Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 18 septembrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă

JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda

GREFIER - - -

Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de către apelanții - reclamanți, și și apelanții - pârâți, și împotriva sentinței civile nr. 1517/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât,

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții - reclamanți, și, reprezentați de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/15.04.2008, apelantul - pârât, reprezentat de avocat și de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 18120/09.04.2008 și apelanții - pârâți, și, reprezentați de avocat și de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/10.04.2008, lipsind intimatul - pârât.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelanții - reclamanți, și au depus la data de 11.09.2008 o sistematizare a melodiilor pe fiecare album, cu indicarea apartenenței acestora la fiecare album, însoțită de anexarea tuturor coperților și copia conformă cu originalul a adresei emisă de către SC Artex SRL la data de 10.09.2008.

Reprezentantul apelanților - reclamanți, și învederează instanței că a comunicat un exemplar al înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, apelanților - pârâți, și.

Reprezentantul apelanților - pârâți, și depune înscrisurile care i-au fost puse în vedere la termenul anterior, contractul de cesiune încheiat între grupul muzical "VAMA VECHE" și SC DE VISE SRL și note de ședință, comunicând un exemplar al acestora reprezentantului apelanților - reclamanți, și.

Părțile prezente, prin reprezentanți, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.

Curtea, pune în vedere părților, ca în concluziile pe care le vor susține cu privire la caracterul operei ca fiind una colectivă și nu una comună și cu privire la existența unor contracte, să-și exprime un punct de vedere.

Reprezentantul apelanților - reclamanți, și solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1517/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și modificarea în parte a sentinței apelate.

Continuând, raportat la primul motiv de apel - admiterea de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active a apelantului - arată că nu a solicitat niciodată constatarea calității de coautor al acestuia asupra operelor muzicale cuprinse în albumul "Nu am chef azi" și nici plata unor despăgubiri ce i s-ar cuveni din interpretarea neautorizată de către intimați a operelor. Acest aspect a fost avut în vedere și la calculul despăgubirilor pe care le-a solicitat, sumele rezultate nefiind împărțite la patru, ci la numărul de coautori ai fiecărei opere. Astfel, arată că se impunea ca instanța de fond să respingă excepția invocată de pârâtul ca neîntemeiată, aceasta neavând legătură cu obiectul cererii deduse judecății.

Raportat la al doilea motiv de recurs, arată că pentru constatarea de către prima instanță a calității de coautori astfel cum aceasta este menționată pe coperta fiecărui album Vama Veche, arată că pentru soluționarea temeinică și legală a acestui capăt de cerere instanța de fond urma să aibă în vedere atât prevederile legale în materie, prezumțiile stabilite de legile interne și reglementările internaționale, cât și întreg probatoriul administrat în cauză. Calitatea apelanților - reclamanți de coautori ai operelor menționate în Anexa 1 cererii de chemare în judecată a fost pe deplin probată prin depunerea la dosar a declarațiilor de înregistrare a acestor opere la. Mai susține că instanța de fond a constatat în mod corect, că sursa de inspirație pentru o operă nu este protejată de lege și aceasta este rațiunea pentru care declarațiile la menționează ca autori pe cei care au contribuit efectiv la crearea operei, astfel cum aceasta a fost adusă la cunoștința publicului și nu pe cei de la care a pornit ideea operei.

Totodată, solicită a se avea în vedere efectele ce se dau acestor declarații de Statutul. Arată că celelalte probe administrate în cauză (interogatoriul luat intimatului ) atestă faptul că nu a participat la crearea operelor incluse pe albumul "Am să mă întorc ", fiind în acea perioadă doar colaborator - artist interpret - și nu membru al formației Vama Veche.

Cu toate acestea, dacă s-ar menține soluția primei instanțe, având în vedere faptul că pe coperta albumului pârâtul este menționat în componența trupei Vama Veche, ar însemna ca acestuia să i se atribuie calitatea de coautor al operelor de pe albumul indicat, chiar dacă însuși intimatul - pârât a susținut contrariul.

De asemenea, solicită să se constate că apărările intimaților formulate prin întâmpinare sunt formulate cu rea credință, cuprinzând declarații neconforme cu realitatea și susțineri contradictorii.

Arată că intimatul, deși se opune la luarea în considerare de către instanță a declarațiilor înregistrate la referitoare la operele din anexa 1, invocând pentru acestea mențiunile existente pe coperțile albumelor apărute, ulterior susține faptul că, referitor la operele din anexa 2, instanța nu poate avea în vedere coperta albumului "Fericire în rate", ci doar mențiunile existente pe declarațiile completate de către intimatul, dar care nu au fost însușite prin semnătură de toți coautorii și care nu au fost înregistrate la.

Așadar, solicită să se constate calitatea reclamanților de autori asupra operelor menționate în Anexa 1, astfel cum acestea au fost înregistrate la și asupra operelor din anexa 2 potrivit indicațiilor de pe coperta albumului "Fericire în rate" în baza prezumției legale instituită de lege.

Referitor la cererea de despăgubiri materiale, arată că instanța de fond nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză pentru dovedirea pretențiilor sale. Astfel, invocă dispozițiile art. 58 și urm. din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora autorul unei opere poate cesiona dreptul de interpretare a acelei opere unui artist interpret în schimbul unei remunerații. În speță, intimații au interpretat și interpretează operele reclamanților fără a avea încheiat cu reclamanții în calitate de autori un astfel de contract și fără a-i retribui corespunzător, potrivit unei înțelegeri a părților. Solicită ca instanța să stabilească remunerația ce li se cuvine pentru fiecare interpretare a operelor de către intimați, având în vedere, potrivit crt. 43 alin.2 din Legea nr. 8/1996, sumele plătite uzual pentru aceeași categorie de opere. Arată că nu au pretins ca instanța să acorde întreaga sumă pe care intimații au primit-o de la organizatori pentru susținerea fiecărui spectacol în parte, ci au fost scăzute retribuțiile care se achită interpreților de către cei care au calitatea de autori ai operelor pe care aceștia le interpretează.

În ceea ce privește opinia instanței de fond, în sensul reținerii contribuției exclusive a intimatului la crearea versurilor, arată că este greșită, nefiind dovedită contribuția exclusivă a intimatului la crearea textelor operelor în litigiu. În ceea ce privește susținerea că denumirea "Vama Veche" ca trupă a fost înregistrată la OSIM de intimatul, arată că nu are nici o relevanță în constatarea drepturilor sale.

Referitor la daunele morale, reprezentantul apelanților - reclamanți, și, arată că în mod neîntemeiat instanța de fond a dispus ca suma solicitată să fie redusă la J, fără a motiva această soluție. Mai arată că, prin actele de execuție muzicală a operelor reclamanților, intimații au încălcat și drepturile morale de autor prevăzute în art.10 lit. B și d din Legea nr. 8/1996, aspect probat prin răspunsurile la interogatorii și prin susținerile fanilor prezenți la spectacolele susținute de intimați. Solicită admiterea în totalitate a daunelor morale.

În ceea ce privește ultimul motiv de apel, arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în fond și în apel.

Reprezentantul apelanților - pârâți, și solicită respingerea apelului formulat de apelanții reclamanți.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, arată că soluția pronunțată de prima instanță este corectă. Susține că, în raport de înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractele încheiate cu casele de producție, toți reclamanții nu au calitate procesuală activă, deci nu pot solicita instanței de judecată acordarea unor prejudicii, daune morale și nici interzicerea oricărui act de interpretare și execuție muzicală în public.

De asemenea, arată că în mod corect instanța de fond s-a pronunțat în sensul constatării calității de coautori astfel cum este menționat pe coperta fiecărui album "Vama Veche".

Referitor la daunele materiale solicitate de apelanții reclamanți, reprezentantul apelanților - pârâți arată că în mod corect au fost respinse de prima instanță, susținând că singurul drept pe care l-ar avea, ar fi remunerația pentru comunicarea publică.

Reprezentantul apelanților - pârâți, și solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1517/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă. Continuând, arată că prima instanță a tratat egal situația pârâtului de situația celorlalți pârâți. Mai arată că, în raport de dispozițiile Legii nr. 8/1996 și de probatoriul administrat în cauză, nu au fost încălcate drepturile patrimoniale ale apelanților - reclamanți rezultând din calitatea acestora de coautori pentru anumite fonograme.

Referitor la drepturile morale acordate, arată că în mod greșit instanța de fond a admis acest capăt de cerere, constatând încălcarea drepturilor patrimoniale.

Având cuvântul în replică, reprezentantul apelanților - reclamanți, și arată că nu a susținut încălcarea drepturilor prevăzute de art.13 lit.f din Legea nr. 8/1996, ci doar a drepturilor patrimoniale prevăzute de art. 5 alin.3 și art.12 din legea nr. 8/1996. De asemenea, arată că nu susține că ar trebui ignorate coperțile albumelor. Arată că se creează confuzie între comunicarea publică și interpretarea, execuția muzicală a unei opere.

Reprezentantul apelanților - reclamanți, și solicită respingerea apelului formulat de apelanții - pârâți, și.

Susține că în mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, reținând că prin contractele de cesiune depuse la dosarul cauzei și invocate în susținerea excepției, nu se cesionează toate drepturile născute din calitatea de autor. Mai arată că, în conformitate cu prevederile art.98 din Legea nr. 8/1996, contractul încheiat cu SC Artex SRL are ca obiect cesionarea exclusivă către producător a tuturor drepturilor patrimoniale ale artiștilor în calitate de artiști interpreți, autori și textieri constituiți din Grupul Vama Veche, iar această prevedere legală se referă în mod exclusiv la drepturile artiștilor interpreți sau executanți asupra înregistrărilor sonore, respectiv a drepturilor conexe, nicidecum la drepturile de autor. Pe de altă parte, arată că înregistrările ce fac obiectul contractului nu sunt nominalizate în cuprinsul său, ori separat, într-o anexă a acestuia, astfel cum rezultă din adresa emisă de SC Artex SRL la data de 10.09.2008, depusă la dosarul cauzei.

Precizează că contractul de cesiune depus de către reprezentantul apelanților pârâți în ședința publică de astăzi are atașat o filă separată cu numele și semnăturile părților contractante.

Referitor la susținerile apelanților pârâți în sensul că nu au fost încălcate drepturile de autor ale reclamanților asupra operelor în litigiu, arată că în mod legal și temeinic, instanța de fond a constatat încălcarea de către intimații apelanți a drepturilor de autor ale reclamanților, prin faptele repetate ale acestora de execuție în public a operelor fără autorizarea reclamanților și în lipsa unui contract de interpretare și execuție muzicală, drepturi rezultate din prevederile art.5 alin.3, art.12 și art.58 și urm. din Legea nr. 8/1996, art.11 alin.1 din Convenția d l Berna. Solicită respingerea ca neîntemeiat a acestui motiv de apel.

Raportat la motivul de apel prin care apelanții pârâți critică soluția primei instanțe de obligare la despăgubiri morale, susține că în mod corect instanța de fond a constatat că se impune în cauză obligarea pârâților la plata daunelor morale pentru încălcarea drepturilor de autor ale reclamanților, dovedind executarea operelor de către pârâți.

Precizează că dreptul autorului de a autoriza sau a se opune interpretării operelor sale de către terțe persoane nu reprezintă o retractare a operei.

Având cuvântul în replică, reprezentantul apelanților - pârâți, și, invocă dispozițiile art.123¹din Legea nr. 8/1996.

De asemenea, arată că în ședința publică de astăzi a depus contractul de cesiune încheiat între grupul muzical "VAMA VECHE" și SC DE VISE SRL în copie conformă cu originalul și este depus la.

CURTEA,

Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în raport de dispozițiile art.146 Cod procedură civilă, urmează a dispune amânarea cererilor de apel formulate de către apelanții - reclamanți, și și apelanții - pârâți, și împotriva sentinței civile nr. 1517/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.

DISPUNE:

Amână pronunțarea cererilor de apel formulate de către apelanții - reclamanți, și și apelanții - pârâți, și împotriva sentinței civile nr. 1517/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât, la data de 25.09.2008.

Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 25 septembrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - - - -

JUDECĂTOR - - - -

GREFIER - - -

CURTEA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează a dispune amânarea cauzei la data de 02.10.2008.

DISPUNE:

Amână pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de către apelanții - reclamanți, și și apelanții - pârâți, și împotriva sentinței civile nr. 1517/06.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât, la data de 02.10.2008.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.09.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 2 octombrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - - - -

JUDECĂTOR - - - -

GREFIER - - -

CURTEA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează a dispune amânarea cauzei la data de 09.10.2008.

DISPUNE:

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

- -

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 225A

Ședința publică de la 9 octombrie 2008

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - - - -

JUDECĂTOR - - - -

GREFIER - - -

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.09.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.09.2008, 02.10.2008 și la data de 09.10.2008 și în aceeași compunere, a dat următoarea decizie.

CURTEA,

Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 14.12.2006, sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâții, și, solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să se constate că reclamanții au calitatea de coautori ai operelor muzicale menționate în Anexa 1 cererii de chemare în judecată și declarate ca atare la -, precum și ai operelor muzicale publicate în cadrul volumului "Fericire în rate" al grupului vocal instrumental "Vama veche", arătate în anexa 2 cererii de chenare în judecată; să se constate încălcarea de către pârâți a drepturilor de autor ale reclamanților și să se dispună obligarea pârâților în solidar la plata sumelor de 19.848,41 Euro reprezentând despăgubiri și 30.000 Euro reprezentând daune morale (ori contravaloarea în lei la data plății efective) pentru prejudiciile patrimoniale și morale ce le-au fost cauzate; să se dispună interzicerea oricărui act de interpretare și execuție muzicală în public în cadrul oricărui concert, spectacol sau în orice formă de utilizare de către pârâți a operelor ai căror coautori sunt reclamanții, în absența acordului lor și a unui contract de interpretare și execuție muzicală încheiat între reclamanți și pârâți, astfel cum aceștia sunt îndreptățiți potrivit art. 5 alin. 3, art. 12, art. 58 și următoarele din Legea nr.8/1996, cu modificările ulterioare, cu cheltuieli de judecată.

Sub aspectul daunelor pretinse, reclamanții și-au precizat succesiv cererea la filele 119, 208 și 299 dosar fond, prin ultima precizare aceștia solicitând obligarea pârâților în solidar la 36.759 Euro despăgubiri și 30.000 Euro daune morale.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au învederat că împreună cu pârâtul au constituit în perioada noiembrie 1996 - august 2006 grupului vocal instrumental "Vama Veche"; în toată această perioadă au creat în colaborare operele muzicale comune menționate în Anexa 1 cererii, opere care au fost declarate ca atare la - și pentru care au dobândit astfel calitatea de coautori, potrivit dispozițiilor art.5 din Legea nr.8/1996, modificată.

Începând din anul 2004, pârâtul a devenit membru al formației "Vama Veche" iar reclamanții împreună cu acesta și cu pârâtul au creat în colaborare operele muzicale de pe albului "Fericire în rate", menționate în anexa 2 cererii.

Pârâții, constituiți în prezent în grupul muzical "Vama", procedează la interpretarea și execuția operelor muzicale ai cărui coautori sunt reclamanții, execuție ce este comunicată public în cadrul concertelor spectacolelor susținute de aceștia precum și în cadrul altor forme de utilizare a operelor.

Această execuție muzicală se realizează de către pârâți în scop comercial, profesionist, iar remunerațiile pe care le încasează ca urmare a exploatării acestor opere, sunt percepute de regulă de la beneficiari prin societăți comerciale intermediare.

Între reclamanți și pârâtul (pentru operele din Anexa 1), precum și între aceeași reclamanți și pârâtul (pentru cele din Anexa 2) nu există nicio convenție care să permită interpretarea și execuția acestor opere muzicale de către formația "Vama" având ca membrii pe pârâți.

Conform art.5 alin.3 din Legea nr.8/1996 modificată, este interzisă utilizarea operelor muzicale fără acordul tuturor coautorilor, iar potrivit art. 12 din aceeași lege, autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții.

Reclamanții arată că în nenumărate rânduri i-au notificat pe pârâții și, coautori ai operelor muzicale, cât și pe ceilalți pârâți, în vederea negocierii și încheierii unui contract cu privire la modalitățile în care operele muzicale vor putea fi utilizate de către reclamanți sau de către pârâți; asemenea solicitări de negociere au fost inițiate de reclamanți în baza dispozițiilor art. 58 și următoarele din Legea nr.8/1996.

Pârâții au refuzat să negocieze și să încheie un asemenea contract, caz în care reclamanții au înțeles să recurgă la formularea prezentei cereri de chemare în judecată prin care să solicite interzicerea utilizării de către pârâți a operelor muzicale ai cărui coautori sunt.

Ignorând notificările formulate de reclamanți, pârâții au continuat să realizeze acte de execuție publică a acestor opere, participând la numeroase concerte și spectacole derulate în trimestrul al patrulea din anul 2006.

În acest fel, mai arată reclamanții, pârâții au încălcat în mod repetat drepturile morale și patrimoniale ale acestora, producându-le atât prejudicii morale cât și patrimoniale.

În ce privește suma solicitată de către reclamanți reprezentând despăgubiri pentru prejudiciile patrimoniale cauzate de către pârâți și calculate detaliat în anexa 3 acțiunii, aceștia au învederat că au avut în vedere următoarele criterii: remunerația încasată de formația "Vama Veche" pentru susținerea unui spectacol; remunerația pe care formația "Vama Veche" o plătea persoanelor care participau la spectacolele lor doar în calitate de artiști interpreți; numărul operelor muzicale ai căror coautori se pretind reclamanții, utilizate în cadrul concertelor și spectacolelor susținute de către formația "Vama" având în componența sa actuală pe cei 5 pârâți; numărul persoanelor ce au avut calitatea de artiști interpreți în cadrul utilizării operelor muzicale; numărul coautorilor ce au creat în colaborare operele muzicale utilizate; media rezultată în urma calcului realizat pentru toate celelalte spectacole.

Încălcarea repetată a drepturilor reclamanților a condus și la producerea unui prejudiciu moral, constând în atingerea adusă calității lor de coautori ai operelor muzicale utilizate de către pârâți.

Se precizează din acest punct de vedere, că operele muzicale au fost executate de către pârâți fără acordul reclamanților și fără ca aceștia să menționeze calitatea de coautori ai operelor și pentru aceștia. Mai mult decât atât, unele dintre operele muzicale au suferit transformări fără a exista un acord al reclamanților în acest sens.

În aceste condiții, reclamanții susțin că în prezent se află în imposibilitate de a executa public, la rândul lor, aceste opere, deoarece în conștiința opiniei publice s-a produs o confuzie cu privire la persoanele ce au calitatea de autori ai operelor muzicale în discuție.

Acest rezultat s-a produs și datorită declarațiilor pârâtului care a susținut în mod public că este îndreptățit să interpreteze piesele formației "Vama Veche" și că este autorul a peste 50 dintre aceste opere muzicale, fără a preciza și calitatea reclamanților de coautori ai acelorași opere.

Se mai menționează, că după apariția albumului "Fericire în rate" formația "Vama veche" în compunerea ce-i includea pe reclamanți și pârâții și, urma să susțină un turneu de promovare în mai multe orașe din țară în cadrul căruia urmau a fi executate public operele muzicale comune. Potrivit acelorași declarații ale pârâtului apărute în mass-media, acest turneu urmează a fi susținut în continuare de grupul "Vama".

În consecință, reclamanții solicită să se constate încălcarea în mod repetat de către pârâți a drepturilor lor de autori ai operelor respective, drepturi recunoscute și protejate prin art. 10, 12, 13 și următoarele din Legea nr.8/1996, cu modificările ulterioare.

La 6.02.2007 (fila 181 dosar fond), pârâtul a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților deoarece în speță sunt analizate opere colective intrate în circuitul civil general (piese muzicale care au fost aduse la cunoștința publicului cu acordul reclamanților și al pârâtului prin semnarea contractelor cu casele de producție ale respectivelor albume (conform art. 5 al.3 din Legea nr.8/1996), astfel încât, în raport de clauzele contractuale, trebuie verificat dacă drepturile au fost sau nu cesionate.

Această solicitare a pârâtului s-a întemeiat pe dispozițiile art. 39 alin. 4 din Legea nr.8/1996, menționând în acest sens contractul semnat de "Vama Veche" cu casa de producție SC Artex SRL, care la art. 2 intitulat obiectul contractului, se prevedea cesionarea exclusivă către producători a tuturor drepturilor patrimoniale decurgând din calitatea de autori și textieri constituiți în grupul "Vama Veche"; se constată că cel puțin pentru piesele cuprinse în albumul produs de SC Artex SRL, reclamanții nu au calitatea de a formula o astfel de cerere.

Pe fondul cauzei, pârâtul a învederat că nu a contestat și nici nu va nega vreodată drepturile reclamanților decurgând din calitatea de coautori ai pieselor interpretate, cât timp aceștia au făcut parte din formația "Vama Veche", piese ce constituie opera colectivă a membrilor trupei.

Pârâtul mai arată că în conformitate cu prevederile Legea nr.8/1996, contribuțiile tuturor coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. colectivă este rezultatul unei comunități de inspirație, de eforturi și de activități de creație, de schimburi de idei, astfel generând imposibilitatea atribuirii de drepturi distincte coautorilor asupra ansamblului operelor create.

Pârâtul subliniază că numai membrii trupei (în sens de persoane fizice) au calitatea de coautori ai operelor, trupa "Vama Veche" neavând o asemenea protecție. Trupa "Vama Veche" este trecută doar la rubrica interpret fără a se face vreo distincție cu privire la componența ei atunci când are lor interpretarea.

Prin urmare, apartenența la trupa "Vama Veche" nu reprezintă o recunoaștere a calității de autor, după cum nici pierderea acestei apartenențe (cum este cazul reclamanților), nu presupune stingerea acestei calități, astfel că, pentru orice reutilizare a operelor ai căror coautori sunt și reclamanții, drepturile acestora sunt respectate și pot fi încasate prin organisme de gestiune colectivă -, unde și reclamanții sunt membri, fiind vorba de fonograme/opere muzicale a căror gestiune colectivă este obligatorie și al căror cuantum se calculează potrivit HG 769/1999 și a hotărârii arbitrale din anul 2006, fiind plătite de organizatorii de spectacole sau concerte în baza autorizației primite de la -.

Acordul reclamanților a fost dat în formă scrisă prin semnarea contractului, atunci când opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publicului și tot atunci reclamanții au decis dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera comună.

Pârâtul mai arată că părăsirea de către reclamanți a trupei "Vama Veche" nu poate echivala cu interzicerea utilizării operelor comune în modalitatea în care și-au dat acordul.

Cu titlul de cerere reconvențională, în ipoteza în care reclamanții doresc exercitarea dreptului de retractare a operei, pârâtul reclamant a solicitat obligarea acestora la despăgubiri. Întrucât prin soluția pronunțată de prima instanță, s-a dispus disjungerea judecării cererii reconvenționale, nu este necesar a detalia motivarea cererii reconvenționale.

Pârâtul mai arată că în prezenta cauză, reclamanții doresc a crea confuzie între remunerația pe care trebuie să o încaseze coautorii unei opere interpretate, remunerație ce se încasează de la - și remunerația pe care o încasează artiștii interpreți pentru concertele susținute, remunerație ce se încasează de la cel ce solicită executarea prestației.

A solicita încasarea unor sume de bani, calculate după criterii necunoscute în materia dreptului de autor, din cuantumul remunerației datorat trupei "Vama Veche" pentru prestațiile artistice, reprezintă dorința reclamanților de a-și însuși sume necuvenite și pe cale de consecință, o îmbogățire fără just temei.

Prin sentința civilă nr.1517 din 6.12.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pentru cererea având ca obiect operele de pe albumul "Nu am chef azi", respingând cererea formulată de acesta pe calea acestei excepții și s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a celorlalți reclamanți precum și a reclamantului pentru restul cererii, ca neîntemeiată; pe fond, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, s-a constatat calitatea de coautori ai operelor comune - compoziții muzicale cu text, astfel cum această calitate este menționată pe coperta fiecărui album "Vama veche"; s-a constatat încălcarea de către pârâți a drepturilor rezultând din această calitate; s-a dispus obligarea pârâților la plata în solidar a sumei de 15.000 Euro despăgubiri morale pentru utilizarea contribuției reclamanților la compozițiile muzicale; s-a dispus interzicerea utilizării de către pârâți a operelor (compoziții muzicale cu text), fără acordul reclamanților; s-a respins cererea în rest ca neîntemeiată și s-a disjuns judecarea cererii reconvenționale, cu acordarea unui termen de judecată pentru continuarea judecății acesteia.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a pornit de la premisa că obiectul litigiului vizează modul de utilizare a unei opere comune, iar în cauza de față, operele comune ce fac obiectul neînțelegerii dintre părți, sunt piesele muzicale (compoziție muzicală cu text) create și comunicate public în perioada în care părțile au fost membrii ai trupei "Vama Veche".

Deoarece pârâtul a invocat în apărare contribuția sa exclusivă la crearea versurilor, tribunalul a apreciat că această împrejurare, chiar dovedită, nu schimbă modul în care se decide asupra coautoratului, întrucât opera este o creație unitară, în forma în care a fost adusă la cunoștință publică.

O piesă muzicală concepută pentru a fi interpretată, difuzată și ascultată ca o melodie cu versuri, este o operă al cărei specific constă în modul în care sunt compuse muzica și versurile, dar și felul în care aceste sunt combinate.

Prima instanță a reținut că membrii trupei "Vama veche" au creat piesele muzicale în comun, în sensul că toți membrii au contribuit la crearea compoziției muzicale, iar pârâtul la crearea versurilor (astfel cum această mențiune apare pe coperta albumelor, mai puțin pentru piesele al căror autor este menționată altă persoană).

S-a arătat de către reclamanți că versurile au fost create în urma discuțiilor în comun, că sursa de inspirație au fost aceste discuții care au fost "versificate" de către pârât.

S-a apreciat de către tribunal că sursa de inspirație pentru o operă nu este o categorie juridică în sensul că această realitate scapă normării de drept și nu poate fi invocată decât în legătură cu alte drepturi (eventual încălcate) decât dreptul de autor, drepturi ce intră în sfera dreptului la viață privată în special.

S-a mai arătat pe parcursul soluționării cauzei, că nu doar membrii trupei "Vama Veche" au fost cei care au contribuit la crearea pieselor muzicale în forma dată, ci s-a menționat în acest sens și contribuția altor persoane - instrumentiști, respectiv prin aportul acestora cu partituri proprii. Ceea ce face obiectul acestui dosar însă este partitura liniei melodice principale, iar nu partitura fiecărui instrument care o urmează pe aceasta și nici orchestrația și redarea instrumentală a piesei. Persoana care realizează aranjamentul orchestral este autor al creației, constând în modul în care partitura este redată de instrumente, însă în cauză se pune problema drepturilor asupra creației constând în partitură și versuri, iar nu asupra modului în care piesa apare redată.

S-a mai apreciat că mențiunea aranjorului în declarația lucrării muzicale la -, are semnificația că remunerațiile se vor colecta și plăti pentru comunicarea publică a operei în modalitatea în care a fost aranjată de persoana menționată cu această calitate.

Cu privire la procentele ce apar în declarațiile operelor muzicale depuse la -, prima instanță a apreciat că nu se poate da un alt efect acestor mențiuni decât cel privind calculul remunerației și nicidecum convenția asupra procentelor în care părțile au contribuit la crearea operelor, această operație de partajare nefiind de conceput.

Pentru aceste considerente, tribunalul a reținut că membrii trupei "Vama Veche" sunt coautori ai pieselor muzicale (indiferent de existența drepturilor altor persoane), astfel cum apar menționate pe coperțile albumelor, potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr.8/1996.

S-a mai apreciat că, mențiunea privind autorul muzicii în sensul indicării trupei "Vama Veche" ca având această calitate, trebuie înțeleasă ca indicând în calitate de autori pe membrii trupei la data apariției albumului.

În acest context, s-a reținut că pentru piesele de pe albumul "Nu am chef azi" nu s-a făcut dovada contribuției reclamantului, observându-se că o copie a coperții acestui album nu a fost depusă, însă, potrivit contractului de la filele 374-378, nu făcea parte din grupul "Vama Veche" la data convenției de producție a albumului, astfel că prezumția de autor operează în sensul că autori sunt persoanele care au semnat contractul în 1997.

S-a concluzionat că în litigiu este vorba despre o operă comună asupra căreia au drepturi atât reclamanții cât și pârâtul, dar și (pentru piesele la care se menționează această calitate pe coperta albumului), instanța verificând în continuare dacă reclamanții au drepturi sau nu de a se opune actelor de execuție publică a pieselor.

S-a reținut că pârâții nu au contestat calitatea de coautori a reclamanților, constatându-se că în susținerea excepției lipsei calității procesuale active nu sunt precizate cererile cu privire la care aceasta se invocă, instanța valorificând însă precizările făcute din acest punct de vedere la termenul din 3.05.2007; față de aceste motive și considerente tribunalul a constatat că excepția este nefondată în ce privește primul capăt de cerere deoarece indiferent de cesiunea drepturilor decurgând din calitatea de autor, această păstrează această calitate, întrucât nu poate opera transmiterea acesteia.

În ce privește cesiunea drepturilor reclamanților instanța a evaluat contractele de cesiune de la filele 234-239 cu privire la albumul "Vama Veche" de la filele 240-250, cu referire la albumul "Nu ne mai trageți pe dreapta" și "Am să mă întorc ", filele 374-378 privind creațiile de pe albumul "Nu am chef azi" ca și de la filele 379-385.

Pentru soluționarea acestui capăt de cerere, tribunalul a apreciat că numai primele trei contracte sunt semnate de către reclamanți, deoarece ultimul dintre cele enumerate, este semnat de societatea comercială a pârâtului. Prin cele trei contracte însă, nu se cesionează toate drepturile născute din calitatea de autor, ci se cesionează numai drepturile de utilizare a operei în forma înregistrată.

Astfel, autorii au încheiat cu casele de producție contracte prin care, în schimbul asigurării condițiilor pentru fixarea operelor și a comercializării acestora, au cesionat dreptul lor de a mai decide în alt mod decât cel convenit, asupra utilizării pieselor, astfel cum au fost fixate; pe de altă parte, termenele pentru care s-au încheiat contractele s-au împlinit, părțile angajându-se să îndeplinească obligațiile asumate (inclusiv pe cele rezultând din cedarea unor drepturi), pe un anumit termen, iar pe nu o perioadă nedeterminată.

Prima instanță a cercetat susținerea reclamanților cu privire la utilizarea fără drept de către pârâți a operelor asupra cărora poartă litigiul, fără consimțământul reclamanților, din perspectiva art. 5 alin. 3 și art. 12 din Legea nr.8/1996, cu modificările ulterioare.

S-a susținut de către pârâți că din momentul difuzării publice a operei, autorul pierde dreptul de a decide asupra modului de utilizare a operei, susținere înlăturată ca nefondată de către prima instanță.

Dacă autorul a uzat de dreptul său moral de a decide dacă opera va fi adusă la cunoștința publicului, aceasta nu înseamnă că dreptul patrimonial de a decide asupra utilizării operei s-a epuizat, după distincțiile prevăzute de art. 10 și 12 din Legea nr.8/1996 și după cum prevede expres art. 15 alin. 2 din Legea nr.8/1996.

Atunci când este vorba despre un coautorat, în decizia asupra condițiilor în care se va da acordul asupra utilizării operei, se pot lua în calcul apărări de genul celei invocate în cauză, respectiv contribuția exclusivă la crearea versurilor, contribuția la impunerea pieselor în conștiința și gustul publicului, însă, chiar și astfel, aceste criterii nu pot duce la anihilarea drepturilor reclamanților.

Despăgubirile solicitate, de ordin patrimonial și moral, s-a reținut că au drept cauză încălcarea dreptului de a consimți la utilizarea operei, însă criteriile propuse de reclamanți pentru calculul daunelor de ordin patrimonial, s-a apreciat că nu pot fi primite deoarece remunerațiile indicate de reclamanți nu sunt dovedite, iar procentul a fost calculat negându-se contribuția exclusivă a pârâtului la crearea versurilor.

În același timp nu se poate reține acoperirea acestor prejudicii prin încasarea drepturilor de la -, așa cum s-a invocat în apărare, întrucât aceste plăți privesc remunerațiile datorate de utilizatorii autorizați de acest organism și nicidecum de către orice utilizator.

Pentru aprecierea despăgubirilor în vederea acoperirii prejudiciilor de ordin moral, pentru încălcarea atât a drepturilor patrimoniale cât și a celor nepatrimoniale, în considerarea celor anterior reținute, tribunalul a redus la J pretențiile reclamanților din cererea de chemare în judecată, obligație stabilită în solidar în sarcina pârâților, în raport de prevederile art. 998 Cod civil.

În termen legal, împotriva acestei sentințe, au formulat apel atât reclamanții cât și pârâtul, în timp ce pârâții, și au formulat cerere de aderare la apelul formulat de reclamanți, la prima zi de înfățișare în apel în condițiile art. 293 alin. 1 Cod procedură civilă.

Apelanții reclamanți, prin motivele lor de apel, critică soluția primei instanțe sub aspectul greșitei admiteri a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât, așa cum rezultă expres din acțiunea introductivă și după cum s-a susținut și prin concluziile scrise și orale, apelantul nu a solicitat niciodată instanței constatarea calității sale de coautor sau a vreunui drept în ceea ce privește operele de pe albumul "Nu am chef azi".

Din Anexa 1 la acțiunea introductivă, se poate observa cu ușurință faptul că nu este menționat în calitate de coautor al acestor opere și mai mult decât atât, la calculul despăgubirilor solicitate de reclamanți, s-a avut în vedere faptul că pentru aceste opere nu are calitate de coautor.

Drept urmare, instanța de fond, trebuia să constate că pârâții nu pot contesta pe cale de excepție o calitate sau un drept ce nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată și, în consecință, să respingă excepția ca neavând legătură cu obiectul cererii deduse judecății.

În mod greșit prima instanță s-a pronunțat în sensul constatării calității de coautori, astfel cum această calitate este menționată pe coperta fiecărui album "Vama Veche".

Apelanții reclamanți, consideră că prezumția relativă stabilită de art. 15 al Convenției d l Berna și art. 4 din Legea nr.8/1996 cu privire la calitatea de autor al unei opere, urmează a se aplica în cauză în coroborare cu celelalte probe administrate.

Astfel, pentru operele menționate în Anexa 1 cererii, apelanții reclamanți solicită instanței să constate că această prezumție relativă a calității de autor a fost răsturnată prin mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv înscrisuri și interogatorii.

Apelanții indică în acest sens declarațiile de înregistrare a operelor la -, însă, instanța de fond a apreciat că nu se poate da alt efect mențiunilor ce apar în aceste declarații decât cel cu privire la calculul remunerației și nicidecum acestea nu ar putea fi interpretate în sensul unei convenții a părților asupra procentelor în care ele au contribuit la crearea operelor.

Pe de altă parte, din susținerile exprese a trei din cei patru coautori ai acestor opere, susținerea aparținând apelanților reclamanți, reiese că sensul atribuit acestor mențiuni, este în principal cota de participare la creație, iar nu modalitatea de împărțire a remunerațiilor.

În plus, prevederile statutului -, stabilesc obligația autorilor de opere muzicale de a menționa în declarațiile de înregistrare a acestora, cotele reale de participare la creație, pe lângă procentele de împărțire a remunerațiilor reprezentând drepturi patrimoniale de autor, acestea putând fi identice sau diferite.

Se indică de către apelanții reclamanți dispozițiile art.2 pct.1, art.2 pct.2, pct.10 și art.5 pct.2 din Statutul -.

În condițiile în care tribunalul a apreciat că pentru opera comună operațiunea de partajare a contribuției coautorilor este de neconceput, prima instanță a trecut atât peste voința părților care au înțeles să procedeze la o astfel de partajare, cât și peste prevederile art. 5 alin. 5 din Legea nr.8/1996 care dispun cu privire la părțile de contribuție la crearea operei, ceea ce presupune că o astfel de partajare a contribuției coautorilor, este admisibilă în concepția legii.

Apelanții consideră că au probat cu certitudine faptul că mențiunile existente în declarațiile de înregistrare a operelor la -, semnifică indicarea cotelor în care părțile au contribuit la crearea operei și nu doar procentele privind calculul remunerațiilor cuvenite fiecăruia, astfel cum în mod greșit a apreciat prima instanță.

Întru-un alt motiv de apel, apelanții reclamanți arată că albumul "Am să mă întorc " a apărut în anul 2002, iar potrivit soluției instanței de fond cu privire la operele publicate în cadrul acestui album reiese că se recunoaște calitatea de coautor în favoarea apelanților, a intimatului dar și a intimatului, pornindu-se tot de la mențiunile efectuate pe coperțile acestui album.

Or, din interogatorul administrat în cauză pârâtului reiese că și acesta a susținut că a devenit membru al formației "Vama veche" în anul 2004, calitate care nu se verifică raportat la momentul apariției albumului menționat.

Această concluzie a primei instanțe reprezintă o dovadă în plus că mențiunile apărute pe coperțile albumelor nu pot face dovada calității de coautor atâta vreme cât în cauză s-au administrat alte probe care au răsturnat prezumția legală relativă.

Mai mult decât atât, apelanții solicită instanței a constata că unele dintre operele comune ca de exemplu "", "Omul plajei", "2 în 1", nici nu au fost aduse la cunoștința publicului prin intermediul unor albume "Vama Veche", întrucât acestea au apărut pe diferite compilații sau au reprezentat partea muzicală a unor reclame comerciale.

Rezultă că prima instanță făcând referire la mențiune de pe coperțile albumelor, nu s-a pronunțat asupra acelor opere necuprinse pe albume, cu toate că și piesele menționate făceau obiectul litigiului, iar calitatea de coautori a fost probată prin declarațiile de înregistrare a acestora la -.

menționate în Anexa 2 acțiunii introductive, au fost publicate în cadrul albumului "Fericire în rate" și datorită conflictelor intervenite între membrii formației de la acea dată, acestea nu au mai fost înregistrate la - cu excepția pieselor " să visăm sub apă" și "", pentru care au fost depuse declarații de înregistrare la, anterior destrămării formației "Vama Veche".

Raportat la acest album, apelanții mai învederează că pentru alte două opere, calitatea de coautori a fost dovedită prin răspunsurile la interogatoriile luate intimaților pârâți și, acesta fiind un alt aspect asupra căruia prima instanță nu s-a pronunțat.

Potrivit susținerilor apelanților, confirmate și de către intimații pârâți pentru opera " in blue" - autor exclusiv este apelantul, iar pentru pentru "Fericire" calitatea de coautor aparține în exclusivitate intimaților și.

În ce privește celelalte opere incluse pe acest album, în cauză nefiind administrate alte probe, apelanții reclamanți consideră că în mod corect prima instanță a aplicat prezumția relativă instituită de lege, constatând calitatea de coautori a membrilor formației "Vama Veche" de la data apariției albumului, respectiv apelanții și intimații și.

Într-un alt motiv de apel, apelanții reclamanți critică soluția fondului sub aspectul că prima instanță s-a pronunțat făcând trimitere în mod generic la coperțile albumelor "Vama Veche" acestea neputând face parte integrantă dintr-o hotărâre judecătorească, întrucât în dispozitivul sentinței atacate ar fi trebuit menționată calitatea de coautori a părților pentru fiecare operă în parte și pentru ca această hotărâre să poată fi pusă în executare și să poată reprezenta un titlu valabil de constatare a drepturilor reclamanților.

Apelanții critică soluția și sub aspectul obligării pârâților doar la 15.000 Euro despăgubiri morale și de respingere a cererii de despăgubiri pentru daunele de ordin patrimonial, pretențiile reclamanților fiind de 36.759,57 Euro despăgubiri materiale și 30.000 Euro daune morale.

În ce privește despăgubirile patrimoniale solicitate, prima instanță și-a motivat soluția apreciind că remunerațiile indicate nu au fost dovedite cu toate că prin încheierea de la 28.06.2007 s-a respins ca neutilă cauzei proba testimonială solicitată de reclamanți pentru dovedirea criteriilor avute în vedere la stabilirea cuantumului despăgubirilor.

Pe de altă parte, asupra acestui capăt de cerere au fost administrate alte probe pe care prima instanță nu le-a avut în vedere respectiv declarația fostului manager la formației "Vama veche", contractele încheiate cu organizatorii de spectacole de reprezentanții formației "Vama Veche" care probează media remunerației încasate de formație pentru susținerea unui concert. Aceste înscrisuri trebuia a fi avute în vedere de către instanță prin raportare la prevederile art. 43 alin. 2 din Legea nr.8/1996.

Totodată, a fost ignorată și recunoașterea implicită a intimatului cu privire la aceste remunerații, deoarece în cadrul obiectivelor expertizei contabile solicitate de acesta pentru dovedirea cererii sale reconvenționale, pârâtul a solicitat ca remunerația cuvenită pentru susținerea de concerte de către trupa "Vama" să fie calculată de expert în raport de contractele încheiate de reprezentanții trupei "Vama Veche" cu organizatorii de spectacole.

În sfârșit, tot din acest punct de vedere, apelanții reclamanți susțin pe de altă parte, că pârâții nu au administrat în cauză nicio probă contrară din care să rezulte că onorariile încasate de formația "Vama" pentru susținerea unui concert, nu ar fi conforme cu remunerațiile indicate de reclamanți.

În ce privește așa-zisa contribuție exclusivă a intimatului la crearea versurilor, apelanții reclamanți solicită instanței a observa că această constatare din sentință se datorează anumitor mențiuni existente pe coperțile albumelor "Vama veche".

Pentru identitate de rațiune apelanții reiterează argumentele ținând de răsturnarea prezumției prin probele administrate în cauză; chiar și în cazul în care instanța de apel ar împărtăși soluția tribunalului cu privire la contribuția exclusivă la crearea versurilor, soluția pronunțată nu poate fi menținută deoarece într-o astfel de situație, din suma solicitată cu titlul de despăgubiri ar fi trebuit să se reducă proporțional contribuția la crearea versurilor, respectiv cea decurgând din art. 6 pct. 3 din Statutul -, anume între 15 și 20% pentru textierul operei.

Referitor la daunele morale, apelanții reclamanți consideră că în mod neîntemeiat prima instanță a dispus ca suma solicitată de aceștia să fie redusă la J, în condițiile în care, o astfel de reducere nu reprezintă o regulă aplicabilă la stabilirea prejudiciilor morale.

Cum prima instanță a constatat în mod corect încălcarea de către intimații pârâți a drepturilor rezultând din calitatea lor de coautori a reclamanților, soluția care se impunea era de admitere în totalitate a cererii privind solicitarea de daune morale.

În ultimul motiv de apel, apelanții reclamanți susțin că prima instanță nu s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată pe care le-au solicitat atât prin cererea introductivă cât și prin concluziile orale și scrise, susținute și depuse în cauză.

Pârâtul, în termen legal, a depus întâmpinare la motivele de apel formulate de reclamanți, solicitând respingerea căii de atac ca nefondate, iar pârâții, și au depus întâmpinare la 19.05.2008 (fila 82 dosar apel) exprimând același punct de vedere asupra apelului reclamanților.

În ședința publică din 17.04.2008, apelantul pârât a depus motivarea apelului său, după cum la același termen, s-a depus cererea de aderare la apelul reclamanților de către pârâții, și, motivele de apel ale pârâților, atât din cel principal cât și din cel incident, fiind identice.

În motivarea acestor apeluri, apelanții pârâți susțin că din punct de vedere juridic în litigiul de față, trebuie analizat dacă reclamanții au dreptul de a se opune operelor de execuție publică a pieselor după ce inițial și-au dat acordul cu privire la utilizarea operei și ulterior, în 2006 au părăsit trupa "Vama Veche"; pe de altă parte, se impune a se lămuri dacă interpretarea în spectacole, în emisiuni de televiziune, etc. a pieselor ce au fost deja fixate și aduse la cunoștința publicului, reprezintă acte ce aduc atingere drepturilor patrimoniale ce rezultă din calitatea de coautori a apelanților reclamanți pentru anumite piese.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților (excepție admisă în mod corect pentru reclamantul cu privire la albumul "Nu am chef azi"), însă respinsă în mod nelegal pentru ceilalți reclamanți, apelanții pârâți arată următoarele:

În susținerea acestei excepții, pe care au invocat-o, au depus contractul de producție nr.1 din 27.08.1997 precum și documente de la - din care reiese modul de încasare a remunerațiilor rezultate din exploatarea operelor, indiferent de modul de exploatare (cele din urmă documente fiind depuse de reclamanți la momentul introducerii acțiunii); se indică art. 6 din acest contract ca fiind clauza edificatoare pentru soluționarea excepției în discuție; pe de altă parte se indică și art. 2 din contractul încheiat cu SC Artex SRL din care reiese că se cesionează exclusiv drepturile patrimoniale în calitate de artist interpret, autor și textier, pe durata protejării operei.

Apelanții pârâți, pentru interpretarea acestei clauze ca și a celei de la art.4 și 5 din același contract, fac trimitere la dispozițiile art. 98 din Legea nr.8/1996 în care se indică drepturile exclusive ale artistului interpret ce pot fi autorizate, în timp ce la art. 2 din actul juridic menționat, este trecută și cesiunea dreptului de autor și al textierului.

În timp ce în contractul încheiat cu SC Artex SRL cesiunea este exclusivă, contractul încheiat cu SC Pro SRL cuprinde o cesiune neexclusivă.

Fiind însă vorba de opere a căror gestiune obligatorie este colectivă, după ce opera a fost adusă la cunoștința publicului, autorul nu trebuie să-și mai dea acordul cu privire la modul de utilizare a operei, indiferent de tipul de utilizare.

Apelanții pârâți indică și contractul încheiat cu United Romanian SRL și de vise, pentru compilația.

În concluzie, față de aceste contracte de producție și clauzele care le conțin, apelanții pârâți consideră că toți reclamanții sunt lipsiți de calitate procesuală activă și nu mai pot solicita instanței de judecată acordarea unor despăgubiri, fie morale fie patrimoniale și nici interzicerea oricărui act de interpretare și execuție în public.

Într-un al doilea motiv de apel, apelanții pârâți solicită instanței să constate în raport de dispozițiile Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, ca și față de probatoriul administrat în cauză, că drepturile patrimoniale ale apelanților reclamanți rezultând din calitatea acestora de coautori pentru anumite fonograme (compoziții muzicale), nu au fost încălcate.

Se arată că drepturile morale ale unui autor sunt cele expres prevăzute de art.10 din Legea nr.8/1996.

Din analiza înscrisurilor existente la dosar, apelanții pârâți solicită a se constata că niciodată nu au contestat calitatea de aranjori a apelanților reclamanți, însă aceștia nu au calitatea de autori ai textelor, excepție făcând piesa " in blue" de pe albumul "Fericire în rate", piesă ce aparține exclusiv reclamantului și care nu a fost niciodată interpretată de către pârâți.

Deși instanța de fond a constatat dovedită în favoarea apelantului calitatea de autor al textelor, a apreciat că nu se schimbă modul în care se decide asupra coautoratului, pronunțând o hotărâre în defavoarea autorului textelor și în favoarea apelanților reclamanți care au recunoscut expres că nu au participat la realizarea versurilor.

Or, prin sentința apelată se interzice autorului utilizarea versurilor ca operă individuală și care poate fi exploatată în mod distinct.

Pe de altă parte, în mod greșit prima instanță a reținut că toți membrii trupei au contribuit la realizarea compoziției muzicale potrivit mențiunilor de pe coperta albumului, deși înscrisurile de la dosarul cauzei dovedesc că cele mai multe opere de pe albumul "Fericire în rate" nu sunt compuse de, sau, iar pe coperta albumului este trecută mențiunea că muzica aparține trupei "Vama veche", fără a se arăta componența trupei.

Într-adevăr, dacă este analizată amănunțit coperta fiecărui album se constată existența detaliilor cu privire la componența trupei "Vama veche" însă, comparativ, se poate constata în același timp, că de la album la album componența trupei "Vama veche" era alta.

Pe de altă parte, instanța de fond a analizat cine este autorul compoziției (partitură) și cine este autorul versurilor fără a analiza calitatea de aranjor a respectivelor opere, situație în care se încalcă drepturile de autor ale apelantului și ale pârâtului, deoarece toate versurile au ca autor pe apelantul, iar compozițiile pieselor din Anexa 2 respectiv pentru albumul "Fericire în rate" (excepție făcând piesele "Cu tine", " să visăm sub apă" și "Prieteni", piese la care și reclamanții au contribuit, dar care nu au mai fost interpretate din august 2006 de către pârâți), aparțin autorilor și.

În consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre prin care interzice celor doi autori să își folosească propriile creații, versuri și compoziție, la care apelanții reclamanți nu au nicio contribuție.

Din înscrisurile depuse la dosar de către apelanții reclamanți, mai arată aceștia, se poate constata că toate spectacolele susținute către sfârșitul anului 2006 s-au desfășurat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.8/1996 în sensul că toți organizatorii de spectacole au solicitat și obținut de la - licență neexclusivă, documente care sunt însoțite de lista pieselor interpretate în baza cărora coautorii își încasează drepturile de la acest organism de gestiune colectivă, în cuantumul prevăzut de normele de aplicare a legii.

În acest context, se arată de către apelanți, este absurd așa cum a reținut prima instanță, ca un utilizator autorizat să fie obligat la plata remunerațiilor conform legii, pe când un utilizator neautorizat să nu fie ținut de plata acestora pentru simplul motiv că nu are autorizație la obținerea căreia chiar legea îl obligă.

pe care reclamanții trebuia să le încaseze pentru utilizarea operelor au fost blocate de -, atât pentru reclamați cât și pentru pârâți, la solicitarea expresă a acestora care au notificat - în acest sens.

Apelanții mai susțin că reclamanții încearcă a crea o confuzie între execuția muzicală definită de art. 58 din Lg.nr.8/1996 și interpretarea pieselor muzicale. În realitate, este vorba despre interpretarea pieselor muzicale pe scenă pentru care pârâții încasează un onorariu ce nu are nicio legătură cu remunerațiile pe care atât apelanții reclamanți cât și apelanții pârâți trebuie să le încaseze în calitate de coautori, pe temeiul gestiunii colective obligatorii, de la -.

Or, se poate vorbi de un contract de execuție muzicală atunci când se execută o operă chiar și muzicală pentru o persoană anume (la comandă).

Apelanții pârâți susțin în consecință, că dispozițiile art. 58 din Legea nr.8/1996, nu sunt incidente în speță.

Pârâții mai arată prin motivele lor de apel, că în mod voit se dorește a se crea confuzie în sensul că formația "Vama Veche" s-a destrămat și că formația "Vama" ar fi o altă entitate care interpretează aceste opere, fără consimțământul celor trei reclamanți în calitate de coautori, invocându-se în acest sens art. 12 din Legea nr.8/1996.

În realitate, formația "Vama Veche" nu s-a destrămat, ci ea continuă să existe, menționându-se în plus, că marca "Vama veche" aparține pârâtului în urma înregistrării pe numele lui.

de către reclamanți a trupei "Vama Veche" nu poate echivala cu interzicerea utilizării operei comune în defavoarea tuturor titularilor de drepturi care au participat la realizarea operelor și în favoarea celor trei reclamanți care nu au nicio contribuție pentru anumite categorii de drepturi (text și compoziție) și care nu au participat deloc la realizarea operelor, ori avându-se în vedere că în realitate, contribuția lor constă doar în aceea de aranjori ai pieselor.

Deși contribuția avută de apelanții reclamanți este doar aceea de aranjori, așa cum s-a arătat, apelanții pârâți susțin că în mod nelegal au fost obligați la plata în solidar a sumei de 15.000 Euro despăgubiri morale pentru utilizarea contribuției reclamanților la compozițiile muzicale.

În mod greșit prima instanță a apreciat că despăgubirile solicitate se acordă pentru acoperirea prejudiciului de ordin moral (pentru încălcarea atât a drepturilor patrimoniale cât și nepatrimoniale) plecându-se de la ideea total greșită că numai organizatorii de spectacole autorizați au obligația de a plăti la - remunerația datorată conform legii, remunerație care ajunge și la apelanții reclamanți, întrucât operele muzicale se gestionează colectiv în mod obligatoriu.

La instanța de fond reclamanții nu au dovedit care dintre drepturile morale de la art.10 din lege le-ar fi fost încălcat, susținând abia la momentul concluziilor pe fondul cauzei pentru prima dată, fără a se dovedi însă, că drepturile morale încălcate ar fi fost cele de la art.10 lit.b și

În ce privește drepturile patrimoniale acestea nu au fost încălcate de către pârâți, ci dimpotrivă, cei care au blocat încasarea remunerațiilor de la - au fost reclamanții, în urma notificării depuse.

Se mai susține de către apelanții pârâți că instanța de fond nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosar, deoarece pentru piesele din Anexa 2 (cu excepția a două dintre ele), partiturile au fost realizate exclusiv de pârâții și.

Cu toate acestea, instanța de judecată a obligat pârâții la despăgubiri morale pentru opere la care reclamanții nu au contribuit nici ca autori ai versurilor și nici în calitate de compozitori.

În raport de dispozițiile Legii nr.8/1996, apelanții pârâți apreciază că interzicerea oricărui act de interpretare (iar nu de execuție muzicală) poate avea loc numai dacă, uzând de dispozițiile art.10 lit.e, coautorul solicită retractarea operelor muzicale la realizarea cărora a participat, ori dacă se plătește de către acel coautor despăgubiri către titularii de drepturi prejudiciați de exercitarea retractării.

Or, atâta vreme cât instanța de fond a analizat operele muzicale doar prin prisma autorului textelor și a creatorului partiturii, interzicerea utilizării de către pârâți a operelor este neîntemeiată.

De vreme ce versurile aparțin în totalitate pârâtului (excepție " in blue" de pe albumul "Fericire în rate") prima instanță nu putea să pronunțe o hotărâre prin care să i se interzică acestui pârât să își folosească propria creație.

În apel, la termenul de judecată din 22.05.2008, Curtea a încuviințat părților probe, astfel cum sunt menționate în încheierea de ședință de la acea dată, în cadrul probei cu înscrisuri apelanții reclamanți depunând notificarea formulată către pârâți după pronunțarea soluției primei instanțe, prin care le solicitau conformarea la cele dispuse de către tribunal.

La fila 107 dosar apel, apelanții pârâți au depus la dosar înscrisurile ce le-au fost încuviințate, între care și Statutul - corespunzător celor două forme ale Legii nr.8/1996, respectiv atât anterior modificării prin Legii nr.285/2004 cât și cel adoptat după această modificare, statut din 12.10.2006.

Având în vedere susținerile apelanților pârâți asupra motivului de apel prin care reiterează excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților decurgând din cesiunea exclusivă a drepturilor de autor din contractul de producție nr.1/27.08.1997 cu SC Artex SRL, la termenul de judecată din 19.06.2008, Curtea a pus în discuție din oficiu necesitatea depunerii la dosar a anexei acestui contract, anexă la care se face referire în cuprinsul clauzelor contractuale și care nu se regăsește între înscrisurile cauzei.

La fila 181 dosar apel se află adresa emisă la 10.09.2008 de SC Artex SRL către apelantul reclamant, din care reiese că în urma verificărilor efectuate în arhiva societății, s-a constatat că nu există o atare anexă a contractului menționat, încheiată și semnată de părțile contractante.

Apelurile formulate sunt fondate în limitele ce se vor arăta.

Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin cele trei apeluri formulate în cauză și examinând sentința apelată sub toate aspectele, în limitele devoluțiunii fixate prin acestea, conform art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că soluția atacată se impune a fi schimbată în parte, pe temeiul art. 296 Cod procedură civilă, potrivit celor ce urmează.

Pentru dezlegarea cereii deduse judecății, date fiind și susținerile contradictorii ale părților din acest punct de vedere (reclamanții susținând că este vorba despre o operă comună, pârâții prin întâmpinarea formulată la cererea de chemare în judecată că este o operă colectivă, pentru ca aceiași pârâți, prin motivele de apel, să pretindă calitatea de autor al partiturii muzicale și a versurilor în favoarea pârâtului, în timp ce reclamanților nu le contestă calitatea de aranjori), era necesar ca prima instanță să stabilească în mod neechivoc regimul juridic al operelor disputate.

Tribunalul însă, asupra acestui aspect, a arătat în coținutul considerentelor doar concluzia operei comune, fără a înlătura argumentat susținerile pârâților și fără demonstrarea rezultantei.

Independent de împrejurarea raportării operelor fie la prezumția de autor prevăzută de art. 4 din lege (ori art. 15 din Convenția d l Berna ), fie la modalitatea de înregistrarea a operelor la -, în competiție pentru stabilirea regimului juridic al operelor, rămân ipotezele operei comune și a celei colective (se va face o discuție distinctă pe pretinsa calitate de autor al versurilor reținută ca atare de prima instanță în favoarea pârâtului ).

muzicale de genul celor disputate în cauză, reprezintă efortul de creație atât pentru realizarea partiturii muzicale, a versurilor cat și pentru realizarea aranjamentului orchestral sau a produsului finit de a fi exploatat, fiecare dintre creațiile ce intră în compunerea ei putând fi, în egală măsură, obiectul aproprierii sau revendicării de drepturi de autor distincte, după cum aparțin uneia sau mai multor persoane și, într-adevăr, potrivit susținerilor apelanților pârâți, ar putea fi exploatate în mod individual.

Într-adevăr, ipoteza operei colective este exclusă, dată fiind definiția legală a acesteia cuprinsă în art. 6 din Legea 8/1996, pentru cazul operei colective, dreptul de autor aparținând, în lipsa unei convenții contrare, persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată (art. 6 alin. 2). Cu toate că, așa cum s-a arătat, pârâții sunt cei care au susținut această teză la instanța de fond, nu a fost făcut niciun efort probatoriu pentru o atare finalitate, și în plus, niciunul dintre apelanți (atât reclamanții cât pârâții) nu au criticat soluția primei instanțe asupra naturii juridice statuate, respectiv de operă colectivă pentru cele ce constituie obiectul judecății, astfel că instanța de apel nici nu ar putea stabili o concluzie în contradicție cu cea a fondului, fără a se încălca limitele devoluțiunii fixate prin motivele de apel, așadar, contrar celor prevăzute de art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă.

Potrivit art. 5 alin. 1 și 2 din Legea 8/1996, este operă comună opera creată de mai mulți coautori, în colaborare, iar dreptul de autor aparține coautorilor acesteia și este rezultatul unei colaborări creatoare comune, rezultanta fiind în mod necesar o operă unitară.

Însă, după cum contribuția fiecărui coautor poate fi sau nu distinsă de a celorlalți, operele comune sunt divizibile și indivizibile, fiind divizibile acele opere în care autoriii realizează contribuții separate, creații distincte care se îmbină armonios într-un tot unitar, datorită comunității de inspirație și concepție ce i-a animat (fiecare fiind autorul părții sale de contribuție și coautorul operei întregi), în timp ce la operele comune indivizibile, activitatea creatoare a fiecărui coautor se împletește în așa măsură cu activitatea creatoare a celorlalți, pe toată durata realizării operei și în toate părțile ei, astfel încât, aportul niciunuia nu poate fi separat și individualizat de al celorlați, astfel cum este cazul în speță.

În stabilirea calității de autor (coautor) prima regulă este cea decurgând din reglementarea legii, relevante din acest punct de vedere fiind dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea 8/1996, în sensul că textul indică drept autor al operei persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera (faptul juridic al creării operei), după cum la fel de relevante sunt dispoziițiile art. 4 alin 1 care stabilesc prezumția calității de autor, prezumție relativă ce poate fi răsturnată prin proba contrară, cum corect au susținut apelanții reclamanți.

Prima instanță însă, a făcut aplicarea prezumției de autor, stabilind calitatea de coautori, pe baza celor menționate pe coperțile fiecărui album Vama Veche, realizarea și distribuirea pe piață a respectivelor albume, fiind asimilată în mod corect cu momentul primei dăți al aducerii la cunoștința publică (în absența altor dovezi cu privire la acest moment, cum ar fi fost de ex. posibil în cazul unei prime audiții în cadrul unei emisiuni radio sau TV, etc.), fără a analiza probele contrarii administrate de reclamanți și prin care prezumția a fost răsturnată.

Aceste dovezi contrarii, Curtea reține că au fost într-adevăr administrate de către apelanții reclamanți și ele constau în înregistrările pieselor la -, depuse de aceștia în dosarul de fond (filele 24-66), înscrisuri care poartă semnăturile tuturor membrilor trupei, cu valoarea unor convenții ale coautorilor pentru fiecare dintre piesele înregistrate, opozabile în mod egal fiecăruia dintre ei, în baza art. 969 Cod civil.

Se poate constata că respectivele declarații au forma unor formulare tipizate, dar în care există rubrici distincte pentru indicarea compozitorilor, a textierilor, precum și a aranjorilor și, separat, într-o altă rubrică, trebuie evidențiat procentul pentru repartiția drepturilor (drepturi patrimoniale, generate de fiecare tip de drept de autor în raport de obiectul protecției: muzică, versuri, aranjament), astfel încât, fiecare mențiune în parte are o valoare juridică distinctă.

Așa fiind, Curtea reține că aceste mențiuni indică regimul juridic al operelor ca fiind opere comune indivizibile (opera unitară, reprezentată de simbioza muzicii, versurilor și aranjamentului), după cum operă comună indivizibilă este atât muzica, precum și versurile, dar și aranjamentul, conform distincțiilor anterior teoretizate.

Curtea apreciază că prima instanță a înlăturat în mod nelegal și netemeinic aceste probe, reținând că valoarea acestor declarații este în directă și exclusivă legătură cu repartizarea drepturilor patrimoniale generate de înregistrarea operelor la -, statuând concluzii contradictorii în condițiile în care a reținut că pârâtul este autor excusiv al versurilor, caz în care nu se justifica recunoașterea îndreptățirii și în favoarea reclamanților de a încasa drepturi patrimoniale decurgând din calitatea de autor al versurilor (gestionate colectiv de CREDIDAM), așadar pentru o creație la care nu au avut niciun aport.

Pe durata derulării prezentului proces, urmare a notificării atât a - cât și a CREDIDAM, au fost supendate operațiunile de repatizare a drepturilor colectate pe temeiul gestiunii colective obligatorii, pentru toate părțile prezentei cauze.

Pentru ilustrarea argumentului anterior menționat, în sensul că nu poate fi de conceput recunoașterea înreptățirii la încasarea unor drepturi patrimoniale în absența oricărui aport la crearea respectivei opere gestionate colectiv, este suficient a se menționa dispozițiile de principiu ale art. 6.4 lit a din Statul - (în forma în vigoare până la modificarea Legii 8/1996 prin Legea 285/2004 de la fila 113 dosar apel), care prevăd: "repartizarea fondurilor colectate se va face urmărind principiile ca, în măsura posibilului, autorul să încaseze veniturile pe care le-a adus chiar opera sa", text care prevede posibilitatea înregistrării unor disproporții dintre veniturile aduse de opera respectivului autor și veniturile încasate, dar care însă excude fără echivoc posibilitatea încasării unor drepturi de către persoane care nu au calitatea de autori.

Cercetând aceste declarații, Curtea constată că pentru albumul "Nu am chef azi", la toate cele 3 rubrici compozitor, textier și aranjor, figurează cei trei membri ai formației ce intrau în compunerea trupei la vremea respectivă:, și (pentru fiecare dintre melodii, prevăzându-se procente distincte de repartizare a remunerațiilor), în timp ce pentru albumele "Vama Veche", "Nu ne mai trageți pe dreapta", "Am să mă întorc " și " " (album pe care sunt incluse și melodiile "", "Omul plajei", contrar celor susținute de apelanții reclamanți că acestea nu ar fi fost fixate pe vreo fonogramă, susținere valabilă doar pentru "2 în 1", dar care este înregistrată la -, de asemenea), în declarațiile similare de la -, figurează cei 4 componenți ai trupei, în formula de la data creării respectivelor opere: pârâtul și reclamanții, și.

Date fiind cele anterior arătate, Curtea apreciază că prima instanță în mod legal a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru albumul "Nu am chef azi", deoarece chiar dacă în anexa 1 cererii de chemare în judecată, acesta nu era menționat pentru melodiile de pe acest album în calitatea de coautor, prima instanță era ținută să se pronunțe în raport de petitul cererii, unde aceste distincții nu au fost făcute de reclamanți, astfel că acest motiv de apel al reclamanților este nefondat.

O abordare distinctă, o presupune cel din urmă album la care părțile au colaborat, anume "Fericire în rate", unele dintre aceste melodii fiind înregistrate la - și pentru care se vor aplica argumentele anterior expuse, iar altele nu, caz în care, nefiind administrate probe contrare în cauză, se va face aplicarea prezumției prevăzute de art. 4 alin. 1 din Lege 8/1996.

Astfel, pentru piesele " să visăm sub apă" (fila 63 dosar fond) compozitori apar reclamanții și pârâții și, textier - numai pârâtul; "" (fila 64 dosar fond) apar reclamanții și cei doi pârâți anterior menționați; pentru piesa "Fericire" (fila 291 dosar fond), compozitor, textier, același pârât și aranjori și, asupra celei din urmă piese reclamanții neavând calitatea de coautori și neputând pretinde vreo încălcare a drepturilor lor; de asemenea, pentru piesa " in blue", atât reclamanții cât și pârâții au fost unanimi în recunoașterea calității de autor exclusiv pentru reclamantul (fila 52 dosar apel).

Pentru celelalte piese de pe acest album: La radio, oraș, Cu tine, prost, Prieteni, cu drag, și blonde, așa cum s-a arătat deja, se va face aplicarea prezumției de autor, respectiv se reține calitatea de coautori conform mențiunilor de pe coperta acestui album.

Aceste mențiuni, sunt următoarele (fila 201 dosar apel): muzica - Vama Veche, - (exc. in blue - ), iar componența trupei Vama Veche (fila 204) este detaliată ca fiind:, și, ceea ce conduce la reținerea calității de coautori ai muzicii și în favoarea apelanților reclamanți.

Curtea apreciază că înscrisurilor depuse de pârâți la dosarul de fond filele 285-295, nu li se poate da valoarea de probe contrare prezumției de autor, întrucât acele declarații pentru piesele de pe albumul "Fericire în rate" în vederea înregistrării la -, nu sunt semnate de toate părțile, fiind contestate de apelanții reclamanți, astfel încât, nu reprezintă convenția coautorilor, cum s-a reținut pentru albumele anterioare; iar alte probe contrare de natură a răsturna prezumția de autor reținută ca aplicabilă, nu au fost administrate de către pârâții cauzei.

Totodată, Curtea reține că manuscrisele depuse în dosarul de fond de către apelantul pârât pentru dovedirea faptului juridic al creării operei (textului) chiar în cazul albumelor de până la "Fericire în rate", nu sunt de natură a conduce la reținerea calității acestuia de autor exclusiv al versurilor, așa cum a procedat prima instanță, concluzia nefiind permisă față de conținutul declarațiilor de înregistrare a operelor la -, care declarații, așa cum s-a arătat, au valoarea unor convenții legal făcute între părți, potrivit prevederilor art. 969 Cod civil; dacă prezumția de autor instituită prin art. 4 alin. 1 din lege este susceptibilă de răsturnare prin probe contrare, odată înlăturată prezumția prin proba contrară care reprezintă o convenție, cea din urmă ar putea fi înlăturată, în mod subsecvent, numai prin mijloacele de probă admise de lege pentru considera ca încetate, stinse sau modificate efectele convenției, potrivit regulii simetriei și corespondenței formelor -mutuus conssensus, mutuus dissensus,ceea ce în speță nu s-a produs.

Astfel, potrivit celor deja redate, fiind reținută și în favoarea apelanților reclamanți calitatea de coautori asupra pieselor calificate drept opere comune indivizibile, Curtea constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea 8/1996, în sensul că dreptul de autor aparține coautorilor, pe când art. 5 alin. 3 prevede că în lipsa unei convenții contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord.

Formularea din art. 5 alin. 2 este în sensul unui singur drept de autor cu mai mulți titualari, iar nu a unei pluralități de drepturi, ori dreptul de autor este un drept complex, fiind alcătuit atât din drepturi morale, cât și din drepturi patrimoniale; interpretarea litarală a textului ar conduce la concluzia că dreptul de autor, aparținându-le în comun, coautorii nu ar putea exercita prerogativele ce-i intră în conținut (nici cele morale, nici cele patrimoniale), decât de comun acord. Or, o asemenea soluție ar pune pe unul dintre coautori în imposibilitatea de a-și apăra singur drepturile morale, nu doar în raport cu terții, ci chiar în raport cu ceilalți coautori ai operei comune, care i-ar contesta calitatea de coautor.

Așa fiind, din dispozițiile art. 5 alin. 3 (cu care se coroborează alin. 2 din același text), normă care este de strictă interpretare ca orice normă care instituie restricții sau limitează drepturi, reiese că legiuitorul a impus condiția unanimității numai cu referire la utilizarea operei, așadar în legătură cu drepturile patrimoniale ce intră în conținutul dreptului de autor.

În consecință, în baza art. 5 alin. 3, pârâții (atât coautorul cât și, pentru operele pentru care i s-a reținut calitatea de coautor, și cu atât mai mult ceilalți pârâți, însă în baza art. 12 din lege), pentru a putea utiliza operele asupra cărora și apelanții reclamanți sunt coautori, erau ținuți de obținerea acordului acestora, indiferent de forma de exploatare a operei comune indivizibile, în oricare dintre situații apelanții reclamanți având dreptul individual de respectarea și a drepturilor lor morale de autor, oricare dintre cele reglementate la art. 10 din lege, deci și acela de a pretinde recunoașterea calității de autor (lit. b), cât și de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări sau atingeri aduse acesteia, dacă se prejudiciază onoarea sau reputația sa (lit. d), așa cum au precizat în concluziile pe fond la prima instanță.

În condițiile în care apelanții pârâți au executat public operele muzicale ce formează obiectul litigiului în cadrul unor spectacole derulate în ultimul trimestru al anului 2006, precum și în anul 2007 (astfel cum acestea sunt indicate de reclamanți în motivele cererii de chemare în judecată, precum și în precizările ulterioare de la filele 119, 208 și 299 dosar fond), în absența unui contract de execuție muzicală din care să reiasă acordul tuturor coautorilor operelor interpretate, i-a privat pe coautorii reclamanți de remunerația ce li s-ar fi cuvenit în calitate de cedenți, conform art. 58 alin. 1 din lege, contrar celor susținute de apelanții reclamanți prin motivele de apel în sensul inaplicabilității acestui text în speță.

Este real, așa cum susțin apelanții pârâți, că dispozițiile art 58 alin. 2 din lege prevăd că se pot încheia contracte generale de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală și prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, în condițiile prevăzute la art. 130 alin. 1 lit. c, situație în care autorizarea de utilizare a repertoriului protejat este acordată organizatorilor de spectacole, deoarece dreptul de comunicare publică a operelor muzicale este supus în mod obligatoriu gestiunii colective, pe temeiul art. 123 alin. 1 lit e din Legea 8/1996, însă obținerea de către organizatorii de spectacole a autorizației de utilizare a repertoriului protejat, nu este acoperitoare și în ce privește contractul de execuție muzicală încheiat de actualii componenți ai trupei Vama cu organizatorii de spectacole, de a interpreta opere ai căror coautori sunt și reclamanții apelanți, în absența acordului acestora, conform art. 5 alin. 3 din lege.

Interpretarea în public de către pârâți, în cadrul unor concerte a operelor muzicale pentru care și apelanții reclamanți au calitatea de coautori reprezintă un act de utilizare distinctă a operei comune indivizibile decât autorizarea utilizării repertoriului protejat obținută de organizatorii de spectacole și pentru care pârâții aveau nevoie de acordul reclamanților, ce nu intră în conținutul gestiunii colective obligatorii.

În ce privește criticile formulate de apelanții reclamanți asupra respingerii pretențiilor lor cu titlu de despăgubiri materiale pentru încălcarea acestor drepturi, Curtea le găsește neîntemeiate, deoarece probele administrate de reclamanți și criteriile indicate pentru cuantificarea acestor daune, sunt fără legătură cu dreptul constatat a fi încălcat.

Se apreciază a fi lipsit de relevanță indicarea cuantumului remunerațiilor încasate de foștii membri ai trupei Vama Veche sau care sunt onorariile actuale pentru prestațiile artistice încasate din spectacole de către actualii componenți ai trupei Vama, ori remunerațiile plătite unor colaboratori ocazionali ai grupului în diverse spectacole, deoarece pertinente și utile din acest punct de vedere, ar fi fost indicarea unor criterii pentru determinarea remunerațiilor ce s-ar fi încasat pentru exprimarea acordului de către coautori pentru contractul de execuție muzicală, în temeiul art. 58 alin. 1 din lege, sau prețul acestei cesiuni.

Concluzia se impune pentru aceea că o convenție de execuție muzicală este cea prin care titularul (titularii) dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta sau de a executa public o operă muzicală, în schimbul unei remunerații, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute, în condițiile convenite.

Ori contractele de execuție muzicală încheiate de pârâți cu organizatorii de spectacole, sunt perfectate cu ignorarea principiului unanimității care-i protejează pe coautorii operei comune în exercitarea drepturilor patrimoniale ce intră conținutul dreptului lor de autor, în conformitate cu art. 5 alin. 3 din lege.

Cum însă, așa cum deja s-a arătat, apelanții reclamanți nu au administrat probe pertinente în raport de dreptul pe care l-au reclamat a le fi fost încălcat (art. 5 alin. 3 cu referire la art 58 alin. 1 din lege), se va menține soluția primei instanțe asupora respingerii cererii de daune materiale.

În ce privește reclamarea încălcării unor drepturi morale de autor, apelanții reclamanți s-au prevalat de drepturile consacrate prin dispozițiile art. 10 lit. b (dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei) și art. 10 lit. d din Legea 8/1996 (dreptul la respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări ori atingeri, dacă se prejudiciază onoarea sau reputația sa).

Referitor la art. 10 lit. d, Curtea constată că nu s-au administrat asemenea probe în sensul unei eventuale denaturări a operei comune indivizibile, nici în etapa fondului și nici în apel, astfel că în mod legal nu s-a reținut la prima instanță încălcarea acestui drept moral de autor.

Însă, în ce privește încălcarea dreptului ocrotit prin dispozițiile art. 10 lit. b din Legea 8/1996, din proba cu interogatoriu (filele 458-478 fond, pârâtul recunoscând că doar la unele concerte a menționat și calitatea de coautori a reclamanților) și cea cu înscrisuri constând în extrase de pe internet care conțin diverse comentarii ale celor care au fost spectatori la concertele susținute de trupa Vama, în perioada ce face obiectul litigiului, Curtea apreciază că prima instanță a acordat în mod just daune morale reclamanților în cuantum de 15.000 euro, chiar dacă nu pentru încălcarea acestui drept moral, ci pentru încălcarea dreptului patrimonial de a consimți la utilizarea operei.

Soluția primei instanțe cu privire la acordarea și cuantumul daunelor morale, urmează a fi susținută de prezentele considerente cu privire la temeiul acordării lor, art. 10 lit. b, iar nu art. 5 alin. 3 din lege, fiind mai greu de conceput situația reparării încălcării unor drepturi patrimoniale prin acordarea de daune morale, dar perfect posibil ca încălcarea unor drepturi morale să poată fi reparată prin despăgubiri materiale (ca de ex. cele de la art. 10 lit. d și e).

Curtea apreciază că și dimensionarea acestor daune morale este corespunzătoare, de vreme ce pentru unele dintre spectacole precizarea calității de coautor a avut loc, după cum au răspuns pârâții la interogatoriu, iar pe de altă parte, sunt relevante din acest punct de vedere, comentariile celor care au asistat la susținerea concertelor de trupa Vama, din care se desprinde ideea pierderii acelei comuniuni cu publicul care a consacrat trupa Vama Vache, sentiment care a crescut în timp, prin aportul creator și de interpretare al membrilor ei (reclamanții, împreună cu pârâtul și, în ultima perioadă anterioară declanșării prezentului proces, și pârâtul ), precum și un sentiment de nostalgie pentru spiritul trupei pe care nu-l mai regăseau, dar și revendicarea de către cei ce au postat respectivele comentarii a reunirii formației în formula sa cea mai longevivă ca stabilitate, dincolo de fluctuațiile de componență de-a lungul existenței ei, sunt tot atâtea modalități de raparare a prejudiciilor încercate de reclamanți ca urmare a încălcării dreptului lor de a le fi fost menționată calitatea de coautori ai operelor interpretate de actualul grup Vama.

Obligația este într-adevăr una solidară, date fiind dispozițiile art. 1003 Cod civil, iar nu numai dispozițiile art. 998 Cod civil, astfel cum a reținut prima instanță.

Pe de altă parte, s-a mai susținut prin motivele de apel d e către apelnații reclamanți că pârâtul a devenit membru al trupei Vama Veche în anul 2004, iar cu privire la albumul "Am să mă întorc " (apărut în anul 2002), independent de mențiunea de pe coperta albumului, nu se poate reține calitatea acestuia de coautor asupra pieselor de pe acest volum; date fiind cele anterior arătate, în sensul schimbării soluției primei instanțe cu privire la constatarea calității de coautori pe baza declarațiilor de la - (interpretate ca probe contrare prezumției de autor), iar nu în raport de mențiunile de pe coperta albumelor (deci și pentru "Am să mă întorc "), și cum acest pârât nu figurează în respectivele înscrisuri, rezultă că acestă critică a fost deja considerată întemeiată, schimbându-se sentința și cu privire la piesele de pe albumul indicat.

În ce privește critica apelanților reclamanți pentru neacordarea cheltuielilor de judecată de către prima instanță, Curtea constată că aceasta este întemeiată, dată fiind împrejurarea că aceștia au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată atât în petitul cererii, cât și în concluziile asupra fondului cauzei, însă tribunalul a omis să se pronunțe asupra acestora.

Astfel, constatând dovezile administrate pentru cheltuielile de judecată efectuate (fila 6, 298 vol I și fila 201 vol. II, dosar prima instanță) și constatând că din 4 capete de cerere formulate pe calea acțiunii principale, au fost admise 3, în baza art. 274 cu ref. la art. 277 Cod procedură civilă, se va dispune obligarea pârâților la 1.558,50 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

În sfârșit, critica neanalizată pe apelul pârâților (atât apelul principal, cât și cel incident), vizează greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a tuturor reclamanților (nu numai a reclamantului pentru albumul "Nu am chef azi", deja analizată), fondată pe susținerea potrivit căreia prin contractele de producție ale albumelor în discuție, reclamanții au cesionat fie exclusiv, fie neexclusiv, drepturile patrimoniale a căror încălcare au reclamat-o prin formularea cererii de chemare în judecată, astfel încât la data formulării cererii reclamanții nu mai aveau în patrimoniul lor drepturile a căror încălcare au pretins-

Pentru analiza acestui motiv de apel, este necesar a se verifica existența sau nu în patrimoniul apelanților reclamanți a drepturilor partimoniale de autor a căror încălcare s-a reținut prin prezenta decizie (drepturile morale de autor fiind inalienabile, conform art. 11 din lege).

, s-a reținut încălcarea drepturilor prevăzute de art. 5 alin. 3 cu ref. la art. 12 și art. 58 alin 1 din lege, a căror reparare nu s-a realizat din lipsa unor probe pertinente și utile administrate de reclamanți din acest punct de vedere și în consecință, se constată că prima instanță a respins în mod legal excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților deoarece cercetând contractele în baza cărora apelanții pârâți au susținut că reclamanții au cesionat depturile patrimoniale a căror protecție au reclamat-o prin chemarea lor în judecată.

Astfel, în ce privește contractul încheiat cu SC Artex SRL (fila 234 dosar fond) și cu privire la care s-a constatat că nu este însoțit de o anexă la care se face trimitere prin art. 2 alin. 3 din contract, având în vedere cele comunicate de această societate la fila 181 dosar apel la 10.09.2008, se reține că obiectul acestui contract, chiar dacă presupune o cesiune excusivă, este legat de drepturile trupei Vama Veche în calitate de artist interpret al operelor, în condițiile în care se face referire la dispozițiile art. 98 din lege în art. 2 alin. 1 din acest înscris, care constituie tocmai clauza care definește obiectul contractului.

Contractul nr. 1/27.08.1997 (fila 374 fond) încheiat între Grupul Vama Veche și SC SRL, deși privește o cesiune exclusivă, este de asemenea în legătură cu producția și fixarea pieselor de pe albumul "Nu am chef azi", drepturi supuse de asemenea gestiunii obligatorii colective, potrivit art. 123 alin. 1 lit. f din Legea 8/1996 și care nu au făcut obiectul analizei în cauza de față.

Contractul din noiembrie 2003 (fila 379 dosar fond) dintre United Romanian SRL a avut ca obiect, conform clauzei de la Cap. II, art. 1: fixarea pe suport audio a unui album denumit în continuare " 5", ceea ce de asemenea, nu a făcut obiectul celor reclamate în prezentul dosar. În sfârșit, în dosarul de apel, la fila 223, se regăsește contractul de cesiune neexclusivă încheiat de reclamanți și pârâții și în calitate de cedenți și SC de Vise SRL, în calitate de cesionar, din 2.06.2006, având ca obiect cesiunea neexclusivă a drepturilor patrimoniale cu privire la albumul muzical "Fericire în rate", respectiv dreptul de a reproduce, de a difuza și comunica public opera (art. 4.2 din contract), astfel că nici acest contract nu anihilează calitatea procesuală activă a reclamanților nici cu privire la acest album.

Față de cele anterior expuse, Curtea, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, va admite toate apelurile, urmând a se schimba în parte soluția apelată în sensul celor arătate, apelul pârâților dovedindu-se a fi întemeiat din perspectiva criticlor privind interzicerea utilizării prin sentința atacată, a unor opere asupra cărora apelantul principal are calitatea de autor și de asemenea, și apelantul pârât accesoriu, așa cum deja s-a arătat.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, pentru cheltuielile de judecată efectuate în apel d e către reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul principal formulat de apelanții reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la avocat, în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1517/6.12.2007, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosar nr-, în contradictoriu cu apelantul pârât, domiciliat în B,-,. 40,. B,. 6,. 47, sector 1, cu aplenții pârâți accesorii, domiciliat în Mun. Z,-, - 3,. A,. 3,. 10, jud. S, domiciliat în Mun. Z,-,. 2, jud. S, domiciliat în B,-, - 1,. B,. 8,. 77, sector 6 și cu intimatul pârât, domiciliat în Mun. B,-, - 29,. B,. 3,. 47, sector 3; admite apelul principal formulat de apelantul pârât și apelul incident formulat de pârâții, și.

Schimbă în parte sentința apelată, astfel:

Constată calitatea de operă comună indivizibilă (compoziție muzicală, text și aranjament) pentru piesele de pe albumele: Nu am chef azi, Vama Veche, Nu ne mai trageți pe dreapta și Am să mă întorc, astfel cum sunt înregistrate la -.

Pentru albumul "Fericire în rate", constată calitatea de coautori, astfel:

- pentru piesele: să visăm sub apă, și Fericire, conform înregistrărilor de la -;

- pentru piesele: La radio, oraș, Cu tine, prost, Prieteni, cu drag, și blonde, conform mențiunilor de pe coperta albumului;

- pentru piesa: in blue - calitatea de autor (muzică și text), reclamantul.

Dispune interzicerea utilizării de către pârâți a operelor (compoziții muzicale, text și aranjament), pentru care s-a constatat calitatea reclamanților de coautori, fără acordul acestora.

Obligă pârâții la 1.558,50 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, la instanța de fond.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Obligă apelanții pârâți la 1.500 lei cheltuieli de judecată către apelanții reclamanți.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9.10.2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

Tehnored. CN

9 ex./14.12.2008.

Tribunalul București, Secția a V-a Civilă

Judecător -.

Președinte:Carmen Georgeta Negrilă
Judecători:Carmen Georgeta Negrilă, Andreia Liana Constanda

#Judecator Carmen Georgeta Negrila

Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti