Spete dizolvare firma. Decizia 954/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.954/R/2008
Ședința publică din 24 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eugenia Pușcașiu
JUDECĂTORI: Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Ana Ionescu
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul Prefectul Județului -N mpotriva deciziei civile nr. 102 din 19 noiembrie 2007 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâții Asociația "", Consiliul Local și Comisia Locală de Fond Funciar, având ca obiect dizolvare persoană juridică - asociație.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17 aprilie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.401/24.04.2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr- fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul Prefectul județului B-, mpotriva pârâților Asociația "", Consiliul Local și Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Asociația "" s-a constituit ca urmare a pronunțării sentinței civile nr.516/2001, dată în dosar nr.3118/2000 al Judecătoriei Năsăud. Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căii de atac a recursului. In considerentele acestei hotărâri judecătorești, se menționează că:"În privința statutului asociației, instanța constată că acesta este conform dispoz.ar.298, pct3 din Legea nr.1/2000, în sensul că este autentificat de notarul public și stabilește structura asociației, organul de conducere, modul de exploatare a terenurilor cu vegetați forestieră, drepturile și obligațiile membrilor asociați, răspunderi, sancțiuni, modalități de dizolvare".
Raportat la această stare de fapt, instanța apreciază că motivele invocate de către reclamant, în sensul că statutul nu cuprinde prev.art.6, a1.3, litc, e, și g, trebuiau analizate în cadrul procedurii de acordare a personalității juridice a asociației, respectiv de constituire a acesteia. Potrivit acestei hotărâri judecătorești, câtă vreme aceasta a rămas definitivă și irevocabilă prin neexercitarea căii de atac, instanța nu mai este îndrituită în prezent, să reanalizeze motivele cerute de lege pentru constituirea asociației. Câtă vreme această asociație a fost înregistrată în registrul special de la grefa instanței, se presupune că ea este legal constituită.
Pentru aceste considerente și având în vedere astfel că sentința civilă nr..nr.516/2001 a Judecătoriei Năsăud, are autoritate de lucru judecat cu privire la acordarea personalității juridice cu privire la Asociația "", au fost respinse susținerile reclamantului privind neîndeplinirea cumulativă a condițiilor expres și limitativ prev.de art.6, a1.3 din nr.OG26/2000, deoarece aceste motive de constatare a nulității absolute a statutului asociații, trebuiau invocate la data constituirii acesteia.
Pentru identitate de rațiune fost înlăturat și motivul de constatare a nulității absolute a statutului asociației pentru lipsa stipulării modului de dizolvare a acesteia, raportat la art.28, alin.3, din Legea nr.1/2000 și acest motiv necesitând a fi fost analizat la data constituirii asociației.
În ceea ce priește motivul de dizolvare de drept Asociației "", prev.de art.55, alin.l, litb din nr.OG26/2000, instanța a reținut următoarele:
Potrivit acestui text de lege asociația se dizolvă de drept prin" realizarea sau după caz imposibilitatea realizării scopului pentru care a fost constituită, dacă în termen de trei luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea acestui scop".
Din acest punct de vedere reclamantul a invocat faptul că scopul Asociației "" este de a administra și exploata fostele averi grănicerești și de a obține un profit, profit impozabil în conformitate cu prev.Legii nr.414/2002, în vigoare pentru anii 2001-2002, Legea nr.571/2003, în vigoare pentru anii 2003-2005 și că deoarece asociația nu s-a înregistrat fiscal timp de doi ani, aceasta a fost în imposibilitatea de a-și realiza scopul pentru care s-a înființat
Instanța a apreciat că, potrivit art.8, alin.l din nr.OG26/2000, asociația devine personalitate juridică, din momentul înscrierii ei în registrul asociațiilor și fundațiilor și că, în conformitate cu art.8 alin.3 din nr.OG26/2000, odată cu efectuarea înscrierii "încheierea prin are s-a dispus înscrierea se comunică in oficiu, pentru evidența fiscală, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociației, cum menționarea numărului de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor"
Din adresa nr.5859/23.03.2007, emisă de DGFP B-N (28), rezultă că Asociația "", a fost înscrisă fiscal sub nr.144/02.04.2003. Faptul că până la data de 02.04.2003, aceasta nu a fost înregistrată fiscal, nu poate reprezenta culpa asociației câtă vreme potrivit dispozițiilor legale susmenționate și recunoscute chiar de reclamant la 15 în dosar, obligația legală de a comunica organului financiar local, încheierea prin care s-a dispus înscrierea asociației în registrul asociațiilor și fundațiilor, îi revenea instanței la data efectuării înscrierii asociației în acest registru. Neîndeplinirea acestei obligații legale de către instanța de judecată nu poate fi astfel imputată asociații.
Simplul fapt că asociația nu a fost înregistrată fiscal astfel cum susține reclamantul, nu determină concluzia că aceasta a fost în imposibilitatea de a-și realiza scopul pentru care s-a constitui, dacă în termen de trei luni de la constatarea unui astfel de fapt nu s-a produs schimbarea acestui scop.
Din acest punct de vedere se mai reține faptul că art.55, alin. 1, lit.b din nr.OG26/2000, prevede și condiția esențială că "realizarea sau imposibilitatea realizării scopului de către asociație, dacă în termen de trei luni de la constatarea unui astfel de fapt nu se produce schimbarea scopului".
Potrivit probelor administrate în cauză motivul neînregistrării fiscale invocat de către reclamant în dovedirea art.55, alin.1, litb din nr.OG26/2000, a fost constatat abia la data de 13.02.2007, ca urmare a emiterii adresei nr.1528/2007 de către Administrația Finanțelor Publice Acest motiv de altfel a fost invocat de către reclamant doar prin precizarea de acțiune formulată în cauză. Ori, la data emiterii adresei de Administrația Finanțelor Publice N, cât și la data formulării precizării de acțiune, asociația era deja înregistrată fiscal sub 144/02.04.2003 la Administrația Finanțelor Publice N (20).
Pentru toate aceste considerente instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile dizolvării de drept a asociații prev.de art.55, alin.1, litb din nr.OG26/2000.
Tot ca motiv de dizolvare de drept întemeiat pe art.55, alin.1, litb din nr.OG26/2000, reclamantul a invocat faptul că asociația nu administrează și nu exploatează terenul în litigiu, astfel că devin incidente dispozițiile art.55, alin.1, litb din acest act normativ.
Din acest punct de vedere, instanța a reținut faptul că, corespunde realității că Asociația "" nu administrează și nu exploatează terenul în litigiu nici până în prezent.
Numai că acest fapt nu este imputabil asociației câtă vreme între aceasta și comisiile de aplicare a fondului funciar locale și județene s-au purtat mai multe procese. Astfel pe de o parte însăși reclamantul invocă un drept de proprietate asupra suprafeței de 169 mp teren cu vegetație forestieră în baza hotărârii comisiei județene nr.123/26.05.2000, despre care arată că est în vigoare și în prezent, câtă vreme nici până în prezent nu a fost pusă în executate Decizia civilă nr.995/2002 a Tribunalului Bistrița - Astfel, însăși Consiliul local s-a opus de-a lungul timpului recunoașterii dreptului de proprietate reconstituit în favoarea Asociații "" prin decizia civilă nr.995/R/2002 dată de Tribunalul Bistrița -N în dosar nr.3285/2002.
Mai mult, în timp Asociația "" a făcut demersuri pentru
punerea în posesie a sa, cu privire la suprafața de 169 ha teren cu vegetați forestieră și pentru eliberarea titlului de proprietate pentru acest teren, cerere care a făcut obiectul dosarului nr.406/2004 al Judecătoriei Năsăud acvirat în cauză, comisiile s-au opus predării în posesie.
Așa fiind, câtă vreme însăși organele publice locale s-au opus predării în posesie către asociație a acestui teren, respectiv chiar recunoașterii unui hotărâri judecătorești, dată în favoarea asociației din acest punct de vedere ( decizia civilă nr.995/2002 a Tribunalului Bistrița -N, aceste instituții publice nu-și pot invoca propria culpă în susținerea pretențiilor lor. De altfel chiar pe fondul cauzei reprezentanta reclamantului a arătat că, în opinia sa Hotărârea nr.123 dată de Comisia județeană B-N, este în vigoare în întregime și în prezent, câtă vreme nu sa pus încă în executare Decizia Tribunalului Bistrița -N nr.995/2002. Sub acest aspect se impune precizarea că neexecutarea uni hotărâri judecătorești nu echivalează cu inexistenta acesteia.
În al treia rând, reclamantul a invocat disp.art.56, alin.1, litb din nr.OG26/2000, respectiv faptul câtă Asociația "" își realizează scopul prin mijloace ilicite sau contrare opinii publice.
Cu privire la neînregistrarea timp de doi ani de la data constituirii sale la organul fiscal instanța s-a pronunțat mai sus în sensul că potrivit art.8, alin.l și alin.3 din nr.OG26/2000, obligația de comunicare a încheierii prin care s-a dispus înscrierea în registrul asociațiilor și fundațiilor îi revenea din oficiu instanței de judecată, neîndeplinirea acestei obligații neputând fi astfel imputată asociației. Pentru aceste considerente se va înlătura această susținere a reclamantului și a motiv de dizolvare a asociației prin hotărâre judecătorească.
Cu privire la faptul că Asociația "" nu a depus bilanțul contabil anual neîndeplinind astfel dispozițiile din Legea contabilității 82/1991, instanța a reținut că, neîndeplinirea obligației legale de către Asociația "" de a depun bilanț contabil pe anii 2000, 2004, 2005 și 2006, astfel cum rezultă din adresa nr.5859/2007 a DGFP B-N, este sancționată de lege potrivit art.4l, respectiv art.42 din Legea nr.82/199l, ca o răspundere contravențională, astfel încât neîndeplinirea acestei obligații nu poate fi sancționată potrivit art.56, alin.l litb din nr.OG26/2000.
Potrivit acestui ultim temei legal, legea prevede condiția imperativă ca realizarea scopului să fie urmărită nu prin orice mijloace ilicite ci în sensul că mijloacele ilicite sau contrare folosite să contravină odinii publice.
Raportat la susținerea că pârâta nu și-a achitat impozitul pe profit ca urmare a activității de administrare și exploatare fostelor averi grănicerești, instanța a apreciat că, deși pârâta a făcut demersuri pentru a intra în posesia faptică a suprafeței de 169 ha teren cu vegetație forestieră nici până în prezent asociația nu a putut intra în folosința acestui imobil din motive neimputabile acesteia. Pe cale de consecință, aceasta nu a fost în măsură să administreze și exploateze fostele averi grănicerești deși a făcut demersuri în acest sens, astfel cum rezultă din dosarele acvirate în cauză, mai mult faptul că asociația nu a fost în măsură să administreze acest teren cu vegetația forestieră deși prin decizia civilă nr.995/2002, s-a recunoscut dreptul său de proprietate asupra acestui teren, rezultă chiar din contractul de administrare încheiat între Consiliul local și Direcția Silvică B, depus în copie la dosar la 32-37, și autentificat sub nr.2492/23.08.2000 de Biroul notarului public.
Pe cale de consecință câtă vreme Consiliul local a încheiat acest contract care are ca obiect administrarea și exploatarea inclusiv a terenurilor ce face obiectul hotărârii judecătorești nr.123/2000, în care este inclusă și suprafața de 169 ha teren cu vegetați forestieră (decizia civilă nr.995/2002, fiind pronunțată de Tribunalul -N abia în anul 2002), asociația a fost împiedicată cu intenția în realizarea scopului, nimeni neputând invoca astfel propria culpă în apărarea sa.
Dimpotrivă, dacă ar fi intrat în posesia terenului în condițiile existente ale acestui contract de administrare și în lipsa anulării acestuia sau a unei hotărâri judecătorești, asociația ar fi comis o nelegalitate.
Cu privire la aspectul referitor la faptul că titlul de proprietate eliberat în favoarea Asociației pentru suprafața de 169 ha trebuia eliberat cu menținea la titular "composesorat", iar cererea de reconstituire a dreptului de proprietate trebuia formulată de fiecare moștenitor în parte, instanța a reținut că, însăși reclamantul, prin reprezentant, la termenul de judecată in data de 30.01.2007 a confirmat faptul că, Comisia județeană nu a emis încă nici un titlu de proprietate pentru suprafața de teren reconstituită în favoarea asociației prin decizia civilă nr.995/2002 a Tribunalului Bistrița -
Așa fiind, aceste susțineri sunt premature în lipsa unui titlu de proprietate instanța fiind în imposibilitate de a analiza îndeplinirea condițiilor art.26, alin.l din Legea nr.1/2000 și, pe de altă parte motivul invocat priind faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate trebui a formulată de fiecare moștenitor în parte, trebuia analizat în cadrul procesului civil, câtă vreme însă reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră, în suprafață de 169 ha, înscris în CF 208, top.719 și 720/1 s-a dispus în favoarea Asociației "" prin înscrierea anexei 54 comunei, prin hotărârea judecătorească irevocabilă, acest motiv nu se mai justifică deoarece Decizia civilă nr.995/R/2002, este opozabilă Comisiei județene B-N și pârâtei Comisiei locale de aplicare a legii nr.181 1991.
Întrucât motivul capătului principal în cauză a fost de a se dispune dizolvarea asociației, instanța de fond a apreciat că sentința este supusă căii de atac a apelului, întrucât disp.art.11 din nr.OG26/2000, sunt dispoziții speciale aplicate în cazul pronunțării încheierilor de admitere sau de respingere a cererii de înscriere în registrul asociațiilor și fundațiilor care nu sunt aplicabile în cauză.
În drept, sun aplicabile prev.art.8 alin.1 și 3, art.6 alin.3, art.55, alin.l, litb, art.56, alin.l, litb, art.58 și art.59 din nr.OG26/2000.
Prin decizia civilă nr. 102/19.11.2007 a Tribunalului Bistrița - fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Prefectul jud. B împotriva sentinței civile nr. 401/2007 a Judecătoriei Năsăud.
Pentru a pronunța această decizie, instanța reținut că, aceste motive de dizolvare de drept a asociației și anume că statutul asociației nu constituie mențiunile obligatorii prevăzute de lege, nu constituie temeiuri pentru dizolvarea asociației în discuție,deoarece există prezumția că, la data pronunțării hotărârii judecătorești prin care s-a dispus înregistrarea asociației Registrul special prevăzut de Legea nr.1/2000, erau îndeplinite toate cerințele legale pentru înregistrarea asociației.
Tribunalul reține că dizolvarea unei asociații este o procedură ulterioară constituirii ei și prin cererea de dizolvare pot fi invocate doar motive ulterioare constituirii unei asociații. Reiese că, prin formularea unei cereri de dizolvare cel care solicită dizolvarea unei asociații, implicit recunoaște legala ei constituire.
În măsura în care cel interesat nu recunoaște legala constituire a unei asociații are la îndemână altă cale de urmat pentru radierea acesteia din registrul special, decât cea a dizolvării. Chiar dacă statutul asociației ar fi lovit de nulitate - acest aspect nu constituie motiv pentru dizolvarea Asociației"".
Instanța de apel a apreciat că nici motivul care determină dizolvarea de drept a asociației, cel prevăzut de art.55 alin.1 litera "b" din OG nr.26/2000 nu este îndeplinit în cauză.
Apelantul pleacă de la o premisă greșită aceea că, asociația a fost constituită doar în scopul realizării de profit și că faptul că nu neînregistrarea fiscală și neplata impozitului pe profit sunt dovezi că asociația este În imposibilitatea să-și realizez scopul pentru care a fost constituită. Totodată, deși apelantul este prefectul județului, în susținerea motivelor de dizolvare invocă o hotărâre a comisiei județene date în temeiul Legii nr.1/2000 care a fost modificată de o instanță de judecată și prin urmare nu recunoaște o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a dispus reconstituirea în favoarea asociației a dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră, ce a constituit averea grănicerească și pentru a cărei administrare și exploatare s-a constituit asociația așa cum rezultă din statutul asociației aflat În dosarul nr.3118/2000 al Judecătoriei Năsăud, prin care s-a dispus Înregistrare pârâtei În registrul special(dosar acvirat).
Tribunalul a reținut că din exploatarea și administrarea unor bunuri este posibil să nu se obțină profit astfel că neplata unor sume cu titlu de impozit pe profit nu echivalează cu imposibilitatea realizării scopului.
Dimpotrivă, potrivit Legii nr.1/2000 pentru a se realiza scopul asociației trebuie parcurse mai multe etape or, în speță aceste etape nu au fost finalizate, și aceasta nu din culpa pârâtei ci din culpa Comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar, comisie aflată sub controlul Comisiei județene B N al cărei președinte este chiar apelantul.
În susținerea cererii de dizolvare a asociației, reclamantul apelant își invocă propria culpă, acea de a nu fi luat toate măsurile care sunt prevăzute de legile fondului funciar și de Regulamentul de aplicare a acestora pentru ca asociația să fie pusă în posesie cu terenul pentru care Tribunalul Bistrița Na dispus reconstituirea dreptului de proprietate, prin Decizia nr.995/2002. A susține că terenul pe care asociația dorește să-i exploateze este domeniu public al comunei și pentru apărarea interesului public acționează Prefectul prin promovarea prezentei acțiuni, prin refuzul de a recunoașteohotărâre judecătorească irevocabilă, echivalează cu negarea statului de drept.
Nu poate fi imputat asociației imposibilitatea realizării scopului pentru care s-a constituit în condițiile în care procedura de predare în posesie a terenului nu a fost finalizată și există pe rolul comisiei județene contestați a formulată de aceasta împotriva refuzului Comisiei locale de a o pune în posesie.
Așa cum a reținut instanța de fond pârâta nu a uzat de nici un mijloc contrar ordinii publice în vederea realizării scopului.
Faptul că nu s-a înregistrat fiscal nu constituie motiv de dizolvare, fapt ce de altfel îl recunoaște și apelantul prin motivele de apel, iar neînregistrarea, așa cum anterior s-a reținut, nu constituieoprobă a imposibilității realizării scopului pentru care s-a constituit.
Consecințele neînregistrării fiscale și a nedepunerii bilanțului anual sunt doar cele prevăzute de legile fiscale și nicidecum nu pot fi apreciate ca fiind mijloace ilegale sau contrare ordinii publice folosite în vederea realizării scopului propus.
Dimpotrivă mijloacele folosite de asociație în vederea realizării scopului propus sunt legale( cele prevăzute de legile fondului funciar), asociația formulând cerere de punere în posesie respectiv executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, însă această cerere nu a fost soluționată nici până în prezent de Comisia locală.
Apelantul, în calitate de Prefect al județului B N, aprobă atitudinea Consiliului Local de a administra aceste terenuri, deși ele trebuiau predate în posesie asociației, încă din decembrie 2002.
Asociația nu a plătit impozite pentru simplul fapt că nu a fost pusă în posesie și în consecință nu a exploatat terenul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea deciziei civile nr. 105/2007, în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței, cu consecința admiterii acțiunii.
În motivarea recursului întemeiat pe prev.art.304 pct.9 Cod proc.civ. recurentul arătat că instanța de apel nu a motivat legal respingerea apelului. Astfel, au fost invocate ca motive de dizolvare a asociației constituirea ilegală, faptul că statutul asociației este lovit de nulitate pentru că nu conține mențiunile obligatorii prev. de OG nr. 26/2000, respectiv cele privind procedura dizolvării prev. de art. 28 din Legea nr. 1/2000 și art.55 lit.b, 56 alin.1 lit. din Og nr.26/2000.
Instanța de apel, cu toate că a fost investită să verifice constituirea asociației, nu a procedat la această verificare, astfel că în mod nelegal apelul a fost respins ca nefondat.
Pârâta Asociația nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră în suprafață de 169 ha, întrucât proprietar tabular al acestui teren este fosta comună politică, în prezent localitate aparținătoare comunei. Pârâta, constituită în mod ilegal, nu exploatează și nu administrează terenul în litigiu, nerealizându-și scopul pentru care fost înființată.
Examinând decizia atacată prin prisma excepției invocată de instanța de recurs în ședința publică din 17.04.2008, curtea reține următoarele:
Acțiunea înregistrată pentru prima dată pe rolul Judecătoriei Năsăud sub nr.3369/2006, a fost soluționată prin sentința civilă nr. 458 din 24 mai 2006, în sensul respingerii acțiunii.
Prin decizia civilă nr. 341 din 15.11.2006 Tribunalului Bistrița -N, fost admis recursul declarat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 458 din 24 mai 2006 pronunțată de Judecătoria Năsăud, care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
La pronunțarea acelei decizii, instanța a reținut că reclamantul și- întemeiat acțiunea pe disp.art.55 alin.2 și art.56 alin.1 lit.b din OG nr.26/2000, act normativ care prevede ca și cale de atac numai recursul. Tribunalul a pus în discuția părților această excepție, apreciind că în cauză calea de atac împotriva sentinței civile nr. 458/2006 este recursul.
Cu ocazia judecării după casare, prin sentința civilă nr. 401/24.04.2007 instanța de fond prevede calea de atac a apelului în 15 zile de la comunicare, iar instanța de apel procedează la recalificarea căii de atac ca fiind apel. În motivarea soluției, instanța reține că, în cauză fiind vorba de o dizolvare judiciară contencioasă a asociației, iar disp. art.55-56 din OG nr.26/2000 nu conțin nici o excepție în ceea ce privește calea de atac, în sensul că hotărârile pronunțate de instanță asupra cererii de dizolvare a asociației ar fi supuse doar recursului, sentința instanței de fond potrivit art.282 Cod proc.civ. este supusă apelului la tribunal.
Raportat la disp.art.315 Cod proc.civ. în caz de casare cu trimitere, instanța care urmează să rejudece trebuie să procedeze numai în sensul și în limitele stabilite numai prin hotărârea instanței superioare. Prin urmare, modul în care instanța de control judiciar a soluționat în speță problema de drept pusă în discuție, cea a căii de atac, este obligatoriu pentru instanța de trimitere, neconformarea atrăgând casarea hotărârii ca fiind pronunțată cu încălcarea legii.
În raport de aceste prevederi, în baza art.304 alin.1 pct.1 Cod proc.civ. și art.312 alin.3 Cod proc.civ. curtea va admite recursul reclamantului, va casa decizia civilă nr. 102/19.11.2007 Tribunalului Bistrița -N și va trimite cauza spre rejudecare ca recurs la Tribunalul Bistrița -
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI B-N, împotriva deciziei civile nr.102 din 19 noiembrie 2007 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare ca recurs la Tribunalul Bistrița -
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.IA dact. GC
3 ex/5.05.2008
Jud.apel:,
Președinte:Eugenia PușcașiuJudecători:Eugenia Pușcașiu, Andrea Țuluș Ana Ionescu
