Spete dizolvare firma. Decizia 601/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 601/2009
Ședința publica din data de 11 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Eleonora Gheța Preș secție
JUDECĂTOR 3: Floarea
GREFIER:
S-a luat în examinare contestația în anulare declarată de SC SERV SRL PRIN LICHIDATOR, împotriva sentinței civile nr. 1385/05.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă avocat cu delegație de reprezentare la dosar, la fila 5, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația în anulare este timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință ocazie care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în condițiile prevăzute de art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 9 februarie 2009 s-au înregistrat la dosarul cauzei, din partea ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, acte solicitate de către instanță la termenul anterior.
Curtea reține că, deși este real că hotărârea de dizolvare a fost publicată în Monitorul Oficial, comunicarea referitoare la publicarea acestei hotărâri a fost transmisă la ORC de pe lângă Tribunalului Cluj doar la data de 22.05.2007.
La întrebarea instanței, reprezentanta recurentei relevă faptul că recurenta nu este titulară a unui abonament în temeiul căruia să i se transmită Monitorul Oficial al României, nici în ceea ce privește partea I și nici în ceea ce privește partea a IV- De asemenea relevă faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pentru susținerea contestației.
Reprezentanta contestatoarei solicită instanței admiterea contestației, anularea sentinței comerciale atacate, și în consecință radierea mențiunilor din din registrul comerțului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 1.385 din 5 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea SERV C-N, împotriva sentinței comerciale nr. 1.538/2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimatul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI
Pentru a dispune astfel s-a reținut că prin contestația în anulare formulată, s-a solicitat anularea sentinței comerciale nr. 1.538/2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, întrucât procedura de citare pentru termenul din data de 1 martie 2007 este lovită de nulitate absolută, radierea mențiunii de numire în calitate de lichidator a practicianului în insolvență și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii contestatoarea a susținut că procedura de citare pentru data la care s-a pronunțat sentința comercială nr. 1.538/2007 nu a fost îndeplinită, întrucât citarea și ulterior comunicarea sentinței s-au făcut cu nerespectarea disp. art. 92 alin. 1.pr.civ. Astfel, conform acestor dispoziții legale, comunicarea citației trebuia să se facă personal, neputându-se realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice decât în cazuri excepționale, în condițiile în care la sediul societății funcționează birourile contestatoarei.
S-a apreciat că lipsa mențiunilor în cuprinsul procesului-verbal referitoare la persoana căruia i-a fost comunicat actul de procedură ar atrage nulitatea citării, în condițiile în care despre hotărârea pronunțată contestatoarea a aflat doar la momentul la care a intenționat să-și întocmească un dosar de credit și s-a prezentat la CEC.
Urmare nerespectării procedurii de citare, contestatoarea a arătat că nu a fost în măsură să declare recurs în termen legal și că citarea ar fi lovită de nulitate datorită culpei agentului procedural, fiind injustă hotărârea judecătorească, care admite radierea unei societăți comerciale determinată de un viciu de procedură.
Intimatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.
Analizând contestația formulată de contestatoare, cu luarea în considerare a disp. art. 317 alin. 1 pct. 1.pr.civ. tribunalul a respins-o raportat la următoarele considerente:
Prin sentința comercială nr. 1.538/1 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, a fost admisă cererea formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI B reprezentat de OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CLUJ în contradictoriu cu pârâta SERV și s-a dispus dizolvarea acesteia în temeiul disp. art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990 republicată și modificată, instanța reținând faptul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a depune în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale situațiile financiare anuale ce trebuiau depuse la Oficiul Registrului Comerțului.
Verificându-se dovada de îndeplinire a procedurii de citare, instanța a constatat că pârâta a fost citată la data de 19 februarie 2007 la Tribunalul Comercial Cluj, sala 249 pentru termenul din 1 martie 2007 de la sediul care apare înregistrat în registrul comerțului - C-N,-,. 9, citația fiind afișată pe ușa principală a locuinței destinatarului, întrucât nici o persoană de la pct. 1 nu a fost găsită și în lipsa lor nu s-a putut afla data la care cel citat putea fi găsit.
Îndeplinirea procedurii de citare s-a făcut în conformitate cu prev. art. 921.pr.civ. coroborat cu prev. art. 87 pct. 2.pr.civ.
De altfel, pentru admisibilitatea unei contestații în anulare, astfel cum este reglementată de disp. art. 317 alin. 1 pct. 1 se cere, pe de o parte, ca hotărârea să fie irevocabilă, iar pe de altă parte, ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat în cadrul căilor de atac, respectiv în cadrul apelului sau recursului.
Potrivit art. 317 alin. 1.pr.civ. obiectul contestației în anulare de drept comun îl formează hotărârile irevocabile, iar art. 377.pr.civ. dispune că sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în primă instanță fără drept de apel nerecurate, hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel, hotărârile date în apel nerecurate, hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii și orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În cazul în speță, sentința comercială nr. 2.538 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la data de 1 martie 2007 în dosarul nr- era susceptibilă de a fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la efectuarea publicității în conformitate cu disp. art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată și actualizată.
Drept urmare, sentința pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj putea fi atacată de către contestatoare la Curtea de Apel Cluj, calea de atac fiind recursul în termen de 30 de zile de la efectuarea publicității în conformitate cu disp. art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990 republicată și actualizată, publicare care s-a făcut conform informațiilor furnizate de în Monitorul Oficial al României nr. 1.274/23.04.2007.
În cuprinsul contestației în anulare contestatoarea susține că a aflat despre sentința pronunțată a cărei anulare se solicită doar la momentul prezentării la CEC pentru a-și întocmi un dosar de credit, ofițerul de credit al instituției bancare încunoștiințând-o pe contestatoare că nu poate să-i acorde creditul pe motiv că societatea este dizolvată. Contestatoarea recunoaște că nu a atacat cu recurs hotărârea a cărei anulare se solicită, aceasta devenind irevocabilă.
Împrejurarea că împotriva hotărârii nu a fost formulată calea de atac a recursului și că, pe cale de consecință, sentința comercială nr. 1.538/1 martie 2007 devenit irevocabilă, nu o îndreptățește pe contestatoare să formuleze contestație în anulare obișnuită, întrucât legea cere ca partea să nu fi avut posibilitatea de a invoca motivul de contestație pe calea apelului sau recursului.
Partea nu are un drept de opțiune între recurs și contestație în anulare, legea interzicând opțiunea, în condițiile în care era îndreptățită să-și valorifice eventualele motive de contestație prin intermediul recursului.
Contestația în anulare ar deveni admisibilă doar în situația în care motivele au fost invocate în calea de atac a recursului iar instanța le-a respins sau soluționarea recursului s-a făcut pe cale de excepție.
Instanța a apreciat că o procedură viciată echivalează cu neîndeplinirea ei, iar neregularitatea îndeplinirii procedurii poate fi invocată în combaterea unei eventuale excepții de tardivitate a căii de atac, o altă posibilitate reprezentând-o, după cum s-a susținut mai sus, formularea unei cereri de repunere în termenul de recurs în condițiile prev. de art. 103.pr.civ.
Totodată, instanța a considerat că motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 1.pr.civ. nu poate fi invocat direct pe calea contestației în anulare atunci când însăși comunicarea hotărârii se susține a fi viciată, partea fiind obligată să urmeze calea de atac, neavând dreptul de opțiune între recurs și contestația în anulare, motiv pentru care contestația a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, contestatoarea SERV. C-N, solicitând admiterea lui, casarea hotărârii și rejudecând, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivare, s-a relevat faptul că contestatoarea nu a luat cunoștință de existența cererii înregistrate pe rolul tribunalului sub nr-, din cauză că nu a fost legal citată, iar despre dizolvarea societății a aflat abia la data de 28.03.2008, când s-a prezentat la. C, dată la care termenul de recurs era deja expirat.
Întrucât sentința nu i-a fost comunicată în condiții procedurale, neavând acces la Monitorul Oficial, partea a IV-a, nu pot fi reținute considerentele conform cărora motivele de nulitate ale sentinței de dizolvare ar fi putut fi invocate pe calea recursului.
Sunt reluate și rațiunile pentru care se apreciază că au fost încălcate prev. art. 921.pr.civ. întrucât la sediul declarat al societății se desfășoară activități de birou, care presupun prezența permanentă a cel puțin unui angajat, condiții în care nu este legală îndeplinirea procedurii de citare prin afișare.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
Prin sentința recurată s-a reținut, în principal, faptul că acțiunea reclamantei, întemeiată în drept pe prev. art. 317 alin. 1 pct. 1.pr.civ. este inadmisibilă, pe considerentul că contestatoarea avea posibilitatea de a ataca cu recurs sentința prin care s-a dispus dizolvarea sa, pe considerentul nedepunerii situațiilor financiare aferente anului 2004.
Curtea apreciază că aceste statuări nu pot fi validate, întrucât, date fiind împrejurările concrete ale speței, contestatoarea s-a aflat în imposibilitate de a exercita calea de atac a recursului, situație echivalentă celei prev. de art. 317 alin. 1 teza finală pr.civ.
Astfel, în urma demersurilor întreprinse de către instanță pe lângă Oficiul Registrului Comerțului C s-a comunicat instanței, pe de o parte, faptul că lichidatorul desemnat nu și-a depus încă semnătura la registrul comerțului, motiv pentru care instanța s-a considerat legal învestită cu cererea de recurs, din perspectiva dreptului de reprezentare legală ale intereselor contestatoarei, iar pe de altă parte, faptul că autoritățile statului, respectiv Monitorul Oficial al României, nu a pus în aplicare întocmai clauzele contractuale care guvernează relația sa cu, în ceea ce privește preluarea și publicarea actelor care, potrivit Legii nr. 31/1990, sunt supuse acestei forme de publicitate ( 31 și urm. dosar recurs).
În esență, se reține că, deși sentința nr. 1.538/2007 a Tribunalului Comercial Cluj a fost publicată în Monitorul Oficial, partea a IV-a, la data de 23.04.2007, dată de la care începe să curgă termenul de recurs de 30 de zile, stabilit prin dispozițiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, comunicarea acestei împrejurări s-a realizat, prin poșta electronică adresată C, abia la data de 22 mai 2007, respectiv cu două zile înainte de expirarea termenului de recurs, interval care nu poate fi considerat ca rezonabil, nici chiar în situația în care s-ar aprecia că societatea ar trebui să dea dovadă de o diligență maximă.
Pe de altă parte, s-a luat în considerare și împrejurarea că petenta s-a aflat în imposibilitate de a afla, într-o altă modalitate, despre publicarea sentinței de dizolvare în Monitorul Oficial, partea a IV-a, întrucât aceasta nu este accesibilă publicului larg, aspect constatat de către instanță în urma verificărilor efectuate pe site-ul oficial al regiei, neexistând nicio altă formă de publicitate adecvată.
Astfel, singura modalitate în care contestatoarea putea intra în posesia părții a IV-a era abonamentul, însă nu s-au oferit instanței detalii concrete despre o astfel de posibilitate, iar, pe de altă parte, chiar în cazul în care ea ar exista, se apreciază că s-ar impune societății o sarcină exorbitantă și nerezonabilă.
Așadar, modul în care Statul Român, prin instituțiile sale implicate în procedura de comunicare și publicare a actelor întocmite în temeiul Legii nr. 31/1990, a înțeles să își aducă la îndeplinire atribuțiile care îi revin, au pus contestatoarea în imposibilitatea de a declara recurs în interiorul termenului defipt de lege, motiv pentru care contestația în anulare apare ca fiind admisibilă, din perspectiva condiției impuse de textul legal mai sus arătat.
Pentru a aprecia astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că, în caz contrar, ar fi încălcat dreptul reclamantei la un proces echitabil, cu toate garanțiile procesuale pe care el îl presupune, în conformitate cu prev. art. 6 parag. 1 din, cu atât mai mult cu cât, date fiind cele mai sus expuse, textul art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990, nu a fost aplicat într-o manieră accesibilă și previzibilă, în sensul în care să fi putut permite particularului să își regleze conduita în funcție de prescripțiile ei, pentru exercitarea efectivă a dreptului la recurs al contestatoarei.
Cerința de previzibilitate a legii a fost analizată de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, printre altele, în cauza Rotaru împotriva României, stabilindu-se că trebuie avută în vedere "calitatea normelor juridice", respectiv împrejurarea dacă dreptul intern prevede cu suficientă precizie condițiile de exercitare ale drepturilor prevăzute în conținutul său, cerință neîndeplinită, în opinia instanței, în cauză.
În egală măsură, Curtea constată și că, deși trimiterea pe care o face prima instanță la prev. art. 103.pr.civ. este, în principiu, pertinentă, acest text nu poate fi invocat în cauză pentru a paraliza demersul juridic al contestatoarei, întrucât finalitatea lui nu este suficient de previzibilă pentru a putea aprecia în sensul în care oferă un remediu eficient pentru înlăturarea prejudiciului suferit de societate datorită modului în care a fost aplicat, de către autorități, un text legal.
Ca atare, în baza prev. art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9.pr.civ. recursul va fi admis, cu consecința modificării hotărârii în sensul admiterii contestației în anulare, cu luarea în considerare a împrejurării că prima instanță s-a pronunțat prin motivare și asupra fondului, reținând că cererea de dizolvare a fost judecată în condiții procedurale.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a luat în considerare susținerile din recurs conform cărora la sediul declarat sunt autorizate, conform înscrisurilor depuse, activități de birou, motiv pentru care este obligatorie prezența, în timpul programului de lucru, a cel puțin unei persoane.
De asemenea, s-a constatat că cererea de dizolvare a fost judecată la primul termen, în condițiile în care procedura de citare cu societatea s-a realizat prin afișare, deși instanța avea posibilitatea de a da eficiență prev. art. 7204alin. 3.pr.civ. respectiv de a lua măsuri de refacere a procedurii sau de folosire a oricăror alte mijloace prin intermediul cărora să se poată asigura înștiințarea părților pentru înfățișarea la termen, dat fiind și caracterul sever al sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 237 alin. 1 lit. b din Legea nr. 31/1990.
Astfel, remediul vizat de către C este acela de refacere a procedurii de citare a societății, prin intermediul reprezentanților săi legali, în orice modalitate care ar fi de natură să încunoștințeze partea despre proces.
Toate aceste aspecte, coroborate, au format convingerea instanței în sensul în care sunt îndeplinite în cauză cerințele textului art. 317 alin. 1 pct. 1.pr.civ. prin raportare la cele ale art. 921.pr.civ. astfel încât se va dispune anularea sentinței comerciale nr. 1.538 din 1.03.2007 din dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj și rejudecând, se va respinge cererea de dizolvare formulată de către prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, întrucât societatea și-a îndeplinit obligația de a înregistra situațiile financiare aferente anului 2004 ( 25).
La adoptarea acestei soluții, s-a luat în considerare scopul în vederea căruia a fost instituit textul art. 237 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, care nu poate viza, în nici un caz, dizolvarea unor entități viabile, faptul că sancțiunea dizolvării este lăsată la aprecierea instanței, iar împrejurările concrete ale speței atestă faptul că societatea are în desfășurare contracte și că nu are datorii față de bugetul general consolidat, astfel încât îndeplinirea obligației de depunere a situațiilor financiare, chiar după expirarea termenului prevăzut de lege, se impune a fi validată.
Deși recurenta a solicitat ca instanța să dispună și radierea mențiunii de numire în calitate de lichidator a d-lui, se apreciază că această solicitare este incompatibilă cu limitele în care a fost învestită instanța, în condițiile în care desemnarea lichidatorului nu s-a realizat prin sentința de dizolvare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarea SERV. C-N împotriva sentinței comerciale nr. 1.385 din 5 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr- pe care o modifică în sensul că:
Admite contestația în anulare formulată de SERV. C-N privind sentința comercială nr. 1.538 din 1 martie 2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-.
Dispune anularea sentinței comerciale nr. 1.538/1.03.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj.
Rejudecând cauza, dispune respingerea cererii formulate de OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI de pe lângă Tribunalul Cluj privind dizolvarea SERV. C-
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./3 ex./05.03.2009.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Eleonora Gheța Preș, Floarea
