Spete dizolvare firma. Decizia 584/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 584/R/2009 | |
Ședința publică 11 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | - - - |
JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta | - - - - |
GREFIER: | TARȚA |
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta FUNDAȚIA PRO 1946 S, de pârâta FUNDAȚIA FONDULUI ORTODOX ROMÂN AL, și respectiv, de intervenienții PREFECTUL JUDEȚULUI S și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ S, împotriva deciziei civile nr. 32 din 11 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, având ca obiect dizolvare persoană juridică.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 25 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1650/2007 formulată de Judecătoria Suceava, s-a respins cererea reclamantei Fundația Pro 1946 "" de dizolvarea pârâtei Fundația Fondului Ortodox Român al.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria reținut că pârâta este o fundație specială, de sine stătătoare a și, având obiect de activitate filantropică, diaconal, creștină, pentru susținerea căreia are nevoie de restituirea și retrocedarea întregului patrimoniu avut inițial.
S- reținut că statutul pârâtei întrunește condițiile prevăzute de art.15 alin.3 din OG nr.26/2006 și include elementele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute explicitarea scopului fundației, atribuțiile organelor de conducere, procedura de modificare componenței organelor de conducere, pe parcursul existenței fundației, destinația bunurilor, în cazul dizolvării fundației.
Instanța concluzionat că pârâta prin activitatea sa respectat ordinea publică și nu sunt îndeplinite condițiile pentru dizolva fundația potrivit art. 56 OG 26/2000.
Prin decizia civilă nr. 32/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, s-au respins apelurile declarate de reclamanta Fundația Pro 1946 "" S și pârâta Fundația Fondului Ortodox Român al - și împotriva sentinței civile mai sus arătate. Au fost respinse cererile de intervenție formulate de intervenienții Prefectul județului și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică
Pentru pronunța această hotărâre, tribunalul reținut că este nefondată excepția lipsei de interes a demersului reclamantei, întrucât fundația reclamantă s- înființat cu scopul de demonstra că vechea fundațiune nu a fost desființată, și dezactivată în 1946. Tribunalul respins și excepția inadmisibilității acțiunii, reținând că prevederile art.56 din nr.OG26/2000 sunt aplicabile și pârâtei.
În ceea ce privește fondul cauzei, reținut că în mod corect apreciat prima instanță că pârâta este o fundație de sine stătătoare, având ca obiect de activitate filantropică diaconal creștină, pentru susținerea căreia are nevoie de retrocedarea întregului patrimoniu deținut inițial. Nu s- demonstrat că scopul fundației ar fi devenit ilicit sau contrar ordinii publice, ori și- deturnat activitatea de la scopul inițial.
Tribunalul mai reținut că susținerile reclamantei și intervenienților privind lipsa de continuitate dintre cele două entități, cu efectul imposibilității celei de-a doua de dobândi patrimoniul celei dintâi, sunt probleme ce pot fi puse în discuție în alt cadru procesual, însă nu pot fi de natură să atragă dizolvarea fundației legal constituită.
În ceea ce privește cererile de intervenție formulate de Prefectul județului și Regia Națională Pădurilor Romsilva, au fost respinse, deoarece au invocat afectarea unui interes propriu, chestiune care nu poate fi primită într-o intervenție formulată în apel.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanta Fundația Pro 1946 "" S, pârâta Fundația Fondului Ortodox Român al, intervenientul Prefectul județului și intervenienta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică
În motivele de recurs reclamanta Fundația Pro 1946 "" Sai nvocat următoarele:
Decizia civilă fost comunicată cu mare întârziere, pronunțarea acesteia având loc la 11.02.2008, iar comunicarea acesteia s- făcut în 27 mai 2008, după aproximativ 4 luni.
Considerentele deciziei recurate sunt redactate pe o J de pagină, ceea ce denotă o clară neaprofundare problemei în discuție și nu au fost luate în discuție toate motivele de apel, ceea ce ar avea ca și consecință casarea ambelor hotărâri și reluarea judecății pe fond cu abordarea tuturor capetelor de cerere.
Recurenta a arătat că decizia pronunțată în apel nu are temei legal, deoarece nu s- indicat temeiul în drept; nu s-a analizat dacă scopul pârâtei de retrocedare este sau nu ilicit sau contrar ordinii publice; nu s-a analizat împrejurarea că pârâta nu poate fi continuatoarea vechii fundații speciale, deoarece caracterul de persoană de drept public al vechii entități și de drept privat al pârâtei exclude continuitatea și denotă interesul contrar ordinii publice pârâtei; nu s-a analizat de instanță dacă vechea entitate a fost sau nu desființată, dacă există sau nu și azi și dacă prin uzurparea numelui vechii entități s-a dovedit intenția contrară ordinii publice. Apoi reclamanta mai arătat că nu s-a analizat aspectul potrivit căruia vechea fundație aparținea și și nu și sub acest aspect pârâta încălcat ordinea publică în insistențele ei că ar fi continuatoarea vechii fundații; nu fost analizat scopul ilicit al pârâtei potrivit statutului și demersurilor practice vădit ilicite, rezultând din procesele în care pârâta este parte și solicită constant averea statului administrată de vechea fundație și raționamentul instanței de fond fost copiat de instanța de apel. Altă critică formulată de reclamantă vizează faptul că instanța de apel nu a analizat disp. art. 53 pct.3 lit. a,b și art. 1,2,3 din Legea nr. 21/1925; nu au fost analizate disp. art.56 alin. 1 lit. a,b,c și art.58 și art.61 din OG nr.26/2000, precum și faptul că cererea de recuzare instanței de apel fost greșit respinsă.
Pârâta Fundația Fondului Ortodox Român al, solicitat modificarea deciziei pronunțate în apel, fiind invocat art.304 pct. 9 Cod proc.civ. - invocând lipsa de interes reclamantei în promovarea acțiunii.
În opinia pârâtei interesul trebuie să fie juridic și legitim în sensul că, fiind adusă atingere unui drept subiectiv, protejarea acestuia are un fundament juridic; interesul trebuie să fie personal, să formeze mobilul moral al inițiativei celui ce lucrează și trebuie să fie legitim, adică să existe din punct de vedere legal.
Un alt motiv de recurs vizează excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece acțiunea unei persoane morale este numai când sunt în joc personalitatea ei, patrimoniul și interesele acesteia. Reclamanta este un terț față de actul constitutiv al Fondului, nu urmărește realizarea unui drept recunoscut de lege, ci doar tergiversarea procedurilor de retrocedare imobilului Fondului, iar folosul practic prin declanșarea procedurii nu aparține reclamantei. Prin urmare, nu este admisibilă o "acțio popularis", interesul comun nu poate fi invocat ca bază legitimă unei acțiuni.
Intervenientul Prefectul județului invocat ca motive de recurs neîndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedură - deoarece comunicarea deciziei s-a făcut prin poștă, nu prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și, pe fond, arătat că instanța nu analizat sau a analizat cu superficialitate situația de fapt, însușindu-și simpla argumentație făcută de reclamantă în fond și apel, solicitând în concluzie admiterea recursului și admiterea acțiunii reclamantei. Au fost invocate disp. art.304 pct. 5, 9 Cod proc.civ.
Intervenienta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a formulat recurs împotriva deciziei pronunțată în apel, solicitând admiterea apelului reclamantei și cererii de intervenție formulate.
În motivarea recursului s-au invocat motive care privesc fondul cauzei și pentru care acțiunea reclamantei ar trebui admisă, apreciindu-se că scopul său inițial exclusiv patrimonial este incompatibil cu statutul unei fundații.
În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 8, 9 Cod proc.civ. și 312 alin. 3 Cod proc.civ.
Prin încheierea nr. 81199/16.08.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis cererea de strămutare formulată de reclamanta Fundația Pro 1946 "" S și dispus strămutarea dosarului - de la Curtea de Apel Suceava și astfel a fost investită Curtea de APEL CLUJ.
Prin scriptul înregistrat în 16.02.2009, reclamanta invocat excepția lipsei calității procesuale intimatei, deoarece denumirea acesteia este "Fundația Fondului Ortodox din " și nu "Fundația Fondului Ortodox Român din aparținând de și ".
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs și a excepțiilor invocate, curtea reține următoarele:
În temeiul art.137 Cod proc.civ. curtea se va pronunța asupra excepției invocate de reclamantă și pusă în discuția părților în ședința publică din 25.02.2009 privind lipsa calității procesuale active Fundației Fondului Ortodox din aparținând de și.
Verificând denumirea Fundației Fondului Ortodox Român al în Statutul inițial și în actele adiționale de modificare ale acestuia, curtea constată că denumirea fundației nu a fost modificată de la înființarea acesteia, respectiv de la acest moment și până în prezent, denumirea este "Fundația Fondului Ortodox Român al ". Sub această denumire fost chemată în judecată în calitate de pârâtă în această acțiune și și-a formulat apărări. Este real că în apelul declarat, pârâta menționează că fundația aparține și, dar această mențiune, vizând apartenența, nu face parte practic din denumirea fundației, aceasta fiind cea care apare în actul constitutiv și anume "Fundația Fondului Ortodox Român al ".
Prin urmare, curtea va respinge ca nefondată excepția invocată, apelul și recursul fiind formulate de pârâtă, nu de o altă persoană juridică. Împrejurarea că la momentul promovării apelului, pârâta după ce și-a declinat identitatea sub aspectul denumirii, a făcut precizarea apartenenței sale la și, nu poate avea ca și consecință calificarea sa ca fiind o altă persoană juridică, purtând o altă denumire și nici reținerea că apelul a fost promovat de o altă entitate decât cea care fost parte în litigiul judecat în fața primei instanțe.
Recursurile declarate de reclamantă și intervenienții în interesul reclamantei se întemeiază pe aceleași motive, astfel încât urmează să fie analizate împreună, considerentele ce urmează a fi reținute fiind comune.
Analizând aceste trei recursuri, curtea, cu majoritate de voturi, constată că sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:
Obiectul litigiului îl constituie dizolvarea pârâtei Fundația Fondului Ortodox Român al.
Raportat la acest obiect, rolul instanței este acela de analiza prin prisma prevederilor legale incidente dacă în cazul pârâtei operează vreun caz legal de dizolvare fundației pe cale judecătorească.
Fundația s- înființat la data de 16.03.2000, în baza Legii nr. 21/1924, ulterior modificându-și în mod succesiv statutul, în baza OG nr.26/2000.
Raportat la momentul promovării acțiunii - 3.11.2006 - cauzele de dizolvare sunt cele reglementate prin disp. art.14, 15 alin. 3 și 56 din OG nr.26/2000, acestea reprezentând dispozițiile legale în materia dizolvării fundației.
Art.14 și 15 alin. 3 din OG nr.26/2000 care prevăd necesitatea unor autorizații administrative prealabile, în funcție de activitatea desfășurată, respectiv minimul activului patrimonial, în cazul fundațiilor al căror scop exclusiv este efectuarea operațiunilor de colectare de fonduri, care să fie puse la dispoziția altor asociații sau fundații, nu sunt incidente, nici nu au fost invocate ca motiv de dizolvare de către reclamantă sau intervenienți, astfel încât analizarea acțiunii prin prisma acestora nu se impune.
Rămâne în discuție analizarea cererii de dizolvare fundației pârâte, prin prisma prev. art. 56 din OG nr.26/2000.
Motivul invocat de reclamantă prin acțiune, acela că nu există identitate și continuitate între pârâtă și vechea Fundație a Fondului Ortodox Român al, nu se încadrează în nici unul din cazurile legale care atrag dizolvarea pe cale judecătorească prev. de art.56 din OG 26/2000, acestea fiind:
când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;
când realizarea scopului este urmărită prin mijloace ilicite sau contrare ordinii publice;
când asociația urmărește un alt scop decât cel pentru care s- constituit;
când asociația a devenit insolvabilă;
când în cazul prev. de art.14.
Prin precizarea de acțiune (23 dosar fond), reclamanta a precizat temeiul legal al acțiunii ca fiind art.81 pct.2, 53 pct.3 lit. a și b din Legea nr. 21/1924.
Acest act normativ însă nu este incident raportat la momentul promovării acțiunii. Chiar dacă pârâta s- înființat sub imperiul Legii nr. 21/1924, după data intrării în vigoare a OG nr.26/2000, care prin art. 86 abrogă Legea nr. 21/1924, cererea de dizolvare pârâtei trebuie analizată prin prisma prevederilor actului normativ în vigoare la momentul promovării acțiunii în baza principiului aplicării imediate a legii civile noi care guvernează aplicarea legii civile în timp și a art. 83 alin. 1 din nr.OG 26/2000.
Actul normativ în vigoare este OG nr.26/2000.
În finalul precizării de acțiune, reclamanta arată că ilicitatea scopului funcționării pârâtei derivă din împrejurarea că aceasta se consideră în mod nelegal continuatoarea vechii fundații doar pentru a-și însuși patrimoniul acesteia.
Această nelegalitate nu subzistă în condițiile în care Fundația Fondului Ortodox Român al s- înființat și și- modificat succesiv statutul, inclusiv sub aspectul completării acestuia cu mențiunea că este aceeași persoană juridică cu cea care și-a încetat activitatea în mod abuziv prin Decretul nr.274/24.06.1948. Toate aceste modificări de statut s-au făcut în baza unor hotărâri judecătorești intrate în putere de lucru judecat: încheierea nr. 109/11.04.2000 Judecătoriei Suceava, prin care s-a admis cererea de înscriere în registrul persoanelor juridice și încheierea din 22.08.2001 a Judecătoriei Suceava pronunțată în dosar nr.6053/2001 prin care s- modificat statutul fundației, conform actului adițional adoptat de Adunarea generală membrilor fondului, autentificat sub nr. 4840/20.08.2001 la Biroul Notarului Public.
Conform art. 4 din statut, scopul înființării fundației a fost acela de retrocedare a fondului forestier preluat abuziv de stat de la Fondul Ortodox Român al în anul 1949.
Împrejurarea relevată de reclamantă - că ilicitatea scopului pârâtei derivă din aceea că aceasta în mod nelegal se consideră continuatoarea fondului bisericesc desființat de regimul totalitar comunist - nu poate fi încadrată în contextul art.56 lit. a din OG 26/2000 (și cu atât mai puțin în cele ale lit. b - e), întrucât atare împrejurare nu se circumscrie noțiunii de "scop". Scopul constă doar în demersurile întreprinse de pârâtă pentru redobândirea terenurilor forestiere confiscate.
De altfel, modificarea statutului în anul 2001 în sensul includerii aserțiunii că " fundația este aceeași persoană juridică cu cea care și- încetat activitatea în mod abuziv prin Decretul nr.273/1948", este înserată în Cap. "Dispoziții generale" din Statut (art.1 alin. 1) și nu la art. privind scopul asociației - art.4 din Statut.
Reiese din cele arătate că motivul de dizolvare invocat de reclamantă și însușit de intervenienți nu se poate încadra în nici unul din articolele de lege ce reglementează situațiile de dizolvare, în mod corect instanțele de fond respingând acțiunea.
Celelalte motive invocate:
- nu s-a analizat împrejurarea că pârâta nu poate fi continuatoarea vechii fundații speciale, deoarece caracterul de persoană de drept public al vechii entități și de drept privat al pârâtei exclude continuitatea și denotă interesul contrar ordinii publice pârâtei;
- nu s-a analizat de instanță dacă vechea entitate a fost sau nu desființată, dacă există sau nu și azi și dacă prin uzurparea numelui vechii entități s-a dovedit intenția contrară ordinii publice;
- nu s-a analizat aspectul potrivit căruia vechea fundație aparținea și și nu și sub acest aspect pârâta încălcat ordinea publică în insistențele ei că ar fi continuatoarea vechii fundații;
- nu fost analizat scopul ilicit al pârâtei potrivit statutului și demersurilor practice vădit ilicite, rezultând din procesele în care pârâta este parte și solicită constant averea statului administrată de vechea fundație;
cu privire la care reclamanta și intervenienții afirmă că instanța de apel nu s- pronunțat, iar prima instanță nu le-a analizat, sunt străine de natura pricinii - dizolvare societate.
Niciunul din motivele invocate nu poate atrage dizolvarea fundației, astfel încât chiar dacă instanțele au omis analizarea lor punctuală, această împrejurare nu poate constitui motiv de casare cu trimitere spre rejudecare, așa cum solicită recurenții.
Hotărârile instanțelor de fond își păstrează temeinicia și legalitatea, în considerentele lor fiind analizat fondul pretenției deduse judecății - de dizolvare fundației pârâte pe considerentul ilicității scopului - celelalte motive fiind străine de natura și obiectul litigiului.
Nici motivul vizând lipsa abordării tuturor motivelor de apel cu ocazia soluționării căii de atac nu subzistă.
Pentru stabili dacă exigențe art.6 pct.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului au fost respectate, este necesar să fie luat în considerare ansamblul procedurii. Această dispoziție Convenției nu impune instanțelor judecătorești un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de părți. Tribunalul Suceava și- întemeiat hotărârea pe argumente pertinente raportat la obiectul litigiului, iar faptul că nu a analizat explicit și punctual toate susținerile reclamantei apelante (respectiv pe cele străine de obiect și, prin urmare, nepertinente), nu atrage caracterul inechitabil al examinării cererii.
Motivele pentru care acțiunea și apelul au fost respinse, se regăsesc în considerentele celor două hotărâri, ambele instanțe examinând în mod real problema dedusă judecății, cu respectarea noțiunii de proces echitabil.
Critica formulată de reclamantă vizând faptul că, instanța de apel nu a analizat disp. art. 53 pct.3 lit. a,b și art. 1,2,3 din Legea nr. 21/1924 nu este fondată, conform celor anterior arătate, acest act normativ nefiind incident, la data promovării acțiunii fiind abrogat prin art. 86 din OG26/2000.
Motivul privind greșita respingere cererii de recuzare instanței de apel este la rândul său nefondat.
Cererea a vizat recuzarea d-nei judecătoare, pe considerentul că aceasta și-a spus punctul de vedere în privința recunoașterii calității de continuator al Fundației a vechii entități juridice Specială.
Instanța investită cu soluționare cererii de recuzare în mod corect și pertinent a reținut că pentru a fi incidente prev. art. 27 pct. 7 Cod proc. civ. trebuie să fie îndeplinită condiția legală ca judecătorul recuzat să își fi spus părerea în legătură cu pricina în care urmează a se pronunța hotărârea, cerință care nu este operantă în cazul judecătoarei recuzate. Aceasta nu și-a spus părerea în cauza supusă judecății, iar în dosarele menționate de petenta Fundația Pro 1946 S ca fiind cele în care d-na judecătoare a pronunțat hotărâre, obiectul judecății nu l-a constituit cererea de constatare a nelegalității constituirii Fundației Fondului Ortodox Român al.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. cu majoritate de voturi, recursurile declarate de reclamantă și intervenienții în interesul reclamantei vor fi respinse ca nefondate.
În ceea ce privește recursul pârâtei, în motivele de recurs aceasta invocat excepția lipsei interesului reclamantei în promovarea acțiunii și inadmisibilitatea acțiunii, practic ambele excepții fiind reiterate, întrucât pârâta le- invocat în apărare, atât în fața primei instanțe, cât și în apel.
Așa cum corect au reținut instanțele de fond, ambele excepții sunt nefondate, recursul urmând a fi respins în baza art.312 alin.1 Cod proc.civ. ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta este o fundație care s- constituit pentru apărarea Fundației Fondului Ortodox Român al, dezactivat în 1946. Și pârâta are legătură cu Fundația Fondului Ortodox Român al, deoarece în actul adițional de completare Statutului pârâtei din 9.08.2001, s- inserat un nou alineat la art.1 alin. 1 din Stat, potrivit căruia pârâta este aceeași persoană juridică cu cea care și- încetat activitatea în mod abuziv prin Decretul nr.273/24 iunie 1948.
Prin urmare, atâta vreme cât scopul pentru care s-a înființat reclamanta este apărarea Fundației Fondului Ortodox Român al aceasta justifică interesul juridic și legitim de a promova acțiunea, de apărare vechii entități Fundația Fondului Ortodox Român al, cu privire la care pârâta și-a completat statutul în sensul că îi este continuatoare.
Nici excepția inadmisibilității acțiunii nu poate fi primită de instanță. În art.56 din OG nr.26/2000, sunt reglementate 5 situații în care o asociație fără scop patrimonial sau o fundație poate fi dizolvată pe cale judecătorească, astfel încât demersul juridic întreprins de reclamantă este admisibil din punct de vedere legal, nu însă și fondat, astfel cum a reieșit din cele anterior arătate.
Pentru considerentele mai sus reținute, curtea în temeiul art.312 alin. 1 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat și recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei FUNDAȚIA FONDUL ORTODOX ROMÂN AL invocată de reclamanta FUNDAȚIA PRO 1946
Respinge cu majoritate de voturi ca nefondate recursurile declarate de reclamanta FUNDAȚIA PRO 1946 S, de pârâta FUNDAȚIA FONDUL ORTODOX ROMÂN AL și de intervenienții în interesul reclamantei PREFECTUL JUDEȚULUI S și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ împotriva deciziei civile nr. 32 din 11 februarie 2008, Tribunalul Suceava pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 martie 2009.
JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - TARȚA
Red. MV dact. GC
3 ex/12.03.2009
Jud.apel: ,
Cu opinia separată în sensul admiterii recursurilor declarate de reclamanta FUNDAȚIA PRO 1946 S și de intervenienții în interesul reclamantei PREFECTUL JUDEȚULUI S și REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ, modificării deciziei civile nr. 32/11.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în sensul admiterii apelului declarat de reclamantă și a cererilor de intervenție în favoarea reclamantei, cu consecința desființării sentinței civile nr. 1650/02.05.2007 pronunțată de Judecătoria Suceava și trimiterii cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
CONSIDERENTELE OPINIEI SEPARATE:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Fundația Fondului Ortodox Român al și recursul pârâtei Fundația Fondul Ortodox Român Al, opinia completului a fost unanimă în sensul celor mai sus menționate, opinia separată vizează numai recursurile declarate de reclamantă și intervenienți.
În ceea ce privește recursul reclamantei, Fundația Pro 1946 "" S, apreciem că era fondat și trebuia admis pentru următoarele considerente:
Principala critică formulată de reclamantă in motivele de recurs este aceea că, instanța de apel nu s- pronunțat pe motivele de apel cu care fost investită.
Verificând susținerile reclamantei, se constată că, deși motivul principal de apel fost necercetarea fondului de către judecătorie și s-a solicitat casarea și trimiterea spre rejudecare. Sigur, din punct de vedere juridic, exprimarea reclamantei nu este foarte fericită, deoarece sancțiunea în apel, pentru necercetarea fondului cauzei nu este casarea, ci desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Tribunalul în considerentele deciziei pronunțate nu răspuns la această critică. În considerentele deciziei pronunțate în apel, tribunalul a reiterat starea de fapt invocată de prima instanță și nu a răspuns motivelor de apel formulate de reclamantă. Apoi, s-a arătat că instanța de fond nu a analizat dispozițiile legale invocate art.53 pct.3 lit. a și b, Legea nr. 21/1924 și art.1,2,3 din OG nr.26/2000, precum și art. 56 lit. a, b și art.58 și 61 din OG nr.26/2000.
În controlul exercitat în calea de atac apelului, tribunalul trebuia să verifice dacă fost soluționat fondul cauzei, dacă a fost corect stabilită starea de fapt modul în care au fost aplicate dispozițiile legale în materie. Dacă reclamanta a invocat dispoziții legale, care nu erau incidente, sau care erau abrogate acestea trebuiau înlăturate cu argumente pertinente. Astfel, se constată că instanța de apel nu s- pronunțat pe apelul reclamantei, care critică sentința instanței de fond pentru că nu a analizat argumentele invocate de reclamantă și temeiurile de drept. Dacă unele motive invocate în acțiune exced obiectul acțiunii cu care reclamanta investit instanța, aceasta trebuia să arate care sunt acestea și să le înlăture motivat. Apoi, dacă tribunalul considerat că motivele de apel nu erau fondate și nu se impunea desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, trebuia să arate în considerente că este nefondată critica, însă respingerea apelului s- făcut fără vreo referire la aceasta. Apelul a fost respins, analizându-se fondul cauzei, chiar dacă reclamanta în motivele de apel nu a formulat critici vizând fondul cauzei, invocând necercetarea fondului cauzei. Prin urmare, curtea apreciază că tribunalul nu s- pronunțat pe apelul cu care fost investită de reclamantă.
În jurisprudența constantă Curții Europene, dreptul la un proces echitabil garantat de art.6.1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale include dreptul părților de prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Dreptul la un proces echitabil este efectiv numai când observațiile părții sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect analizate de instanța sesizată. Astfel, în sarcina instanței subzistă obligația de proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru le aprecia pertinența (cauza Perez vs. Franța; cauza Van der Hurk vs. Olanda; cauza Albina vs. România).
Curtea constată că argumentele reclamantei nu au fost în totalitate analizate de către instanța de fond. Pârâta s- constituit ca și persoană juridică sub incidența Legii nr. 21/1924, care stipula anumite condiții pentru scopul persoanei juridice (și care în prezent este abrogată) și funcționează și și- modificat de mai multe ori statutul sub imperiul OG 26/2000. Prin urmare instanța trebuia să arate care este scopul fundației după modificările operate, să verifice dacă activitatea fundației se desfășoară pentru realizarea scopului ideal, de interes obștesc, pentru care a fost constituită.
Reclamanta a invocat în acțiune disp. art.53 lit. a,b din Legea nr. 21/1924. Dacă potrivit acestei reglementări (abrogată ) dizolvarea fundației se făcea de către stat, în prezent dizolvarea se poate dispune, de către instanță, pentru situațiile expres prev de OG 26/2000. Instanța trebuia să pună în discuție temeiul acțiunii și să lămurească care din motivele de dizolvare, prev. de art. 56 OG 26/2000, este incident. Potrivit art.86 din OG 26/2000, fundațiile constitutive, în temeiul Legii nr. 21/1924, li se aplică regimul juridic prevăzut de OG 26/2000, de la intrarea acesteia în vigoare. Menționarea în considerentele sentinței că nu sunt îndeplinite condițiile art. 56 OG 26/2000, fără nici o referire la starea de fapt reținută reprezintă o motivare sumară, care echivalează cu nemotivarea hotărârii. Judecătorii sunt datori să arate în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept, în temeiul cărora și-au format convingerea. Fără arătarea motivelor și a probelor nu se poate exercita controlul judiciar.
Reclamanta a arătat că nu este legală respingerea cererii de recuzare doamnei judecător, dar nu a dezvoltat nici o critică, care să poată fi încadrată într-un motiv de nelegalitate, astfel încât, această critică nu va fi însușită de instanța de recurs.
Așadar, pentru motivele arătate, în temeiul art.312 alin.3 Cod proc.civ. și având în vedere art.304 pct.7 și 297 Cod proc.civ.considerăm că se impunea admiterea recursului și casarea deciziei pronunțată în apel și desființarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului, la aceeași instanță. Având în vedere împrejurarea, că această cauză a fost strămutată de la Curtea de Apel la Curtea de APEL CLUJ, considerăm că în ipoteza în care s-ar fi trimis spre rejudecare cauza, instanța competentă ar fi fost o judecătorie din cadrul Curții de APEL CLUJ, respectiv Judecătoriei Cluj -
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan Marta
- - -
Red. dact. GC
3 ex/23.03.2009
Jud. apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan Marta
