Spete dizolvare societate comerciala. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.99A
Ședința publică din data de: 14.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Antonela
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 114/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata - reclamantă -, reprezentată de avocat -, cu împuternicire avocațială nr. -/16.04.2009 și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, lipsind recurenta - pârâtă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 22.04.2009 recurenta pârâtă a depus înscrisuri care au fost comunicate intimaților.
Reprezentantul intimatei reclamante - L solicită a se aprecia asupra procedurii de citare cu recurenta pârâtă, întrucât la termenul anterior s-a prezentat un reprezentant din partea societății care a solicitat amânarea cauzei pentru lipsă de apărare.
Curtea, după deliberare, constată că recurenta pârâtă a fost citată pentru acest termen, dovada de citare fiind la fila 33.
La interpelarea Curții în sensul dacă se contestă calitatea de administrator, reprezentantul intimatei reclamante precizează că în opinia sa nu contestă calitatea, însă dacă are delegație recunoaște că are calitate de administrator.
Curtea, verificând actele dosarului constată că la fila 47 se află un extras de la Registrul Comerțului prin care se indică numele de ca fiind asociat al recurentei pârâte, astfel că față de dispozițiile art. 153 Cod procedură civilă și aspectul că nu se contestă calitatea acestei persoane, apreciază că recurenta pârâtă are termen în cunoștință de termenul de judecată de astăzi.
Curtea pune în discuția intimatei reclamante prin reprezentant calificarea căii de atac a prezentei cauze.
Reprezentantul intimatei - reclamante - arată că în mod eronat s-a declarat recurs, întrucât hotărârea era supusă apelului, astfel că solicită a se recalifica prezenta cauză ca fiind un apel.
Curtea, după deliberare, față de dispozițiile art. 81 alin 3 din Legea nr.84/1998 califică prezenta cauză ca fiind apel, astfel că dispune judecarea cauzei în complet de apeluri.
Reprezentantul intimatei - reclamante - L arată că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Curtea, din oficiu, pune în discuție efectuarea unei adrese către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci pentru a se comunica date cu privire la reînnoirea acestei mărci.
Reprezentantul intimatei - reclamante - L arată că lasă la aprecierea Curții emiterea acestei adrese întrucât recurenta are un termen de grație și că ulterior poate să reînnoiască această marcă.
Curtea, după deliberare, având în vedere stadiul procesual al cauzei și susținerea reprezentantului intimatei reclamante, constată că nu se impune emiterea adresei către Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul intimatei - reclamante - L solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii ca fiind legală și temeinică. Solicită a se avea în vedere că din acele facturi nu rezultă că s-au comercializat aceste produse cu această marcă, iar înscrisurile de folosire a mărcii, dacă au existat, au fost sporadice. Concluzionând arată că nu solicită cheltuieli de judecată, iar comunicarea hotărârii solicită a se face în B,-,sector 1.
Reprezentantul intimatului pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci arată că lasă la aprecierea Curții apelul formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 114/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 06.11.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună decăderea pârâtei din drepturile conferite asupra mărcilor individuale: marca combinată nr. -, marcă combinată nr. -, 444 marca combinată nr. - și marca combinată nr. - și să fie obligat pârâtul la publicarea hotărârii în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială și la înscrierea mențiunilor respective în Registrul Înregistrate OSIM.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că este unul dintre principalii producători și distribuitori de produse alcoolice din România și că deține un portofoliu semnificativ de mărci înregistrate, atât pe plan național, cât și pe plan comunitar. În scopul extinderii portofoliului de produse și noi mărci, a solicitat înregistrarea mărcii individuale. După examinarea condițiilor de formă, aceasta a fost înregistrată în Registrul Național al sub numărul de depozit M 2008 01643, însă, în urma examinării condițiilor de fond, potrivit Legii nr. 84/1998, marca a fost refuzată în baza mărcii combinate individuale -. În urma cercetării în Registrul Naționale, reclamanta a identificat și alte drepturi care i-ar putea fi opozabile, dat fiind că pârâta deține un portofoliu de mărci care conțin sau sunt constituite din elementul verbal și sunt înregistrate inclusiv pentru produse din clasa 33 Internaționale de la.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. a din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, solicitând decăderea pârâtei din drepturile conferite de aceste mărci ca urmare a neutilizării acesteia timp de 5 ani.
La data de 03.12.2008, OSIM a formulat un punct de vedere, prin care a arătat situația juridică individuală a mărcilor ce fac obiectul cererii și a arătat că nu deține documente din care să rezulte dacă o marcă este sau nu utilizată în condițiile art. 45 și 46 din Legea nr. 84/1998, iar această dovadă incumbă titularului mărcii, putând fi făcută prin orice mijloc de probă.
Prinsentința civilă nr. 114/ 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția III a Civilă în dosar nr-, a fost admisă cererea și s-a dispus decăderea pârâtei din drepturile conferite asupra următoarelor mărci individuale naționale: 1., marcă combinată nr. 02081, 2. marcă combinată nr. -, 3. 444 marca combinată nr. -, 4. marca combinată nr. - și a fost obligat OSIM la publicarea hotărârii în, cu înscrierea mențiunii în a decăderii pârâtei.
În motivarea sentinței, s-a reținut că pentru a opera sancțiunea decăderii pârâtei din drepturile conferite de marcă, este necesar ca din situația de fapt să rezulte că fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele și serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată.
Sub acest aspect, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 84/1998 stabilesc expres că sarcina probei incumbă pârâtei cu privire la folosirea efectivă a mărcii sau la motivele justificate care au împiedicat folosirea sa, derogarea de la regulile procesuale privind sarcina probei (1169 ) fiind justificată de imposibilitatea dovedirii de către reclamant a unui fapt negativ (nefolosirea efectivă a mărcii pe o perioadă de 5 ani) și aplicarea regulii dovedirii faptului pozitiv vecin și conex. Or, în condițiile în care pârâta nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 115 din Codul d e procedură civilă și nici nu administrat probe în dovedire în condițiile art. 138 din Codul d e procedură civilă până la termenul prevăzut de art. 150 din Codul d e procedură civilă, aceasta este decăzută în fața primei instanțe din dreptul de a administra probe și de a formula apărăi, potrivit art. 103 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs la data de 03.03.2009 (data poștei) pârâta SC SRL, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate și respingerea cererii, iar în subsidiar, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea recursului, se arată că instanța a fost indusă în eroare de susținerile reclamantei în ceea ce privește nefolosirea mărcii de către recurentă pe o perioadă neîntreruptă de 5 ani, societatea având activitatea întreruptă numai în anul 2008, ceea ce se încadrează în dispozițiile art. 46 alin. d din Legea nr. 84/1998.
Se arată că prin înscrisurile depuse, se dovedește faptul că recurenta a desfășurat o activitate efectivă de peste 4 ani în cadrul celor 5 ani în discuție, producând și distribuind pe piață produse ale mărcii ce face obiectul cauzei. Produsele au fost prezente pe piață, recurenta a achitat taxe și impozite aferente producției, a deținut un segment important al pieței acestor sortimente de produse, astfel încât demersul reclamantei a avut scopul de a profita de situația specială în care se găsea recurenta în anul 2008 și să inducă în eroare instanța. Deși potrivit art. 47 din Legea nr. 84/1998, dovada folosirii mărcii incumbă titularului, recurenta nu a putut face dovada datorită situației excepționale în care s-a aflat societatea pe parcursul anului 2008. Astfel, societatea a fost supusă procedurii de executare silită la AVAS și Ministerul Finanțelor, având întregul patrimoniu gajat pe durata acestei proceduri, precum și producția întreruptă pe o perioadă de aproximativ 9 luni. Având în vedere această situație de excepție și întreaga confuzie creată, persoanele abilitate din societatea recurentă pentru a face aceste demersuri judiciare nu au fost în măsură să ducă la îndeplinire aceste obligații. Se arată că această situație se datorează în totalitate lipsei de apărare a recurentei, după 9 luni; având în vedere că pentru o perioadă de timp recurenta a fost lipsită total de reprezentare, în temeiul dreptului de apărare conferit de lege.
Se invocă dispozițiile art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, art. 312 din Codul d e procedură civilă, Legea nr. 84/1998.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimatul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI a formulat întâmpinare, prin care a arătat că nu deține documente din care să rezulte dacă o marcă este sau nu utilizată în condițiile art. 45 și art. 46 din Legea nr. 84/1998. Dovada folosirii mărcii în conformitate cu dispozițiile art. 47 din Legea nr. 84/1998 incumbă titularului mărcii și poate fi făcută prin orice mijloc de probă. Prin urmare, instanța urmează să aprecieze, pe baza probelor furnizate de părși dacă, în speță, titularul a desfășurat acte de folosire a mărcii care să intre sub incidența art. 45 și 46 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice.
Cât privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, potrivit art. 82 din Legea nr. 84/1998, OSIM stă în proces la cererea instanței judecătorești, fiind obligat să înainteze actele, documentele și informațiile necesare judecării cauzei cu care a fost învestită, astfel încât citarea OSIM în instanță se face numai în acest scop.
Intimata SC - SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, se arată că gajarea patrimoniului nu are ca și consecință directă și nici măcar indirectă imposibilitatea de a dispune de documente și de arhiva proprie a societății. Nu se poate susține că prima instanță ar fi încălcat dreptul de apărare, deoarece s-a făcut o aplicare a normelor procedurale, chiar și în materia probatoriului. Procedura de executare silită nu poate fi considerată o scuză legitimă pentru nefolosire, deoarece art. 46 lit. d din Legea nr. 84/1998 vizează imposibilitatea folosirii mărcii din circumstanțe independente de voința titularului, cum ar fi restricția la import sau datorită altor dispoziții ale autorităților publice, vizând produsele sau serviciile la care marca se referă. Or, în prezenta cauză, nu au fost restricții la import sau dispoziții ale autorităților române vizând restricționarea vânzării de băuturi alcoolice care ar putea justifica incidența acestui articol.
La termenul din 14.05.2009, a fost calificată calea de atac ca fiind apel, față de dispozițiile art. 81 alin. 3 din Legea nr. 84/1998.
Pentru dovedirea apelului, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, probă încuviințată prin încheierea de ședință din 14.05.2009.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de apel invocate de apelantă, a apărărilor formulate de intimată, precum și a probelor administrate, Curtea constată următoarele:
În fapt, apelanta-pârâtă SC SRL este titulara mai multor mărci înregistrate, după cum urmează: 1., marcă combinată nr. -, 2. marcă combinată nr. -, 3. 444 marca combinată nr. -, 4. marca combinată nr. -.
Prin avizul de refuz provizoriu nr. - / 18.07.2008, OSIM a constatat, la examinarea depozitului depus sub numărul M 2008 01643 din 22.02.2008 de intimata-reclamantă, că la înregistrarea mărcii se opune marca MN 42682 a apelantei-pârâte, cls. 33 risc de asociere cu cls. 35, 39, astfel că marca nu poate fi protejată față de dispozițiile art. 6 lit. c din Legea nr. 84/1998.
Prin cererea de față, reclamanta a solicitat să se dispună decăderea pârâtei din mărcile enumerate în petitul acțiunii, și care blochează cererea sa de înregistrare a propriei mărci, ca urmare a neutilizării de către pârâtă a acestor mărci pe teritoriul României în perioada 2003-2008.
Potrivit prevederilor art. 45 alin. 1 lit. a din Legea nr. 84/1998, orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Municipiului B, oricând în cursul duratei de protecție a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă, fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată.
Dreptul subiectiv care să justifice interesul formulării acțiunii poate fi reprezentat și de un drept de creanță, dat de vocația la dobândirea dreptului real la marcă prin înregistrare; ca atare, interesul subzistă și în patrimoniul persoanelor care au formulat cerere de înregistrare națională, dar aceasta a fost respinsă în considerarea existenței unei mărci anterioare, identice sau similare celei în a cărei protecție se tindea a se obține, deoarece eventuala admitere a cererii în decădere ar înlătura însuși temeiul refuzului de înregistrare a mărcii reclamantei.
Conform art. 46 din același act normativ, este asimilată folosirii efective a mărcii: a) folosirea mărcii de către un terț, cu consimțământul titularului acesteia; b) folosirea mărcii sub o formă care diferă de aceea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv al acesteia; c) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului; d) imposibilitatea folosirii mărcii din circumstanțe independente de voința titularului, cum ar fi restricția la import sau datorită altor dispoziții ale autorităților publice vizând produsele sau serviciile la care marca se referă. Titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale, dacă, în perioada de la expirarea duratei prevăzute la art. 45 alin. 1 lit. a) până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv. Totuși, dacă începerea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiție a cererii de decădere, folosirea mărcii nu va fi luată în considerare, dacă pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a cunoscut intenția de prezentare a unei cereri de decădere.
Sub acest probatoriului, dispozițiile art. 47 din Legea nr. 84/1998 stabilesc expres că sarcina probei incumbă pârâtei cu privire la folosirea efectivă a mărcii sau la motivele justificate care au împiedicat folosirea sa, derogarea de la regulile procesuale privind sarcina probei (1169 ) fiind justificată de imposibilitatea dovedirii de către reclamant a unui fapt negativ (nefolosirea efectivă a mărcii pe o perioadă de 5 ani) și aplicarea regulii dovedirii faptului pozitiv vecin și conex.
Prima instanță a reținut în mod corect, la momentul soluționării de către aceasta a cauzei, că, în condițiile în care pârâta nu formulase întâmpinare, potrivit art. 115 din Codul d e procedură civilă și nici nu administrase probe în dovedire în condițiile art. 138 din Codul d e procedură civilă până la termenul prevăzut de art. 150 din Codul d e procedură civilă, aceasta fusese decăzută în fața primei instanțe din dreptul de a administra probe și de a formula apărări, potrivit art. 103 din Codul d e procedură civilă.
Dar, față de posibilitatea conferită expres de dispozițiile art. 292 din Codul d e procedură civilă, apelanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri noi în faza procesuală a apelului, astfel încât instanța de apel este chemată să analizeze îndeplinirea condițiilor pentru decădere față de noile probe administrate în apel.
Curtea constată că în cadrul acțiunii în decădere formulate în temeiul art. 45 lit. a din lege, instanța este învestită a verifica nu numai faptul utilizării mărcii într-un decurs de 5 ani, ci și natura acestei utilizări, respectiv dacă această utilizare este efectivă și serioasă, realizându-se așadar o apreciere în egală măsură cantitativă și calitativă.
Curtea constată în primul rând că între cele 4 mărci ce fac obiectul prezentului litigiu există o similaritate de denumire și de produse aplicabile, aparținând toate pârâtei.
Pentru această rațiune, Curtea constată că dovedirea utilizării uneia dintre aceste mărci, utilizare care să întrunească acele condiții pentru a nu putea determina decăderea din marcă, este de natură să profite tuturor celorlalte mărci aparținând pârâtei, deoarece utilizarea uneia dintre aceste mărci reprezintă indirect folosire a tuturor celorlalte mărci similare ale pârâtei.
Înscrisurile depuse la dosar de apelantă dovedesc o folosire efectivă a mărcilor și, deci a două dintre cele 4 mărci ce fac obiectul litigiului. Astfel, în cadrul probei cu înscrisuri, apelanta a depus la dosar facturi de comercializare a produsului, 750 ml și 1750 ml din lunile octombrie și noiembrie 2007, un material publicitar referitor la, rapoarte de îmbuteliere și de producție a produsului 40% și 32% din iulie-septembrie 2007; contract de vânzare-cumpărare de produse nr. 237 din 17.10.2006 cu SC Distribution SRL privind produsele 40% 500 ml, 40% 700 ml, 32 % 500 ml și 32% 700 ml; contract de vânzare-cumpărare și de prestări servicii din 23.04.2007 cu SC SRL privind vânzarea-cumpărarea de ambalaje, material publicitar, servicii conexe, cu valabiltiate pe 1 an de zile; contract de publicitate nr. 104 / 23.11.2006 pentru produsul; proces verbal de inventariere din 30.04.2007 a producției neterminate pe luna aprilie 2007; contract de furnizare de mărfuri nr. 739/ 19.07.2006 cu SC SRL cu valabilitate pentru 2 ani.
Situațiile financiare aferente anului 2008 nu prezintă decât o relevanță indirectă, pentru dovedirea împrejurării că societatea a terminat exercițiul financiar aferent anului 2008 cu pierderi financiare, conform susținerilor din cuprinsul întâmpinării.
Pentru a se preveni decăderea, exploatarea semnului trebuie să fie efectivă și trebuie să privească semnul așa cum a făcut obiectul depozitului; trebuie să fie neechivocă, adică să fie cu titlu de marcă, iar nu cu titlu de nume comercial ori de emblemă, deoarece nu există exploatare a mărcii decât dacă semnul depus își îndeplinește funcția de a distinge produsele prevăzute spre vânzare. De asemenea, exploatarea trebuie să fie serioasă, actele izolate de comerț sau sporadice nu pot fi considerate acte de exploatare.
Curtea reține astfel că pârâta a utilizat în mod efectiv și serios cel puțin una dintre mărcile similar din care se cere a fi decăzută, în perioada anilor 2006-2007, iar în decursul anului 2008 existat o întrerupere a activității datorată dificultăților financiare.
Față de susținerile reclamantei, în sensul că a existat o nefolosire neîntreruptă în perioada 2003-2008, Curtea constată că aceste susțineri nu pot fi reținute ca reale, utilizarea mărcii de către pârâtă aferentă anilor 2006-2007 fiind suficient de serioasă și neechivocă pentru a împiedica reținerea unei eventuale decăderi din marcă. În plus, dincolo de argumentul legat de durata de 5 ani, care nu este regăsită în speță, neutilizarea avută în vedere de legiuitor trebuie să fie voluntară, și nu datorată unor cauze care depășesc voința comerciantului, respectiv declanșarea unei proceduri de executare silită cu consecința întreruperii temporare a activității, tocmai pentru că ceea ce s-a dorit a se evita prin reglementarea acțiunii în decădere din marcă este înregistrarea unor mărci de blocaj, care să nu fie efectiv folosite pe piață, dar să fie de natură să împiedice folosirea aceleiași mărci de un alt comerciant.
Pe cale de consecință, dovedindu-se folosirea efectivă și concretă, serioasă și neechivocă a cel puțin uneia din cele 4 mărci supuse judecății, reclamanta nu mai are interes să susțină nefolosirea celorlalte mărci, cât timp între cele 4 mărci ce fac obiectul prezentului litigiu există o similaritate de denumire și de produse aplicabile, aparținând toate pârâtei, iar, așa cum s-a reținut mai sus, dovedirea utilizării uneia dintre aceste mărci, reprezintă indirect folosire a tuturor celorlalte mărci similare ale pârâtei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 din Codul d e procedură civilă, față de culpa procesuală a intimatei-reclamante, o va obliga pe aceasta să plătească apelantei-pârâte suma de 19,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând timbrajul aferent cererii, în lipsa altor dovezi prind alte cheltuieli de judecată care să fi fost suportate de apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - pârâtă. cu sediul în T,-, jud. T împotriva sentinței civile nr. 114/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă -. cu sediul ales la SC & în B,-, sector 1 și intimatul - pârât OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în B,-, sector 3.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă intimata-reclamantă să plătească apelantei-pârâte suma de 19,65 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red./5. ex
Data red. 07.07.2009
Sentința civilă nr. 114/28.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-
judecător fond-
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Ileana Ruxandra Dănăilă, Antonela
