Spete dizolvare firma. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.70/COM
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudiu Răpeanu
JUDECĂTOR 2: Adriana Pintea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de reclamantul, cu sediul în B, sector 3,-, -.2,.34, împotriva sentinței civile nr.1222/COM/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SRL, cu sediul în C, str. T, Corp C1, nr.40, județ C, cu sediul în C,-, județ C și Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu sediul în C,- Bis, județ C, având ca obiect dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă mandatar, pentru apelantul reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și urm. cod pr. civilă.
Apelul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 0,15 lei timbru judiciar și cu 20 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr.- din 17.06.2009.
Mandatar, pentru apelantul reclamant, precizează că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 1222/18.02.2009 a Tribunalului Constanțaa fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, fapt pentru care s-a respins ca nefondată cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu pârâții, SC SRL C și Oficiul Național al Registrului Comerțului reprezentat prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța.
A reținut instanța de fond că a fost investită cu cererea reclamantului prin care a solicitat:
- dizolvarea SC SRL,
- numirea unui practician în insolvență care să efectueze formalitățile de lichidare a societății,
- poprirea definitivă a părților ce s-ar fi cuvenit asociatului de pe urma lichidării firmei până la concurența sumei de 4144 USD în lei la cursul zilei efectuării plății și 810 lei.
- obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că avea calitatea de creditor personal al pârâtului, acesta fiind asociat și administrator al SC SRL, cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 50%.
Debitorul nu și-a îndeplinit obligația de a restitui reclamantului suma de bani la plata căreia a fost obligat prin sentința civilă nr. 13505/8.11.2007 a Judecătoriei Constanța pronunțată în dosarul nr-, astfel că se impunea dizolvarea societății la care debitorul era asociat pentru ca reclamantul să-și poată recupera creanța.
În drept, a fost invocat art. 66 din Legea nr. 31/1990.
În dovedire, reclamantul a depus în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 13505/8.11.2007 a Judecătoriei Constanța, certificat nr. 14315/ 26.08.2008 emis de Oficiul Registrului Comerțului C.
La data de 18.11.2008, reclamantul precizat că temeiul juridic era cel dedus din dispozițiile art.66 alin.2, 15324, 2371alin.3, 227 alin.1 litera g din Legea nr.31/1990.
Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin Oficiul Registrului Comerțului C, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată, lăsând soluționarea acțiunii la aprecierea instanței.
Pârâtul formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii, lipsa de interes în formularea primului capăt de cerere, lipsa calității procesuale active în formularea primului capăt de cerere.
În motivarea excepției inadmisibilității acțiunii, pârâtul a susținut că motivul dizolvării invocat de reclamant nu se circumscria în nici unul dintre cazurile limitativ prevăzute de art.227, 229 și 237 din Legea nr. 31/1990.
În referire la lipsa de interes, pârâtul a arătat că reclamantul avea posibilitatea acoperirii creanței sale pe calea executării silite ce făcea obiectul dosarului de executare nr. 512/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc .
Inadmisibilitatea capătului doi de cerere cu privire la numirea unui practician în insolvență reieșea din aspectul conform căruia numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, în cazul de față Legea nr.85/2006 a insolvenței, se putea solicita intrarea în procedura insolvenței a unei societăți comerciale și evident numirea unui practician în insolvență.
Față de faptul că debitor al creanței reclamantului era o persoană fizică, nu se putea vorbi de intrarea în procedura insolvenței a unei societăți comerciale care nu avea calitatea de debitoare în raportul juridic dedus judecății, și, pe cale de consecință, nu avea nici calitate procesuală pasivă în capătul doi de cerere.
În privința fondului cauzei, reclamantul a solicitat respingerea acțiunii întrucât art. 66 din Legea nr. 31/1990 nu reglementează dreptul creditorului urmăritor de a solicita dizolvarea sau lichidarea unei societăți, ci doar dreptul acestuia de a urmări beneficiile debitorului obținute din societate, atâta vreme cât societatea există și părțile cuvenite debitorului din aceeași societate în cazul în care societatea este dizolvată sau lichidată conform legii.
Prin încheierea pronunțată la data de 17.12.2008, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, ca neîntemeiate. Instanța a admis excepția inadmisibilității cererii privind poprirea părților ce s-ar cuveni asociatului și, pe cale de consecință, a respins - ca inadmisibilă - cererea privind poprirea.
Excepția inadmisibilității celorlalte capete de cerere a fost respinsă ca neîntemeiată reținându-se că verificarea îndeplinirii condițiilor din Legea nr.31/1990 privind dizolvarea ține de caracterul fondat sau nu al acțiunii și nu de exercițiul dreptului la acțiune. Iar excepția inadmisibilității cererii de desemnare a unui practician în insolvență, față de acarcterul accesoriu al acestui capăt de cerere, dezlegarea lui depinde de soluția ce se va pronunța cu privire la cererea de dizolvare a societății.
Instanța a constatat că excepțiile privind lipsa calității procesuale active și a lipsei de interes în promovarea acțiunii erau nefondate, având în vedere temeiul juridic al acțiunii.
Pârâtul a fost obligat, prin sentința civilă nr. 13505/ 8.11.2007 a Judecătoriei Constanța, să plătească reclamantului echivalentul în lei al sumei de 3700 dolari SUA, la data plății efective a cursului practicat de Banca Națională a României și la plata echivalentului în lei a sumei de 444 dosarul SUA la cursul practicat de Banca Națională a României la data plății efective, cu titlul de dobândă legală, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 800 lei.
Pârâtul avea calitatea de asociat și administrator al SC SRL, cota sa de participare la beneficiile societății fiind de 50%.
Potrivit art.66 alin.2 din Legea nr.31/1990 modificată, temei de drept al acțiunii, creditorii prevăzuți la alin.1 (creditorii asociatului ) puteau totuși popri în timpul duratei societății părțile cuvenite asociaților prin lichidare sau puteau sechestra și vinde acțiunile debitorului lor.
Textul de lege a reprezentat temei de drept pentru capătul de cerere privind poprirea asigurătorie, referirea la părțile ce s-ar fi cuvenit asociaților prin lichidare fiind aplicabilă doar în situația în care societatea comercială s-ar fi aflat în stare de lichidare.
Chiar și în situația în care reclamantul ar fi înțeles să invoce și dispozițiile alin.1 al aceluiași text de lege, în care se prevedea că după dizolvarea societății creditorii asociatului puteau să-și exercite drepturile lor numai asupra părții ce i s-ar fi cuvenit prin lichidare, aceste dispoziții nu-i confereau și dreptul de a solicita dizolvarea societății pe această cale.
Prin precizările din 18.11.2008, reclamantul a invocat ca temei de drept și dispozițiile art.227 litera g, 15324, 2371alin.3 din Legea nr.31/1990 modificată.
Potrivit art. 227 alin.1 litera g, societatea se dizolvă pentru alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății. Reclamantul nu a indicat acea "altă cauză prevăzută de lege sau actul constitutiv" care să justifice dizolvarea societății, iar motivarea acțiunii a făcut ca, în speță, să nu fie aplicabile dispozițiile art. 227 alin.1. literele a-f care reglementa cazurile de dizolvare ale unei societăți comerciale.
În cauză, nu erau aplicabile nici dispozițiile art 15324din Legea nr. 31/ 1990 care priveau societățile comerciale pe acțiuni. Ori, societatea comercială a cărei dizolvare se solicita era una cu răspundere limitată și nu pe acțiuni.
Nici dispozițiile art. 2371alin.3 din Legea nr.31/1990 nu erau incidente în cauză.
Potrivit acestui text de lege, răspunde nelimitat pentru obligațiile neachitate ale societății dizolvate, respectiv lichidate, asociatul care, în frauda creditorilor abuzează de caracterul limitat al răspunderii sale și de personalitatea juridică distinctă a societății. Condițiile consacrate de textul enunțat nu erau întrunite în speță.
Societatea comercială, odată înmatriculată în registrul comerțului, are un patrimoniu propriu, distinct de cel al asociaților săi.
Prin urmare, societatea comercială nu răspunde cu patrimoniul său pentru datoriile asociaților, ci doar pentru propriile obligații. Creditorii unui asociat al societății comerciale nu-și pot exercita dreptul de creanță asupra societății în care debitorul este asociat, având dreptul de a urmări dividendele repartizate pe baza situațiilor financiare aprobate în condițiile legii sau, la închiderea lichidării, dreptul de a urmări partea ce i se cuvine acestuia în temeiul calității sale de asociat, dar nu pot solicita dizolvarea societății pentru a putea urmări aceste părți sociale.
Dizolvarea societății comerciale se putea solicita numai în cazurile reglementate de art.227 și 229 din Legea nr. 31/1990, cazuri ce nu sunt incidente în cauză.
Instanța de fond a respins ca nefondat primul capăt de cerere și, pe cale de consecință, a fost respins - ca nefondat - și capătul de cerere accesoriu, de numire a unui practician în insolvență care să efectueze formalitățile de lichidare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul, solicitând respingerea excepției inadmisibilității acțiunii, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Un prim aspect sub care apelantul a înțeles să critice sentința civilă nr. 1222/COM/18.02.2009 a Tribunalului Constanța este faptul că prima instanță nu a înțeles calitatea sa de creditor, iar cererea sa de dizolvare se încadra în prevederile art. 227, alin.1, lit. g din legea nr. 31/1990.
A considerat apelantul că premisa de la care a pornit instanța de fond a fost eronată, întrucât s-a raportat numai la personalitatea juridică distinctă a firmei, fiind însă esențial a se observa natura persoanei juridice, aceea de societate cu răspundere limitată, adică o societate mixtă de persoane și capital, pentru care legiuitorul a înțeles să permită executarea silită directă a acțiunilor pe care partea le poate deține la o societate de capitaluri, adică la o societate pe acțiuni.
A susținut apelantul reclamant că, în aplicarea art. 227, alin.1, lit. g din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, instanța de judecată ar fi trebuit să aplice art. 974 din codul civil, adică să considere acțiunea ca fiind una oblică, perfect admisibilă în cauză, pentru că reprezintă mijlocul juridic prin care creditorul exercită drepturile și acțiunile debitorului său atunci când acesta refuză ori neglijează să le exercite.
În drept, apelantul a indicat dispozițiile art. 974 civ. art. 227, alin.1, lit.g din Legea nr. 31/1990, art. 282 și urm proc. civ.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse hotărârii atacate, Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Apelantul reclamant a justificat asupra debitorului un drept de creanță, confirmat prin sentința civilă nr. 13505/ 08.11.2007 a Judecătoriei Constanța, fapt pentru care a solicitat instanței de drept comun în materie comercială să dispună dizolvarea SC SRL C, numirea unui practician în insolvență pentru efectuarea formalităților de lichidare, precum și poprirea definitivă a părților cuvenite asociatului, până la concurența sumei de 4.144 dolari USA în lei la cursul zilei efectuării plății și a sumei de 810 lei.
În raport de această situație de fapt se constată că apelantul reclamant nu poate cere, pentru a-și valorifica propria creanță, dizolvarea societății comerciale în care persoana care are calitatea de debitor are și calitatea de asociat într-o societate comercială cu răspundere limitată, întrucât, odată înființată societatea comercială, aceasta are personalitate juridică proprie, total deosebită de asociatul sau asociații care au convenit la constituirea sa și un patrimoniu distinct care nu poate fi urmărit decât pentru propriile datorii ale societății.
Astfel, atât dispozițiile art. 227 din Legea nr.31/1990, care reglementează cazurile generale de dizolvare a unei societăți comerciale, cât și dispozițiile art. 237 din lege care reglementează cazurile de dizolvare - sancțiune, nu reglementează dizolvarea societății în situația în care are datorii și cu atât mai mult cu cât unul dintre asociați este debitor, pentru datoriile acestuia, eventual, pentru creanțe, certe, lichide și exigibile neplătite de societate mai mult de 30 de zile, putându-se solicita deschiderea procedurii insolvenței.
Art. 66 din Legea nr.31/1990 reglementează drepturile pe care creditorii personali ai asociatului le au asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil (pe durata societății) și asupra părților ce i s-ar cuveni prin lichidare(după dizolvarea societății) și nicidecum nu reglementează un caz de dizolvare a societății, interpretarea proprie dată de apelant acestor dispoziții nefiind altceva decât "un adaos la lege" de neluat în seamă.
Temeiul de drept prevăzut de art.15324din legea societăților comerciale, indicat de apelant ca fiind aplicabil, nu privește societățile comerciale cu răspundere limitată, ci societățile comerciale pe acțiuni, astfel că, și sub acest aspect hotărârea pronunțată de instanța de fond apare ca fiind legală și temeinică.
În ce privește rolul activ al judecătorului și aplicarea art. 974 cod civil se constată că și criticile aduse hotărârii primei instanțe sunt nefondate și vor fi înlăturate, având în vedere dispozițiile art. 129(6) Cod procedură civilă care consacră principiul disponibilității în procesul civil, cât și dispozițiile art. 294(1) Cod procedură civilă, potrivit cărora: "În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Pentru aceste considerente se constată că toate criticile aduse hotărârii apelate sunt nefondate și în baza art. 296 Cod procedură civilă se va păstra în tot hotărârea apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de reclamantul, cu sediul în B, sector 3,-, -.2,.34, împotriva sentinței civile nr.1222/COM/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât SRL, cu sediul în C, str.T, Corp C1, nr.40, județ C, cu sediul în C,-, județ C și Oficiul Național al Registrului Comerțului prin Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu sediul în C,- Bis, județ C, având ca obiect dizolvare societate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
19 Iunie 2009
Jud.fond.-
Jud.red--/26.06.2009
Dact.gref.CV/26.06.2009
Președinte:Claudiu RăpeanuJudecători:Claudiu Răpeanu, Adriana Pintea
