Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 105/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 105.
Ședința publică de la 26.05.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Brătuianu Cătălina
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
GREFIER - - - -
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul-pârât - ART SRL împotriva sentinței civile nr. 1123 din 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-pârât - ART SRL, prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. - din 17.02.2009 depusă la dosar, intimata-reclamantă, personal și asistată de avocat cu împuternicirea avocațială nr.- din 28.04.2009 la dosar, si intimata-reclamantă, prin același avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul intimatelor-reclamante și învederează instanței că părțile au încheiat o convenție precum și un contract de cesiune a drepturilor de autor astfel încât înțeleg să litigiului de față pe cale amiabilă. În acest sens, depune la dosarul cauzei copia convenției nr. 194 încheiată la data de 11.05.2009 precum și copia contractului de cesiune a drepturilor de autor nr.193 din 11.05.2009, ambele înscrisuri fiind vizate de aceasta pentru conformitate cu originalul. De asemenea, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Reprezentantul apelantului-pârât - ART SRL confirmă susținerile reprezentantului legal al intimatelor-reclamante, sens în care depune la dosar copiile ordinelor de plată din data de 14.05.2009 cu care face dovada plăților ce le revin celor două reclamante conform convenției încheiate, respectiv, suma de 35078,15 lei pentru reclamanta și suma de 152 005,00 lei pentru reclamanta . Totodată, precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe apel.
Reprezentantul apelantului-pârât - ART SRL solicită admiterea apelului, să se ia act de încheierea între părți a convenției și în consecință, să se ia act că prezenta acțiune a rămas fără obiect, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatelor-reclamante și solicită să se ia act de stingerea litigiului pe cale amiabilă prin încheierea unei convenții.
Curtea reține apelul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberand asupra apelului de in raport cu sustinerilor partilor privind solutionarea litigiului pe cale extrajudiciara, retine urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr- reclamantele și au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Editorial Art, ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să dispună rezoluțiunea contractului de editare nr. /07.12.2004, în baza art. 1020 cod civil și art. 969 Cod civil.
În motivarea acțiunii reclamantele au arătat că sunt moștenitoarele legale ale scriitorului, cunoscut sub pseudonimul literar de, și în această calitate au încheiat cu pârâta contractul de editare mai sus amintit, prin care urma să editeze pe cheltuiala sa lucrările autorului reclamantelor, pentru care acestea dețin drepturi patrimoniale exclusive, în schimbul plății unor sume de bani.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969, 1020 Cod civil și art. 11 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 9868/21.06.2007 Judecătoria Sector 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, ca instanță de fond, reținând aplicabile disp. art. 2 pct. 1 lit. e Cod procedură civilă potrivit cărora, "Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială ".
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele, iar prin decizia civilă 1799/R/30.11.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins recursul, ca nefondat.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă - ca instanță de fond, sub nr- la data de 08.03.2008.
La data de 08.04.2008, pârâta Editorial Art, a formulat cerere reconvențională solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea cererii reconvenționale astfel cum a fost formulată și să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale din data de 02.11.2001 autentificat sub nr. 4178/22.10.2002 de.
În motivarea cererii reconvenționale s-a arătat că la data de 07.12.2004 pârâta a încheiat cu si contractul de editare nr. /07.12.2004, având ca obiect editarea operelor scrise ale autorului.
Contractul de editare s-a încheiat pe o perioada de 8 ani, perioadă pe care aceste persoane au cedat pârâtei, cu caracter exclusiv, dreptul de reproducere si difuzare a operelor scrise ale autorului.
La încheierea contractului, acestea au prezentat pârâtei înscrisurile care dovedeau că dețin împreună drepturile exclusive asupra operei literare a autorului.
La puțin timp după încheierea contractului, si au demarat negocieri cu alte edituri pentru editarea operei lui, deși contractul de editare încheiat cu pârâta era în plină desfășurare, și în același timp au solicitat pârâtei majorarea remunerației, deși cuantumul remunerației a fost ferm stabilit prin contractul de editare.
Întrucât nu s-a ajuns la niciun acord în aceasta privință, și au formulat o cerere de reziliere a contractului de editare, cerere care a făcut obiectul dosarului nr- al Judecătoriei Sectorului 1
Motivul aparent al cererii de reziliere a fost plata cu întârziere a remunerației aferente anului 2006. Pârâta s-a apărat arătând că plata a fost efectuată înainte de formularea cererii de chemare în judecată și că în contractul de editare nu a fost inclus vreun pact comisoriu de gradul IV, astfel că executarea - chiar cu întârziere - a obligației de plată a remunerației, nu poate atrage sancțiunea rezilierii.
În acest stadiu al dosarului, realizând probabil faptul ca sunt șanse minime ca cererea de reziliere a contractului de editare să fie admisă, si au determinat intervenția în proces a numitei. Aceasta, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, arătând că reclamantele și nu dețineau la data încheierii contractului de editare niciun drept asupra operei lui, întrucât acestea îi vânduseră drepturile succesorale prin contractul autentificat sub nr. 4178/22.10.2002 de.
Pentru aceste motive, intervenienta a solicitat instanței să constate nulitatea contractului de editare, întrucât reclamantele și nu puteau transmite mai mult decât aveau.
Judecătoria Sectorului laa dmis excepția de necompetenta materială și a declinat competenta în favoarea Tribunalului București în complet specializat în proprietate intelectuală.
Împotriva hotărârii de declinare au formulat recurs reclamantele. În fața instanței de recurs intervenienta a arătat că reclamanta a decedat la data de 3 noiembrie 2007, fiind moștenită de, în calitate de soră, și de, în calitate de mamă.
Intervenienta și reclamanta nu au făcut dovada calității de moștenitor după, însă este de presupus că acestea vor produce dovada de rigoare, astfel ca s-a formulat cerere reconvențională împotriva reclamantei și a intervenientei.
Având în vedere relațiile de familie dintre reclamante și intervenientă, este de domeniul evidenței faptul ca reclamantele au vândut intervenientei drepturile succesorale nu pentru a obține efectele legale ale unui astfel de act juridic, ci pentru a frauda legea și drepturile terțelor persoane.
În aceste condiții, contractul de vânzare cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 4178/22.10.2002 de BNP are o cauza ilicită, respectiv fraudarea drepturilor terțelor persoane, fiind în același timp încheiat cu fraudarea legii. Sancțiunea ce intervine pentru cauza ilicită este nulitatea absolută a actului juridic civil, drept care pârâta-reclamantă solicită instanței să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale autentificat sub nr. 4178/22.10.2002 de.
Prin sentința civilă nr. 1123/17.06.2008 pronuntata de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă in dosarul nr- a fost respinsa ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamantele, decedată, continuată de și în contradictoriu cu pârâta Editorial Art și cu intervenienta în nume propriu. Totodata, a fost admisa cererea reconvențională formulată de pârâta Editorial Art și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, constatandu-se nulitatea contractului de editare nr. 041/07.12.2004.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
"Succesiunea defunctului, decedat la 27.02.1982, a fost dezbătută la notariat, de pe urma acestuia rămânând ca moștenitori soția supraviețuitoare, decedată și ea la data de 08.02.1991, și nepoatele defunctului, și, conform certificatului de moștenitor nr. 212/25.02.1983; din același certificat de moștenitor, rezultă că numita, fiica defunctului, a renunțat la succesiunea acestuia printr-o declarație făcută peste termen; după defuncta, succesiunea acesteia a fost dezbătută eliberându-se de către Notariatul de Stat Sector 3 B, certificatul de moștenitor nr. 1517/06.08.1992 (nedepus la dosarul cauzei) și certificatul de moștenitor suplimentar nr. 14/11.03.2004, din care rezultă că moștenitoarele acesteia în ceea ce privește drepturile de autor, sunt și.
În ceea ce privește acțiunea principală, aceea de rezoluțiune a contractului de editare nr. /07.12.2004, aceasta se privește ca neîntemeiată urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente: motivul cererii de reziliere a fost plata cu întârziere a remunerației aferente anului 2006.
Pârâta avea într-adevăr obligația de a achita până la sfârșitul anului 2006 suma de 3.500 de Euro, conform contractului de editare 1/07.12.2004, iar aceasta a fost pusă în întârziere prin notificarea trimisă de reclamante prin executorul judecătoresc la data de 26.01.2007; pârâta a achitat această sumă, respectiv echivalentul sau în lei 5.933 lei, la data de 19.01.2007, prin ordinul de plata nr.836, după termenul stabilit pentru plata, dar înainte de a fi pusă în întârziere de către reclamante.
În doctrina și în practica judiciară s-a stabilit în mod constant că rezoluțiunea/rezilierea judiciară trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții de admisibilitate:
a) una din părți să nu își fi executat obligațiile care îi revin;
b) neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația;
a) debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, potrivit legii.
În mod constant s-a stabilit în doctrina și în practica judiciară faptul că partea în culpă are posibilitatea, spre a evita rezoluțiunea/rezilierea contractului, să execute prestațiile datorate în tot cursul procesului, inclusiv în faza recursului.
Or, în speța de față, se observă că la momentul punerii în întârziere 26.01.2007 pârâta își executase deja obligația și chiar dacă nu și-ar fi executat-o rezilierea judiciară nu putea fi pronunțată dacă obligația ar fi fost executată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Am arătat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca instanța să poată dispune rezilierea judiciară, astfel că rămâne de stabilit dacă părțile, prin convenția lor, nu au prevăzut clauze privind rezilierea judiciara a contractului - pact comisoriu.
În cazul rezoluțiunii/rezilierii, sediul materiei îl reprezintă art. 1021 din Codul civil.
Practica judiciară și doctrina au dezvoltat în timp, interpretând coroborat prevederile Codului civil, patru tipuri de pacte comisorii.
Dintre acestea, numai pactul comisoriu cel mai energic, denumit pact comisoriu de gradul patru, are ca efect desființarea necondiționată a contractului de îndată ce a expirat termenul de executare.
Celelalte trei tipuri de pacte comisorii împiedică instanța să constate rezoluțiunea dacă debitorul și-a îndeplinit obligația înainte de punerea în întârziere.
Doar prin pactul comisoriu de gradul patru părțile convin ca în caz de neexecutare contractul să se desființeze de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă.
Or, analizând prevederile art. 16.1. lit. b) din contractul în discuție se constata că părțile au instituit un pact comisoriu de prim grad, care reia practic prevederile art. 1021 din Codul civil, împiedicând astfel instanța să pronunțe rezilierea judiciara în circumstanțele concrete ale prezentei cauze.
Nu pot fi primite afirmațiile reclamantelor în sensul că pârâta ar fi fost pusă în întârziere la data de 08.01.2007, întrucât nu au tăcut dovada acestei afirmații în conformitate cu art. 1169 din Codul civil.
Reclamantele-pârâte au depus la dosarul cauzei o somație ce ar fi fost adresata pârâtei însoțita de o chitanța emisă de oficiul poștal la data de 08.01.2007 și de o recipisă emisă de oficiul poștal. Făcând abstracție de faptul că documentele poștale nu poartă ștampila cu data primirii, se constată că nu a fost depusă și dovada primirii acestei comunicări de către pârâtă, ceea ce confirmă susținerea acesteia în sensul că această somație nu a fost primită și nu poate avea ca efect punerea în întârziere.
Având în vedere că plata sumei datorate a fost făcută de către pârâtă înainte de formularea cererii de chemare în judecată, această împrejurare împiedică instanția să pronunțe rezilierea contractului.
În ceea ce privește cererea de anulare a contractului de editare nr. 1/07.12.2004, tribunalul reține următoarele: din răspunsurile la interogatorii rezultă că toate părțile au semnat contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale având reprezentarea faptului ca drepturile de autor nu intra sub incidenta contractului - răspunsul la întrebarea nr. 15 din interogatoriul luat intervenientei și răspunsul la întrebările 21, 22 și nr.24 din interogatoriul luat reclamantei-pârâte; reclamanta-pârâtă s-a considerat permanent alături de sora sa titulară a drepturilor patrimoniale de autor, calitate în care au negociat și semnat contracte cu privire la drepturile de autor - răspunsul la întrebările nr. 14 și 31 din interogatoriul luat reclamantei-parate; intervenienta nu a considerat nici un moment ca ar deține vreun drept asupra operelor literare ale lui, motiv pentru care nu a negociat și nu a semnat niciodată vreun contract cu privire la drepturile de autor - răspunsul la întrebările nr. 8 si 9 din interogatoriul luat intervenientei.
Cu toate acestea, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale a fost încheiat de părți înaintea celui de editare, în scopul redobândirii proprietății asupra unui imobil fost proprietatea autorului părților, fără însă a urmări vreun drept ce face obiectul litigiului de față, astfel încât, motivul nulității lui pentru lipsa cauzei, nu poate fi primit, avându-se în vedere că, chiar dacă părțile nu au urmărit în principal înstrăinarea drepturilor de autor, toate părțile au semnat contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale având reprezentarea faptul că acestea nu intra sub incidența contractului, acest efect s-a produs totuși, cauza pentru care s-a urmărit încheierea lui fiind una perfect legală (aceea de a redobândi proprietatea asupra unui imobil preluat abuziv), astfel încât, urmează a se admite cererea de intervenție, urmând a se constata nul contractul de editură, în condițiile în care, drepturile asupra cărora s-a convenit, nu mai aparțineau, la data încheierii contractului reclamantelor, fiind vândut mamei lor - intervenienta în speță.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, urmează a se admite cererea de intervenție și pe cale de consecință, a se constata nul contractul editare nr. 1/07 12 2004 încheiat între Editorial Art, în calitate de editor, pe de o parte și și."
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata-reclamanta - ART SRL solicitand admiterea apelului, modificarea in parte a hotararii apelate, iar pe fondul pricinii respingerea ca neîntemeiată a cererii de interventie principala formulata de intervenienta si admiterea cererii reconventionale, constatarea nulitatii actului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale din data de 02.11.2001.
In motivarea cererii de apel, dupa expunerea cadrului juridic din dosar, apelanta a aratat urmatoarele:
"Soluția pronunțată de prima instanță cu privire la cererea de intervenție și cererea reconvențională este netemeinică și nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și cu ignorarea probelor administrate.
1. Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale este lovit de nulitate-absoluta pentru lipsa cauzei
Prin cererea reconvențională am arătat că acest contract a fost încheiat în scopul fraudării normelor legale imperative și a intereselor legale ale unor terțe persoane, întrucât la acea vreme nu cunoșteam împrejurările în care s-a semnat acest contract.
Situația s-a limpezit după administrarea probei cu interogatoriu la termenul la care prima instanță a rămas în pronunțare, condiții în care am arătat că solicităm constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale pentru lipsa cauzei.
Cauza actului juridic civil reprezintă obiectivul urmărit de părți la încheierea acestuia. Doctrina a creat o distincție între cauza imediată - causa proxima (denumită și cauza obligației), care în contractele sinalagmantice consta în reprezentarea sau prefigurarea mentală de către fiecare parte a contraprestației, și cauza mediata - causa remota - care constă în motivul determinant al încheierii actului juridic civil și se refera fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane.
În cazul contractului de vânzare-cumpărare, cauza mediata consta în destinația concretă ce urmează a se da lucrului cumpărat - pentru cumpărător, respectiv în destinația concretă ce urmează a se da prețului primit - pentru vânzător.
Ori de câte ori lipsește reprezentarea sau prefigurarea mentală de către fiecare parte a contraprestației actul juridic este lipsit de cauza imediată, iar sancțiunea ce intervine este nulitatea absolută a actului juridic civil.
Or, în prezenta speță, contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale este lipsit atât de cauza imediată, cât și de cauza mediata, astfel cum vom demonstra în cele ce urmează.
Intimata-intervenientă nu a urmărit la încheierea contractului de vânzare-cumpărare să obțină o contraprestație, respectiv nu a urmărit să obțină suma înscrisă în contract drept preț al vânzării.
O dovadă în acest sens o constituie faptul că intimata-intervenientă, răspunzând la întrebarea nr.10 la interogatoriu, a arătat că a încheiat contractul întrucât avea mai mult timp liber pentru a se ocupa de revendicarea unui bun imobil ce a aparținut lui - răspuns care se coroborează perfect cu răspunsul dat de intimata-reclamantă la întrebarea nr. 10 din interogatoriul luat de prima instanță.
Totodată, intimata-intervenientă a recunoscut că nu a plătit nici o sumă de bani pentru drepturile succesorale cumpărate de la fiicele sale - răspunsul la întrebarea nr. 11 din interogatoriu, spre deosebire de intimata-reclamantă care arată că a primit o sumă de bani de la mama sa cu titlul de preț pentru drepturile succesorale vândute - răspunsul la întrebarea nr. 12 din interogatoriu.
Este interesant de aflat cum a primit vânzătoarea prețul contractului de vreme ce cumpărătoarea a declarat că nu a plătit prețul contractului.
În realitate, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nici una din părți nu au urmărit obținerea vreunei contraprestații și nici nu au avut reprezentarea mentală a contraprestației, după cum nu au avut vreo reprezentare mentală nici a propriei prestații contractuale.
Singura reprezentare mentală a părților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a fost că intimata-intervenientă să se ocupe de retrocedarea bunului imobil, întrucât avea mai mult timp liber, fiind pensionară.
O astfel de reprezentare nu poate constitui în nici un caz cauza imediată a contractului de vânzare-cumpărare, astfel că acest act juridic este lipsit de cauza imediată și este, pe cale de consecință, lovit de nulitate absolută și nu poate produce nici un efect, conform art. 966 din Codul civil.
În cazul în care s-ar considera că un astfel de act ar produce efecte juridice, acest nu ar putea fi considerat nicidecum un act de vânzare-cumpărare, doar cel mult un contract de mandat care ar răspunde voinței reale a părților.
Prima instanță nu numai că a ignorat aceste aspecte atunci când a pronunțat hotărârea recurată, dar a omis și să răspundă argumentelor formulate de subscrisa în acest sens prin concluziile formulate verbal în fața instanței și prin concluziile scrise.
2. Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nu a avut ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale de autor
Chiar admițând că acest contract a avut o cauză imediată corespunzătoare unui contract de vânzare-cumpărare, deși în realitate, astfel cum am arătat anterior, voința reală a părților corespunde unui contract de mandat, contractul în discuție nu a avut ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale de autor asupra operei literare a scriitorului din patrimoniul intimatei-reclamante în patrimoniul intimatei-interveniente.
Potrivit art. 969 alin.(1) din Codul civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Principiul pacta sunt servanda nu poate fi aplicat pe deplin daca nu se analizează și voința juridică ca și complex psihologic complex care conduce la încheierea convenției ce dobândește putere de lege.
În privința voinței juridice, doctrina a reținut două principii: principiul libertății actelor juridice civile - autonomia de voință și principiul voinței reale voința interna.
Analizând principiul voinței reale, în doctrina s-a ridicat întrebarea stabilirii elementului căruia urmează să i se dea prioritate atunci când voința internă și voința exteriorizata nu coincid.
Concluzia unanimă este că primează voința interna, acest principiu fiind consacrat de Codul civil prin art. 977: interpretarea contractelor se face după intenția comuna a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor.
În prezenta speța intenția comuna a părților contractante a fost ca drepturile patrimoniale de autor asupra operei literare a scriitorului să nu intre sub incidenta contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale.
Că așa stau lucrurile, o dovedesc cu prisosință răspunsurile la interogatoriile luate de prima instanța:
1. intimata-intervenientă nu a încheiat cu fiicele sale vreun contract de cesiune a drepturilor de autor (nici stricto sensu, nici lato sensu, în sensul că acestea urmau să nu intre sub incidența contractului de vânzare-cumpărare - precizarea noastră) - răspunsurile la întrebările nr.25 din interogatorii;
2. intimata-intervenientă nu a dorit nici un moment să dobândească drepturile de autor - răspunsul la întrebarea nr.30 din interogatoriu; la aceeași întrebare nr.30 intimata-reclamantă a declarat: "nu știu ce să răspund";
3. intimata-intervenientă nu s-a considerat nici un moment titulara drepturilor de autor, motiv pentru care nu a negociat și nu a semnat niciodată vreun contract cu privire la aceste drepturi - răspunsurile la întrebările nr.8 și 9 din ambele interogatorii și nu a solicitat fiicelor sale vreo suma de bani cu titlul de remunerație pentru drepturile de autor răspunsul nr.17 din interogatoriul luat intimatei-reclamante;
4. intimata-reclamantă a considerat că în realitate a fost în permanență deținătoare a drepturilor de autor - răspunsul la întrebarea nr.31, motiv pentru care a negociat în continuare contractele cu privire la aceste drepturi, alături de sora sa - răspunsul la întrebarea nr.14 din interogatoriu;
5. după intervenția în proces a intimatei-interveniente, intimata-reclamanta a propus subscrisei menținerea în vigoare a contractului de editare cu o remunerație majorată - răspunsul la întrebarea nr.20 din interogatoriul luat intimatei-reclamante;
6. intimata-reclamantă nu a intenționat să inducă sau să mențină subscrisa în eroare cu privire la calitatea sa de titular al drepturilor de autor la încheierea și executarea contractului de editare - răspunsurile la întrebările nr.22 și 24 din interogatoriul luat intervenientei-reclamante.
Față de răspunsurile la interogatorii, credem că nimeni nu mai poate susține și nu mai poate fi acceptat ca voința internă a părților semnatare ale contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale a fost de a transmite și drepturile de autor asupra operei literare a scriitorului.
Oricum, acest contract nu conține elementele minime obligatorii pentru a avea valoarea juridica a unui contract de cesiune de drepturi de autor astfel cum acest contract este reglementat de Legea nr.8/1996.
Astfel, contractul nu conține clauze exprese cu privire la obiectul, durata, caracterul și întinderea cesiunii, la teritoriu, după cum nu conține nici o clauza cu privire la remunerația datorată pentru cesiunea drepturilor patrimoniale de autor.
3. Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nu a fost încheiat în forma autentică și nu a fost înscris în registrele de publicitate imobiliară pentru a fi opozabil terților.
Am arătat în fața instanței de fond și reluăm această susținere în fața instanței de apel, dorind să subliniem numai faptul că acest contract de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nu ne-a fost adus la cunoștință înainte de încheierea contractului de editare, astfel că nu ne poate fi opus.
Menționăm în acest context faptul că declarația autentificată de BNP sub nr.4178/22.10.2002 nu poate fi considerată ca imprimând o dată certă contractul de vânzare-cumpărare din 02.11.2001, întrucât această declarație notarială a fost dată numai de vânzătoarele din contractul în discuție, nu și de cumpărătoare, iar declarația nu atesta nimic cu privire la conținutul contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale.
Mai mult, declarația notarială face vorbire nu despre contractul din 02.11.2001, ci despre un alt contract din data de "12.01.2001".
4. Intimata-intervenientă nu a formulat cererea de intervenție în proces și a renunțat implicit la judecarea acelei cereri arătând în răspunsul la interogatoriu că este de acord cu executarea în continuare a contractului.
Cu ocazia interogatoriului luat la termenul la care prima instanță a rămas în pronunțare asupra pricinii, intervenienta a a arătat că nu a formulat cererea de intervenție, că nu a dorit să intervină în proces și că este de acord cu executarea în continuare a contractului de editare.
Aceste răspunsuri s-au reflectat numai parțial în răspunsurile consemnate de instanță, însă se coroborează perfect cu celelalte răspunsuri date de intervenienta.
Prima instanță ar fi trebuit să consemneze integral răspunsurile date de intervenienta și să pună în discuția părților renunțarea la judecata cererii de intervenție.
Prima instanță nu a procedat astfel, omițând să consemneze răspunsul la interogatoriu în integralitatea lui și făcând abstracție de cele declarate de intimataintervenientă.
5. Soluția pronunțată de prima instanță este total eronată din punct de vedere procedural.
În ceea ce privește cererea de intervenție și cererea reconvențională, prima instanță a pronunțat o soluție imposibilă: admițând cererea reconvențională, instanța a constatat practic nulitatea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale din data de 02.11.2001, lipsind de fundament cererea de intervenție principală care în aceste condiții ar fi trebuit să fie respinsă ca neîntemeiată.
Plecând de la premisa contrară că prima instanță a dorit în realitate să admită cererea de intervenție, atunci în mod necesar ar fi trebuit să respingă cererea reconvențională ca neîntemeiată.
Soluția legală și temeinică pe care instanța de fond trebuia să o pronunțe era aceea a admiterii cererii reconvenționale, respectiv de respingere a cererii de intervenție, ca neîntemeiată.
6. Fondul pricinii
Pentru o mai bună înțelegere a circumstanțelor speței, vom expune pe scurt situația de fapt din prezenta cauză.
Astfel, la data de 07.12.2004 subscrisa a încheiat cu reclamantele contractul de editare a operelor literare aparținând scriitorului, pe o perioadă de 8 ani, perioada pentru care aceste persoane au cedat subscrisei, cu caracter exclusiv, dreptul de reproducere și difuzare a operelor scrisei ale autorului.
La încheierea contractului, acestea au prezentat subscrisei înscrisurile care dovedeau că dețin împreună drepturile exclusive asupra operei literare a autorului.
La puțin timp după încheierea contractului, și au solicitat subscrisei majorarea remunerației - astfel cum a reieșit și din răspunsul la întrebarea nr.4 din interogatoriul luat reclamantei pârâte, dar și din scrisoarea transmisă de aceasta subscrisei la data de 14.09.2007, pretenții care au fost reiterate și după pornirea prezentului proces.
Întrucât nu s-a ajuns la nici un acord în această privință, și au formulat o cerere de reziliere a contractului de editare.
Motivul aparent al cererii de reziliere a fost plata cu întârziere a remunerației aferente anului 2006, însă motivul real al formulării acțiunii astfel cum este evident de acum - îl reprezintă refuzul subscrisei de a majora remunerația.
Subscrisa avea într-adevăr obligația de a achita până la sfârșitul anului 2006 suma de 3.500 de Euro, conform contractului de editare 1/07.12.2004, iar subscrisa a fost pusă în întârziere prin notificarea trimisă de reclamante prin executorul judecătoresc la data de 26.01.2007.
Subscrisa a achitat această sumă, respectiv echivalentul sau in lei -5.933 lei la data de 19.01.2007, prin ordinul de plată nr.836, după termenul stabilit pentru plata, dar înainte de a fi pusă în întârziere de către reclamante.
În realitate, atât reclamantele, cât și intervenienta au cunoscut și au fost de acord cu încheierea contractului de editare astfel cum acesta a fost negociat.
Am arătat și am dovedit faptul că acest proces a fost pornit din motive imorale, respectiv pentru faptul că subscrisa a refuzat să majoreze remunerația stabilită prin contract.
Reclamanta-pârâtă a avut o atitudine vădit nesinceră în fața instanței de judecată, răspunzând cu mare întârziere unor întrebări de altfel simple, oferind răspunsuri contradictorii sau refuzând pur și simplu să răspundă, cu motivarea că "nu știe ce să răspundă" - a se vedea răspunsul la întrebarea nr.30 din interogatoriul luat reclamantei-pârâte.
Văzând conduita părților în timpul procesului și răspunsurile la interogatorii, putem afirma fără nici o urmă de îndoială că toată această situație a fost creată artificial, numai din dorința reclamantei-pârâte de a se asigura că va obține pe orice cale desființarea contractului de editare.
Practic, invocând acest contract intimata-reclamantă și intimata-pârâtă și-au invocat propria culpă și iată că prima instanță a și dat valoare juridică acestei culpe, atunci când a admis cererea de intervenție și a anulat contractul de editare.
Această împrejurare nu face decât să dovedească reaua-credință a intimatelor, accentuată și mai mult de împrejurarea că intimata-intervenientă a cunoscut încheierea contractului de editare, a cunoscut conținutul acestuia, a fost de acord cu clauzele contractului și, mai mult, a declarat că este de acord și cu executarea în continuare a contractului de editare, astfel cum reiese din interogatoriul luat de prima instanță.
Toate aceste împrejurări dovedesc reaua-credință a intimatelor, dar și netemeinicia cererii de intervenție și, pe cale de consecință, temeinicia cererii reconvenționale."
La termenul de astazi partile au invederat ca s-a stins caracterul litigios al raporturilor juridice dintre parti deduse judecatii prin incheierea conventiei nr. 194/11.05.2009.
Curtea constata ca in art. 3 al acestei conventii se stipuleaza ca "partile se obliga prin prezenta sa litigiul ce formeaza obiectul Dosarului nr- al Curtii de Apel B - Sectia a IX-a si sa aduca la cunostinta instantei acest lucru, actiunea introductiva de instanta si cererea de interventie principala ramanand fara obiect la cererea partilor"
Totodata, la art. 4 din conventia mentionata s-a stipulat ca "prezenta conventie se incheie sub conditia intrarii in vigoare a contractului de cesiune de drepturi de autor din data de 11 mai 2009 si a platii primei transe de remuneratie in temeiul contractului de cesiune de drepturi de autor din data de 11 mai 2009".
La dosar a fost depus si contractul de cesiune de drepturi de autor nr. 193/11.05.2009 incheiat intre si, pe de o parte, si - Editorial ART SRL, pe de alta parte, la art. 9.1, 9.2. si 9.3 din acest contract stipulandu-se urmatoarele:
"9.1. La data platii primei transe de remuneratie conform art. 3.2. din prezentul contract, contractul de editare nr. /7.12.2004 inceteaza prin acordul partilor.
9.2. Partile declara ca au rezolvat pe cale amiabila toate litigiile izvorand din contractul de editare nr. /7.12.2004, conform conventiei anexate prezentului contract.
9.3. La data semnarii prezentului contract niciuna din parti nu mai are pretentii, una impotriva celeilalte, ce privesc raporturile contractuale anterioare."
de clauzele cuprinse in conventiile incheiate intre parti la 11.05.2009 si de sustinerile partilor, curtea retine ca dupa incheierea conventiilor sus-mentionate nici una din cererile deduse judecatii in prezenta cauza nu mai indeplineste conditia interesului actual, asa incat, admitand apelul, va schimba in tot sentinta apelata in sensul ca va respinge ca lipsite de interes actiunea principala, cererea reconventionala si cererea de interventie in interes propriu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul-pârât - ART SRL, cu sediul în B,-, sectorul 1 și cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat în B,-,. 5, sectorul 2 împotriva sentinței civile nr. 1123 din 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamanta, cu domiciliul în B,--12,.126,. D, .4,.58, Sector 3 și intimata-reclamanta si intervenienta in nume propriu, cu domiciliul în B,--35,.3A,.2,.64, Sector 3.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Respinge ca lipsite de interes, acțiunea principală, cererea reconvențională și cererea de intervenție în interes propriu.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- - -
Red. MS
.red. AP
5 ex./22.06.2009
Judecător fond - Secția a IV-a Civilă
Președinte:Antonela Brătuianu CătălinaJudecători:Antonela Brătuianu Cătălina, Melania Stanciu
