Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 06.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 250/7.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de autor (-).
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul pârât prin avocat ce depune împuternicirea avocațială nr. 32/- din 24.09.2008 și intimata reclamantă Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de Autor (-) prin avocat cu împuternicire avocațială nr.-/02.09.2008 la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul apelantului pârât învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul intimatei reclamante Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de Autor (-) învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de apel.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantului pârât solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii acțiunii ca netemeinică și nelegală, fără cheltuieli de judecată, solicitând amânarea pronunțării cauzei pentru a putea depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei reclamante Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de Autor (-) solicită respingerea apelului astfel cum a fost formulat și motivat de apelantul-pârât, menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea apelantului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, depunând și concluzii scrise. În susținerea poziției sale, învederează instanței că apelul declarat de pârâtul este neîntemeiat față de dispozițiile art.1231alin.1 lit.e din Legea nr.8/1996 precum și față de dispozițiile art. 1311alin.4 din aceeași lege. De asemenea, învederează că apelantul-pârât a depus la dosarul cauzei o serie de contracte care nu au nici un preț menționat, rezultând din respectivele contracte faptul că, apelantul-pârât s-a angajat printre altele, să realizeze concepția artistică și orchestrația coloanei sonore a spectacolelor. Înscrisurile depuse la filele 31-37 dosar apel reprezintă doar niște liste privind denumirile unor spectacole și nicidecum denumirile operelor muzicale utilizate de apelantul-parat în spectacolele sale, lista pe care de altfel, a refuzat și refuză în continuare să o depună.
CURTEA
În temeiul art. 156 alin.2 pr.civ. pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 13.11.2008 în cauza ce are ca obiect apelul formulat de către apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 250/7.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de Autor (-).
Dată în ședința publică de azi, 06.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 13.11.2008
CURTEA
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 20.11.2008 în cauza ce are ca obiect apelul formulat de către apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 250/7.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de Autor (-).
Dată în ședința publică de azi, 13.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI --SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.256.
Ședința publică din data de 20.11.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulate de către apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 250/7.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata reclamantă Uniunea și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (-).
Dezbaterile pe fondul cererii de apel au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2008, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 13.11.2008 și 20.11.2008 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 250/7.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București, Secția a IV -a Civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR, în contradictoriu cu pârâta DE STAT
În consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei sumele de 994.153 RON cu titlu de remunerație aferentă drepturilor patrimoniale de autor pentru comunicarea publică în scop lucrativ a operelor muzicale în cadrul spectacole1or de circ și cabaret, în perioada mai 2004 - septembrie 2007 (sumă ce include și TVA) și 397.721 lei penalități de întârziere.
Totodată, a obligat pârâta să comunice reclamantei raportul reprezentând denumirea și datele de desfășurare ale fiecărui spectacol de circ/cabaret, precum și denumirea, autorii și durata operelor muzicale comunicate public și baza de calcul a remunerației, o copie a deconturilor depuse la Direcția impozite locale, privind veniturile din vânzarea de bilete și o copie a documentelor contabile privind celelalte venituri ce intră din baza de calcul, obținute de pârâtă.
În motivarea hotărârii, s-a reținut că pârâta, în cadrul spectacolelor de circ și de cabaret organizate, a comunicat public opere muzicale fără să dețină autorizație licență neexclusivă pentru comunicarea muzicii în scop lucrativ și fără a plăti remunerațiile corespunzătoare, reprezentând drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale.
Tribunalul a reținut că pârâta are calitatea de utilizator al operelor muzicale, în scop lucrativ, datorând remunerații pentru comunicarea publică a acestora, în conformitate cu metodologia privind utilizarea repertoriului de opere muzicale al organismelor de gestiune colectivă al drepturilor de autor în scop lucrativ și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor, emise în baza nr.HG 769/1999.
În ceea ce privește natura operațiunilor efectuate de către reclamantă, Tribunalul a înlăturat afirmațiile pârâtei, ce a susținut că reclamanta are obligația de a acorda autorizații neexclusive utilizatorilor la cererea acestora, neexistând instituită obligația legală de a comunica public opere muzicale doar în urma obținerii acestei autorizații, apreciind că, potrivit art. 1231alin. 1 lit. e din Legea 8/1996, modificată, gestiunea publică este obligatorie pentru comunicarea publică a operelor muzicale.
Astfel, pârâta era obligată să obțină autorizația de licență neexclusivă, ceea ce nu s-a dovedit că ar fi făcut în cauză, în ciuda notificărilor repetate adresate de către reclamantă, cărora pârâta nu le-a dat curs.
Tribunalul a apreciat că, în lipsa încheierii unei autorizații de licență neexclusivă între părți, remunerația datorată de pârâtă pentru perioada de la 01.05.2004 și până la data emiterii noii metodologii publicate în Monitorul Oficial Partea 1, nr. 857/19.10.2006 se va calcula în baza metodologiei emise în temeiul HG769/1999, având în vedere că pentru pretențiile născute anterior actului normativ, acesta nu poate fi aplicat, în baza principiului neretroactivității legii civile.
Astfel, în situația în care utilizarea operelor muzicale în cadrul spectacolelor de circ s-ar fi realizat în mod legal, în baza unei autorizații de licență neexclusivă încheiate cu -, pârâta datora o remunerație de 7% din veniturile obținute prin vânzare de bilete, programe, materiale promoționale, consumații etc. În ipoteza utilizării legale a operelor muzicale în cadrul spectacolelor de cabaret, remunerația datorată era de 8,5%, baza remunerației calculându-se în mod asemănător.
Pe temeiul raportului de expertiză judiciar-contabilă întocmit în cauză, s-a constatat că pârâta datorează reclamantei sumele de 994.53 lei, remunerație datorată cu titlu de drepturi patrimoniale de autor pentru comunicarea publică în scop lucrativ a operelor muzicale în cadrul spectacolelor de circ și cabaret, în perioada mai 2004- septembrie 2007, plus 397.721 penalități de întârziere.
Totodată, Tribunalul a reținut că pârâta are obligația de a comunica reclamantei, în vederea repartizării remunerațiilor către titularii drepturilor patrimoniale de autor a unui raport semnat și ștampilat de reprezentanții săi legali cuprinzând denumirea autorii și durata operelor muzicale comunicate public în spectacolele organizate de pârâtă, în perioada 01.05.2004 la zi.
Admițând cererea de chemare în judecată, Tribunalul a înlăturat ca neîntemeiate apărările pârâtei privind utilizarea operelor muzicale în spectacolele sale numai în urma încheierii unor contracte de cesiune a drepturilor de autor, direct cu titularii de drepturi ale operelor utilizate.
În dovedirea acestor susțineri, pârâta a depus la dosar, copii ale unor contracte de prestație artistică, încheiate cu doi compozitori, și și.
Prin contractele în discuție, compozitorii se obligau, în fapt, să realizeze concepția artistică a unor aranjamente muzicale pentru o serie de spectacole organizate de pârâtă în perioada 2004-2006, înscrisurile menționate nefăcând dovada că pârâta, în cadrul acestor spectacole, a comunicat public exclusiv creațiile originale ale acestor compozitori, pentru care a încheiat contracte de cesiune exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor.
Împotriva sentinței menționate, a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin motivele de apel, s-a susținut că, în mod greșit, instanța a înlăturat înscrisurile depuse la dosar din care rezultă că pârâta a cumpărat direct de la autori drepturile patrimoniale asupra operelor comunicate în cadrul spectacolelor de circ și cabaret desfășurate în perioada în discuție.
Dacă s-ar fi analizat situația centralizată depusă de către pârâtă la dosar, s-ar fi constatat că aceștia sunt autorii ale căror opere au fost utilizate în spectacole.
Chiar dacă acele contracte sunt denumite "de prestație artistică", cuprind clauzele specifice cesiunii dreptului de autor, devenind titularul dreptului de autor în cazurile respective, ceea ce înlătură rațiunea plății din nou a contravalorii acelorași drepturi către organismul de gestiune colectivă.
Prin înscrisurile depuse s-a dorit să se demonstreze că, în modalitatea utilizată de exploatare a operelor, exista autorizarea individuală de către titularii de drepturi, iar aceste drepturi de autor au fost cesionate, fiind achitat prețul cesiunii.
În această situație, nu este nevoie de o autorizare din partea - pentru utilizarea repertoriului protejat.
Apelanta a susținut că, în ipoteza de față, în care autorul sau titularul dreptului de autor, persoanele care sunt reprezentate obligatoriu de organismul de gestiune colectivă, respectiv - în cauză, au semnat contracte directe de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, este imposibilă colectarea drepturilor patrimoniale de către organismul de gestiune colectivă, în aplicarea art. 123 alin. 1 din Legea nr. 8/1996.
În ceea ce privește Decizia nr. 365/2006 care cuprinde metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, apelanta a susținut că metodologia nu se aplică în raportul direct dintre utilizator și autor sau titularul dreptului de autor, respectiv autorizarea individuală de către titularii de drepturi.
Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale, conform art. 39 din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare.
Intimata - reclamantă a solicitat, în cursul judecării apelului, respingerea acestuia, deoarece, potrivit dispoziției exprese și imperative a art. 1231alin. 1 lit. e din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă a drepturilor de autor este obligatorie în cazul comunicării publice a operelor muzicale, așa cum este în prezenta cauză.
Prin art. 1311alin. 4 din Legea nr. 8/1996, legiuitorul a înțeles să întărească dispoziția expresă a gestiunii colective obligatorii, dispunând că stabilirea remunerațiilor datorate organismului de gestiune colectivă se face fără a se ține seama de proporția utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligația de plată prin contracte directe cu titularii de drepturi.
Orice interpretare contrară reprezintă o încălcare a normei juridice exprese și imperative și înlătură gestiunea colectiva impusă de lege.
În cazul în care utilizatorul încheie un contract direct cu autorul și s-ar pretinde că acesta poate fi opus organismului de gestiune colectivă, o astfel de interpretare contrară dispozițiilor imperative ale legii transformă în mod nelegal gestiunea colectiva din obligatorie în facultativă.
Intimata a susținut că apelul este neîntemeiat și față de dispozițiile art. 5 civ. "Nu se poate deroga prin convenții sau dispoziții particulare, la legile care interesează ordinea publică și bunele moravuri", motiv pentru care actele adiționale la contractele de prestație artistică sunt lovite de nulitate absolută.
În plus, în mod intenționat, apelanta încearcă să creeze confuzie între calitatea de autor al operei muzicale și cea de aranjor sau orchestrator.
Potrivit contractelor depuse în copie (fără preț menționat), s-au angajat printre altele să realizeze concepția artistică și orchestrația coloanei sonore a spectacolelor, sens în care au fost utilizate opere muzicale ale unor renumiți compozitori străini, care au fost adaptate (probabil, și cu încălcarea drepturilor morale a acestora din urma) pentru spectacolele apelantei.
Din acest motiv, apelantul a refuzat să comunice - și refuză să depună și în prezenta cauză, sub semnătură și pe proprie răspundere, sub sancțiunea art. 292 Cod penal, o listă completă a operelor muzicale utilizate în spectacolelor sale, cu indicarea corectă și completă a autorilor acestora.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a probelor administrate, luând în considerare și efectul devolutiv al căii de atac exercitate, Curtea apreciază că apelul nu este fondat.
Solicitarea reclamantei de obligare a pârâtului la plata remunerației aferente drepturilor patrimoniale de autor pentru operele muzicale pretins comunicate public de către pârât prin spectacolele de circ, de cabaret, music-hall-uri etc. a fost analizată de către prima instanță pe temeiul metodologiei privind utilizarea repertoriului de opere muzicale al organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor în scop lucrativ (anexa 3 din HG nr. 769/1999) pentru perioada 1.05.2004 - 21.10.2006 și al Protocolului având drept obiect metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, publicat în Monitorul Oficial nr. 857/19.10.2006, pentru perioada 22.10.2006 - septembrie 2007.
Acest temei juridic nu a fost contestat în faza apelului din punctul de vedere al aplicării în timp a unuia sau a altuia dintre actele normative invocate de reclamantă ori a modului de calcul al remunerației pe acest temei, apelantul contestând inaplicabilitatea oricărei metodologii de utilizare a operelor muzicale comunicate public în considerarea contractelor directe încheiate cu autorii operelor.
Aceste susțineri ale apelantului sunt lipsite de suport, fiind în mod corect înlăturate de către prima instanță, pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 1231din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, gestiunea colectivă, respectiv exercitarea drepturilor patrimoniale ale titularilor dreptului de autor și ai drepturilor conexe de către organismele de gestiune colectivă în numele și pe seama titularului, este obligatorie în cazul exercitării anumitor drepturi, expres prevăzute de lege în alin. 1, printre care și dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepția proiecției publice a operelor cinematografice (lit. e).
În forma actuală a legii, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 285/2004, în vigoare din 30.07.2004, nu este definită gestiunea colectivă, cu atât mai puțin cea obligatorie.
Astfel, potrivit art. 123 alin. 2 din lege, în forma anterioară Legii nr. 285/2004, gestiunea colectivă se exercita în privința acelor drepturi care, prin natura lor, sunt prezumate a corespunde unui mod de exploatare a operelor sau a prestațiilor ce face imposibilă autorizarea individuală.
Renunțarea la această definiție legală prin Legea nr. 285/2004, în același timp, stabilirea expresă și exhaustivă a domeniilor în care se exercită gestiunea obligatorie, prezumă, prin interpretarea istorico - teleologică și sistematică a legii, voința legiuitorului actual de a impune gestiunea colectivă ca mod de exercitare a drepturilor patrimoniale și în privința celor pentru care, dată fiind natura lor, ar fi posibilă o autorizare individuală de către autori.
Ca atare, în regimul actual, orice drept patrimonial este susceptibil de gestiune colectivă, fie prin voința legiuitorului, în cazurile de gestiune obligatorie, când este lipsită de relevanță manifestarea de voință a titularului dreptului, fie prin voința titularului dreptului, care mandatează expres un organism de gestiune colectivă în acest sens.
Metodologiile negociate de către organismele de gestiune colectivă potrivit art. 1311și urm. din lege, precum și cele valabile până la publicarea metodologiilor negociate potrivit legii noi - cum este și cea reglementată de HG nr. 769/1999 - sunt aplicabile în toate cazurile de gestiune colectivă, indiferent de natura acesteia, din moment ce posibilitatea autorizării individuale nu mai reprezintă un criteriu legal de diferențiere între gestiunea colectivă și facultativă.
Unica diferență între cele două tipuri de gestiuni o constituie criteriile de negociere care, în cazul gestiunii facultative, pot consta și în proporția utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligațiile de plată prin contracte directe cu titularii de drepturi (art. 1311alin. 1 lit. c), criteriu exclus în cazul gestiunii obligatorii, în care se negociază independent de eventualele contracte directe cu autorii, pe baza așa - numitelor "repertorii extinse" (art. 1311alin. 4).
Pe baza celor arătate, rezultă că metodologiile negociate sunt aplicabile și în situațiile de drepturi patrimoniale a căror natură permite o autorizare individuală de către autori și chiar independent de utilizarea efectivă de opere autorizate individual, în cazul gestiunii obligatorii.
Conform art. 1312alin. 2, metodologiile publicate sunt opozabile din domeniul pentru care s-a negociat, indiferent de structurile asociative ale utilizatorilor care au participat la negocieri.
Astfel, în cauză, este suficient că metodologia în vigoare din 22.10.2006 vizează și domeniul comunicării publice a operelor muzicale în scop lucrativ (titlul II), spectacolele de circ ("și altele asemenea") fiind expres prevăzute în categoriile de spectacole pentru care se datorează remunerație conform metodologiei, pentru ca pârâtului din cauză să-i fie opozabilă metodologia, chiar dacă negocierea s-a purtat doar între reclamantă și o singură structură asociativă de utilizatori, corespunzând comunicării publice de opere muzicale în scop ambiental, nu și lucrativ, respectiv Federația Industriei din România (apelantul - pârât nu a formulat nici un fel de apărare pe aspectul opozabilității metodologiei din această perspectivă).
Regimul juridic al utilizării de opere muzicale comunicate public, astfel reglementat de către legiuitor, este, într-adevăr, unul sever, îngrădind exercițiul direct de către titulari al drepturilor patrimoniale în discuție, cel puțin prin indicarea unei game extinse de drepturi obligatoriu a fi gestionate colectiv (spre deosebire de legiuitorul francez, de exemplu, care a prevăzut doar trei cazuri de gestiune obligatorie); voința legiuitorului nu poate fi, însă, contestată, cel puțin, nu în cadrul creat prin apărările formulate în prezentul proces.
Constatările anterioare vizează perioada 22.10.2006 - septembrie 2007 în care pârâtul a utilizat opere muzicale fără obținerea în prealabil a licenței neexclusive de la reclamantă, pentru care este aplicabilă metodologia negociată, publicată în Monitorul Oficial nr. 857/2006.
Pentru perioada anterioară, de aplicabilitate a HG nr. 769/1999, este vorba tot despre o gestiune obligatorie, pentru perioada de după intrarea în vigoare a Legii nr. 285/2004, considerentele deja expuse privind voința legiuitorului de gestionare colectivă și a operelor pentru care ar fi fost, teoretic, posibilă o autorizare individuală.
Legiuitorul din anul 1999 prevăzut necesitatea obținerii licenței neexclusive de la organismele de gestiune colectivă și în cazul utilizării în scop lucrativ a operelor muzicale din repertoriul organismului de gestiune colectivă, chiar fără vreo referire la situația în care s-ar fi încheiat contracte directe între utilizatori și titularii de drepturi, ceea ce înseamnă că această eventuală situație este lipsită de relevanță în privința obligației de plată a remunerației către organismul de gestiune colectivă.
Conchizând asupra celor expuse, Curtea constată că, în mod corect, prima instanță a stabilit că pârâtul datorează despăgubiri constând în remunerațiile neachitate în baza unor licențe neexclusive acordate de către reclamantă, ignorând contractele încheiate de către pârâtă cu trei compozitori pentru diferite spectacole susținute în perioada 2004 - 2007 (conform tabelului atașat la filele 37 - 38 din dosarul de fond), respectiv: cu compozitorul - pentru spectacolele "Robin ", "Ocolul în balon", "Mini Junior", " ediția a V -a", ", ȘI . - ", " de ", " ediția a VI -a", " de "; cu compozitorii și - pentru spectacolul "Secretele "; cu compozitorul - pentru spectacolele " ediția a VII -a", " contraatacă", " "; cu compozitorul - pentru spectacolul " ".
De altfel, din conținutul tuturor contractelor pentru aceste spectacole, depuse la dosar (file 39 - 82), rezultă că exercițiul drepturilor patrimoniale asupra fiecărei opere s-a limitat la cesionarea drepturilor conexe stipulate în art. 98 din Legea nr. 8/1996, ceea ce înseamnă că eventualul drept de comunicare publică a operei muzicale, ca prerogativă a autorului operei, nu a făcut obiectul cesiunilor.
Pe de altă parte, după cum în mod corect a arătat prima instanță, nu s-a făcut dovada că lista depusă în dosarul de fond a epuizat repertoriul spectacolelor prezentate de către pârât în perioada de referință și că pârâtul ar fi utilizat doar operele compozitorilor cu care a încheiat contractele depuse la dosar.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că apelul este nefondat și îl va respinge ca atare, în aplicarea art. 296 Cod procedură civilă.
Conform art. 274 Cod procedură civilă, va obliga apelantul la 4760 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât, cu sediul ales la Cabinetul de avocatură de în B,-, - 8,. 2, parter, apartamentul. 31, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 250/7.02.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR (-), cu sediul în B, Calea nr. 141, sector 1.
Obligă apelantul la 4760 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
4 ex./ 9.02.2009
Judecător fond - a IV -a:
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
