Spete dizolvare firma. Decizia 490/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 490/
Ședința publică din 29 Mai 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de SC. Coop SRL, cu sediul în de M,-, jud. M, împotriva sentinței comerciale nr. 175 din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat în termenul procedural și timbrat cu o taxă judiciară de timbru în sumă de 19,5 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
De asemenea, se constată că intimata a depus prin serviciul registratură întâmpinare, iar pârâta recurentă o cerere de amânare, motivată de angajarea unui avocat.
Instanța respinge cererea de amânare sus-menționată și în raport de actele existente la dosar reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.175 din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta SC COOP SRL de M, reprezentată prin, și în consecință s-a dispus dizolvarea pârâtei, publicarea hotărârii de dizolvare în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în suma de 539,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2399/05.05.2003 a Judecătoriei Tg-M, modificată prin decizia nr. 29/22.01.2004 a Tribunalului Mureș, s-a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâților, - și, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1816/2000 la biroul Notarului Public, având ca obiect imobilul situat în de M,- jud. M, înscris în 2102 de M, nr. top 1271/1/2/4 cu teren aferent 2833 mp; s-a dispus obligarea pârâților să predea reclamantei imobilul de mai sus în deplină posesie și radierea pârâților din evidentele de carte funciară.
Totodată, s-a admis cererea reconvențională a pârâților și și s-a dispus obligarea pârâtei reconvenționale să plătească reclamanților reconvenționale suma de 96.498.335 lei, reprezentând prețul materialelor și a manoperei, în loc de investiții la imobilul reclamantei și obligarea pârâtei să restituie pârâților și suma de 170.000.000 lei, primită cu titlu de preț, reactualizată cu indicele de inflație.
S-a stabilit în beneficiul pârâților și un drept de retenție, până la plata de către a sumelor datorate, cu titlu de materiale și manoperă.
În temeiul art. 237 alin.1 lit.c din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările ulterioare, tribunalul va putea dispune dizolvarea societăților comerciale care și-au încetat activitatea, nu au sediul social cunoscut ori nu îndeplinesc condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută.
Prin cererea înregistrată la data de 25.02.2008, pârâta a solicitat suspendare judecății, arătând în motivare că pe rolul Tribunalului Mureș se află dosarul nr- a Tribunalului Comercial Mureș, având ca obiect evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu.
Cererea de suspendare a fost admisă de instanță, având în vedere faptul că nu erau îndeplinite cerințele art. 244 al.1 pct.1 Cod de procedură civilă. Astfel, prin sentința nr. 146/12.02.2008 a Tribunalul Comercial Mureș, pronunțată în dosarul indicat de pârâtă, s-a admis cererea și s-a dispus evacuare pârâtei din imobilul în litigiu, hotărârea fiind executorie în conformitate cu prevederile art. 780 ind.8 Cod de procedură civilă.
În temeiul sentinței civile nr. 2399/05.05.2003 a Judecătoriei Tg-M, modificată prin decizia nr. 29/22.01.2004 a Tribunalului Mureș s-a desființat în mod retroactiv titlul de proprietate al pârâtului, dispunându-se anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1816/2000 la biroul Notarului Public, având ca obiect imobilul situat în de M,- jud. M, înscris în 2102 de M, nr. top 1271/1/2/4 cu teren aferent 2833 mp.
Ca efect al hotărârii judecătorești, societatea constituită de asociatul unic, și-a pierdut orice drept referitor la imobilul în care avea sediul social.
Referitor la existența unui drept de retenție în beneficiul asociatului unic și administratorului statutar trebuie reținut că acest drept conferă titularului o simplă detenție precară, deci nu o posesie care să-i confere atributele de detenție și folosință, sau dreptul de a culege fructele, înțelegându-se aici în special fructele civile(chirii, dobânzi).
Dreptul de retenție al asociatului pârâtei nu îi conferă acestuia decât dreptul de a reține acel bun până la plata sumelor ce au fost stabilite de instanțele judecătorești și nu îi dă dreptul să întrebuințeze acel imobil ca și cum ar fi proprietar, respectiv să consimtă cu privire la funcționarea unei societăți comerciale în acel imobil.
În consecință, instanța a constatat că societatea pârâtă nu deține un titlu în privința imobilului care constituie sediul său social, situație în care aceasta nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social, motiv pentru care cererea reclamantei a fost admisă și s-a dispus dizolvarea societății și publicarea hotărârii de dizolvare în Monitorul Oficial al României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC Coop SRL de M prin administrator solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de dizolvare a societății.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin hotărârea pronunțată s-a dat o interpretare greșită dispozițiilor cuprinse în art.237 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 dispunându-se cu prea multă ușurință dizolvarea societății întrucât societatea își poate desfășura activitatea într-un imobil chiar și dacă se schimbă proprietarul imobilului. Simplul fapt că administratorul societății nu mai este proprietarul imobilului unde societatea își avea sediul nu poate conduce la dizolvarea societății de vreme ce instanța nu a constatat în vreun fel că noul proprietar al imobilului nu și-a dat acordul pentru ca societatea să-și continue activitatea la sediul ales inițial. Nu în ultimul rând trebuie reținut și faptul că administratorul societății are un drept de retenție asupra imobilului până la recuperarea unei creanțe reprezentând investițiile efectuate la acest imobil.
Prin întâmpinarea depusă la dosar reclamanta solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca temeinică și legală, arătând că titlul de proprietate deținut de administrator și asociat unic la societatea recurentă a fost anulat printr-o hotărâre irevocabilă, în prezent proprietar al imobilului este reclamanta și cum administratorul societății nu a fost în măsură să depună la dosar un act prin care să justifice un drept asupra imobilului în care societatea și-a ales sediul la data înființării, în mod temeinic și legal prima instanță a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art.237 alin.1 lit.c din Legea nr.31/1990 pentru a dispune dizolvarea societății.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate și în limitele prev. de art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Sediul social al societății comerciale reprezintă un element de identificare a acesteia în spațiu cu toate consecințele ce decurg de aici. Dovada existenței sediului social precum și a îndreptățirii societății comerciale de a-și stabili sediul la o anumită adresă se realizează prin acele mijloace de probă care atestă natura raportului juridic care legitimează opțiunea societății comerciale: titluri de proprietate, contracte de închiriere sau de comodat, declarații ale proprietarilor, contracte de asociere în participațiune și altele asemănătoare.
În cauză societatea recurentă nu a fost în măsură să prezinte un astfel de mijloc de probă care să-i justifice îndreptățirea de a funcționa în imobilul în care s-a ales inițial sediul, astfel că în raport de dispozițiile art.237 lit.c din Legea nr.31/1990, în mod temeinic și legal prima instanță a dispus dizolvarea societății, această neregularitate nefiind remediată nici în faza de recurs.
În aceste condiții Curtea în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC. Coop SRL, cu sediul în de M,-, jud. M, împotriva sentinței comerciale nr.175 din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 Mai 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
4.07.2008
2 exemplare
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
