Spete dizolvare firma. Decizia 920/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 920/
Ședința publică din 12 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului promovat, împotriva sentinței comerciale nr.1456 din 05.06.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelanta personal, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că apelul este declarat în termen și timbrat legal.
Instanța pune în discuția părților recalificarea prezentei căi de atac în raport de dispozițiile art. 237 alin. 5 din Legea nr. 31/1990.
Apelanta declară că lasă la aprecierea instanței stabilirea căii de atac de care era susceptibilă hotârărea primei instanțe.
În raport de prevederile legale anterior menționate instanța constată că prezenta cale de atac este recurs, recalificând-o din apel în recurs, urmând ca, potrivit Regulamentului de ordine interioară a instanțelor judecătorești completul de judecată să fie întregit cu judecătorul din planificarea de permanență din data de 12 octombrie 2009.
Astfel, Completul de judecată se întregește cu includerea doamnei judecător.
Întrebată fiind recurenta declară că nu are cereri de formulat, împrejurare de care instanța ia act, închide procedura probatorie și acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Recurenta susține recursul și solicită admiterea lui astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de dizolvare a societății.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1456 pronunțată la data de 05.06.2009 de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr. -/2008, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele și pentru dizolvarea SC. SRL.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că reclamanta a solicitat dizolvarea societății motivând în fapt cererea pe neînțelegeri între asociați care au condus la imposibilitatea întrunirii adunării generale a asociaților și la încetarea activității societății iar în drept, pe dispozițiile art. 237 alin. 1 lit. a și c din Legea 31/1990. Instanța de fond a apreciat că dizolvarea societății pentru motivele prevăzute la art. 237 din lege reprezintă o sancțiune pentru neîndeplinirea de către societate a unor obligații legale pe parcursul funcționării acesteia, iar unul dintre asociați nu poate să-și întemeieze cererea de dizolvare pe unul dintre aceste motive întrucât, ar însemna să-și invoce propria-i culpă.
Împotriva sentinței a formular apel reclamanta arătând că potrivit art. 237 din lege cererea pentru dizolvarea societății poate fi formulată de orice persoană interesată, deci și de un asociat de vreme ce nu le este interzis. S-au reiterat motivele faptice pentru care solicită dizolvarea arătând totodată că la judecarea pe fond a litigiului cele două pârâte nu s-au opus.
La termenul de astăzi Curtea a pus în discuția părților calea de atac împotriva hotărârii primei instanțe. S-a constatat astfel că, hotărârea, deși a fost soluționată în temeiul art. 237 din Legea nr. 31/1990, a fost dată greșit cu calea de atac a apelului în condițiile în care art. 237 alin. 5 din lege prevede expres calea de atac a recursului. Cum împotriva hotărârii se formulase apel, dosarul fiind înregistrat ca atare, s-a recalificat calea de atac în recurs.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu în raport de dispozițiile art. 3041pr. civ. Curtea constată:
Dispozițiile legale ce guvernează instituția dizolvării unei societăți comerciale așa cum a reținut și instanța de fond, sunt prevăzute în art. 227 -229 și art. 237 din Legea nr. 31/1990. Astfel, conform art. 237 alin. 1 din lege, societatea comercială se dizolvă,la cererea oricărei persoane interesate, precum si a Oficiului Național al Registrului Comerțului,prin:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b) societatea nu a depus, in cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului;
c) societatea si-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscuta;
d) societatea nu si-a completat capitalul social, in condițiile legii.
De asemenea, art. 227 alin. 1 prevede dizolvarea unei societăți comerciale în următoarele situații:
a) trecerea timpului stabilit pentru durata societății;
b) imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății sau realizarea acestuia;
c) declararea nulității societății;
d) hotărârea adunării generale;
e) hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedica funcționarea societății;
f) falimentul societății;
g) alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății.
Se constată că, niciunde în cuprinsul dispozițiilor legale citate legiuitorul nu a instituit în mod expres care dintre situațiile de mai sus pot fi invocate doar de către asociați pentru a putea solicita dizolvarea unei societăți comerciale și care doar de terți, chiar dacă unele situații prevăzute la art. 237 ar putea fi considerate în fapt o sancțiune la adresa societății.
În speță, atât prin cererea principală cât și în notele de ședință depuse la dosar la termenul din 27.05.2009 reclamanta și- motivat în fapt cererea prin neînțelegeri intervenite între asociați cu
privire la funcționarea societății cât și imposibilitatea întrunirii adunării generale asociaților și încetarea activității societății, așadar o mixtură între situațiile prevăzute de art. 227 și 237 din Legea nr. 31/1991. Curtea apreciază că prin folosirea sintagmei lacererea oricărei persoane interesatede la art. 237 legiuitorul a avut în vedere și cererea unui asociat sau administrator aceasta fiind cu atât mai evidentă în situația prevăzută la lit. asocietatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întrunisau lit. csocietatea si-a încetat activitatea,în măsura în care pot demonstra interesul în situația concretă în care solicită dizolvarea. Pe de altă parte, în baza rolului său activ, judecătorul nu este ținut de temeiul legal dat de reclamant cererii sale, fiind obligat să lămurească acest aspect.
În aceste condiții, Curtea apreciază că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 5. pr. civ., va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare. În rejudecare, în afara celor menționate mai sus, se va pune în vedere reclamantei necesitatea judecării cauzei și în contradictoriu cu societatea însăși și, de asemenea, judecătorul va verifica în ce măsură affectio societatis mai subzistă în situația în care niciuna dintre celelalte pârâte nu s-au opus cererii de dizolvare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de, domiciliată în Târgu-M,-/10, județul M, împotriva sentinței comerciale nr.1456 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
Casează integral sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare pe fond primei instanțe, Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnroed. BI/5ex
jud.fond:
-26.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
