin.3 din Legea nr.31/1990 modificată.
Potrivit art. 227 alin.1 litera g, societatea se dizolvă pentru alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății. Reclamantul nu a indicat acea "altă cauză prevăzută de lege sau actul constitutiv " care să justifice dizolvarea societății, iar motivarea acțiunii face ca, în speță, să nu fie aplicabile dispozițiile art. 227 alin.1. literele a- care reglementează cazurile de dizolvare ale unei societăți comerciale.
În cauză, nu sunt aplicabile nici dispozițiile art 15324din Legea nr. 31/1990 care privește societățile comerciale pe acțiuni.Or, societatea comercială a cărei dizolvare se solicită este una cu răspundere limitată și nu pe acțiuni.
Nici dispozițiile art. 2371alin.3 din Legea nr.31/1990 nu sunt incidente în cauză.
Potrivit acestui text de lege, răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate ale societății dizolvate, respectiv lichidate, asociatul care, în frauda creditorilor abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății. Condițiile consacrate de textul enunțat nu sunt întrunite, în speță.
Societatea comercială, odată înmatriculată în registrul comerțului, are un patrimoniu propriu, distinct de cel al asociaților săi.
Prin urmare, societatea comercială nu răspunde cu patrimoniul său pentru datoriile asociaților, ci doar pentru propriile obligații. Creditorii unui asociat al societății comerciale nu-și pot exercita dreptul de creanță asupra societății în care debitorul este asociat, având dreptul de a urmări dividendele repartizate pe baza situațiilor financiare aprobate în condițiile legii sau, la închiderea lichidării, dreptul de a urmări partea ce i se cuvine acestuia în temeiul calității sale de asociat, dar nu pot solicita dizolvarea societății pentru a putea urmări aceste părți sociale.
Dizolvarea societății comerciale se poate solicita numai în cazurile reglementate de art.227 și 229 din Legea nr. 31/1990, cazuri ce nu sunt incidente în cauză.
Având în vedere că inadmisibilitatea vizează calea greșit aleasă de parte iar, în speță, reclamantul - ca și creditorii personal al asociatului societății comerciale - nu poate solicita dizolvarea acesteia pentru motivul că urmărește acoperirea creanței sale, instanța a admis excepția inadmisibilității primului capăt de cerere.
Pe cale de consecință, a fost respins - ca inadmisibil - și capătul de cerere accesoriu, de numire a unui practician în insolvență care să efectueze formalitățile de lichidare.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, către pârâtul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În motivarea apelului, după prezentarea situației de fapt referitoare la creanța sa pe care o are împotriva pârâtului, asociat cu 50% din capitalul " ", arată că greșit instanța nu a înțeles calitatea sa de creditor și situația pârâtului care determină ca cererea sa de dizolvare a societății să se încadreze în alin. 1 lit. g art. 227 din Legea nr.31/1990 și anume, ."alte cauze prevăzute de lege".
Din interpretarea art. 66 din Legea nr. 31/1990 per a contrario rezultă că se pot urmări părțile se s-ar cuveni asociatului din lichidarea firmei, ceea ce înseamnă că se poate solicita dizolvarea societății întrucât contrar, s-ar ajunge în situația în care nu s-ar putea urmării niciodată părțile cuvenite asociatului deoarece firma nu ar distribui niciodată dividende.
Se exprimă apoi, considerații personale asupra naturii persoanei juridice pârâte, societate comercială cu răspundere limitată în referire la asociați și datoriile lor personale și care pot determina, potrivit propriei interpretării, dizolvarea firmei, pentru ca patrimoniul acesteia să nu poată fi grevat de debitele personale.
Se mai arată că, în aplicarea art. 227 alin. 1 lit. "g" din Legea nr.31/1990 instanța, manifestând un rol activ, trebuia să aplice art. 974 Cod civil, adică să considere acțiunea ca fiind una oblică, perfect admisibilă, fiind îndeplinite toate condițiile: 1. reclamantul are o creanță exigibilă stabilită printr-un titlu executoriu, anterior formulării cererii de dizolvare a firmei;
2. debitorul este inactiv, nu a achitat creanța;
3. creditorul are un interes serios și legitim în urmărirea veniturilor și bunurilor debitorului său deoarece acesta refuză să-și dizolve firmele pentru a achita datoria restantă, fiind insolvabil ca persoană fizică.
Apelul este nefondat.
În cauză, reclamantul apelant solicită dizolvarea societății comerciale " ", cerere datorată împrejurării că este creditorul personal al unuia dintre asociații societății (participare la capitalul social de 50%) și având în vedere că debitorul său(asociatul ) nu și-a îndeplinit obligația de a-i restitui o sumă de bani pe care o datorează cu titlu de pretenții potrivit unei hotărâri judecătorești - titlu executoriu.
În raport de această situație de fapt se constată că reclamantul nu poate cere, pentru a-și valorifica propria creanță, dizolvarea societății comerciale în care persoana care are calitatea de debitor are și calitatea de asociat într-o societate comercială cu răspundere limitată, tocmai pentru că, odată înființată societatea comercială are personalitate juridică proprie, total deosebită de asociatul sau asociații care au convenit la constituirea sa și un patrimoniu distinct și care nu poate fi urmărit decât pentru propriile datorii ale societății.
Astfel, atât dispozițiile art. 227 din Legea nr.31/1990 care reglementează cazurile generale de dizolvare a unei societăți comerciale cât și dispozițiile art. 237 din lege care reglementează cazurile de dizolvare - sancțiune, nu reglementează dizolvarea societății în situația în care are datorii și cu atât mai mult cu cât unul dintre asociați este debitor, pentru datoriile acestuia, eventual, pentru creanțe, certe, lichide și exigibile neplătite de societate mai mult de 30 de zile, putându-se solicita deschiderea procedurii insolvenței.
Art. 66 din Legea nr.31/1990 reglementează drepturile pe care creditorii personali ai asociatului le au asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil (pe durata societății) și asupra părților ce i s-ar cuveni prin lichidare;(după dizolvarea societății) și nicidecum nu reglementează un caz de dizolvare a societății, interpretare proprie a apelantului a acestor dispoziții, nefiind altceva decât "un adaos la lege" de neluat în seamă.
În ce privește rolul activ al judecătorului și aplicarea art. 974 cod civil se constată că și criticile astfel aduse hotărârii primei instanțe sunt nefondate și vor fi înlăturate, având în vedere dispozițiile art. 129(6) Cod procedură civilă care consacră principiul disponibilității în procesul civil, cât și dispozițiile art. 294(1) Cod procedură civilă, potrivit cărora: "În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Pentru aceste considerente se constată că toate criticile aduse hotărârii apelate sunt nefondate și în baza art. 296 Cod procedură civilă se va păstra în tot hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant - - domiciliat în B, sect.3,-, -. 2,.34, împotriva sentinței civile nr.4978/COM/18.12.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți - " " - cu sediul în C, str.T - Corp C1, nr.40, jud. C, - domiciliat în C,-, jud.C și OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI - cu sediul în C,-, jud. C, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
Red.jud.hot.
Red.jud.dec./15.04.2009
Dact.gref.6 ex/15.04.2009
Emis 4 comunicări
Președinte:Ecaterina GrigoreJudecători:Ecaterina Grigore, Adriana Pintea
