Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

Număr în format vechi 2360/2009

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ

Decizia comercială nr.50

Ședința publică de la 11.01.2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea

JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu

JUDECĂTOR 3: Iulica

Grefier

*************

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței comerciale nr.8410/29.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin reprezentant care depune delegație la dosar, lipsind intimata.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții faptul că intimata a depus la dosar întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe recurs.

Recurenta prin reprezentant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de față.

Prin sentința comercială nr. 8410/29.05.2009 TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială a admis cererea formulată de reclamantul OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI în contradictoriu cu pârâta - SRL, dispunând dizolvarea societății pârâte.

În motivarea hotărârii instanța de fond a reținut că pârâta nu a depus situațiile financiare aferente anilor 2005, 2006 și 2007, după cum rezultă din evidențele Registrului Comerțului, expirând termenul de 6 luni prevăzut de articolul 237 alineat 1 litera b din Legea nr.31/1990.

Cum, obligația publicării situațiilor financiare anuale este o condiție esențială și în conformitate cu legislația E, potrivit articolului 2 alineat 1, litera f al Direcției Consiliului European nr. 68/151//9.03.1968, se impune dizolvarea judiciară a societății pârâte, aceasta neformulând întâmpinare prin care să învedereze și să dovedească o situație de fapt distinctă de cea expusă de reclamantă, prin acțiune.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs societatea pârâtă - SRL, recursul fiind înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială sub nr- din 1.10.2009.

În motivarea recursului recurenta pârâtă a susținut nelegalitatea sentinței comerciale atacate deoarece a depus "situațiile financiare aferente anilor 2005, 2006 și 2007", astfel încât scopul legii a fost atins.

În drept motivele de recurs se încadrează în dispozițiile articolelor 299 - 316 Cod procedură civilă.

Recurenta a anexat înscrisuri în probatoriu, în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă prin care a dovedit depunerea la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTIa situațiilor financiare aferente anilor 2005, 2006 și 2007.

Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată fondat recursul pentru următoarele considerente:

Articolul 237. reglementează cazurile de dizolvare - sancțiune, ca măsuri primitive care se pot lua de tribunal împotriva societăților neoperaționale.

Cum finalitatea Legii nr. 31/1990 rep. în privința obligativității depunerii situațiilor financiare este, după cum susține și intimatul - reclamant, doar aceea de a asigura publicitatea acestora în scopul de a oferi terților participanți la circuitul comercial o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a celorlalte informații relevante referitoare la activitatea societății comerciale, Curtea apreciază că prin depunerea situațiilor financiare, potrivit înscrisurilor depuse în probatoriu, recurenta și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau iar finalitatea legii a fost satisfăcută.

Așa fiind, nu se mai impune dizolvarea societății comerciale recurente, sancțiunea dizolvării fiind mult prea gravă față de faptul că, totuși societatea recurentă nu este o societate neoperațională, o societate "fantomă", întârzierea în depunerea actelor financiare (bilanțuri contabile anuale) fiind datorată neglijenței care deși nu scuză, nici nu justifică o atare sancțiune drastică, dizolvarea judiciară a societății.

Mai mult, legiuitorul prin folosirea în articolul 237 alineat 1. a sintagmei "tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății", lasă la aprecierea și înțelepciunea magistratului decizia în funcție de probatoriile administrate și de particularitățile fiecărei spețe.

În această situație, deși la judecata în fond recurenta nu a fost prezentă și nu a făcut probe în apărare, înscrisurile depuse în probatoriu în cadrul recursului face dovadă în sensul că societatea recurentă și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit legii, nefiind, după cum arătăm, o societate neoperațională, astfel încât finalitatea legii a fost îndeplinită.

Pentru aceste considerente, Curtea față de dispozițiile articolului 312 alineatele 1,2,3 Cod procedură civilă admite recursul.

Modifică în tot sentința comercială atacată în sensul că respinge cererea de dizolvare a - SRL, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurenta - SRL, în contradictoriu cu intimata OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI - prin OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței comerciale nr.8410/29.05.2009, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.

Modifică în tot sentința comercială recurată în sensul că respinge ca neîntemeiată cererea de dizolvarea a - SRL.

Dispune efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 11.01.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

GREFIER

Red.Jud.

Tehnored.

2 ex.

25.01.2010

TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială

Judecător fond:

Președinte:Maria Speranța Cornea
Judecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu, Iulica

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 50/2010. Curtea de Apel Bucuresti