Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 324/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 4/2010
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.324
Ședința publică de la 15.02.2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 3: Elisabeta
Grefier
*************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței comerciale nr.13347/19.11.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin avocat fără delegație la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare.
Se comunică recurentei copia întâmpinării.
Recurenta prin avocat depune dovada satisfacerii timbrajului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 13347/19.11.2009 pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială, instanța în baza dispozițiilor articolului 237 litera b din Legea nr.31/1990 rep. a admis cererea formulată de prin de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta - SRL și a dispus dizolvarea acesteia, reținând faptul că în cauză pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de articolul 237 alineat 2 din Legea nr.31/1990 rep. pentru exonerarea de la aplicarea acestei sancțiunii, inactivitatea temporară nefiind înscrisă în Registrul Comerțului.
Împotriva acestei sentințe comerciale, pârâta, în termenul legal prevăzut de articolul 237 alineat 5 din Legea nr.31/1990 rep. a declarat recurs pentru soluționarea la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la data de 5.01.2010 a fost înregistrat Dosarul nr-.
Recurenta - pârâtă consideră că sentința atacată este nelegală deoarece judecătorul fondului a dat o interpretare eronată dispozițiilor articolului 237 alineat 2 din Legea nr.31/1990 rep. înfrângând voința legiuitorului de aplicare a sancțiunii dizolvării prevăzut de articolul 237 alineat 1 numai în cazurile expres și limitativ prevăzute la literele a-
Intimata legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în temeiul dispozițiilor articolului 237 litera b din Legea nr.31/1990 rep.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit criticilor formulate constată că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor articolului 237 alineat 1 litera b din Legea nr.31/1990, rep. dizolvarea unei societăți comerciale se va putea pronunța de către tribunal atunci când societatea nu și-a respectat obligația depunerii situațiilor financiare anuale în termen de 6 luni de la expirarea termenelor legale.
În cauza de față, deși recurenta a făcut dovada faptului că în perioada 2006, 2007, 2008, și-a întrerupt temporar activitatea, și să declarațiile date în acest sens au fost înregistrate la organele fiscale competente, respectiv SECTOR 3 (vezi filele 6-8 dosar fond) sub nr. -/14.03.2006; nr.-/26.02.2007 și nr. -/25.02.2008, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 237 alineat 2 din Legea nr.31/1990 rep. totuși instanța de fond în mod greșit a considerat că se afla în ipoteza prevăzută de articolul 237 alineat 1 litera b și a dispus dizolvarea societății pârâte.
Este evident, faptul că instanța de fond a făcut o gravă confuzie juridică între două situații: cea prevăzută la litera b și respectiv litera c din articolul 237, reglementate în mod diferit de către legiuitor. Astfel:articolul 237 alineat 1 litera blegitimează pronunțarea unei soluții de dizolvarenumaiîn ipoteza nedepunerii unor situații financiare într-un termen de decădere, de cătreo societate comercială care desfășoarăactivități comerciale, dar a omis să depună la. respectivele documente și articolul 237 litera c din Legea nr.31/1990 rep. care reglementează ipoteza în care măsura dizolvării se poate dispune și atunci când societatea și-a încetat activitatea.
Numai în acest din urmă caz,legiuitorul a prevăzutposibilitatea neaplicării măsurii dizolvării,atuncicând societatea a fost în inactivitate temporară (conform dispozițiilor articolului 237 alineat 2 din Legea nr.31/1990 rep.)anunțată organelor fiscale și înscrisă în registrul Comerțului.
Aplicarea dispozițiilor articolului 237 alineat 2 este indisolubil legată de cazul de dizolvare prevăzut de articolul 237 litera c din Legea nr.31/1990 astfel cum rezultă în mod expres din conținutul limitativ al prevederilor articolului 237 alineat 2.
Pentru acest motiv, Curtea apreciază că instanța de fond a greșit atunci când și-a motivat în drept soluția de dizolvare pe dispozițiile articolului 237 litera b iar în fapt a respins susținerile pârâtei referitoare la lipsa activității, pe dispozițiile articolului 237 alineat 2 pentru motivul că respectivele declarații de inactivitate temporară nu au fost înscrise în Registrul Comerțului, când în realitate așa cum s-a arătat dispozițiile articolului 237 alineat 2 nu își găsesc aplicabilitatea decât prin rapoarte la 237 alineat 1 litera c din Legea nr.31/1990, rep.
Considerând că în cauză instanța de fond a avut de fapt în vedere drept temei juridic dispozițiile articolului 237 alineat 1 litera c din Legea nr.31/1990, Curtea apreciază că se impune aplicarea dispozițiilor articolului 237 alineat 2 din același act normativ, deoarece recurenta-pârâtă, așa cum s-a arătat a făcut dovada îndeplinirii condițiilor esențiale prevăzute de textul de lege citat (existența unor declarații de inactivitate temporară și înregistrarea acestora la organul financiar).
Faptul că recurenta nu a înscris aceste declarații în Registrul Comerțului, nu constituie prin el însuși un motiv suficient pentru a determina neaplicarea dispozițiilor articolului 237 alineat 2, atâta vreme cât acest demers formal a fost conceput doar pentru asigurarea respectării principiului opozabilității, față de terți.
În consecință, având în vedere aceste argumente, Curtea în baza dispozițiilor articolului 312 alineatele 1-3 Cod procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, iar pe fond va respinge ca neîntemeiată cererea de dizolvare a - SRL, dispunând totodată și efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței comerciale nr.13347/19.11.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința comercială atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de dizolvare a - SRL.
Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
2 ex. /25.02.2010
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea, Elisabeta
