Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 11/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II/c apel |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.11/2009-
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Florica Roman |
- | - JUDECĂTOR 3: Andrea Blidar | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă SC - SA, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,-, -. 78, județul B, împotriva sentinței civile nr. 237/C din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drept de autor și drepturi conexe.
La apelul făcut în ședința publică de azi se prezintă intimatul reclamant -personal și asistat de reprezentanta acestuia, avocat, în baza delegației pentru asistență juridică gratuită nr. 141/15.10.2008 emisă de Baroul Bihor, lipsă fiind apelanta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebată fiind, reprezentanta intimatului reclamant arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra apelului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului apel.
Reprezentanta intimatul reclamant solicită respingerea apelului declarat de partea apelantă, ca inadmisibil, respectiv ca nefondat, față de probatoriul administrat în cauză, menținerea hotărârii atacate pe care o apreciază ca fiind legală și temeinică, cu acordarea cheltuielilor de judecată, conform delegației depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 237/C din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis acțiunea precizată înaintată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Textile din O.
S-a constatat calitatea reclamantului de inventator asupra investițiilor brevetate de OSIM cu nr.- înregistrate la data de 01.03.2000, brevetate prin hotărârea nr.7/2791/31.05.2006.
Pârâta a fost obligată la plata sumei de 9000 RON, în favoarea reclamantului, reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite acestuia, urmare a aplicării și utilizării invenției.
De asemenea, reclamantul a fost obligat la plata sumei de 1985,13 lei onorariu expert în contul expertului.
Pârâta a fost obligată la 2185,13 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
În cursul lunii septembrie a anului 1999, pârâta i-a solicitat reclamantului să conceapă și să construiască o mașină de răsucit fire, fără a se încheia un contract între cele două părți.
Reclamantul a conceput o mașină de răsucit fire pentru care la data de 01.03.2000 a înregistrat la OSIM o cerere de brevet de invenții.
Prin hotărârea nr.7/2791/31.05.2006 i s-a acordat reclamantului brevetul de invenție cu titlu "Mașină de răsucit fire".
După înregistrare la OSIM, reclamantul a predat documentația mașinii de răsucit fire pârâtei, care, împreună cu alți specialiști din firmă a realizat mașina de răsucit fire până în luna septembrie 2000, prin serviciu mecano-energetic prin regim de autoutilare.
În anul 2007 pârâta i-a propus reclamantului un contract de vânzare-cumpărare/cesiune neexclusivă, a drepturilor ce decurg din brevetul de invenție prin care s-au stabilit drepturile patrimoniale cuvenite acestuia la suma de 1000 RON, reclamantul refuzând însă încheierea contractului, motivat de faptul că suma propusă era mult prea mică.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză de exp., s-au identificat mașinile de răsucit fire executate și exploatate de pârâtă, despre care reclamantul susține că au fost executate după modelul conceput de acesta și pentru care s-a obținut brevetul de invenție.
Astfel, în ceea ce privește prima mașină de răsucit fire, expertul arată că la aceasta se disting toate subansamblele aflate în componența mașinii brevetate.
La a doua mașină de răsucit fire se distinge o parte din corpul mașinii, dispozitivul de răsucire a firelor, superioară, dispozitivul de tensionare a firelor răsucite și tamburul tronconic.
Expertul a concluzionat că reclamantul ar fi îndreptățit la recompensarea sa cu suma de 9000 RON, urmare a aplicării și utilizării invenției de către pârâtă.
La stabilirea acestei sume expertul a pornit de la premisa că persoana care exploatează brevetul este pusă în situația în care ar fi trebuit să încheie pe cale amiabilă un contract de licență care nu s-a materializat. Totodată s-a ținut cont și de existența unui drept tacit de utilizare anterioară de către pârâtă a mașinii, dar și de dorința pârâtei de a avea dreptul la contracte de sublicențiere la nivelul grupului de firme din care face parte.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art.63 din Legea nr.64/1991, a fost admisă acțiunea precizată, conform dispozitivului hotărârii apelate.
Întrucât reclamantul nu a achitat diferența de onorariu pentru expertiza efectuată în cauză în cuantum de 1985,13 lei, acesta a fost obligat la achitarea acestei sume în contul exp..
Reținându-se culpa procesuală a pârâtei în temeiul dispozițiilor art.274 din Cod procedură civilă, aceasta a fost obligată la plata sumei de 2185,13 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu expertiză în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta pârâtă SC - SA în termenul legal și scutit de taxă de timbru solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în totalitate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul.
În motivare apelanta a arătat că cererea formulată de reclamant este neîntemeiată, întrucât între societate și acesta a existat o înțelegere prin care societatea a pus la dispoziția reclamantului pliante cu schițe, de proveniență externă, urmând ca reclamantul să construiască pentru societate o mașină de mulinat, pe cheltuiala societății, aspect recunoscut de reclamant și confirmat de martorii audiați în cauză, fiind astfel incidente dispozițiile art. 5 lit. b din Legea nr. 64/1991.
Învederează că întrucât au constatat rentabilitatea foarte scăzută a mașinii construită de reclamant, au renunțat să facă demersurile pentru anularea brevetului obținut de reclamant, de altfel și brevetul fiind obținut pe cheltuiala societății.
Arată că rentabilitatea scăzută a mașinii inventate de reclamant rezultă din probele administrate în cauză, respectiv cele două fotografii, raportat și la rentabilitatea mașinii industriale achiziționată ulterior de societate.
Mai menționează că intimatul reclamant și-a apreciat valoarea economică a invenției, în momentul introducerii acțiunii, având în vedere și faptul că invenția brevetată a avut nevoie de adaptări pentru a funcționa, la care au contribuit și alți angajați ai firmei, întrucât mașina așa cum a fost proiectată și brevetată, nu a fost funcțională fiind incidente dispozițiile art. 35 lit. b din Legea nr. 64/1991 republicată.
Astfel, din punct de vedere al Legii nr. 64/1991, titularul brevetului nu beneficiază de dreptul exclusiv de exploatare pe întreaga durată de protecție, în relația cu societatea, deoarece cercetările au fost făcute pe cheltuiala unității, fapt recunoscut și de către intimat.
În drept sunt invocate prevederile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței apelate în totalitate ca legală și temeinică.
În susținere arată că în anul 1999, fiind șomer, a fost solicitat de societatea apelantă, pentru a le concepe și construi un utilaj textil, cu ajutorul lor tehnic, utilaj care a fost înregistrat și brevetat ulterior la OSIM sub nr. 2000 00237/10.03.2000 cu titlul "mașină de răsucit fire" obținând brevetul de invenție nr. -/31.05.2006.
Menționează că la data la care a conceput invenția nu a avut nici un raport de muncă cu apelanta, astfel încât în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 5 lit. b din Legea nr. 64/1991 republicată.
Deși utilajul de răsucit fire achiziționat de apelantă în anul 2004 și menționat de acesta ca având o rentabilitate mult mai mare, ar avea aparent o astfel de rentabilitate decât cel pe care l-a brevetat, acest utilaj nu era indicat secțiilor cu mașini de tricotat, astfel cum era necesar pentru apelantă, și de altfel, după un an de la achiziționarea acestuia apelanta a mai construit încă două mașini de răsucit fire asemenea celei brevetate.
Arată că susținerile apelantei în sensul că cercetările pentru soluția tehnică a utilajului brevetat au fost făcute pe cheltuiala sa sunt nereale, întrucât nu s-au efectuat cercetări, utilajul fiind o mecanizare a unui mod de răsucit utilizat, și de altfel, în această situație nu ar fi putut obține brevetul de invenție, brevet care a fost obținut fără ajutor material din partea apelantei, fiind scutit de taxe conform art. 3 din OG nr. 41/1998.
În drept sunt invocate prevederile art. 115-118 Cod procedură civilă și Legea nr. 64/1991.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică, urmând a respinge apelul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, în cursul anului 1999 pârâta apelantă i-a solicitat reclamantului intimat să conceapă și să construiască o mașină de răsucit fire fără a se încheia un contract între cele două părți, reclamantul concepând și construind acest utilaj și obținând brevetul de invenție cu titlu "mașină de răsucit fire" sub nr. -/01.03.2000.
În condițiile în care reclamantul este titularul brevetului de invenție mai sus menționat, nefăcându-se dovada că apelanta ar fi titulara acestui brevet, conform Legii nr. 64/1991, acestuia îi sunt recunoscute drepturile conferite de brevet, astfel încât susținerile apelantei în sensul că acest brevet a fost obținut pe cheltuiala sa, respectiv împrejurarea că nu beneficiază în mod exclusiv de aceste drepturi în relația cu societatea sunt apreciate ca nefondate,date fiind dispozițiile art. 32 al. 1 din Legea nr. 64/1991 republicată, cu atât mai mult cu cât între părți nu s-a încheiat nici o convenție în acest sens.
De asemenea, afirmațiile apelantei în sensul că brevetul de invenție ar trebui să aparțină unității în condițiile în care, în baza înțelegerii avute cu reclamantul intimat, acestuia din urmă i s-ar fi pus la dispoziție o serie de schițe de către societate, construcția utilajului realizându-se pe cheltuiala unității sunt neîntemeiate, neputându-se reține incidența art. 5 lit. b din Legea nr. 64/1991, invocate de apelantă, reclamantul neavând calitatea de salariat în cadrul societății apelante.
De altfel, în condițiile în care reclamantul a obținut brevetul de invenție nr. -/31.05.2006 pentru utilajul conceput și construit - mașina de răsucit fire -, brevet care nu a fost anulat până în prezent, și de altfel nici nu s-a solicitat anularea, susținerile apelantei în sensul că sistemul construit de reclamant este preluare dintr-un catalog pus la dispoziție de societate sunt lipsite de temei.
Referitor la rentabilitatea sistemului inventat și brevetat de reclamant, respectiv la valoarea drepturilor patrimoniale cuvenite acestuia urmare a aplicării și utilizării invenției, conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert, reclamantul ar fi îndreptățit la recompensarea sa cu suma de 9000 lei(RON), în mod temeinic și legal reținând prima instanță că această probă este concludentă în condițiile în care expertul a menționat că mașinile de răsucit fire executate și exploatate de pârâta apelantă cuprind toate subansamblele aflate în componența mașinii brevetate, respectiv o parte (în cazul celei de-a doua mașini) din aceste subansamble, esențiale utilizării,expertul având în vedere, la stabilirea cuantumului despăgubirilor elemente obiective.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca legală și temeinică sentința pronunțată de prima instanță, sens în care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
Întrucât intimatului i s-a asigurat apărător din oficiu, iar apelanta este în culpă procesuală conform art. 274 Cod procedură civilă, cheltuielile de judecată vor fi achitate de reclamantă în contul Ministerului Justiției, cuantumul acestor cheltuieli fiind de 200 lei, conform delegației pentru asistență juridică gratuită nr. 141/2008 depus la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta pârâtă SC - SA, cu sediul în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în O,-, -. 78, județul B, împotriva sentinței civile nr. 237/C din 18 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă partea apelantă SC - SA O să plătească în contul Ministerului Justiției suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
- judecător fond -
- redactat decizie - judecător - 18.02.2009
- dactilografiat grefier -18.02.2009- 4 ex.
- comunicat 25.02.2009-2 ex.
- SC - SA, cu sediul în O,-, județul
-, domiciliat în O,-, -. 78, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Florica Roman, Andrea Blidar
