Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 04.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă INTERNATIONAL împotriva sentinței civile nr. 755/29.04.008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta - pârâtă INTERNATIONAL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. 58584/07.11.2008, aflată la fila nr. 40 din dosar și intimatul - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/05.11.2008, aflată la fila nr. 34 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la termenul de judecată anterior s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru a da posibilitatea intimatului - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM să ia cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse de către recurenta - pârâtă INTERNATIONAL
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - pârâtă INTERNATIONAL solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Precizează că din adresa nr. 752/15.01.2004 rezultă că toate echipamentele au fost dezafectate, iar prin adresa nr. 1805/27.02.2004 emisă de se constată că nu s-a putut emite, întrucât stația de cablu a fost desființată.
La interpelarea Curții, cu privire la soluția dată plângerilor penale formulate, reprezentantul recurentei - pârâte învederează că acestea au fost respinse.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM formulează concluzii de respingere a recursului promovat de către partea adversă și obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecată; depune concluzii scrise.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă INTERNATIONAL împotriva sentinței civile nr. 755/29.04.008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în raport de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă INTERNATIONAL împotriva sentinței civile nr. 755/29.04.008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă INTERNATIONAL împotriva sentinței civile nr. 755/29.04.008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 329
Ședința publică din data de: 11.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă INTERNATIONAL împotriva sentinței civile nr. 755/29.04.008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.06.2009, când în aceeași compunere a dat următoarea deciziei:
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă la data de 10.08.2006 sub nr-, reclamanta CENTRUL POENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI-CREDIDAM a chemat în judecată pe pârâta SC INTERNAȚIONAL SRL, solicitând instanței prin sentința ce o va pronunța să dispună, în temeiul prevederilor HG 143/2005 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial și a tabelelor privind drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme,
- să fie obligată să achite suma reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii prin cablu, în perioada cuprinsă între 01.01.2002 (conform tabelului 4 din HG 143/2003) și 30.04.2005 (data la care a intrat în vigoare legea nr. 285/2005 privind modificarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe), ce urmează a se stabili prin expertiză contabilă;
- suma reprezentând penalitățile legale de întârziere la plata obligațiilor;
-să fie obligată și la publicarea integrală a sentinței în mijloacele de comunicare în masă, în două ziare cu tiraj la nivel național, pe cheltuiala pârâtei, în temeiul art. 139, alin. 14, lit. d) din legea nr.-, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta avea obligația legală să declare baza de calcul și să achite remunerația către CREDIDAM, pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii prin cablu, conform dispozițiilor legale menționate privind legea dreptului de autor și drepturilor conexe, HG 143/2003 și decizia 149/2003 privind desemnarea CREDIDAM și a, ca organisme colectoare ale sumelor cuvenite cu acest titlu.
Pârâta nu și-a executat niciuna dintre aceste obligații, în calitate de membră a (Asociația de Comunicații prin Cablu), contestând în instanță hotărârea de guvern privind aprobarea metodologiilor referitoare la utilizarea fonogramelor în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme, pentru nelegalitate, solicitând totodată instanței de judecată suspendarea aplicării HG 143/2003, până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile privind legalitatea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 808/2003, Curtea de Apel București - Secția contencios Administrativ a suspendat aplicarea hotărârii de Guvern atacate până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului prin care s-a contestat câtimea obligației de plată datorate de distribuitorii prin cablu, conform tabelului 4 din anexa 1 HG 143/2003, fiind menținută dispoziția din acest tabel prin decizia civilă nr. 3974/23.06.2005 a, moment la care au încetat efectele suspendării aplicării HG. Ca urmare, pârâta a fost notificată la data de 14.04.2006 prin executor judecătoresc, pentru a-și îndeplini obligațiile legale și convenționale, însă aceasta nu s-a conformat, drept pentru care reclamanta a recurs la formularea cererii de chemare în judecată; s-au anexat acțiunii următoarele înscrisuri: dovada comunicării notificării 670/14.04.2006, Adresa emisă de pârâtă sub nr. 32/28.04.2006, nr. 66/29.05.2005, adresa CREDIDAM nr. 1890/07.11.2005 cu confirmare de primire, adresa nr. 1248/23.09.2005, situația restanțelor pârâtei, Decizia 149/2003, decizia civilă nr. 3974/2004 a
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției civile a tribunalului dea judeca pricina, excepția netimbrării acțiunii și excepția prematurității cererii, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu mai este în vigoare temeiul legal prin care se solicită plata unor remunerații privind pe distribuitorii de cablu, respectiv HG 143/2003, deoarece în urma negocierilor dintre părți și a medierii efectuate de s-a emis HG nr.143/2003 privind metodologiile și tabelele privind drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme, fiind abrogată HG 71/2000, dar hotărârea în discuție a fost în vigoare până la momentul când s-a adoptat noua metodologie negociată de pentru distribuitorii prin cablu, cu toate cele 7 organisme de gestiune colectivă, inclusiv CREDIDAM, publicată în Of. nr. 529/22.06.2005. La această dată și-au încetat existența metodologia și tabelul aprobate prin HG 143/2003, așa cum se prevede în art. IV din Legea 285/2004, prin care se stabilește că în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii privind modificarea Legii nr. 8/1996, se vor iniția procedurile de negociere pentru stabilirea unor noi metodologii privind remunerațiile. Pârâta arată că a plătit și plătește în continuare remunerația prevăzută de metodologia în vigoare, publicată în Of. 529/22.06.2005, cererea reclamantei fiind întemeiată pe un act normativ care nu mai este în vigoare și nu mai produce efecte.
Cu privire la pretențiile aferente anului 2002, pârâta a mai arătat că acestea sunt prescrise, întrucât la data introducerii acțiunii se împlinise de mult termenul de prescripție pentru pretențiile vizând remunerațiile aferente lui 2002, respectiv la 23.12.2005, iar dispozițiile care se refereau la distribuitorii prin cablu din Anexa 1 la HG 143/2003 au fost suspendate până la data de 23.06.2005, astfel că pe perioada 04.06.2003 - 23.06.2005 nu și-au produs efectele și prin urmare nu există nicio obligație a pârâtei de plată a vreunor remunerații, această stare de fapt fiind recunoscută și de reclamantă. După încetarea suspendării, metodologia adoptată prin HG 143/2003, nu și-a mai putut produce efectele, deoarece a intrat în vigoare noua metodologie.
Prima instanță a soluționat excepțiile invocate prin întâmpinare prin încheierea de ședință de la termenul din 04.10.2006, prin respingerea lor ca neîntemeiate.
În cauză s-a administrat proba cu expertiză contabilă, iar părțile nu au formulat obiecțiuni la aceasta.
Reclamanta a depus note scrise solicitând admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata remunerației stabilite prin expertiză cu titlu de drepturi conexe pentru artiștii interpreți sau executanți, în sumă reactualizată, conform variantei 1 de calcul din expertiză, apreciind că varianta 2 prezentată de expert este incompletă, deoarece nu a luat în calcul cele 8 luni în care pârâta nu și-a declarat încasările, deși datora pentru aceste luni remunerația minimă de 500 lei/lună, conform tabelului nr. 5 din anexa 1 HG 143/2003.
Prin sentința civilă nr. 755/29.04.2008, Tribunalul București, Secția a III-a Civilă a admis în parte cererea formulată de reclamantă, dispunând obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 20.000 RON cu titlu de remunerație pentru utilizarea fonogramelor prin retransmitere prin cablu în perioada 01.01.2002 - 30.04.3005; a sumei de 10.284,33 RON cu titlu de penalități de întârziere și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind publicarea sentinței în două ziare cu tiraj național, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.694 RON, cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a constatat întemeiate susținerile reclamantei, întrucât conform prevederilor de la art. 98 alin. lit. i din Legea nr. 8/ 1996, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 285/2004 și OUG nr. 123/2005, artiștii interpreți sau executanți au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice retransmiterea prin cablu a interpretării sau execuției deja fixate în fonograme. interpreți sau executanți au de asemenea, dreptul de a autoriza fixarea, reproducerea, distribuirea, închirierea, împrumutul, importul, radiodifuzarea și comunicarea publică a execuțiilor sau interpretărilor lor, iar pentru radiodifuzarea execuției fixate au dreptul la o remunerație echitabilă (art. 98 și art. 106/5).
Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, inclusiv pentru orice modalitate de comunicare către public, cuantumul remunerației se stabilește prin metodologii, conform procedurii prevăzute de lege, iar colectarea remunerației se efectuează de organismul de gestiune colectivă desemnat. de gestiune beneficiar este în speță CREDIDAM, desemnat de prin Decizia nr. 104/2005, împreună cu, ca organisme de gestiune colectivă a drepturilor conexe dreptului de autor, pentru artiștii interpreți sau executanți, respectiv, producătorii de fonograme, în vederea colectării remunerației stabilite conform anexei nr. 1 la HG nr. 143/2003, care se repartizează între cele două categorii de beneficiari (artiștii interpreți și producători) printr-un protocol care se depune la.
S-a reținut că pârâta din cauză a utilizat prin retransmiterea prin cablu de servicii de programe, fonograme în care au fost fixate prestații sau execuții ale artiștilor interpreți, publicate în scop comercial, având obligația de a achita remunerațiile cuvenite artiștilor interpreți pentru perioada 01.01.2002 - 30.04.2005, în cuantumul stabilit în anexa 1 la HG nr. 143/2003, act normativ ale cărei dispoziții au fost suspendate în perioada 04.06.2003 - 23.06.2005, ca urmare a admiterii la fond a cererii privind nelegalitatea acestuia, efectele HG 143/2005 producându-se cu privire la perioada pentru care s-au suspendat, ca urmare a pronunțării deciziei civ. nr. 3974/23.06.2005 a
Astfel, tribunalul a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile hotărârii de guvern menționate, privind tarifele și metodologiile referitoare la drepturile conexe solicitate de reclamantă prin acțiune.
Tribunalul a respins ca nefondate susținerile pârâtei, în sensul că nu se poate aplica HG 143/2003 pentru perioada vizată, deoarece au fpst suspendate efectele acesteia.
Prin urmare, tribunalul a apreciat că este întemeiată cererea reclamantei, cerere pe care a admis-o în parte, cu privire la primele două capete de cerere, reținând concluziile expertizei tehnice judiciare contabile din varianta 1 și a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei, cu titlu de remunerații cuvenite pentru retransmiterea prin cablu a fonogramelor în care sunt fixate prestațiile sau execuțiile artiștilor interpreți sau executanți, obligând totodată, pârâta la plata sumei de 10.284,33 lei, cu titlu de penalități de întârziere datorate pentru perioada în discuție.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiat capătul de cerere din acțiune, cu privire la dispunerea publicării sentinței prin mijloacele de comunicare în masă, în temeiul dispozițiilor art. 139 alin. 14, lit. d) din Legea nr. 8/ 1996, modificată (titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună aplicarea uneia din măsurile privind remiterea încasărilor, distrugerea echipamentelor făptuitorului, scoaterea din circuitul comercial etc.), constatând că aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, întrucât art. 139 reglementează măsurile civile de care beneficiază titularii drepturilor recunoscute de lege, în cazul încălcării de către terți a drepturilor de autor prin fapte ilicite privind, de exemplu, însușirea fără drept a calității de autor sau diverse forme de piraterie, ceea ce nu este cazul în speță.
În aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată, corespunzător proporției admiterii cererii de chemare în judecată, de 1.694 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu de expert și onorariu de avocat, cheltuieli dovedite cu înscrisurile justificative depuse la dosar.
În termen legal, împotriva acestei sentințe pârâta a declarat apel, calea de atac fiind recalificată drept recurs la termenul din 13.11.2008, în baza art. 84 cu ref. la art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă, obiectul pricinii fiind unul patrimonial.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă a criticat soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, a susținut că temeiul legal în baza căruia s-a solicitat obligarea sa la plata acestor remunerații - HG nr. 143/2003 - nu mai este în vigoare în ceea ce îi privește pe distribuitorii de cablu.
Reclamantul a solicitat iar instanța a admis în mod greșit obligarea pârâtei la plata sumelor de 20.000 lei cu titlu de remunerație pentru utilizarea fonogramelor prin retransmitere prin cablu pentru perioada 01.01.2002 - 30.04.2005 și a sumei de 10.284,33 lei reprezentând penalități de întârziere, în baza tabelului nr. 4 din HG nr. 143/2003.
Acest temei legal reținut de prima instanță este unul greșit, deoarece tabelul nr. 4 se referă la Societatea Română de Radiodifuziune, iar nu la societățile de retransmitere prin cablu.
În urma negocierilor purtate între părți și a medierii efectuate de, așa cum prevedeau dispozițiile art. 131 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 în prima ei variantă, a fost emisă HG nr. 143/2003 care a aprobat metodologiile privind utilizarea de fonograme în scop comercial, precum și tabelele cuprinzând drepturile patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme și a abrogat HG nr. 71/2000, care aprobase anterior astfel de metodologii și tabele.
Recurenta mai arată că Legea nr. 285/2004 publicată în Monitorul Oficial nr. 587/30.06.2004 a modificat varianta inițială a Legii nr. 8/1996 în sensul că metodologiile nu se mai aproba prin Hotărâre de Guvern, ci se publică în Monitorul Oficial în forma negociată de părți (pct. 100 din Legea nr. 285/2004)
Asociația de Comunicații prin Cablu (), în numele și pentru distribuitorii de cablu, a purtat negocieri cu toate cele 7 organisme de gestiune colectivă, inclusiv CREDIDAM, convenindu-se o nouă metodologie, care a fost publicată în MO nr. 529/22.06.2005.
La acea dată, atât HG nr. 143/2003 cât și tabelele 3 și 4 anexe la aceasta, au fost abrogate, așa cum a prevăzut în art. IV Legea nr. 285/2004.
Asociația de Comunicații prin Cablu a atacat în contencios administrativ dispozițiile privitoare la distribuitorii prin cablu din HG nr. 143/2004 și anexele sale.
Prin sentința civilă nr. 808/04.06.2003, Curtea de Apel București - secția Contencios Administrativ, a dispus suspendarea executării tuturor dispozițiilor care se refereau la distribuitorii prin cablu, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, care a format obiectul dosarului nr. 1538/2003 al aceleiași instanțe.
Fondul cauzei a fost soluționat definitiv și irevocabil prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3974/23.06.2005.
Această decizie însă a fost pronunțată după publicarea în Monitorul Oficial a noii metodologii convenite prin negocieri între Asociația de Comunicații prin Cablu și cele 7 organisme de gestiune colectivă, moment la care HG nr. 143/2003, cât și tabelele 3 și 4 anexe la aceasta, și-au încetat existența, înainte de a putea produce efecte juridice.
Așa fiind, după încetarea suspendării, metodologia care a fost aprobată de HG nr. 143/2003 nu și-a mai putut produce efectele, deoarece intrase în vigoare noua metodologie.
O acțiune care se întemeiază pe un temei legal care nu mai este în vigoare la data introducerii acțiunii, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Se mai susține de către recurentă într-un al doilea motiv de recurs că a invocat excepția prescripției pretențiilor formulate pentru anul 2002, excepție pe care instanța nu a luat-o în considerare.
Or, la data introducerii acțiunii era deja împlinit termenul de prescripție pentru pretențiile vizând anul 2002, sens în care recurenta solicită modificarea soluției primei instanțe.
Pe de altă parte, recurenta critică opțiunea instanței de a omologa varianta 1 raportului de expertiză care conține obligații de plată și pentru luni în care pârâta nu a avut înregistrate încasări, deoarece nu a prestat servicii prin cablu și deci, nu a utilizat niciun fel de fonogramă.
Deoarece recurenta nu a prestat servicii în lunile în care nu a avut încasări, aceasta consideră că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea sa la plata remunerației și a penalităților de întârziere și pentru aceste perioade.
Intimatul reclamant CREDIDAM a formulat întâmpinare la motivele de recurs prin care a solicitat respingerea căii de atac ca nefondate; a anexat întâmpinării practică judiciară.
La termenul din 4.12.2008, Curtea a încuviințat recurentei proba cu înscrisuri prin care aceasta a intenționat să devedească împrejurarea că în perioada dec. 2003-iunie 2004 nu a avut încasări, încuviințând totodată și intimatei proba cu înscrisuri în combatere; intimata reclamantă a depus înscrisurile la termenul din 19.02.2009, iar recuenta pârâtă la cel din 9.04.2009.
Recursul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de recurs și examininând sentința recurată sub toate aspectele în limitele acestora, având în vedere dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că soluția atacată este legală și temeinică.
Într-o primă critică susținută prin motivele căii de atac, recurenta pârâtă pretinde că temeiul legal al cererii de chemare în judecată nu mai este în vigoare și prin urmare, sentința este nelegală, în condițiile în care soluția a fost pronunțată în baza HG 143/2003.
Motivul de recurs este nefondat deoarece, din punct de vedere al activității unui act normativ, ceea ce se verifică este ca pentru perioada pentru care s-au solicitat remunerațiile datorate, particularizând la obectul cererii de chemare în judecată, respectiva normă să fi fost în vigoare.
Așa fiind, rezultă că prin cererea de chemare în judecată intimatul reclamant a solicitat obligarea recurentei pârâte la plata remunerațiilor datorate pentru retransmitere prin cablu artiștilor interpreți și executanți, drept patrimonial supus gestiunii colective obligatorii, pentru perioada 1.01.2002- 30.04.2005 (data intrării în vigoare a Legii 285/2004, de modificare a Legii 8/1996), care prevedea adoptarea prin negociere ori arbitraj.
Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 9.08.2006 (data poștei, conform art. 104 Cod procedură civilă), termenul general de prescripție de 3 ani anterior promovării acțiunii fiind pe deplin operant, conform art. 3 din Decretul 167/1958; în consecință, fără constatarea incidenței unor motive de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției exctinctive, intimatul reclamant putea pretinde obligarea recurentei pârâte la plata remunerațiilor datorate pentru perioada 9.08.2003-30.04.2005, temeiul pretențiilor deduse judecații fiind prevederile HG 143/2003.
Numai că, se constată că Asociația de Comunicații prin Cablu este cea care a solicitat instanței de contencios administrativ anularea poziției "anul 2002: 0,7% lunar din tabelul nr. 3 de la pct. 4 al Anexei nr. 1 HG 143/2003", după ce în prealabil a solicitat supendarea dispozițiilor din actul normativ al Guvernului cu privire la distribuitorii prin cablu, cea din urmă cerere, fiind admisă prin sentința civilă nr. 808/4.06.2003 a Curții de Apel București, Secția de Contencios Administrativ, suspendare dispusă până la soluționarea dosarului de fond aflat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. 1538/2003 (fila 54 dosar primă instanță).
Dosarul de fond anterior menționat a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 3974/23.06.2004, în sensul respingerii ca neîntemeiate a acțiunii formulate de Asociația de Comunicații prin Cablu, dată la care au încetat și efectele supendării dispuse la 4.06.2003.
HG 143/2003 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 151/10.03.2003, însă efectele acesteia fiind suspendate în perioada 4.06.2003-23.06.2004, reiese că după data pronunțării irevocabile a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, efectele acestei Hotărâri de Guvern au putut să-și producă efectele, astfel că intimatul reclamant, în măsura în care domeniul de reglementare al normei o permitea, putea pretinde remunerațiile datorate pentru o perioadă de 2 ani și 9 luni anterioară datei de 23.06.2004, iar perioada în discuție din prezenta cauză este înăuntrul acestui interval (1.01.2002-30.04.2005).
Pentru aceste motive, Curtea constată că prima instanță în mod legal a respins prescripția dreptului material la acțiune, întrucât suspendarea dispusă de instanța de contencios administrativ este asimilabilă unui caz de forță majoră, de natură a conduce la suspendarea cursului prescripției, în baza art. 13 alin. 1 lit. a din Decretul 167/1958, întrucât a impiedicat intimatul din motive mai presus de voința sa să acționeze în vederea îndeplinirii obligațiilor sale de colector unic al remunerațiilor datorate pentru artiștii interpreți și executanți ca urmare a utilizării prestațiilor lor prin retransmitere prin cablu.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 15 din Decretul 167/1958 ce guvernează efectele suspendării cursului termenului de prescripție extinctivă, se constată că, întrucât HG 143/2003 a intrat în vigoare la date de 10.03.2003 (data publicării în Monitorul Oficial), iar suspendarea efectelor dispozițiilor Hotărârii de Guvern în ce privește distribuitorii prin cablu, s-a dispus la data de 4.06.2003, rezultă că pentru această perioadă termenul de prescripție a curs (aprox. 3 luni), după care a fost suspendat până la data de 23.06.2004, data pronunțării hotărârii judecătorești irevocabile pe fondul cauzei privind respingerea solicitării de anulare a dispozițiilor din hotărârea de guvern referitoare la distribuitorii prin cablu, astfel că până la data formulării cererii de chemare în judecată, termenul de pescripție nu era împlinit pentru perioada reclamată în cauză, întrucât s-a scurs o perioadă de 2 ani, 4 luni și 17 zile.
Nu poate fi primită nici critica privind împejurarea că HG 143/2003, la data formulării cererii de chemare în judecată nu mai era în vigoare, dată la care au fost deja publicate Metodologiile negociate, deoarece, așa cum deja s-a arătat, important este ca pentru perioada pretinsă (1.02.2002-30-04.2005), norma în temeiul căreia s-a formulat cererea să fi fost în vigoare; aprobarea Normelor Metodologice ulterioare acestei perioade urmează a-și produce efcetele de la data publicării lor în Monitorul Oficial, acestea neputând retroactiva în prezenta cauză.
Se vor înlătura ca nefondate și motivele de recurs privind greșita omologare a variantei I din raportul de expertiză, întrucât împrejurarea că recurenta pârâtă o anumită perioadă nu a derulat activitate de retransmitere prin cablu, nu este de natură a înlătura obligațiile sale de achitare a remunerațiilor datorate, deoarece, așa cum susține și a dovedit intimatul, pentru perioada menționată aceasta nu a solicitat -ului retragerea avizului de retransmisie acordat prin Decizia nr. 12/2003 (fila 47 dosar recurs); în consecință, chiar pentru această perioadă, recurenta trebuia să se conformeze obligațiilor de plată a remunerațiilor minime stabilite în tabelul 5 din Anexa 1 HG 143/203.
Față de cele ce preced, Curtea, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Se va face aplicarea și a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă pentru cheltuielile de judecată efectuate de intimatul reclamant în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de către recurenta - pârâtă INTERNATIONAL împotriva sentinței civile nr. 755/29.04.008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI - CREDIDAM.
Obligă recurenta la 2.380 lei cheltuieli de judecată intimatei.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red. CN
Tehnored.
2 ex./15.07.2009
Jud Fond Secția a III-a Civilă
C
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
