Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2454/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 22
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Diana Manole
JUDECĂTOR 2: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul împotriva sentinței comerciale nr. 9266 din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - L, și.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul prin avocat cu delegație la fila 22 din dosar, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că intimații și au depus la dosar întâmpinare în patru exemplare.
Apelantul prin avocat depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru în cuantumul legal stabilit.
Se comunică apărătorului apelantului în ședință publică, un exemplar al întâmpinării formulată de intimații și.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă apelantului cuvântul pe probe:
Apelantul prin avocat, solicită proba cu acte din care să rezulte cum evoluează ancheta penală, având în vedere că la instanța de fond a depus un înscris din care rezultă că s-a început urmărirea penală împotriva administratorului, relevanța acestor documente este aceea ca instanța dă-și formeze opinia dacă este cazul continuării acestei cauze sau să se pronunțe asupra suspendării acestei cauze. Între părți există mai multe procese, unul este de excludere a formulată de împotriva administratorului, că ar fi lucrat împotriva societății. Această cerere de dizolvare a societății a fost formulată ca interesul în soluționarea celorlalte cauze să se diminueze. Dacă societatea este dizolvată nu mai există șanse a se recupera sumele însușite de administratorul societății. Solicită acordarea unui termen pentru a depune demersuri în vederea obținerii de probe cu privire la stadiul dosarelor penale. Este vorba despre o constatare a Gărzii Financiare cu privire la faptul că a înregistrat în contabilitatea societății bonuri de benzină false în sumă de 5 miliarde lei vechi, Garda Financiară a sesizat Parchetul. Nu este firesc să se dizolve societatea comercială la cererea administratorului, ar trebui suspendată prezenta cerere până la soluționarea plângerilor penale formulate împotriva acestui administrator.
Curtea în urma deliberării respinge cererea de probatorii în temeiul art. 295 al. 2. și acordă apelantului cuvântul pe cererea de apel.
Apelantul prin avocat, arată că între asociați sunt neînțelegeri grave, care au condus la imposibilitatea desfășurării activității comerciale. Singura problemă care a generat toate neînțelegerile a fost atitudinea administratorului care a lucrat împotriva intereselor societății. Cei cinci asociați au contribuit cu bani pentru plata unui avans la un leasing pentru 5 mașini de transport, fără contribuția administratorului,
Cu 3 - 4 luni înainte de finalizarea contractului, administratorul a solicitat firmei de leasing să-i comunice corespondența la altă adresă decât sediu social unde a primit corespondența în sensul somațiilor de plată a ratelor de leasing restante, fiind singurul care cunoștea situația neplății ratelor de leasing, asociații necunoscând această situație, a preluat aceste tiruri printr-o persoană interpusă, persoana de contact care a preluat acele mașini este indicat nr. de telefon al reclamantului. Este evident că ceilalți asociații fraudați nu au putut fi de acord cu acest administrator care nu mai era interesat să continue asocierea. Administratorul care a dus societatea în imposibilitate de funcționare a formulat cererea de dizolvare. Textul de lege atât prevede că în cazul neînțelegerilor grave între asociați se poate cere dizolvarea societății. Iar instanța fondului a constatat că dacă asociații nu au fost de acord să schimbe sediul social atunci e clar că sunt neînțelegeri.
Cu precizarea că va solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr.9266/12.06.2009 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, a fost admisă cererea formulată de reclamanții și, în contradictoriu cu pârâții - SRL, și și a fost dizolvată - SRL.
În motivare s-a reținut că societatea s-a constituit inițial cu 2 asociați reclamantul și pârâtul ca SRL, având obiect principal de activitate "transporturi rutiere de mărfuri", sediul fiind stabilit în B,-, -B,.2,.56, sector 4, în imobilul proprietatea pârâtului.
Conducerea și administrarea societății a fost încredințată ambilor asociați având puteri egale, stipulându-se că vor lucra "separat".
Ulterior au fost cooptați în societate reclamantul și pârâții și.
Pe parcurs au apărut grave neînțelegeri, iar în prezent obiectul de activitate este imposibil de realizat.
Conform proceselor verbale ale - Expert SRL, documentele financiar - contabile ale societății au fost predate pârâților și, care nu aveau calitatea de "reprezentare" a societății.
La solicitarea reclamantului, i s-a comunicat că actele societății au fost ridicate pentru perioada 2004 - 2005 de către reclamantul, însă pentru perioada 2006 - august 2007, de către pârâtul.
În adunarea generală din 7.12.2007, pârâții au votat împotriva sediului social la domiciliul pârâtului, de unde se prezumă că aceștia au interzis reclamanților accesul la documentele societății.
Pârâtul, în calitate de administrator a solicitat - - Leasing la 5.02.2008 să i se comunice documentele necesare pentru preluarea contractului de leasing asupra autoturismului VW de către o persoană fizică juridică.
Neînțelegerile dintre asociați s-au agravat prin formularea unei plângeri penale de către reclamantul împotriva pârâților și pentru comiterea unor infracțiuni precum furt, delapidare, gestiune frauduloasă și prin convocarea unei adunări generale de către administratorul având ca ordine de zi: urmărirea reclamantului pentru activitate frauduloasă în dauna societății, măsurile ce urmează a fi luate împotriva acestuia ca administrator, etc.
Hotărârea AGA din 25.01.2008, prin care au fost aduse modificări actului constitutiv al societății, nu a respectat regula unanimității prevăzută în art.192 alin.2 din Legea 31/1990, motiv pentru care reclamanții au depus o cerere de intervenție la ORC pentru a nu fi înregistrată modificarea actului constitutiv. Cererea de intervenție a și fost admisă prin încheierea nr.7935/8.02.2008 a judecătorului delegat la, împotriva căreia s-a formulat recurs.
În data de 4.02.2008, conform adresei Poliției sector 4, Serviciul de investigare a fraudelor, pârâtul a depus o plângere penală împotriva reclamantului.
În data de 12.05.2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 confirmat începerea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală.
Divergențele dintre asociați sunt de o asemenea gravitate, încât fac imposibilă continuarea societății.
Totodată, potrivit susținerilor părților și procesului-verbal al adunării generale din 25.01.2008, societatea se află în imposibilitate de a mai realiza obiectul de activitate, deoarece nu mai deține mașini pentru efectuarea transporturilor.
În cauza dedusă judecății, nu prevalează ca analiză gradul de culpă al unuia dintre asociați, iar culpa exclusivă a unuia dintre reclamanți, nu s-a dovedit.
Au existat o serie de fapte ale pârâților care și ele au generat ori agravat neînțelegerile dintre asociați, iar acestea împreună cu imposibilitatea obiectivă de a se mai realiza obiectul de activitate al societății, impun dizolvarea conform art.227 alin.1 lit.b, e din Legea 31/1990.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e către pârâtul, solicitându-se admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, pentru următoarele motive:
Din probatoriul administrat, a rezultat fără dubiu că reclamantul a acționat împotriva intereselor societății și ale celorlalți asociați, deși avea calitatea de administrator. Neînțelegerile dintre asociați au fost generate tocmai de această conduită a administratorului reclamant.
Documentele contabile s-au aflat exclusiv la dispoziția reclamantului până în octombrie 2007, când pârâții au întrunit nereguli în administrarea societății și au hotărât predarea actelor unui expert.
Ulterior, administratorul a încercat să obțină acordul asociaților pentru schimbarea sediului social, ceea ce nu a reușit în adunarea generală din 7.12.2007.
Administratorul a urmărit, prin schimbarea sediului social, punerea celorlalți asociați în imposibilitatea cunoașterii problemelor societății. Chiar fără acordul societății, a solicitat firmei de leasing să-i comunice corespondența comercială la o altă adresă decât a sediului social.
Ulterior, deși a primit somația de la firma de leasing la 14.01.2008, a acceptat rezilierea contractelor cu aceștia la 15.01.2008, fără a solicita sprijinul asociaților. Actele de reziliere au fost comunicate asociaților la 18.01.2008, când aceștia nu mai puteau lua vreo măsură.
Instanța a procedat la o greșită apreciere a probatoriului privind cauzele neînțelegerilor dintre asociați.
Administratorul a preluat prin persoane interpuse cele 5 -uri cu care se realiza activitatea societății cu 4 luni înainte de achitarea integrală a ratelor, astfel încât nu mai existau interese comune cu ale asociaților.
Menționarea lipsei consensului dintre asociați în adunarea generală din 25.01.2008, ca fiind rezultatul culpei pârâților, reprezintă o eroare.
Apelul a fost legal timbrat cu taxele judiciare de timbru prevăzute de lege.
Cererea de administrare a probei cu înscrisuri, formulată de apelant a fost respinsă.
Apelantul a solicitat această probă pentru a dovedi că există temeiuri pentru suspendarea judecării cauzei în baza art.244 pr.civ, plângerile penale formulate împotriva administratorului societății fiind în curs de cercetare la organele de anchetă.
Pe de o parte, din chiar susținerile apelantului pârât, rezultă că împotriva reclamantului administrator nu s-a pronunțat o instanță penală prin hotărâre definitivă, acesta beneficiind deci încă de prezumția de nevinovăție.
Pe de altă parte, faptul că plângerile penale formulate împotriva acestuia sunt în lucru la organele judiciare, în faza urmăririi penale, s-a demonstrat și în fața primei instanțe, reținându-se ca atare chiar prin sentința apelată, astfel încât nu urma să stabilească o situație de fapt nouă în apel.
Nici nu putea fi susținută, eventual, decât o cerere de suspendare în temeiul art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. a dosarului de apel, deci a propriei căi de atac (cerere care nici nu a mai fost formulată).
Nu s-ar fi putut obține, pe această cale, o suspendare a judecării cererii de dizolvare a societății, în temeiul art.244 alin.1 pct.2 pr.civ. așa cum se urmărea, în realitate, din moment ce prin apelul formulat au fost aduse critici de fond sentinței din 12.06.2009, nu și încheierii din 15.05.2009, prin care s-a respins cererea de suspendare întemeiată pe art.244 alin.1 pct.2 pr.civ.
Intimații au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În esență, se arată că instanța de fond a reținut corect aspectele de fapt, pronunțând o hotărâre conform celor solicitate prin cererea de chemare în judecată.
Chiar dacă s-ar prezuma culpa reclamantului în crearea neînțelegerilor între asociați, acțiunea este formulată și de, față de care apelantul pârât nu a formulat pretenții și nu a invocat vreo culpă în crearea neînțelegerilor.
Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.295 pr.civ. Curtea constată și reține următoarele:
În motivarea apelului declarat, se critică soluția primei instanțe, doar sub aspectul reținerii greșite a culpei în producerea neînțelegerilor între asociați și care au dus, în final și la imposibilitatea realizării obiectului de activitate (aspecte care nu sunt deci, negate) ca fiind în sarcina reclamantului administrator.
În considerentele sentinței s-a precizat însă faptul că nu s-a urmărit stabilirea unei culpe exclusive a unui asociat, obiectul cererii de chemare în judecată care nu a fost promovată doar de către asociatul, ci și de către un alt asociat, fiind dat de incidența dispozițiilor art.227 alin.1 lit.b și e din Legea 31/1990, respectiv neînțelegerile dintre asociați și imposibilitatea obiectivă de a se mai realiza obiectul de activitate al societății, cauze de dizolvare, susținute prin materialul probator administrat în dosar.
Astfel, motivele invocate în apel, în sensul că reclamantul ar fi acționat în detrimentul intereselor celorlalți asociați și al societății, depășind limitele mandatului său de administrator și procedând la diminuarea patrimoniului social, nu au relevanță asupra motivelor de dizolvare reținute de instanță ci privesc modul în care acesta și-a îndeplinit mandatul încredințat de societate, fapte care sunt de natură a atrage sancțiuni specifice.
Sub acest aspect, se reține că nu s-au pronunțat împotriva acestuia hotărâri judecătorești de condamnare penală ori hotărâri ale instanței civile în sensul revocării din funcția de administrator ori de excludere din societate, deși demersurile judiciare au fost demarate în acest scop.
Instanța de fond a reținut incidența ipotezelor prev. de art.227 alin.1 lit.b, e din Legea 31/1990 susținute de probele administrate, situația de fapt fiind de altfel, reținută în mod corect.
Societatea cu răspundere limitată are o importantă componentă personală, din care decurge necesitatea ca asociații să conlucreze, să fie implicați în procesul decizional, astfel încât eșecul acestei conlucrări trebuie să fie grav, pentru a fi de natură să împiedice normala funcționare a societății.
Or, divergențele grave între asociații administratori și în jurul cărora s-au grupat și ceilalți asociați, sunt reflectate chiar în corespondența comercială cu societatea de leasing - Leasing Transilvania cu care erau contractate vehiculele care asigurau activitatea societății, rezultatul fiind rezilierea contractului de leasing, care a dus și la imposibilitatea obiectivă de desfășurare a activităților comerciale ale societății.
Măsura dizolvării este un mijloc de a determina sub aspect juridic încetarea unei societăți care nu mai poate fi viabilă din cauza divergențelor între asociați, de natură a bloca funcționarea normală a acesteia, făcând să dispară tocmai cauza primordială a asocierii, affectio societatis.
Pentru aceste motive, apelul va fi respins conform art.296 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul cu domiciliul în B,-, -B,.2,.56, sector 4, împotriva sentinței comerciale nr. 9266 din data de 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - L cu sediul în B,-, -B2,.2,.3,.56, sector 4, cu sediul în B,-, -B2,.2,.3,.50, sector 4, cu sediul în B,-, -0,.1,.3,.11, sector 4, cu sediul în-, -.5,.4,.176, sector 4 și domiciliul ales la Cabinetul de Avocat, în B, nr.256,.2,.1,.1,.1, sector 2 și cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat, în B, nr.256,.2,.1,.1,.1, sector 2 și cu sediul în B,-, sector 1.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud.
Tehnored.
12 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Președinte -
Președinte:Diana ManoleJudecători:Diana Manole, Roxana Popa
