Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 179/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.179
Ședința publică din data de: 05.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți și împotriva sentinței civile nr.202/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă ACADEMIA DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 22.10.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 29.10.2009 și 05.11.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2008, sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâta ACADEMIA DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA, solicitând instanței de judecată să oblige pârâta la plata către reclamanți a echivalentului în lei al sumei de 216.000 euro, la cursul BNR din data plății, astfel: echivalentul a 56.000 euro reclamantului și echivalentul a 160.000 euro reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că: la data de 28.09.2007, reclamantul a perfectat cu pârâta un contract de comandă a unei opere viitoare prin care a convenit să realizeze proiectul de cercetare "Strategii de promovare-dezvoltare a cercetării științifice românești (pe criterii de rentabilitate)", convenind concomitent și cesionarea drepturilor patrimoniale de autor pentru această operă pârâtei, aceasta obligându-se să plătească în schimbul realizării operei, până la data de 01.12.2007 suma netă de 216.000 euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății.
Deși s-a convenit ca plata prealabilă a operei să se facă imediat după perfectarea contractului, reclamantul a constituit colectivul de lucru și a început realizarea acesteia împreună cu colaboratorii săi, iar pentru că nu i se făcea plata, a transmis pârâtei cereri în acest sens, mai întâi verbal, dar aceasta, prin organele sale de conducere, a oferit doar promisiuni. În situația expusă, reclamantul a fost nevoit să procure prin împrumuturi fondurile necesare îndeplinirii obligațiilor financiare impuse de realizarea operei, devansând realizarea lucrărilor.
A mai arătat reclamantul că nici în aceste condiții pârâta nu a înțeles să facă plata datorată, astfel că a fost obligat să cesioneze o mare parte din creanță către reclamantul, respectiv 160.000 euro, acesta din urmă obligându-se să suporte și costurile impuse de recuperarea creanței în cadrul procedurilor legale - fiind transmise două notificări, în 22.05.2008 și 04.06.2008, conform art. 13 din contract.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 46 din legea nr. 8/1996, art. 969.civ. și art. 1391 -1393.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a acțiunii și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, arătând în motivarea acesteia că potrivit art. 3 din contractul de comandă a unei opere viitoare, încheiat cu reclamantul, remunerația brută cuvenită cercetătorului cedent pentru contribuția adusă la realizarea operei (proiectului) și pentru cedarea tuturor drepturilor patrimoniale de autor este în cuantum de 240.000 euro și va fi plătită cel mai târziu la data de 01.12.2007, iar reclamantul a afirmat în susținerea acțiunii că imediat după perfectarea contractului a constituit colectivul de lucru și împreună cu colaboratorii săi a început realizarea proiectului, dar, în realitate, reclamantul s-a obligat prin contract (art. 2, alin. 2) să comunice componența echipei sale în termen de 30 de zile de la data încheierii convenției. Reclamantul nu și-a respectat această obligație și nici nu a realizat nici un fel de cercetare științifică - ce ar fi trebuit să se materializeze prin rapoarte de activitate, care să fie prezentate la intervale de cel mult 60 zile conducerii centrului de cercetare; reclamantul s-a obligat de asemenea să prezinte necesarul de materiale și echipamente în 60 de zile de la data semnării contractului.
Pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului, motiv pentru care, având în vedere culpa reclamantului, a susținut că este îndreptățită să refuze plata prețului, obligațiile părților având izvorul în același contract; reclamantul nu a îndeplinit obligațiile sale neavând capacitatea de a le executa, iar contractul a fost încheiatintuitu personae, respectiv în considerarea calității de cercetător științific a reclamantului, acesta declarând în fals cu ocazia încheierii contractului că are cunoștințele științifice necesare realizării operei.
Prin aceeași întâmpinare s-a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, arătând că atâta vreme cât contractul încheiat cu primul reclamant este nul, nu există nici creanța și deci orice contract de cesiune de creanță este lovit de nulitate, mai ales că cesiunea nu a fost comunicată pârâtei conform art. 1393.civ. În plus, cererea acestui reclamant ar trebui disjunsă din cererea principală.
În drept, a invocat pârâta dispozițiile din legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor de la art. 24, art. 39, art. 41, alin. 1,alin. 2, art. 46, arătând că reclamantul a cesionat totalitatea drepturilor patrimoniale viitoare prin contractul încheiat cu și deci contractul este lovit de nulitate absolută.
Pârâta a formulat și cerere reconvențională, solicitând pe această cale să se constate nulitatea absolută a contractului de comandă a operei viitoare încheiat cu reclamantul, arătând că potrivit art. 3 din contract remunerația brută cuvenită cercetătorului cedent pentru contribuția adusă la realizarea operei și pentru cedarea tuturor drepturilor patrimoniale de autor este în cuantum de 240.000 euro, reclamanta invocând aceleași dispoziții de la art. 24, 39 și art. 41 din legea nr. 8/1996, arătând că reclamantul a cesionat totalitatea drepturilor sale patrimoniale viitoare, și deci contractului i se aplică sancțiunea nulității absolute, fiind încălcate dispozițiile de la art. 41; în plus contractul a fost încheiat în considerarea calității de cercetător a reclamantului, dar acesta nu are o astfel de calitate.
A mai precizat pârâta-reclamantă că este nulă convenția încheiată între părți, fiind bazat pe o cauză imorală, deoarece sunt încălcate dispozițiile de la art. 968.civ. reclamantul pretinzând o sumă de bani disproporționată față de prestația lui, având în vedere și împrejurarea că acesta și-a asumat obligația de a preda proiectul cel mai târziu la data de 27.09.2010, iar pârâta urma să plătească cel mai târziu la data de 01.12.2007, deci cu aprox 3 ani înainte.
Cererea reconvențională a fost întemeiată pe disp. art. 119-120.pr.civ. art. 967 -969.civ. și disp. legii nr. 8/1996.
Reclamanții pârâți au formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia ca nefondată, având în vedere că se invocă dispozițiile art. 41; aceste dispoziții se referă la drepturile patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau ne nominalizate. Prin contractul ce face obiectul litigiului s-au cesionat drepturile de autor pentru o singură operă, precis nominalizată, în condițiile art. 12 și art. 39 din legea nr. 8/1996. Invocarea disp. art. 41 nu poate conduce la constatarea nulității contractului în condițiile în care acesta care cuprinde mențiunile privind termenul de predare și cel de acceptare a operei viitoare, iar motivul referitor încheiereaintuitu personaea contractului nu este întemeiat, deoarece în contract se face referire la cercetător, iar nu la cercetător științific, reclamantul având în realitate calitatea de consilier cercetare dezvoltare.
Au mai arătat reclamanții pârâți că nu sunt aplicabile nici prevederile art. 968.civ. pârâta reclamantă fiind în deplină cunoștință de cauză atunci când s-a obligat să plătească la o anumită dată, acordând în același timp un termen de 3 ani pentru îndeplinirea obligației corelative.
Pârâta reclamantă a formulat cerere completatoare și precizatoare la cererea reconvențională, prin care a solicitat să se constate încetarea/rezilierea contractului de comandă a operei viitoare încheiat la data de 28.09.2007 cu reclamantul pârât, arătând că prin art. 12 din contract s-a convenit că acesta încetează prin îndeplinirea lui întocmai de către părțile contractante, prin acordul părților ori ca urmare a neîndeplinirii ori a îndeplinirii defectuoase a obligațiilor de către una din părți. Deși reclamantul a afirmat că imediat după perfectarea contractului a constituit colectivul de lucru și împreună cu colaboratorii săi a început realizarea acestuia, în realitate nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin contract la art. 2 alin. 2 de a comunica componența echipei sale în termen de 30 de zile de la data încheierii convenției și nici nu a realizat nici o cercetare științifică ce ar fi trebuit să se materializeze prin rapoartele de activitate. Cu privire la aceste rapoarte, rec1amantul se obligase prin art. 17 din contract ca, împreună cu celelalte persoane care participă la realizarea operei, să le prezinte la intervale de cel mult 670 de zile calendaristice conducerii centrului de cercetare.
Nefiind îndeplinită nici una din obligațiile asumate de reclamant, inc1usiv aceea privind prezentarea necesarului de materiale și echipamente, la data de 28.03.2008, prin notificarea nr. 100 reclamantului i s-a comunicat încetarea convenției.
Prin sent. civ. nr. 202/17.02.2009 a fost respinsă, ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea principală și a fost admisă cererea reconvențională, astfel cum a fost precizată.
S-a dispus rezilierea contractului de comandă a unei opere viitoare încheiat între pârâtă și reclamantul la data de 28.09.2007.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului nu este întemeiată pentru că:
Reclamanții pârâți au depus la dosarul cauzei contractul de cesiune de creanță (fila 21-22) încheiat între reclamantul, în calitate de cedent, și reclamantul, în calitate de cesionar, prin care cedentul, în baza contractului de comandă a operei viitoare cedează cesionarului o parte din suma pe care o are de încasat de la Academia de Știință din România, respectiv suma de 160.000 euro, reținând pentru sine diferența. Prin același contract părțile au stabilit o serie de clauze care se referă la modalitățile, drepturile și obligațiile părților privind viitoarele acțiuni în vederea încasării creanței de la. Față de conținutul acestui contract, pe care reclamanții l-au adus la cunoștința pârâtei prin Notificarea nr. 69/22.05.2008 și notificarea din 04.06.2008, reclamantul are legitimarea procesuală activă de a solicita obligarea pârâtei Academia de Știință din România în raportul juridic dedus judecății, obiectul cererii principale formulate de reclamanții și constituindu-l obligarea pârâtei la plata unor sume stabilite prin contractul de cesiune de creanță încheiat între reclamanți, izvorul acesteia fiind reprezentat de contractul de comandă a unei opere viitoare încheiat de primul reclamant cu pârâta.
Cu privire la fondul cauzei, a reținut instanța de fond următoarele:
Între reclamantul, în calitate de cercetător cedent, și pârâta ACADEMIA DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA - SECȚIA DE - CENTRUL DE CERCETARE, în calitate de beneficiar cesionar, s-a încheiat la data de 28.09.2007 un contract de comandă a unei opere viitoare, intitulat ca atare, având ca obiect, conform art. 1:
a) contribuția adusă de cercetătorul cedent la realizarea operei constituită din proiectul de cercetare denumit "Strategii de promovare-dezvoltare a cercetării științifice românești( pe criterii de rentabilitate)", denumit în continuare proiectul;
b) cesionarea de către cercetătorul cedent către beneficiarul/cesionar a tuturor drepturilor patrimoniale de autor rezultate din opera indicată, durata pentru care se face cesiunea fiind nelimitată, conform art. 6.
La art. 2 se prevede că, pentru realizarea proiectului de cercetare, cercetătorul cedent are dreptul de a-și alcătui o echipă formată din specialiști în materie, alegerea acestora constituind atributul său exclusiv, dar cedentul va comunica beneficiarului, respectiv Centrului de cercetare componența echipei în termen de cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului.
La art. 3 din contract se reglementează problema remunerației brute cuvenite cercetătorului cedent pentru realizarea proiectului și cedarea drepturilor patrimoniale de autor, care este în cuantum de 240.000 euro și urmează a fi plătită cel mai târziu la data de 01.12.2007, iar la art. 4 se prevede obligația de predare a operei (proiectul), la data de 27.09.2010, de către cedent, pe bază de proces verbal de predare primire, beneficiarul urmând să accepte opera în termen de 7 zile de la predarea acesteia, orice refuz trebuind să fie temeinic justificat și motivat, conform art. 5.
Printre obligațiile cedentului se numără și aceea de a avea cunoștințele necesare realizării operei, acesta declarând la art. 8 că posedă aceste cunoștințe și se obligă să conlucreze cu celelalte persoane care participă la realizarea operei, așa încât aceasta să fie predată la data menționată în contract. De asemenea cedentul s-a obligat, conform art. 9 să nu mai transmită unei terțe persoane drepturile transmise beneficiarului cesionar prin contract și nici să utilizeze opera pe teritoriul României și al întregii lumi, să nu mai poarte discuții privind transmiterea oricăror drepturi patrimoniale de autor asupra operei ce face obiectul contractului cu alte persoane fizice sau juridice sau cu alte autorități și să nu înstrăineze vreunul din aceste drepturi, fiind obligat ca în cazul încălcării acestei obligații să plătească beneficiarului cesionar penalități în cuantum de 400 000 euro, la care se adaugă prejudiciul suferit de cesionar.
cedent s-a mai obligat - conform art. 17 - ca, împreună cu persoanele care participă la realizarea operei să prezinte rapoarte de activitate conducerii Centrului de Cercetare, la intervale de cel mult 60 de zile calendaristice, iar conform prevederilor art. 18, cedentul s-a obligat să prezinte în termen de 60 de zile calendaristice de la data semnării contractului aceleiași conduceri a Centrului de Cercetare arătat necesarul de materiale și echipamente, pentru buna execuție a contractului.
Beneficiarul cesionar are obligația, potrivit art. 7, de a pune la dispoziția cedentului baza materială necesară realizării operei și de a achita drepturile de autor.
Părțile au stabilit cauzele de încetare a contractului încheiat între acestea prin art. 12, respectiv: încetarea contractului prin îndeplinirea lui întocmai de către părțile contractante, prin acordul părților sau ca urmare a neîndeplinirii sau a îndeplinirii defectuoase a obligațiilor de către una din părți, în acest din urmă caz, cealaltă parte urmând a notifica în scris prin intermediul unui birou de executor judecătoresc, arătându-se exact obligațiile încălcate și acordându-se un termen de 10 zile pentru îndeplinirea corectă a obligațiilor asumate, iar în cazul în care partea nu se conformează urmează a se transmite o nouă notificare prin BEJ, punându-se în vedere că în cazul în care partea nu se va conforma în termen de 5 zile de la primire, prezentul contract se va rezilia deplin drept, fără altă formalitate și fără intervenția vreunei instanțe.
La art. 14 părțile au prevăzut penalitățile ce urmează a se plăti în cazul desființării contractului, iar prin art. 15-16 sunt stabilite datele și informațiile considerate confidențiale și cauzele de forță majoră.
Din redactarea contractului rezultă că beneficiarul cesionar este, mai precis Secția de centrul de cercetare, beneficiarul fiind reprezentat de Președintele și Președintele secției de, ambele persoane semnând contractul pentru beneficiarul cesionar.
A reținut instanța - din conținutul Protocolului nr. 87/11.07.2007, încheiat de - că aceasta a hotărât înființarea "", în cadrul secției de a, președinte al acestuia fiind numită dna, biolaboratorul urmând a avea trei secțiuni (-, -Medicină și ). În protocol se menționează că proiectele pot face obiectul unor contracte de vânzare a drepturilor de autor către persoane fizice și juridice, iar fondurile realizate din vânzarea drepturilor de autor vor fi distribuite în baza clauzelor contractului de comandă a unei opere viitoare. Fondurile biolaboratorului urmau să fie atrase prin management propriu, 20% din acestea urmând să fie gestionate de, diferența revenind biolaboratorului, al cărui buget este stabilit și alocat pentru 2 ani de la data intrării în vigoare a contractului de comandă a operei viitoare. Prin același protocol sunt numiți și membrii colectivului biolaboratorului, printre care reclamantul. Prin nr. 87/01.07.2007 s-a schimbat denumirea în Centrul de Cercetare ce urma să funcționeze pe principiul autofinanțării, fondurile necesare urmând a fi atrase din surse private.
Tribunalul a constatat că, în baza protocolului și actului adițional menționate, pârâta reclamantă din cauză, (implicit Centrul, așa cum se menționează în contractul ce face obiectul litigiului), a încheiat o serie de contracte de comandă a unei opere viitoare la data de 28.09.2007, cedenții fiind reclamantul pârât, precum și o parte din membrii colectivului Centrului:, a, G, așa cum rezultă din contractele de comandă a operei viitoare depuse la dosar de, contractele având aceleași clauze, cu deosebirea că operele ce urmează a fi realizate sunt din domenii diferite și poartă titluri diferite, iar termenul de predare și remunerația de asemenea sunt diferite.
Pârâta reclamantă i-a notificat pe toți cei cu care a încheiat contract de comandă a operei viitoare, cu privire la încetarea acestor contracte, la data de 28.03.2008, menționând că respectivele contracte nu s-au definitivat din punct de vedere al îndeplinirii obiectului contractului, cedenții nerespectând obligațiile de la art. 17 din contract, astfel că, prin coroborare cu disp art. 12 operează încetarea contractului.
De asemenea, pârâta reclamantă a încheiat la data de 15.01.2009 un adițional la contractul de comandă a operei viitoare din 28.09.2007 cu dna - menționată în contractul din prezenta cauză ca președintele Secției de a și semnatara acestuia, alături de președintele - prin actul adițional părțile convenind încetarea de comun acord a contractului de comandă a operei viitoare, fără nici un fel de pretenții, conform art. 12.
A apreciat instanța, față de cele menționate anterior, că nici unul dintre contractele de comandă a unei opere viitoare nu a fost executat, iar din probele administrate în cauză rezultă că nici contractul de comandă a operei viitoare încheiat de rec1amantul pârât nu a fost executat. Nu s-a făcut dovada realizării operei viitoare de către rec1amant, respectiv proiectul intitulat "Strategii de promovare-dezvoltare a cercetării științifice românești (pe criterii de rentabilitate)", nefăcându-se nici dovada îndeplinirii celorlalte obligații asumate prin contract, la art. 2, art. 17 și art. 18.
În acest sens, înscrisurile depuse de reclamant la dosarul cauzei nu constituie proba realizării proiectului, întrucât nota din 25.03.2008 întocmită de rec1amant către reprezintă doar o relatare a unor evenimente începând din mai 2006, legate de înființarea Centrului, semnarea protocolului, acțiunile reclamantului privind eventualii sponsori ai acestuia etc. În răspunsurile la interogatoriu rec1amantul a afirmat că a efectuat demersuri pentru obținerea unor sponsorizări ale centrului, participând la negocieri, inclusiv cu ministrul finanțelor, dar conform înscrisurilor aflate la dosar nu s-a obținut nici o sponsorizare efectivă, pentru ca din aceste sume să fie onorate toate contractele de comandă a operelor viitoare încheiate de rec1amantă, așa cum s-a prevăzut în protocol și în addendumul la acesta.
Rec1amantul a răspuns la întrebarea cu nr. 8 din interogatoriu, care se referea la conținutul proiectului pe care urma să îl realizeze, în sensul că acesta presupunea identificarea pieței externe pentru brevetele cercetătorilor cedenți și atragerea finanțării de la piața internă, dar prin contractul încheiat între părți nu este identificată în vreun fel oarecare opera viitoare, respectiv proiectul, care în realitate nu există, deși rec1amantul a mai depus înscrisuri întocmite tot de acesta, reprezentând un scurt istoric, precum și un referat științific în care se menționează etapele realizate din proiectul finalizat, acest înscris neavând nici o valoare în absența suportului material reprezentat de proiectul efectiv realizat de reclamant, respectiv strategiile de promovare dezvoltare a cercetării științifice românești pe criterii de rentabilitate.
Față de această situație, instanța a reținut că reclamantul pârât nu și-a îndeplinit obligația principală prevăzută la art. 1, lit. a) din contract, din culpa sa, astfel încât nu poate pretinde plata vreunei remunerații în îndeplinirea obligației corelative a celeilalte părți, pârâta reclamantă. Atât timp cât s-a stabilit că pârâta nu datorează nimic în baza contractului încheiat la 28.09.2007 cu reclamantul, nu există nicio creanță în sarcina pârâtei, deci este golit de conținut și contractul de cesiune de creanță încheiat între reclamanții din cauză.
Faptul că prin contractul în discuție s-a stabilit ca dată de predare a operei viitoare data de 28.09.2010 nu împiedică aplicarea prevederilor art. 12 din contract privind rezilierea acestuia, așa cum solicită pârâta reclamantă din cauză prin cererea reconvențională, iar reclamantul nu se poate prevala de aplicarea termenului de predare, atâta timp cât nu a dovedit nici îndeplinirea obligațiilor premergătoare realizării proiectului - opera viitoare - așa cum au fost stabilite acestea la art. 2 (comunicarea componenței echipei stabilite de cedentul reclamant), art. 17 (prezentarea rapoartelor de activitate conducerii centrului) și la art. 18 (prezentarea necesarului de materiale și echipamente pentru executarea contractului menționate în contract).
S-a constatat astfel că sunt întemeiate susținerile pârâtei reclamante, care a solicitat aplicarea prevederilor art. 12 din contractul încheiat de la data de cu reclamantul.
Având în vedere că reclamantul pârât este în culpă sub acest aspect și nu a invocat nici un caz de exonerare cu privire la angajarea răspunderii contractuale pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, nu operează încetarea de plin drept a contractului, nefiind îndeplinite condițiile cu privire la notificări, conform art. 13, dar instanța poate dispune încetarea/rezilierea contractului conform art. 12 indicat, fiind îndeplinite condițiile stabilite în această clauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții-pârâți.
Prin motivele de apel este criticată hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:
Soluția primei instanțe de respingere a cererii principale este greșită, probele administrate în cauză dovedind că opera s-a realizat, respectiv a fost predată și primită, conform prevederilor contractuale - primirea acesteia fiind realizată de. către cosemnatara contractului, Prof. univ. dr..
Primirea operei trebuia să fie realizată de către cosemnatară, dumneaei fiind conducătoarea Centrului de cercetare - acest centru fiind realul beneficiar cesionar al operei nu Secția de biologie a - așa cum incorect reține prima instanță.
În dovedirea predării lucrării apelanții nu au depus "scurt istoic"-ul avut în vedere de prima instanță, ci actul - înregistrat la cu nr. 101/17.04.2008, act care a avut atașat acel scurt istoric (din care - pentru a păstra și în fața instanței confidențialitatea - amu depus numai prima și ultima pagină), motivat de faptul că pe ultima filă a acestuia s-a confirmat de către d-na îndeplinirea obligației de a preda opera.
Precizează apelanții că vor dovedi în apel faptul că mai există și alte înscrisuri care probează predarea-primirea operei, inclusiv un proces-verbal de primire, semnat (foarte probabil) și de secretarul științific al intimatei.
De asemenea susțin apelanții că:
a)Protocolul nr. 87/11.07.2007 nu are legătură directă cu cauza dedusă judecății. Prin acest protocol, Academia de Știință din România a obținut acordul Centrului de cercetare de a primi 20% din încasările financiare rezultate din activitatea centrului. Nicidecum, nu s-a obligat prin acest act să procure fonduri bănești (din sponsorizări) ca urmare a perfectării contractului, iar dacă se obțin fonduri îi va fi plătită lucrarea.
Din contra, obținându-se de către un statut juridic legal și fonduri bănești din activitatea sa, în condiții nereglementate juridic în vreun fel, inclusiv neremunerate pe de o parte, și pentru a i se putea valorifica în viitor relațiile, expertiza și competențele sale pentru promovarea în piață a rezultatelor Centrului în condiții clar reglementate adică să lucreze pentru Centru, inclusiv, și nu pentru sine, pe de altă parte, i s-a propus contractul.
Deci, concomitent cu valorificarea activității curente a acestuia, contractând-se lucrarea, aceasta urma și trebuia să fie un instrument de lucru coerent, de perspectivă, pentru valorificarea potențialului cercetărilor (românești) prin promovare-dezvoltare pe criterii de rentabilitate, inclusiv în situația în care renunța să mai lucreze în și pentru Centru (), fără ca acesta să poată pretinde vreun drept pentru trecut ori viitor ca urmare a aplicării ideilor sau activității sale.
b) a fost primită, respectiv s-au derulat prime activități de valorificare a acesteia. Atât înainte de finalizarea acesteia, cât și ulterior. Dovadă, corespondența cu colaboratorul apelantului - BANICI - semnată de dl. CÂNDEA.
c) Nu lipsa rezultatelor financiare a dus la starea de litigiu. Previzionarea unor rezultate financiare facile și lăcomia au condus la starea litigioasă.
Iar starea litigioasă nu s-a născut între apelant și conducerea -ului, ci între conducerea -ului și cercetătorii Centrului, ca urmare a insistențelor -ului de a se cesiona contractele de cercetare (de către Centrului de cercetare unei alte entități).
d) Apelantul-pârât a fost obligat să răspundă la întrebările din interogatoriu, dar răspunsurile sale trebuie să fie judecate după cum și cât au sau nu au legătură cu cauza dedusă judecății.
. au vizat atât aspecte legate de contract, cât și aspecte vizând activitatea apelantului (anterioară și neremunerată) în cadrul Centrului de cercetare, prin care a încercat să obțină și a și obținut sponsorizări. care, însă, nu aveau cum să susțină toate contractele perfectate la data de 28.09.2007, respectiv 02.10.2007.
Nu s-a obligat la obligat la obținerea de sponsorizări prin contract.
Pentru a asigură baza de remunerare a contractelor semnate cu cesionarii cedenți, este adevărat, trebuia să încheie contracte de cercetare și cesionare de licențe cu partenerii-beneficiari ai rezultatelor operelor "cumpărate". Cu condiția ca, aplicând ori nu opera apelantului, să se aplice o strategie de valorificare a acestora.
Ceea ce nu s-a făcut deși, colateral realizării operei, prin activitatea curentă a apelantului se identificaseră beneficiari externi dispuși să finanțeze cercetările, iar aceasta deoarece-așa cum rezultă dintr-un răspuns al d-nei către conducerea datat 16 iunie 2008 - se dorea de către conducerea cesionarea contractelor către un alt centru al.
e) Contrar celor reținute de instanță, și sponsorizări au fost obținute. Dovada a făcut-o - raport MH SRL.
Altele trebuiau doar accesate. Cu sau fără valorificarea operei apelantului.
Dar, aceste operațiuni nu au legătură cu contractul, ci cu valorificarea operei, ceea ce excede contractului.
Și soluția primei instanțe de admitere a cererii reconvenționale, respectiv de a dispune rezilierea contractului în baza art. 12 acestuia este - în susținerea apelanților - greșită.
Soluția este greșită,ab initio, deoarece nu pârâții-reclamanți aveau obligația dă facă dovezi în acest sens. Pârâta-reclamantă trebuia să facă dovezile de încălcare a obligațiilor contractuale.
În civil, pentru a se cere rezilierea unui contract sinalagmatic trebuia ca reclamantul să facă nu doar dovada culpei contractuale a celeilalte părți, ci și a faptului că a pus-o în întârziere, iar cu toate acestea partea nu și-a îndeplinit o obligație (art. 1021 și 1079. civ.).
În cauză însă trebuie avut în vedere că părțile a statuat obligativitatea unei duble notificări, potrivit art. 13 din contract.
Nu s-a făcut nici o dovadă că a fost vreodată notificat pentru nerespectări ale contractului. Ca urmare, nu este drept să ceară rezilierea.
Oricum, potrivit legii speciale ( 8/1996) nu o mai poate cere după acceptarea operei.
Se subliniază faptul că obligațiile reținute de instanța de fond ca fiind încălcări ale contractului nu sunt obligații.
Potrivit ansamblului de clauze contractuale - care trebuie interpretate unele prin altele, iar când este îndoială în favoarea celui care se obligă (art. 982, 983. clv.) - acestea sunt drepturi.
Este adevărat, exercitarea acestor drepturi genera obligații, dar unele corelative, iar altele îndeplinirea unor obligații potrivit unor înțelegeri (acorduri) ulterioare.
Astfel, cercetătorul-cedent are dreptul exclusiv, iar nu obligația de a-și forma o echipă; numai dacă își formează echipa de specialiști o va comunica conducerii Centrului de Cercetare.
Nu se spune și cum se face comunicarea, respectiv dovada comunicării.
S-a convenit comunicarea echipei pentru că la art. 7 s-a prevăzut obligativitatea de a pune la dispoziția cedentului și echipei sale "toată bază materială necesară realizării operei".Ca urmare, pentru ca și membrii echipei să poată emite pretenții fondate pe contract, aceste pretenții trebuiau justificate în limitele prevăzute de art. 17 și 18.
Nefiind convenită o modalitate anume de realizare a comunicării echipei, de o parte, respectiv făcându-se dovada că indicata conducere a Centrului a confirmat în scris (nota de confirmare înregistrată sub nr. 101/17.04.2008 la ) îndeplinirea tuturor obligațiilor contractuale de către -, pe etape, în lipsa unor dovezi administrate de, pe de altă parte, reținerea de către prima instanță că s-ar fi încălcat această obligație contractuală este greșită.
Referitor la neprezentarea rapoartelor de activitate conducerii centrului, se arată că art. 17 din contract prevede o astfel de obligație daR îndeplinirea acesteia se va face după cum urmează: "Datele prezentării acestor Rapoarte vor fi fixate de comun acord cu conducerea Centrului". Astfel, nu se poate imputa neexecutarea unei obligații a cărei executare depindea de un act sau fapt imputabil celeilalte părți contractante.
În ce privește neprezentarea necesarului de materiale și echipamente pentru executarea contractului menționate în contract (art. 18 ), menționează apelanții că pentru executarea contractului - realizarea operei - nu a existat o necesitate reală de materiale și echipamente. Nu erau necesare microscoape, eprubete ori alte dotări de laborator. Erau necesare idei. Concepții despre viziune, misiune, organizare structurală și relațională etc. aplicabile în lumea interesată să investească ori să finanțeze cercetarea științifică.
Totodată susțin apelanții că soluția primei instanțe de admitere a cererii reconvenționale, prin aplicarea numai a răspunderii contractuale de drept comun este, de asemenea, greșită.
Legea nr. 8 din 14 martie 1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe derogă de la dreptul comun, iar instanța ar fi trebuit să aibă în vedere și prevederile art. 46 alin. 3 din această lege specială.
Cunoscând prevederea legală menționată, a cerut denunțarea contractului, cu arătarea disponibilității de a plăti cheltuielile efectuate de apelant.
În drept, sunt invocate prevederile art. 969.civ, art. 46 din Legea 8/1996.
Apel legal timbrat.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinate în cauză.
Apelanții au administrat proba cu înscrisuri în susținerea apelului promovat.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele impuse prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Litigiul pendinte este unul în a cărui soluționare își găsesc în mod incontestabil aplicare prevederile Legii 8/1996 - fiind în discuție drepturi legate de crearea unei opere viitoare asupra căreia părțile au contractat - reglementare care a fost dealtfel invocată și prin cererea principală, ca temei de drept al pretențiilor deduse judecății.
Prima instanță a analizat atât cererea principală cât și apărările formulate de apelanții reclamanți pârâți în contextul cererii reconvenționale prin raportare la exigențele care rezidă din legea specială menționată, reținând în mod judicios că nu este dovedită susținerea apelanților referitoare la predarea operei pentru care a contractat cu intimata atâta vreme cât nu a depus dovezi relative la existența operei în materialitatea ei.
Apelanții susțin că din probatoriul administrat în cauză reiese împrejurarearealizării și depunerii- înaintea termenului convenit - a operei pentru care a fost încheiată, între intimată și apelantul, convenția din data de 28.09.2007, și astfel a fost executată prestația la care acest apelant s-a obligat.
Procedeul de depunere prin serviciul registratură a unei opere științifice, evocat de către apelanți, conduce în mod necesar la concluzia că respectiva operă a îmbrăcat forma scrisă, nefiind de conceput că o operă orală ar fi fost susceptibilă a fi adusă în acest mod la cunoștința beneficiarului.
Însă, depunerea de către apelantul a unor documente la registratura instituției intimate, care au legătură cu realizarea operei - proiectul "Strategii de promovare-dezvoltare a cercetării științifice românești (pe criterii de rentabilitate)" - și chiar întocmirea unui proces verbal de predare-primire (a lucrării având aceeași denumire) între apelant și președintele Secției de - prof. univ. nu constituie, în raport de conținutul actelor respective, un probatoriu concludent pentru a se reține dovedită realizarea și predarea operei.
Dovada existenței materiale a operei era imperios necesar a fi făcută, față de exigențele art. 1 alin. 2 din Legea 8/1996.
Prin raportare la conținutul normelor enunțate, Curtea apreciază că în absența unor dovezi pertinente care să ateste existența, în materialitatea sa, a operei de creație intelectuală pretins realizate de către apelantul-reclamant, nu se putea reține ca fiind probată îndeplinirea obligației acestuia de a-și fi executat obligația de realizare a operei.
Dealtfel, apelanții înșiși subliniază - în cuprinsul motivelor de apel - faptul că, simultan cu desfășurarea activității curente a apelantului, opera viitoare asupra căreia s-a contractat "urma și trebuia să fie un instrument de lucru coerent, de perspectivă, pentru valorificarea potențialului cercetărilor (românești) prin promovare-dezvoltare pe criterii de rentabilitate, inclusiv în situația în care renunța să mai lucreze în și pentru centru() fără ca acesta să poată pretinde vreun drept pentru trecut sau viitor, ca urmare a aplicării ideilor sau activității sale".
Printr-o atare susținere se relevă în mod neechivoc împrejurarea că activitatea curentă desfășurată de către apelantul în cadrul nu era una limitată la aceea de creare a operei pentru care a fost încheiat menționatul contract. Ca atare, referirile care se regăsesc în conținutul documentului pe care apelantul l-a depus - scurt istoric - (filele 86-90 dosar fond) nu pot constitui prin ele însele o dovadă în sensul realizării și predării operei către intimata beneficiară.
Pe de altă parte, trebuie observată împrejurarea că predarea operei (proiectului) trebuia făcută - potrivit art. 4 din Contract - beneficiarului cesionar Academia de Știință din România, reprezentată prin președintele acesteia - organul reprezentativ potrivit mențiunilor din contract - iar nu unei diviziuni lipsite de personalitate juridică din structura acestei instituții.
Numai instituția cu personalitate juridică este participant la circuitul civil, titular de drepturi și obligații, aceasta fiind și dealtfel și rațiunea pentru care apelantul a contactat cu, împotriva acesteia formulând și pretențiile legate de derularea contractului.
Se observă faptul că d-na a semnat actul intitulat proces verbal de predare primire (prin care confirmă preluarea la data de 25.03.2008 a lucrării denumită "Strategii de promovare -dezvoltare a cercetării științifice românești pe criterii de rentabilitate") sub titulatura de Președinte Secție, nefăcând vreo mențiune în document referitoare la deținerea unui mandat în puterea căruia ar fi fost îndreptățită să reprezinte instituția () însăși.
Prin raportare la prevederile art. 35 alin. 1 și 2 din Decretul 31/1954, conform cărora "Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale.Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși., actul astfel semnat de o persoană ce nu avea calitate de organ cu puteri de reprezentare a nu este unul să probeze certificarea primirii operei de la apelant.
Curtea reține și o evidentă neconcordanță între conținutul acestui document - în care se face vorbire despre predarea, la data de 25.03.2008, a Proiectului compus din 57 de pagini, cu referat științific și istoric atașat - și susținerile pe care apelanții le-au făcut pe parcursul procesului pendinte, în sensul că predarea Proiectului s-ar fi realizat prin depunerea lui prin serviciul registratură odată cu actul înregistrat cu nr. 100, la data de 17.04.2008.
Mai mult, în finalul acestui din urmă act ce poartă semnătura apelantului se precizează expres că "finalitatea proiectului precum și alte materiale de ordin științific vor fi depuse Președintelui Secției de la un termen stabilit de către ", această precizare fiind una care conduce la concluzia că apelantul avea reprezentarea exactă a împrejurării că era necesară decizia organelor de conducere ale pentru a fi realizată procedura de predare a Proiectului (și altor materiale de ordin științific) către beneficiarul cocontractant.
În ce privește proba cu interogatoriu administrată în fața primei instanțe, Curtea constată că instanța a valorificat această probă în coroborare cu ansamblul probator administrat de părți, corespunzător obiectului litigiului dedus judecății și în acord cu regula egalității de tratament juridic pentru toate mijloacele de probă utilizate de părți, fiind nerelevant - din perspectiva analizei de legalitate și temeinicie a sentinței apelate - faptul că printre întrebările formulate de către intimata-pârâtă s-ar fi regăsit și unele care - în opinia apelanților - nu ar avea legătură cu convenția. . din cuprinsul interogatoriului au fost adresate apelantului prin mijlocirea instanței, în ședință publică, acesta având astfel posibilitatea de a formula răspunsurile în mod liber și, eventual, de a expune obiecțiuni referitoare la lipsa de legătură cu litigiul a unora dintre întrebările adresate. În aceste condiții, susținerea potrivit căreia apelantul ar fi fost "obligat să răspundă la întrebările din interogatoriu" sunt în mod evident nefondate.
apelanții că intimata a obținut sponsorizări ca urmare a valorificării operei pentru care a fost încheiat contractul menționat, context în care fac referire la raportul de constatare întocmit de către SRL (depus de către ) ca document ce ar dovedi o astfel de situație.
Atât din titulatura acestui raport, cât și din cuprinsul lui Curtea reține că se referă la sponsorizări obținute de în cursul anului 2007 și cheltuite până la sfârșitul aceluiași an.
Ori, în condițiile în care contractul de comandă analizat în speță a fost încheiat la sfârșitul lunii septembrie a anului 2007, iar apelanții înțeleg să susțină predarea operei prin documente care sunt datate 25 martie 2008, respectiv 17.04.2008, apare ca evident că în raport de aceste din urmă date nu ar fi fost posibilă obținerea de sponsorizări prin valorificarea unei operei ce urma să fie predată în anul următor celui la care se referă menționatul raport.
Probatoriul administrat în cauză a fost judicios analizat de prima instanță, și tot astfel au fost analizate cererile și apărările formulate de părți pe parcursul procesului, concluzia dedusă dintr-o atare analiză fiind aceea că nu a fost probată îndeplinirea de către reclamanții-apelanți a obligațiilor contractuale ce reveneau apelantului.
Este real că, potrivit prevederilor art. 1069.civ. sarcina probei icumbă celui ce face o susținere în fața instanței, însă susțineri susceptibile de probațiune pot fi făcute nu numai de către reclamant, ci și de către pârât în cadrul apărărilor pe care înțelege să le susțină.
În speță, nu numai că apelantul-reclamant-pârât a pretins, prin acțiunea principală, că și-a executat obligațiile care îi reveneau potrivit contractului încheiat cu pârâta-reclamantă la data de 28.09.2007, dar ulterior a formulat apărări la cererea reconvențională depusă de către în sensul că ar fi predat chiar opera pentru care a contractat, cu toate că nu se împlinise termenul stabilit prin aceeași convenție.
În contextul unor asemenea susțineri ale părților, și apelanții-reclamanți-pârâți aveau obligația de a-și susține prin probe apărările formulate în proces.
Nu în ultimul rând, trebuie observat că neexecutarea unei obligații constituie un fapt negativ, care nu poate fi probat ca atare, așa încât în aprecierea ca dovedită a acestei susțineri a intimatei-pârâte-reclamante instanța a valorificat probatoriul relativ la faptele pozitive contrare, făcând referire concretă la probatoriul care a fost avut în vedere pentru formarea opiniei asupra conduitei părților în ce privește executarea contractului.
Creditorul unei obligații contractuale neexecutate are, potrivit dispozițiilor art. 1021.civ. facultatea de a opta între a cere obligarea debitorului său îndeplinirea întocmai a obligației principale sau desființarea contractului.
Reglementarea din art. 1079.civ. - plasată în capitolul intitulat "Despre efectele obligațiilor" - relativă la necesitatea punerii în întârziere a debitorului își poate găsi aplicare numai în ipoteza în care creditorul optează pentru a obține de la debitorul său îndeplinirea obligației (contractuale) principale, iar nu și în situația în care acesta înțelege să solicite desființarea contractului, pentru că în această din urmă situație nu se mai poate vorbi despre valorificarea efectelor obligațiilor, ci este vorba de aplicarea unei sancțiuni ce conduce la desființarea actului juridic generator al obligațiilor neexecutate.
Rezultă cu puterea evidenței, din considerentele sentinței apelate, că instanța fondului nu a dat eficiență clauzei înscrise în art. 13 din Contractul de comandă a unei opere viitoare - clauză care are valoarea unui pact comisoriu expres de gradul IV - ci a procedat la analiza conduitei părților contractante pentru a aprecia asupra condițiilor ce rezidă din art. 1020-1021.civ. spre a opera sancțiunea rezilierii contractului menționat. A subliniat instanța faptul că a făcut aplicarea clauzei înscrise în art. 12 din contract, această clauză nefăcând altceva decât să transpună în convenție sancțiunea civilă reglementată prin art. 1020-1021.civ.
În aceste condiții este lipsită de relevanță împrejurarea inexistenței celor două notificări care ar fi fost necesare spre a opera clauza din art. 13 al contractului menționat.
Susțin apelanții că prin clauza de la art. 2 din Contract s-a stabilit dreptul exclusiv - și nu obligația - apelantului de a-și forma o echipă de specialiști, și că nefiind stabilită o modalitate anume de comunicare a compunerii acestei echipe, în lipsa unor dovezi administrate de către intimată instanța fondului a reținut în mod greșit neîndeplinirea unei obligații derivate din această clauză pentru apelantul.
Un prim aspect ce trebuie observat în legătură cu menționata clauză este acela că prin ea s-a stabilit dreptul apelantului contractant de a-și forma echipa de specialiști, iar exclusivitatea se referă - potrivit celui de-al doilea alineat - la alegerea persoanelor ce vor forma această echipă.
Faptul constituirii unei echipe/colectiv de lucru a fost unul susținut chiar în conținutul cererii de chemare în judecată, care poartă semnătura celor doi reclamanți.
Ori, în situația în care este astfel recunoscută împrejurarea constituirii colectivului de lucru la care face referire art. 2 din contract, fiind în acest mod exercitat dreptul cercetătorului contractant de a alege membrii respectivei echipe, s-a activat obligația corelativă de a comunica cocontractantului compunerea acestei echipe.
Deși fac referire la regula de interpretare a contractelor înscrisă în art. 983.civ. (potrivit căruia "când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă") teza pe care apelanții încearcă să o acrediteze este aceea că apelantul a obținut prin contractul menționat o sumă de drepturi, respectiv: de a-și constitui sau nu o echipă de specialiști; de a comunica sau nu beneficiarului componența acestei echipe; de a prezenta sau nu beneficiarului rapoarte de activitate la intervale de cel mult 60 de zile; de a prezenta sau nu aceluiași beneficiar, în termen de 60 de zile de la semnarea contractului, un necesar de materiale și echipamente necesare pentru buna execuție a convenției; de a depune opera comandată oricând până la împlinirea termenului, fără consultarea beneficiarului pe acest aspect, și nu în ultimul rând acela de a încasa (cu un avans de 2 ani și 9 luni) remunerația pentru opera comandată de, obligațiile fiind acelea de a preda opera intitulată "Strategii de promovare -dezvoltare a cercetării științifice românești (pe criterii de rentabilitate)" la data de 27.09.2010 și de a ceda toate drepturile de autor asupra acesteia beneficiarului cocontractant.
O asemenea perspectivă asupra convenției este eronată, și în contradicție cu exigențele art. 969-970.civ. potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și trebuie executate cu bună credință.
Astfel, nu poate fi primită susținerea apelanților în sensul că drepturile ce îi sunt conferite prin clauzele de la art. 2, 17 și 18 din contract nu ar antrena nicio obligație corelativă în ce îl privește pe apelantul.
Potrivit art. 978.civ. "când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul în care poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea avea niciunul".
Curtea constată că în conținutul art. 17 se stabilește expres obligația cercetătorului cedent de a prezenta Rapoarte de activitate la intervale de cel mult 60 de zile calendaristice, iar în art. 18 se utilizează sintagma "va prezenta" ( necesarul de materiale și echipamente, în termen de 60 de zile calendaristice de la semnarea contractului), această sintagmă indicând de asemenea o obligație în sarcina cercetătorului cedent.
În lumina regulii de interpretare ce rezidă din norma enunțată, aceste clauze impuneau cercetătorului cedent obligația de a prezenta beneficiarului, prin conducerea centrului de cercetare, rapoartele și informațiile respective cel mai târziu la expirarea termenelor limită convenite.
Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că instanța fondului a analizat în mod corect aceste clauze contractuale ca fiind unele generatoare de obligații pentru apelantul și a apreciat, în raport de ele, conduita acestui apelant în executarea convenției.
Deși dezvoltă apelanții critici întemeiate pe prevederile art. 46 alin. 3 din Legea 8/1996, prin prisma cărora în cazul unui contract de comandă a unei opere, autorul este îndreptățit să primească restituirea cheltuielilor ocazionate de executarea unor lucrări pregătitoare, Curtea constată că aceștia nu au formulat în fața primei instanțe o cerere prin care să pretindă un asemenea tip de despăgubire.
Singura pretenție a reclamanților apelanți a fost aceea de a li se plăti remunerația stabilită prin contractul de comandă a operei viitoare încheiat la data de 28.09.2007, fundamentul acestei solicitări constituindu-l efectele juridice generate de convenția menționată.
Ori, în situația în care instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile legale pentru aplicarea sancțiunii rezilierii convenției, în lumina exigențelor art. 129 alin. ultim pr.civ. nu putea constata decât împrejurarea că nu subzistă temeiul pretențiilor concret formulate de către reclamanți.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către apelanți hotărârii primei instanțe, urmând a dispune, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ. respingerea apelului astfel susținut.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către apelanții reclamanți domiciliat în B,-, -. B,. 8,. 80 sector 3 și domiciliat în B,-, județul B împotriva sentinței civile nr.202/17.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtăACADEMIA DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIAcu sediul în B, nr. 54, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. GS
Tehnored. AP
5 ex./04.12.2009
Secția a III-a civilă
Judecător fond: C
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu
