Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 123/
Ședința publică de la 30 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Pîrjol Năstase
JUDECĂTORI: Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
GREFIER -
La ordine a venit spre pronunțare apelul civil declarat de reclamantul CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM împotriva sentinței civile nr. 326/C/15.08.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29.09.2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului civilă de față constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul secției civile a Tribunalului Neamț sub nr. 2097/C/18.08.2006, reclamantul CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM a chemat în judecată pârâta COM SRL pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să fie obligată la plata sumei reprezentând remunerația datorată pentru utilizarea publică a fonogramelor în perioada 18.03.2004-30.04.2005 și la plata penalităților de întârziere.
A mai solicitat reclamanta ca instanța să dispună publicarea integrală a sentinței în mijloacele de comunicare în masă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta avea obligația legală să declare baza de calcul și să achite remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii prin cablu, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 8/1996, nr.HG 143/2003 și Decizia nr. 149/2003, că pârâta nu a executat nici una dintre aceste obligații, că pârâta - fiind membră a - a urmat conduita aceste asociații, că a contestat în instanță HG nr. 143/2003, că prin sentința civilă nr. 808/2003 Curtea de Apel Bucureștia suspendat aplicarea nr.HG143/2003, că efectul suspendării aplicării nr.HG 143/2003 a încetat la 23.06.2005, dată la care Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut în integralitate reglementarea din tabelul 4 Anexa nr. 1 la HG nr. 143/2003.
A mai arătat reclamanta că pârâta a fost notificată prin executor judecătoresc să-și îndeplinească obligațiile legale și convenționale, dar nu a dat curs acestor solicitări, că pârâta a dat dovadă de rea credință, că pretențiile sunt întemeiate.
În dovedire reclamanta a anexat la dosar notificarea nr. 1197/2006, adresele 4513/2006, 7546/2005, 1957/2005, 1290/2005, Monitorul Oficial nr. 151/2003, 659/2003, decizia nr. 3974/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, certificat de grefă.
Pârâta a formulat întâmpinare și a invocat excepțiile de necompetență materială, de netimbrare și de prematuritate a acțiunii.
Cu privire la excepția de netimbrare, pârâta a arătat că litigiul dedus judecății este de natură comercială, pretențiile reclamantei impunându-se a fi timbrate la valoare.
Cu privire la excepția de prematuritate, pârâta a arătat că reclamanta avea obligația să încerce soluționarea litigiului prin conciliere directă.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că acțiunea reclamantei nu are temei legal, că HG nr. 143/2003 nu mai este în vigoare, că metodologia privind utilizarea fonogramelor prevăzute în anexa 1 la HG nr. 143/2003 a fost în vigoare până la 22.06.2005, că Legea nr. 285/2004 a modificat varianta inițială a Legii nr. 8/1996, că Asociația de Comunicații prin Cablu, în numele și pentru distribuitorii prin cablu, a purtat negocieri cu toate cele 7 organisme de gestiune colectivă, inclusiv cu reclamanta, că în aceste condiții s-a convenit noua metodologie care a fost publicată în Of. nr. 529/22.06.2005, că la această dată și-a încetat existența nr.HG 143/2003, că a plătit și plătește în continuare remunerația prevăzută de noua metodologie, situație necontestată de reclamantă.
A mai arătat pârâta că toate dispozițiile care se referă la distribuirea prin cablu din Anexa nr. 1 la HG nr. 143/2003 au fost suspendate până la 23.06.2005, astfel încât în perioada 04.06.2004-23.06.2005 acestea nu și-au produs efectele, că în aceste condiții nu există nici o obligație de plată, că Asociația de Comunicații prin Cablu a atacat în contencios administrativ dispozițiile din Anexa nr. 1 la HG nr. 143/2003, că executarea acestor dispoziții a fost suspendată prin sentința civilă nr. 808/2003 a Curții de Apel București până la soluționarea definitivă și irevocabilă a fondului cauzei care a format obiectul dosarului nr. 1538/2003, că între 04.06.2003 ( data pronunțării sentinței civile nr. 808/04.06.2003) și 23.06.2005 ( data pronunțării hotărârii de către Înalta Curte de Casație și Justiție care a soluționat definitiv și irevocabil fondul cauzei), metodologia prevăzută de HG nr. 143/2003 nu a produs efecte, că, întrucât dispozițiile legale nu s-au aplicat, fiind suspendate, nu poate fi obligată la plată pentru respectiva perioadă, că dispozițiile din Anexa nr. 1 la HG nr. 143/2003 ar fi putut produce efecte numai după data de 23.06.2005, însă anterior acestei date, respectiv la 22.06.2005, respectiva metodologie fusese abrogată.
În dovedire pârâta a anexat la dosar decizia nr. 3136/2003, decizia nr. 3508/2003, extras din Legea nr. 8/1996, nr. 151/2003, nr. 587/2004, nr. 529/2005, sentința civilă nr. 808/2003.
Prin încheierea din 23.10.2006 a Secției civile a Tribunalului Neamț cauza a fost scoasă de pe rol și înaintată Secției comerciale a Tribunalului Neamț. S-a avut în vedere în considerentele încheierii de scoatere de pe rol că litigiul este de natură comercială.
Pe rolul secției comerciale dosarul a fost înregistrat sub nr. 4238/COM din 31.10.2006.
La data de 16.11.2006 reclamanta a invocat excepția de necompetență materială a Secției comerciale, arătând că litigiul este de natură civilă, remunerația cuvenită artiștilor interpreți reprezentând drepturi conexe dreptului de autor, că în calitate de organism de gestiune nominalizat prin act normativ să colecteze remunerațiile ce se cuvin artiștilor interpreți sau executanți nu efectuează acte de comerț.
În cursul judecății cauzei instanța a stabilit în sarcina reclamantei obligația de a preciza cuantumul pretențiilor. La data de 11.01.2007 reclamanta a indicat valoarea estimativă a pretențiilor, respectiv suma de 100.000 RON.
Prin încheierea din 26.01.2007 instanța a respins excepția de necompetență materială invocată de reclamanți.
În cauză s-a dispus și efectuat o expertiză contabilă, expertul desemnat de instanță răspunzând obiectivelor stabilite de instanță și obiecțiunilor formulate de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 516/COM/27.04.2007 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-au respins excepțiile invocate de pârâtă și s-a admis în parte acțiunea, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7994,02 RON cu titlu de remunerație și penalitate de întârziere și suma de 439,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. S- respins capătul de cerere privind publicarea sentinței în mijloacele de comunicare în masă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut următoarele:
Excepțiile invocate de pârâtă sunt neîntemeiate. Astfel, reclamanta a timbrat acțiunea în conformitate cu dispozițiile prevăzute de Legea nr. 146/1997,în raport de obiectul acțiunii și de dreptul din care derivă pretenția reclamantei,neimpunându-se suplimentarea taxei de timbru.
De asemenea, din notificările și adresele reciproce comunicate de părți rezultă că, anterior acțiunii, reclamanta a încercat soluționarea litigiului.
Față de considerentele expuse instanța a respins excepțiile de netimbrare și de prematuritate.
Pe fondul cauzei instanța a constatat următoarele:
Prin decizia nr. - emisă de Oficiul Român pentru Drepturile de autor reclamanta a fost desemnată ( alături de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România), ca organism care să colecteze sumele datorate de utilizatori artiștilor interpreți sau executanți conform nr.HG 143/2003.
Prin nr.HG 143/2003 s-a aprobat metodologia privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial și drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme.
În baza acestui act normativ pârâta avea obligația de a plăti reclamantei remunerația unică calculată procentual în funcție de încasările lunare, respectiv veniturile brute.
Este adevărat că, așa cum a arătat și pârâta, prin sentința civilă nr. 408 din 04.06.2003 a Curții de Apel București, s-a dispus suspendarea executării tuturor dispozițiilor care se referă la distribuitorii prin cablu din Anexa nr.1 la HG nr.143/2003.
Această suspendare a operat până la 23.06.2005, dată la care a fost soluționat irevocabil fondul cauzei.
Cum însă prin decizia civilă nr. 3974 din 23.06.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă acțiunea în anularea dispozițiilor nr.HG 143/2003, rezultă că obligațiile stabilite de acest act normativ în sarcina utilizatorilor ( cum este și cazul pârâtei) au devenit scadente la data respingerii acțiunii ( 23.06.2004).
Deși prin hotărârea instanței de suspendare a executării dispozițiilor nr.HG 143/2003 a fost suspendată și obligația de plată a pârâtei, hotărârea de respingere în fond a acțiunii de anulare a determinat reactivarea obligației de plată pe toată durata suspendării.
Instanța constată însă că, prin efectul suspendării, obligația d4e plată nu a devenit scadentă la termenul prevăzut de nr.HG 143/2003 ci la data respingerii acțiunii în anulare, pe durata suspendării pârâta nedatorând penalități de întârziere în plată.
Față de cele reținute instanța a admis în parte acțiunea reclamantei, pretențiile precizate în cursul judecării cauzei ( 100.000 RON) fiind mai mari decât suma efectiv datorată de pârâtă.
În funcție de cotele procentuale datorate de pârâtă, raportat la încasările lunare brute, respectiv 0,45% taxa audio și taxa audiovizual, de dispozițiile prevăzute de nr.HG143/2003 cu privire la limita minimă a obligației lunare de plată și la cuantumul penalităților de întârziere, instanța constată că obligația de plată a pârâtei rezultată din raportul de expertiză pentru perioada 18.03.2004 - 30.04.2005 este în sumă totală de 8843,55 RON (7306,21 RON taxă audio și penalități,1537,34 RON taxă audiovizual și penalități).
Cum însă pârâta a achitat reclamantei în cursul judecății suma de 849,53 RON instanța va dispune obligarea la plată pentru suma de 7994,02 RON.
De asemenea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert, taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, litigiul dintre părți fiind calificat de instanță ca litigiu comercial, se va respinge capătul de cerere privind publicarea sentinței în mijloacele de comunicare în masă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apelnumai pârâta. Apelul a fost înregistrat la Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal din cadrul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 139/18.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în acest dosar s-a admis apelul, s-a anulat în tot sentința atacată și s-a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului, Secția civilă.
În rejudecare, Tribunalul Neamț - Secția Civilă, prin sentința civilă nr. 326/C/15.05.2008 s-au dispus următoarele:
A admis în parte acțiunea.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 7994,02 lei cu titlu de remunerație reactualizată până la data pronunțării sentinței.
S-a constatat că pârâta a achitat o parte din această sumă, respectiv 6456,68 lei cu ordinul de plată nr. 410/09.05.2008.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei diferența de remunerație datorată conform nr.HG 143/2003 în sumă de 1537,34 lei, sumă ce se va reactualiza conform indicelui de inflație începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la plata efectivă.
A fost obligată pârâta să publice integral sentința în 2 ziare cu tiraj național,pe cheltuiala sa, în temeiul art. 139 alin.14 lit. d din Legea nr. 8/1996 modificată.
A fost obligată pârâta să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 439,3 lei.
În expozitivul sentinței s-au reținut următoarele considerente:
Reclamantul s-a prevalat de probele administrate la instanța comercială arătând că înscrisurile și raportul de expertiză întocmite în cauză nu pricinuiesc pârâtei o vătămare ci, dimpotrivă cel prejudiciat prin trecerea timpului este reclamantul care în loc să încaseze drepturile măcar la sfârșitul anului 2007 mai au de așteptat cel puțin un an până când vor încasa aceste remunerații.
A solicitat omologarea expertizei contabile întrucât a fost întocmit în raport de veniturile realizate de pârâtă la acre s-au aplicat procentele publicate în Monitorul Oficial, respectiv suma minimă de 500 lei/lună.
Și-a completat acțiunea în sensul reactualizării sumei de la data stabilită până la data pronunțării sentinței de către instanța de judecată și solicitarea ca în dispozitiv să se menționeze reactualizarea la data plății efective.
Instanța a solicitat reclamantei să procedeze la calculul sumei solicitate, să precizeze modalitatea acestuia întrucât în rejudecare și-a completat acțiunea.
Prin "note de ședință" anexate cauzei la 15.05.2008 reclamanta a arătat că nu se justifică refacerea raportului de expertiză și a depus modalitatea de calcul astfel:
Pentru fonograme, în temeiul HG nr. 143/2003 remunerația reactualizată stabilită de expert este de 7306, 21 lei din care se deduce suma de 849,53 lei suma achitată de pârâtă anterior, cu OP nr. 542/9.03.2007. Rezultă suma de 6456, 98 lei remunerație reactualizată și încuviințată de instanța de fond prin sentința comercială nr. 516/COM/27.04.2007. Prin același mod de calcul al expertului, reclamanta a constatat o reactualizare până la momentul pronunțării prezentei sentințe, de 677, 62 lei, rezultând un total de 7134, 30 lei.
Pentru prestațiile artistice din domeniul audiovizualului conform HG nr. 119/2002: 1537, 30 lei este remunerația stabilită de expertul contabil și încuviințată de instanța comercială a cărei reactualizare la zi în sumă de 409,84 lei dă un total de 1947, 14 lei.
În concluzie, suma totală solicitată este de 9081, 44 lei din care 7134,30 lei fonograme și 1947, 14 lei prestații artistice din domeniul audiovizualului.
În precizarea cheltuielilor de judecată arată că pârâta datorează 2224, 3 lei din care 439,3 lei cheltuieli efectuate la fond și 1785 lei în apel.
În dovedire a anexat de calcul conform expertizei pentru perioada cuprinsă în acțiunea principală și ulterior desființării cu trimitere spre rejudecare, lunar până la zi.
Pârâta nu a mai solicitat în acest ciclu procesual refacerea expertizei ci,respingerea acțiunii ca rămasă fără obiect întrucât a achitat cu /9.05.2008 remunerațiile datorate conform HG nr.143/2002 în sumă de 6456, 68 lei.
A anexat în dovedire copia ordinului de plată respectiv.
Această împrejurare nouă intervenită în rejudecarea cauzei operează ca recunoaștere deplin drept a pretențiilor deduse judecății în sensul că pârâta a renunțat la apărările de fond pe care le-a formulat și în apelul împotriva sentinței comerciale nr. 516/2007.
Suma achitată,respectiv 6456, 68 lei reprezintă așa cum pârâta însăși menționează (în înscrisurile depuse la data de 14.05.2008) remunerații conform HG nr. 143/2002.
Tribunalul va înlătura precizarea acțiunii în sensul reactualizării acesteia după pronunțarea sentinței comerciale pe considerentul că prelungirea procesului ca urmare a constatării existenți necompetenței materiale nu-i este imputabilă pârâtei.
Cu privire la cealaltă sumă solicitată cu titlu de remunerație datorată conform HG nr. 119/2003 pentru prestațiile din domeniul audiovizualului, obligația de plată subzistă în continuare. Principiul în baza căruia a fost formulată acțiunea operează și asupra acestui capăt de cerere iar prin achitarea de bună voie a sumei datorată ca remunerație conform HG nr. 143/2002 instanța prezumă că probele administrate în dovedirea acestora inclusiv expertiza contabilă sunt câștigate reclamantei și pentru valoarea de 1537, 34 lei datorată cu acest titlu.
Întrucât pentru aceasta nu s-a făcut dovada achitării cu ordin de plată Tribunalul constată că este întemeiată acțiunea și în temeiul Legii nr. 8 /1996, HG nr. 143/2003 și HG nr. 119 /2003 va admite acțiunea în parte,constatând achitarea de bună voie de către pârâtă a sumei de 6456, 68 lei.
Pentru aceleași considerente, respectiv culpa procesuală a pârâtei de la momentul efectuării expertizei în primul dosar de fond și până la momentul soluționării de instanța competentă, se vor înlătura penalitățile solicitate ca reactualizare, atât în ceea ce privește suma de 1537, 34 lei cât și cheltuielile de judecată efectuate ulterior pronunțării sentinței comerciale.
Este întemeiată solicitarea de a se publica în două ziare cu tiraj național prezenta sentințe conform art. 139 alin. 14 lit. d din Legea nr. 8 /1996 modificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta. Aceasta a criticat sentința apelată pentru nelegalitate, invocând următoarele motive:
În mod greșit instanța de judecată a obligat pârâta la plata sumei de 7994,02 lei reprezentând remunerație reactualizată până la data pronunțării sentinței, în condițiile în care, prin notele depuse la termenul de judecată din 15.05.2008 a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei cuantum total de 9081,44 lei.
Suma de 7994,02 lei nu reprezintă o remunerație reactualizată,ci este o sumă identică cu cea la care a fost obligată pârâta prin sentința civilă nr. 516/COM/27.04.2007.
Instanța de judecată ar fi trebuit să oblige pârâta și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în apel recuperabil în faza de rejudecare după casare.
Intimata nu a depus întâmpinare la apel și nu au fost administrate probe noi în apel.
Verificând legalitatea sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate de reclamantă, Curtea constată că acesta este nefundat pentru considerentele ce succed:
Conform art. 296 Cod procedură civilăapelantului nu i se poate crea, în propria cale de atac, o situație mai grea decât aceea dinhotărârea atacată. Acesta efect al apelului este cunoscut sub denumirea denon reformatio in peius.
Prin incidența regulii non reformatio in peius se îngrădește posibilitatea instanței de apel dea îndrepta hotărârile nelegale și netemeinice dacă îndreptarea lor ar crea o situație mai grea pentru partea care a declarat apel.
Această regulă constituie o derogare de la principiul legalității și aflării adevărului, fiindcă instanța de apel, în cazul în care constată că hotărârea este nelegală și netemeinică nu are căderea de aoa nula și posibilitatea să pronunțe o altă hotărâre prin care i-ar înrăutăți situația părții care a declarat apel.
Acest efect al apelului se aplică și cu ocazia rejudecării cauzei în caz de anulare a sentinței apelate întrucât rejudecarea este o consecință a apelului declarat.
La rejudecare Tribunalul Neamța acordat o sumă mai mare de bani reclamantei decât a făcut-o inițial prin sentința civilă nr. 516/COM/27.04.2007, deși împotriva acestei sentințe a declarat apel numai pârâta. Astfel se observă că în prima sentință suma de 7994,02 lei nu a fost actualizată conform indicelui de inflație. La rejudecare instanța stabilit că aceeași sumă trebuie reactualizată.
Totodată a admis și capătul al doilea de cerere formulat de reclamantă, în condițiile în care la prima judecată în fond acesta fusese respins.
Procedând în acest mod prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală cu încălcarea efectului non reformatio in peius deoarece, așa cum am arătat mai sus, împotriva sentinței nr. 516/27.04.2007 a declarat apel numai pârâtul.
Datorită acestei prevederi legale instanța de apel, chiar dacă ar găsi întemeiat primul motiv de apel invocat de reclamantă, care face referire la mărimea sumei datorate de pârâtă, nu ar putea schimba sentința apelată.
Pentru același considerent instanța de apel nu va putea să îndrepte greșeala primei instanțe, mai sus menționată, cu consecința reducerii sumei datorate de pârâtă până la concurența sumei stabilită inițial prin sentința dată nr. 516/2007 și respingerea capătului doi de cerere formulat de reclamantă. Dacă ar proceda astfel s-ar agrava situația reclamantei în propriul apel (pendinte).
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel care privește cheltuielile de judecată din primul apel, Curtea constată că asupra cererii intimatei-reclamante trebuia să se pronunțe instanța de apel, recte Curtea de Apel Bacău în dosarul nr-.
Îndreptarea acestei omisiuni trebuia solicitată anterior de către intimată, fie în baza unei cereri întemeiate pe dispozițiile art. 2812Cod procedură civilă, fie printr- cerere de recurs.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca nefondat apelul.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamantul CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM împotriva sentinței civile nr. 326/C/15.08.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă COM SRL.
Respinge ca nefondată cererea apelantei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezentul apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 2: Anamaria Monica
GREFIER,
red.sent.
red.dec.
tehnored. /4 ex.
29.10./31.10.
Președinte:Doru Octavian Pîrjol NăstaseJudecători:Doru Octavian Pîrjol Năstase, Anamaria Monica
