Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 2 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SRL și apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1559F/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - chemat în garanție SC SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta - pârâtă SC ROMANIA SRL, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 48228/02.03.2009 și apelantul - reclamant, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/02.03.2009, lipsind intimata - chemat în garanție SC SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, prin reprezentant învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC ROMANIA SRL solicită admiterea apelului formulat de partea pe care o reprezintă împotriva sentinței civile nr. 1559F/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă și pe cale de consecință modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul., invocă dispozițiile art.101 din Legea nr. 8/1996, care instituie o prezumție legală privind cesiunea dreptului exclusiv de exploatare a autorilor în vederea protejării drepturilor și intereselor producătorilor. De asemenea, invocă dispozițiile Decretului 321/1956 privind drepturile de autor, în vigoare la data când a avut loc concertul. Precizează că nu a fost răsturnată prezumția referitoare la cedarea drepturilor artistului interpret producătoarei spectacolului, iar în interogatoriul care i-a fost luat artistului - interpret, acesta a recunoscut că a fost remunerat pentru prestația sa, în acest sens fiind răspunsul la întrebarea nr.2. Mai arată că instanța de fond a reținut în mod greșit că art.101 din Legea nr. 8/1996 și art.11 din Decretul 321/1956 reglementează prezumții care pot fi aplicate în situația existenței contractului în forma scrisă. De asemenea, precizează că instanța de fond a înlăturat de la aplicare dispozițiile art. 1063alin.1 din Legea nr.8/1996, fără a aduce nici un raționament logic în sprijinul înlăturării de la aplicare a acestui text legal, iar sentința instanței de fond este nemotivată pe acest aspect. Susține că este vorba de o înregistrare audiovizuală, în sensul art. 64 din Legea nr. 8/1996, cu completările și modificările ulterioare.
Reprezentantul apelantului - reclamant solicită admiterea apelului formulat de partea pe care o reprezintă împotriva sentinței civile nr. 1559F/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, modificarea în parte a hotărârii pronunțate în sensul de a constata că suma stabilită de instanța de fond este disproporționată în raport de încălcările aduse de către intimata - pârâtă drepturilor conexe dreptului de autor aparținând apelantului - reclamant, urmând a dispune obligarea acesteia la plata sumei de 20.000 Euro. Susține că instanța de judecată trebuie să aibă în vedere dispozițiile art.98 din legea nr. 8/1996, care prevăd în mod expres că artistul interpret are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza fixarea, reproducerea și distribuirea prestației. Totodată, solicită instanței să determine o sumă fixă care să revină artistului. Depune concluzii scrise. Fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul asupra cererii de apel formulată de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SRL, reprezentantul apelantului - reclamant, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC ROMANIA SRL solicită respingerea apelului formulat de apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1559F/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă. Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate apelantei - pârâte SC ROMANIA SRL să depună concluzii scrise, în raport de dispozițiile art.146 Cod procedură civilă urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SRL și apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1559F/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - chemat în garanție SC SA.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SRL și apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1559F/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - chemat în garanție SC SA, la data de 09.06.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 9 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
CURTEA,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SRL și apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1559F/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - chemat în garanție SC SA, la data de 11.06.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 123A
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta - pârâtă SC ROMANIA SRL și apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 1559F/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - chemat în garanție SC SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.06.2009 și la data de 11.06.2009 când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2007, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu Records - SC Artex România SRL: constatarea încălcării drepturilor conexe dreptului sau de autor prin fixarea de către pârâtă a prestației din cadrul unui spectacol organizat de si prin reproducerea si distribuirea de către parata a acelei prestații; oprirea și retragerea de la distribuire a suportului material care conține fixarea execuției, respectiv a -ului intitulat - Video arhiva vol. 1, 2 & 3; distrugerea tuturor exemplarelor cu -ul menționat si prezentarea unei dovezi din care sa reiasă distrugerea acestora precum si obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 Euro, reprezentând contravaloarea remunerației cuvenite din drepturi conexe de autor.
În motivarea cererii reclamantul a arătat ca alături de alți interpreți și-a susținut propria prestație în cadrul unui spectacol organizat de în anul 1992 la Teatrul -. La 15 ani de la acest eveniment, a fost lansat pe piața -ul intitulat - vol. 1, 2 & 3 în cuprinsul căruia sunt fixate execuțiile artiștilor interpreți, inclusiv cea a reclamantului, fără sa existe vreo autorizare in acest sens privitoare la fixarea, reproducerea si distribuția prestațiilor, parata încălcând astfel drepturile conexe dreptului de autor.
Reclamantul a arătat ca prin fixarea prestației, fără existența acordului său expres, precum și prin reproducerea și distribuirea acesteia pe un suport material, i-au fost încălcate în mod evident drepturile patrimoniale, cât și cele morale.
În subsidiar, reclamantul a solicitat instanței să facă aplicarea dispozițiilor art. 139 alin. 2 lit. b din Legea nr. 8/1996 care prevăd acordarea de către parată a despăgubirilor reprezentând "triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite".
În drept, acțiunea a fost întemeiata pe dispozițiile art. 92-98 și art. 139 din Legea nr. 8/1996, precum și pe dispozițiile art. 998.civ.
La data de 18.01.2008, pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității capetelor 1 și 2 de cerere fata de prevederile art. 111 din Codul d e procedura civilă și excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiata.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, ROMÂNIA a arătat că între ROMÂNIA în calitate de editor și în calitate de producător a intervenit contractul nr. 131/31.01.2007 având ca obiect: includerea înregistrării audio-video a spectacolului intitulat "Cât de departe?" organizat, înregistrat și editat inițial pe suport în 1992 de către în colecția " - video arhiva vol. 1, 2 și 3" ce "urmează a fi multiplicată și comercializată în formatul 3 - Video; cesionarea neexclusivă de către către Companie ( ROMÂNIA ) a tuturor drepturilor de producător și conexe asupra înregistrării audiovideo a spectacolului (. ); înregistrarea audio-video sub forma de a spectacolului (. ). La articolul 1 pct. 1.3. din Contractul învederat este prevăzut expres faptul ca ul SA își asuma integral răspunderea privind legitimitatea exploatării acestora. Reclamantul, artistul-interpret apare în calitate de cointerpret, într-o serie de piese ale primului volum din cele trei, în concertul "Cât de departe?" de la a, concert organizat, produs și înregistrat de către firma. interpretației a avut loc în 1992 pe suport (caseta video) și a fost produsă de către. Prin urmare,"fixarea" prestației nu a fost făcută de către ROMÂNIA, societate constituită, de altfel, în 1994, ulterior datei la care s-a realizat spectacolul și prima "fixare" a acestuia. Legea nr. 8/1996 prevede o distincție cu privire la termenii care sunt folosiți astfel: - fixarea este incorporarea sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe suport care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea publica a lor, cu ajutorul unui dispozitiv (art. 98 alin. 2 din lege); - prin reproducere în sensul legii se înțelege realizarea, integrala sau parțiala, a uneia (1) ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice forma, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanenta ori temporara a acesteia cu mijloace electronice (art. 14 din lege). Drept urmare, se poate trage concluzia ca fixarea nu s-a făcut pe, -ul fiind doar suportul pe care s-a făcut multiplicarea ulterioara în 2007. La vremea respectiva spectacolul a fost fixat, reprodus și comercializat în formatul (caseta video).
Cu privire la excepția inadmisibilității capetelor 1 și 2 de cerere fata de prevederile art. 111 din Codul d e procedura civilă, ROMÂNIA a arătat că art. 111 din Codul d e procedură civilă prevede că partea care are interes poate solicita constatarea existenței sau inexistentei unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Or, în primele doua capete de cerere reclamantul solicita constatarea încălcării drepturilor conexe pentru ca în cel de-al cincilea capăt de cerere să solicite obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 Euro cu titlu de remunerație cuvenita din drepturile conexe de autor, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri. Capătul 5 de cerere și cererea formulata în subsidiar de a se acorda despăgubiri reprezintă cereri în realizarea unor drepturi, pe când capetele 1 și 2 de cerere reprezintă cereri în constatarea unor drepturi. Acestea din urma nu pot fi primite daca partea a cerut realizarea dreptului, ceea ce a și făcut prin capătul 5 al cererii și prin cererea privind acordarea de despăgubiri.
Pe fond, pârâta a arătat că deține în mod legal dreptul de a reproduce și comercializa albumul.În baza contractului nr. 131/31.01.2007 încheiat între ROMÂNIA în calitate de și SC SA în calitate de, a fost lansat pe piața albumul cu titlul " - Video arhiva - 1, 2, 3". în care a fost multiplicat și distribuit albumul: 3 -VIDEO. Conținutul acestui album include 6 concerte susținute de, înregistrate în ani diferiți, de către firme producătoare diferite. Reclamantul apare în calitate de co-interpret, într-o serie de piese, pe primul volum din cele trei, în concertul "Cât de departe?" de la a, concert organizat, produs și înregistrat de către firma. Reclamantul confunda cele doua noțiuni, "fixarea" și "reproducerea", pentru a încerca agravarea unei blamate culpe a pârâtei. "" prestației nu a fost făcută de către ROMÂNIA, societate care nici nu era înființată la data la care a avut loc spectacolul respectiv în anul 1992. Nu pârâta a procedat la "fixarea" respectivei interpretări, ci la "reproducerea" acesteia; "reproducerea" s-a făcut în baza contractului 131/31.01.2007 încheiat între ROMÂNIA și CARE - titularul drepturilor de autor. În articolul 1.3. din contractul nr. 131/31.01.2007 este prevăzut expres faptul că SC SA își asuma integral răspunderea privind legitimitatea exploatării acestora. Mai mult, la art. 4.1. din același contract SC SA garantează pe propria răspundere că nu are obligații față de terți care să se împotrivească sau să obstrucționeze îndeplinirea obligațiilor decurgând din contract sau să limiteze drepturile cesionate. Art. 106 indice 3 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare prevede ca: "ul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele: a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice forma a propriilor înregistrări audiovizuale (. )". Nu poate fi admisă solicitarea reclamantului cu privire la acordarea sumei de 20.000 Euro cu titlu de remunerație cuvenită din drepturi conexe de autor față de următoarele considerente: nu arată reclamantul pe ce baza a fost stabilit cuantumul unei asemenea remunerații; acordarea unei asemenea remunerații ar fi mult superioara sumelor obținute din vânzarea colecției respective. Suma totală obținută din vânzarea albumului este de 13.642,18 lei (inclusiv TVA). Pe de altă parte, reclamantul nu precizează un aspect important: cat din suma de 20.000 Euro este pretinsă urmare fixării și cât este pretinsă urmare reproducerii și difuzării prestației în litigiu.
Pârâta a mai arătat că reclamantul a cesionat producătorului dreptul exclusiv de utilizare a prestației. Art. 101 din Legea 8/1996 prevede următoarele: "În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remunerații echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestației astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere și împrumut." Astfel, legea instituie o prezumție legala de cesiune a dreptului exclusiv de exploatare a autorilor în vederea protejării drepturilor și intereselor producătorilor, în acest caz SC SA. Chiar dacă nu era prevăzută în legea anterioară care reglementa drepturile de autor, Decretul 321/1956, o astfel de prezumție a existat și anterior intrării în vigoare a Legii 8/1996.Astfel, în situația de față reclamantul trebuie să facă dovada că nu a cedat drepturile producătoarei, sarcina probei fiind răsturnată prin prezumția invocată.
Pârâta a mai arătat că, urmare aspectelor învederate, nu poate fi angajata răspunderea delictuala a SC ROMÂNIA SRL, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii delictuale, după cum urmează: existenta unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumita obligație, aducându-se, prin aceasta, o atingerea unui drept subiectiv al persoanei - nu exista suficiente elemente pentru a stabili în sarcina pârâtei o încălcare a drepturilor reclamantului întrucât pârâta a contractat cu titularul drepturilor de utilizare a prestației; săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii - nici aceasta condiție nu este îndeplinita pentru ca parata a acționat în baza Contractului încheiat cu CARE ca titular al drepturilor de utilizare a prestației în litigiu; existența unui prejudiciu - reclamantul nu determină și nici nu stabilește criterii clare de determinare a valorii acesteia precizând doar că este vorba de triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite; un raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu - neexistând fapta ilicită și prejudiciu, este de la sine înțeles că nici această condiție nu este îndeplinită. Astfel, nefiind îndeplinite condițiile de angajare a răspunderii delictuale, pe cale de consecință consideră de asemenea că și solicitarea retragerii de pe piața a -urilor și distrugerea acestora este neîntemeiată.
În drept, art. 101 și 1063 alin. 1 din Legea 8/1996 cu modificările și completările ulterioare.
Prin cererea înregistrată în 18.01.2008, pârâta a solicitat chemarea în garanție a SC SA pentru a se dispune următoarele: obligarea chematei în garanție la plata sumei de 20.000 Euro reprezentând remunerația cuvenită din drepturi conexe de autor solicitată pârâtei de către reclamantul; obligarea chematei în garanție în subsidiar la plata reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite solicitate de către reclamantul; obligarea chematei în garanție de a acoperi costurile de producție în cazul în care -ul pe care apare prestația interpretului va fi distrus; plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în fapt, între ROMÂNIA în calitate de editor și CARE A în calitate de producător a intervenit contractul nr. 131/31.01.2007 având ca obiect: includerea înregistrării audio-video a spectacolului intitulat "Cât de departe?" organizat, înregistrat și editat inițial pe suport în 1992 de către în colecția " - video arhiva vol. 1, 2 și 3" ce urmează a fi multiplicata și comercializata în formatul 3 -Video; cesionarea neexclusivă de către către Companie ( ROMÂNIA ) a tuturor drepturilor de producător și conexe asupra înregistrării audiovideo a spectacolului (. ); înregistrarea audio-video sub forma de a spectacolului (. ). La articolul 1 pct. 1.3. din Contractul învederat este prevăzut expres faptul ca ul SA își asuma integral răspunderea privind legitimitatea exploatării acestora. Mai mult, la art. 4.1. din același contract SC SA garantează pe propria răspundere ca nu are obligații față de terți care să se împotrivească sau să obstrucționeze îndeplinirea obligațiilor decurgând din contract sau să limiteze drepturile cesionate. În concluzie, față de considerentele expuse, pârâta a procedat la editarea albumului în litigiu în baza unui acord cu producătorul și în cazul în care ROMÂNIA va fi obligată să achite sumele respective către reclamantul, solicită a se reține obligația de garanție a SC SA
În drept, art. 60-63 din Codul d e procedură civilă.
Prin încheierea din 6.02.2008 pronunțată în dosarul nr. -/CA/2007, Tribunalul București Secția a IX-a contencios Administrativ și Fiscal a admis excepția de necompetenta funcționala a Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal și a scos de pe rol cauza privind pe reclamantul, împotriva pârâtei Records - SC Artex România SRL și chemata în garanție SC SA, de pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a înaintat-o Tribunalului București in vederea repartizării unei secții civile a Tribunalului București complet specializat în materie de proprietate industrială și intelectuală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 27.02.2008, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 1559/F din data de 09.10. 2008 TRIBUNALUL B SECTIA A V- A CIVILĂ a respins excepția lipsei calității procesuale pasive ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea, a constatat încălcarea drepturilor conexe dreptului de autor, a obligat pârâta la plata sumei de 2000 de euro - despăgubiri pentru daunele morale, a respins cererea în rest, ca neîntemeiată, a admis în parte cererea de chemare în garanție, a obligat pe chemata în garanție la plata sumei de 2000 de euro, a respins cererea de chemare în garanție, în rest, ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței s-a reținut, din probele administrate, că situația de fapt relatată în cererea de chemare în judecată este dovedită: părțile sunt de acord că reclamantul este interpret al unor compoziții muzicale incluse în spectacolul "Cât de departe?" organizat în 1992 la Teatrul. a fost organizat de către. Aceeași societate comercială a înregistrat spectacolul l-a fixat - și, în același an, a reprodus și distribuit - pe suport prestațiile artiștilor interpreți și executanți realizate cu această ocazie. Din verificările efectuate din oficiu cu privire la produsul - caseta video din 1992 - nu a fost posibil a se verifica modalitatea în care a fost reprodusă inițial prestația reclamantului, nici părțile nu au făcut referiri exprese cu privire la această împrejurare. Pe caseta video din 1992 nu apare mențiunea privind prestația reclamantului, iar o caseta video pentru verificare nu a fost depusă la dosar. Ulterior, în 2007 (contract fila 33), SA cesionează pârâtei drepturile de producător asupra înregistrării audio-video a spectacolului. În baza acestei cesiuni, pârâta editează -ul și îl distribuie.
Pentru dezlegarea chestiunilor puse în discuție de acțiunea de față urmează a stabili următorul aspect: raporturile reclamantului cu producătorul spectacolului și al înregistrării. Aceste raporturi sunt reglementate juridic de legea în vigoare la data nașterii lor. În acest sens, urmează a reține conținutul art. 11 din Decretul 321/1956, potrivit cu care:,- cinematografice sau radiofonice și organizațiile de înregistrare mecanică au drept de autor asupra operelor colective pe care le realizează. Autorul scenariului, al compoziției muzicale, regizorul și orice alți creatori își păstrează fiecare dreptul de autor asupra operei cuprinsă în opera colectivă astfel realizată".
Această normă este aplicabilă situațiilor în care opera a fost creată în mod expres pentru a fi înregistrată. Față de modul în care este concepută înregistrarea - verificată de instanță prin accesarea conținutului -ului depus -, se reține că spectacolul a fost conceput pentru a fi reprezentat și înregistrat. din 1992 este o modalitate de organizare a prestațiilor unor artiști, iar nu o operă audiovizuală; de aceea, producătorul nu are drepturi proprii asupra prestațiilor, ci numai asupra înregistrării. Însă, cu privire la înregistrarea din 1992 nu s-a făcut dovada că între părțile din prezentul dosar a existat vreo înțelegere, astfel că nu poate opera nici o prezumție cu privire la drepturile rezultând din această înregistrare. Reclamantul a recunoscut că a primit o sumă de bani în schimbul prestației, iar nu și în schimbul cesiunii dreptului de fixare a prestație. Reluând cele expuse anterior, față de modul cum este organizat spectacolul și conținutul întregii casete din 1992, redate pe se poate prezuma că reclamantul a știut că prestația sa urma să fie fixată pentru reproducere și distribuire. Însă, față de lipsa unui act scris constatator al înțelegerii nu se poate reține ca interpretul a cedat drepturile de reproducere și de distribuire în alte condiții decât cele inițiale - din 1992. Atât în condițiile de reglementare din Legea 8/1996 (art. 42) cât și în condițiile de reglementare anterioare (art. 19), exercițiul dreptului de a reproduce și distribui prestația interpretului va putea fi cedat doar în formă scrisă, atât art. 101, cât si art. 11 din Legea 8/1996, respectiv Decretul 321/1956 reglementând doar prezumții ce pot fi aplicate în situația existenței contractului în formă scrisă.
Pentru considerentele anterioare, reținând că drepturile prevăzute de art. 98 lit. b și c din Legea 8/1996 au fost încălcate, actele de reproducere și de distribuire fiind făcute fără autorizarea artistului interpret, potrivit și disp. art. 139 alin. 1 din Lega 8/1996, acțiunea în constatare urmează a fi admisă. Potrivit precizărilor de la termenul de concluzii, urmează a reține că acțiunea a fost restrânsă cu privire numai la aceste drepturi. Având în vedere că pârâta este societatea comercială care produce și distribuie -ul, potrivit mențiunilor de pe coperta -ului, aceasta are calitatea procesuală de a răspunde pretențiilor rezultând din aceste fapt. Împrejurarea că o altă persoană și-a asumat răspunderea pentru "exploatarea legitimă" a înregistrării nu îi poate fi opusă reclamantului care are cunoștință de săvârșirea faptelor de către pârâta, fără să aibă posibilitatea de a cunoaște toate convențiile încheiate de aceasta.
În materia încălcării drepturilor de autor, pârâtul răspunde și pentru culpa, nu numai în cazul săvârșirii faptelor determinate de intenție.
Pentru prejudiciul moral rezultat din încălcarea acestor drepturi, instanța va aprecia un cuantum al despăgubiri lor de 2000 de euro - față de împrejurările privind credința legitimă a pârâtei privind existența în patrimoniul "producătorului" cedent a drepturilor asupra prestațiilor reproduse.
Pentru stabilirea prejudiciului material - câștigul nerealizat de către reclamant -, cel ce invoca dreptul la despăgubiri trebuie să ofere criterii de calcul, ceea ce în acțiunea de față, reclamantul nu a făcut.
Celelalte măsuri solicitate sunt apreciate de instanță ca nejustificate, în condițiile art. 139 alin. 14 din Legea 8/1996, în realizarea produsului fiind implicate mai multe persoane, pe care măsurile solicitate le-ar afecta nejustificat.
În condițiile clauzei de la art. 1.3. din contractul 131/13.01.2007, chemata în garanție a fost obligată la despăgubirea pârâtei cu sumele de bani pe care aceasta le datorează din cauză că SA nu a dovedit existența în patrimoniul său a drepturilor implicate în activitățile pârâtei.
Împotriva sentinței menționate anterior au declarat apel pârâta ROMANIA, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului, și reclamantul G, solicitând modificare în parte a hotărârii pronunțate în sensul de a constata că suma stabilită de instanța de fond este disproporționată în raport de încălcările aduse de către intimata-pârâtă Records drepturilor conexe dreptului de autor aparținând apelantului-reclamant, urmând a dispune obligarea acesteia la plata sumei de 20.000 Euro.
În motivarea apelului pârâta a arătat că sentința este neîntemeiată față de următoarele aspecte:
1. SC ROMANIA SRL DETINE IN LEGAL DREPTUL DE A REPRODUCE SI COMERCIALIZA
În baza contractului nr. 131/31.01.2007 încheiat între ROMANIA în calitate de și SC SA în calitate de, a fost lansat pe piață albumul cu titlul " - - 1, 2, 3". în care a fost multiplicat și distribuit albumul: 3 -VIDEO. Conținutul acestui album include 6 concerte susținute de dl., înregistrate în ani diferiți, de către firme producătoare diferite. artistul apare în calitate de cointerpret, într-o serie de piese, pe primul volum din cele trei, în concertul "Cât de departe?" de la a, concert organizat, produs și înregistrat de către firma.
Instanța de fond nu a făcut niciun fel de distincție cu privire la cele două noțiuni, "fixare" și "reproducere".
Nu poate fi reținută în sarcina apelantei niciun fel de culpă față de următoarele aspecte:
- Nu a procedat la "fixarea" respectivei interpretări, ci la "reproducerea" acesteia;
- "Reproducerea" s-a făcut în baza contractului 131/31.01.2007 încheiat între ROMANIA și SA - titularul drepturilor de autor, contract care este în vigoare, nu a fost anulat și, pe cale de consecința, produce efecte juridice;
- În articolul 1.3. din contractul nr. 131/31.01.2007 este prevăzut expres faptul că SC SA își asuma integral răspunderea privind legitimitatea exploatării acestora;
- Mai mult, la art. 4.1. din același contract SC SA garantează pe propria răspundere că nu are obligații față de terți care să se împotrivească sau să obstrucționeze îndeplinirea obligațiilor decurgând din contract sau să limiteze drepturile cesionate;
- Art. 1063alin. (1) din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare prevede că: "ul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale_ "
Instanța de fond reține în mod netemeinic că nu s-ar fi făcut dovada cu privire la înregistrarea din 1992, că între părțile prezentului dosar a existat o înțelegere și ca atare nu ar putea opera nicio prezumție cu privire la drepturile asupra înregistrării, ignorând următoarele aspecte:
- la momentul înregistrării spectacolului, apelanta SC SRL nici măcar nu era constituită deci nu avea cum să facă înțelegeri cu artistul-interpret asupra acelei înregistrări;
- prezumția legală operează în acest caz în favoarea producătorului înregistrării audio vizuale, iar artistul interpret nu a răsturnat prezumția legală instituită de art. 11 din Decretul 321/1956, în vigoare la momentul spectacolului;
- mai mult, artistul-interpret a recunoscut că a fost retribuit pentru prestația sa, ceea ce vine în sprijinul celor susținute de ei.
2. -INTERPRET A DREPTUL DE A
Art. 101 din Legea 8/1996 prevede următoarele: "În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezuma că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remunerații echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestației astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere și împrumut." Astfel, legea instituie o prezumție legală privind cesiunea dreptului exclusiv de exploatare a autorilor în vederea protejării drepturilor și intereselor producătorilor, în acest caz SC SA.
Decretul 321/1956 privind dreptul de autor, în vigoare la data când a avut loc concertul, prevede la art. 11 următoarele: " cinematografice sau radiofonice și organizațiile de înregistrare mecanică au drept de autor asupra operelor colective pe care le realizează."??alin2??
Astfel, prin probatoriul administrat în cauză de către artistul-interpret, nu a fost răsturnată prezumția referitoare la cedarea drepturilor producătoarei spectacolului. În interogatoriul care i-a fost luat artistului-interpret, acesta a recunoscut că a fost remunerat pentru prestația sa, în acest sens fiind răspunsul de la întrebarea nr. 2.
Susținerea instanței de fond potrivit căreia spectacolul din 1992 este o modalitate de organizare a prestațiilor unor artiști, iar nu o opera audiovizuală, nu este în acord cu interpretarea teleologica a normei juridice.
În sensul art. 64 din Legea 8/1996 cu modificările și completările ulterioare, opera audiovizuala este opera cinematografica, opera exprimata printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă opera constând dintr-o succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete. Astfel, producătorul spectacolului nu are drepturi numai asupra înregistrării, ci și asupra prestațiilor.
De asemenea, interpretarea instanței potrivit căreia art. 11 din Decretul 321/1956 s-ar aplica numai cu privire la operele create special pentru a fi înregistrate, iar spectacolul din 1992 fost creat pentru a fi înregistrat și prezentat publicului nu poate fi primit întrucât legiuitorul nu face o astfel de distincție în textul de lege, iar o astfel de interpretare nu poate fi reținută. Art. 11 din Decretul 321/1956 are aplicabilitate în speța de față. A exclude de la aplicare acest articol ar însemna nesocotirea normelor de interpretare legală unanim acceptate care arată că legea trebuie interpretată în sensul aplicării acesteia, iar nu al neaplicării.
În situații similare, instanța de fond aplică interpretări diferite. Astfel, cu privire la cesiunea drepturilor artistului interpret către producătorul spectacolului, instanța de fond reține că nu există un act scris constatator al acestei cesiuni pe care noi (deși este o prezumție legală așa cum am arătat), apelanta Artex SRL, ar fi trebuit să îl depunem, deși noi suntem terți față de acel contract. În schimb, instanța reține că apelanta Artex SRL poartă toată răspunderea pentru ca actele încheiate de această cu terții nu îi pot fi opuse artistului-interpret.
Susținerea instanței de fond potrivit căreia art. 101 din Legea 8/1996 și art. 11 din Decretul 321/1956 reglementează prezumții care pot fi aplicate în situația existenței contractului în forma scrisă nu poate fi acceptat întrucât legea nu condiționează aplicarea prezumțiilor respective de existența unor contracte în forma scrisă. Cu atât mai mult, apelanta este terț față de acele contracte, iar dispozițiile acestora nu îi sunt opozabile. legale sunt stipulate în favoarea producătorului, iar artistul-interpret, prin probatoriul administrat nu a îndepărtat de la aplicare aceste prezumții.
Art. 1063alin. (1) din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare prevede că: "ul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale (. )". Instanța de fond a înlăturat pur și simplu de la aplicare acest text legal, în mod neîntemeiat, însă nu aduce niciun raționament logic în sprijinul înlăturării de la aplicare a acestui text legal, sub acest aspect sentința instanței de fond fiind nemotivată. În speță este vorba de o înregistrare audiovizuală, în sensul art. 64 din Legea 8/1996, cu completările și modificările ulterioare, înregistrare ce a fost reprodusă de către subscrisa pe baza autorizării producătoarei SA.
3. URMARE ASPECTELOR, SENTINTA APELATA ESTE NELEGALA SI NU POATE FI RASPUNDEREA A SC ROMANIA SRL
În mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității acțiunii în constatare. Art. 111 din Codul d e procedură civilă prevede că partea care are interes poate solicita constatarea existenței sau inexistenței unui drept, însă cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. Or, în primele două capete de cerere artistul-interpret solicită constatarea încălcării drepturilor conexe pentru ca în cel de-al cincilea capăt de cerere să solicite obligarea subscrisei la plata sumei de 20.000 Euro cu titlu de remunerație cuvenită din drepturile conexe de autor, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri. Capătul 5 de cerere și cererea formulată în subsidiar de a acorda despăgubiri reprezintă cereri în realizarea unor drepturi, pe când capetele 1 și 2 de cerere reprezintă cereri în constatarea unor drepturi. Acestea din urmă nu pot fi primite dacă partea a cerut realizarea dreptului, ceea ce a și făcut prin capătul 5 al cererii și prin cererea privind acordarea de despăgubiri. Față de aceste aspecte, în mod greșit considerăm că instanța a procedat la admiterea acțiunii în constatare.
Apelanta a arătat în continuarea că nu sunt îndeplinite cerințele angajării răspunderii delictuale, după cum urmează: - existența unei fapte ilicite, prin care se încalcă o anumită obligație, aducându-se, prin aceasta, o atingerea unui drept subiectiv al persoanei - nu exista suficiente elemente pentru a stabili în sarcina subscrisei o încălcare a drepturilor reclamantului întrucât subscrisa am contractat cu titularul drepturilor de utilizare a prestației;
- săvârșirea cu vinovăție a acestei fapte, ca element subiectiv al răspunderii - nici această condiție nu este îndeplinită pentru ca subscrisa a acționat în baza Contractului încheiat cu SA ca titular al drepturilor de utilizare a prestației în litigiu; - existența unui prejudiciu - artistul-interpret nu a determinat și nici nu stabilit criterii clare de determinare a valorii acesteia precizând doar că este vorba de triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite; - un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu - neexistând fapta ilicita și prejudiciu, este de la sine înțeles că nici această condiție nu este îndeplinită.
În drept au fost invocate dispozi țiile art. 101 si 1063alin. 1 din Legea 8/1996 cu modificările și completările ulterioare, art. 11 din Decretul 321/1956.
În motivarea apelului reclamantul Gaa rătat că instanța de fond, în mod corect a reținut că, prin faptele de reproducere și distribuire fără a avea autorizarea artistului interpret, se realizează o încălcare a drepturilor prevăzute în cadrul art. 98 lit. b și c din Legea nr. 8/1998. În acest sens a fost reținută fapta ilicită a intimatei-pârâte Records, întrucât DVD-ului produs și comercializat de aceasta intitulat - volumele 1,2 & 3 conține prestația apelantului din cadrul spectacolului organizat de în anul 1992 la Teatrul -, fără ca acesta să-și fi manifestat consimțământul în privința acestei exploatări.
Potrivit dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 8/1996 reclamantul în calitate de artist interpret are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza fixarea reproducerea și distribuirea execuției. În intelesul legii, -ul intitulat - vol. 1,2&3 constituie o videogramă, care reprezintă "orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru aceasta fixare ". În acest sens pentru a putea fi fixate execuția reclamantului în cadrul acestui, pârâta trebuia să obțină în mod expres acordul reclamantului pentru utilizarea execuției. Având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 8/1996, respectiv "realizarea integrală sau parțială a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opera, precum și stocarea permanenta ori temporară a acesteia cu mijloace electronice", instanța de fond în mod corect a constatat că intimata se face vinovată de reproducerea prestației reclamantului. Astfel, în aceste condiții, pârâta în calitate de producătoare a videogramei a reprodus execuția artistului-interpret reclamant fără ca acesta să-și manifeste consimțământul cu privire la o asemenea reproducere. Prin fapta pârâtei producătoare au fost aduse grave atingeri atât drepturilor patrimoniale cât și morale ale artistului. De asemenea intimata este vinovată de distribuirea prestației reclamantul fără a avea acordul acestuia în acest sens. Prin distribuire se înțelege în sensul legii "vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros sau gratuit, a originalului sau a copiilor unei opera, precum și oferirea publică a acestora". În condițiile în care artistul interpret nu a cesionat unul sau mai multe drepturi patrimoniale pârâtei, rezultă cu certitudine că aceasta nu a fost autorizată să utilizeze execuția artistului interpret. Analizând actele exercitate de către pârâtă rezultă că s-au adus grave atingeri dreptului conex dreptului de autor al apelantului-reclamantului care constituie un drept absolut, de natura patrimonială, asemănător unui drept real, un fel de "drept subiectiv civil patrimonial în temeiul căruia titularul său își poate exercita prerogativele asupra unui lucru în mod direct și nemijlocit, fără concursul altei persoane". Potrivit dispozițiilor legale imperative, artistul interpret este singurul îndreptățit să autorizeze fixarea, reproducerea sau distribuirea execuției, orice alte acte exercitate fără consimțământul acestuia reprezintă acte ilicite de natură să atragă răspunderea civilă a persoanelor vinovate și obligarea acestora la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat.
Apelantul-reclamant în calitate de titular de drepturi conexe dreptului de autor este îndreptățit să solicite instanței de judecată acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciului cauzat. În acest sens reclamantul a estimat valoarea despăgubirilor la suma de 20.000 Euro reprezentând contravaloarea remunerației cuvenite din drepturi conexe de autor, beneficiile ilicite realizate pe nedrept de către pârâtă prin reproducerea și distribuirea -ului, precum și daunele morale pentru acoperirea prejudiciului realizat. Instanța de fond în mod greșit a apreciat că apelantului-reclamant i se cuvine pentru prejudiciul cauzat suma de 2000 Euro.
În ceea ce privește cuantumul acestor despăgubiri, acestea sunt disproporționate în raport de prejudiciul creat apelantului. Instanța de apel trebuie să ia în considerare toate aspectele pentru determinarea cuantumului despăgubirilor datorate apelantului-reclamant pentru încălcarea drepturilor conexe de către intimata-apelantă. Practica instanțelor naționale cât și străine este constantă în a reține că în determinarea prejudiciului cauzat, instanțele de judecată trebuie să aibă în vedere toate aspectele determinante în evaluarea prejudiciului cauzat ca urmare a încălcării drepturilor de autor sau a drepturilor conexe dreptului de autor.
Instanța de fond în mod corect a reținut că intimata-pârâtă a recunoscut actele ilicite săvârșite care aduc atingere drepturilor reclamantului astfel cum reiese din întâmpinarea depusă cât și din răspunsurile la interogatoriul propus de reclamant. Analizând răspunsul la interogatoriu intimata-pârâtă însăși recunoaște în cadrul răspunsului la interogatoriu chiar la întrebarea nr. 1 că a publicat în scop comercial videograma " - volumele 1,2 & 3". Astfel rezultă în mod cert că a urmărit obținerea unui profit ilicit din exploatarea unei opere care conține prestații pentru care nu a obținut autorizația expresă de a le utiliza. Afirmațiile pârâtei privind actele de fixare, reproducere și distribuire ca fiind efectuate în mod legal sunt nefondate. Nu se poate reține că pârâta a efectuat reproducerea prestației reclamantului în baza contractului încheiat cu SA întrucât acesta nu a realizat decât organizarea spectacolului și a înregistrarea audio-video a spectacolului. În ceea ce privește reproducerea și distribuirea prestației reclamantului în cadrul -ului " - vol. 1,2&3" aceasta a fost realizată în mod ilicit de către pârâta Records și nu de către chemata în garanție SA. În acest sens pârâta are calitatea de producător a -ului având obligația legala de a solicita consimțământul expres al reclamantului la fixarea, reproducerea și distribuirea prestației. În mod contradictoriu pârâta invoca pe de o parte că nu se face vinovată de fixarea, reproducerea și distribuirea -ului, iar pe de altă parte ea însăși recunoaște că a reprodus și distribuit prestația reclamantului. Instanța de judecată trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 98 din Legea nr. 8/1996 care prevăd în mod expres și clar că artistul interpret are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza fixarea, reproducerea și distribuirea prestației. Utilizarea prestației efectuate de către reclamant cu ocazia spectacolului de la realizat de către SC SA în cadrul -ului " vol. 1,2 & 3" nu reprezintă astfel cum în mod eronat invoca pârâta, doar suportul pe care s-a realizat în anul 2007 multiplicarea ulterioara a concertului. produs și comercializat de către societatea reclamantă constituie o videograma distinctă de cea realizată de către chemata în garanție în anul 1992 pentru realizarea căreia pârâta avea în mod evident nevoie de acordul persoanele care au calitatea de titulari de drepturi de autori și drepturi conexe. În acest sens, având în vedere că aceasta a săvârșit acte care în mod evident aduc atingere drepturilor reclamantului prin fixarea, reproducerea și distribuirea prestației era obligată să solicite acordul acestuia în vederea utilizării prestației. Având în vedere execuția prestației de către reclamant numai în cadrul spectacolului de la realizat în anul 1992 creează prezumția că acesta nu și-a exprimat acordul decât pentru efectuarea acelei prestații în acele circumstanțe. Ar fi absurd să se considere că prestația unui artist interpret poate să fie oricând, de oricine și în orice modalitate utilizată dacă a fost adusă la cunoștință publicului de către acesta. În acest sens autorizarea fixării, reproducerii și distribuirii prestației artistului interpret reprezintă dreptul exclusiv al acestuia, orice act contrar reprezentând o faptă ilicită de natură să creeze prejudicii patrimoniale. De asemenea instanța de judecată urmează a avea în vedere probatoriul administrat în cauză din care rezultă în mod cert că pârâta se face vinovată de încălcarea dispozițiilor art. 98 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea instanța de judecată urmează a constata că pârâta a evitat să depună la dosarul cauzei înscrisurile din care să reiasă câștigul ilicit obținut în urma producerii și -ului " - vol. 1,2&3" în cadrul căruia este și prestația reclamantului în calitate de coautor în cadrul anumitor piese.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 282- 298.proc.civ, precum și pe dispozițiile Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe, precum și pe dispozițiile art. 998-999.proc.civ.
În apel nu s-au administrat probe suplimentare, fa ț ă de cele deja administrate în fa ț a primei instan ț
Analizând materialul probator administrat în cauză prin raportare la motivele apelurilor, Curtea a constatat nefondate ambele apeluri pentru considerentele expuse mai jos.
În ceea ce prive ște apelul declarat de către pârâtă, Curtea l-a constatat nefondat având în vedere următoarele argumente:
În speță nu se pune problema legalității contractului prin care apelanta pârâtă a dobândit drepturile de a reproduce si comercializa albumul (aceasta fiind o problemă de relații contractuale dintre cele două părți, care nu este opozabilă reclamantului), ci dacă artistul interpret și-a dat acordul pentru această reproducere. Faptul că societatea care i-a cedat drepturile apelantei asupra acestei înregistrări și i-a permis reproducerea și înregistrarea acesteia nu avea acordul cel puțin al reclamantului, care a participat la interpretarea unor piese de pe această înregistrare, nu o exonerează pe apelantă de răspundere, în calitate de editor, SC SA răspunzând în temeiul contractului față de aceasta, ceea ce s-a și întâmplat în speță prin admiterea cererii de chemare în garanție.
În speță nu este vorba despre fixarea interpretării, aceasta s-a produs în 1992 și nu face obiectul acestui litigiu, ci de reproducerea și comercializarea ulterioară.
Faptul că apelanta pârâtă nu era constituită în 1992 când a avut loc fixarea nu are nicio relevanță în ceea ce privește răspunderea acesteia care privește acțiunile ei privind reproducerea și comercializarea, în calitate de editor trebuind să se asigure că producătorul deținea toate drepturile și acordurile necesare cu privire la înregistrare
-interpret a recunoscut că a fost retribuit pentru prestația sa, din ziua spectacolului, iar nu pentru cedarea tuturor drepturilor legate de eventuale reproduceri și comercializări viitoare.
În ceea ce privește problema dacă artistul-interpret a cesionat producatorului dreptul exclusiv de utilizare a prestatiei, pentru toate reproducerile viitoare, în speță nu se poate reține că s-a făcut vreo dovadă în acest sens.
Pentru interpretarea și fixarea spectacolului din 1992 nu s-a făcut dovada existenței unui contract scris prin care să se prevadă ce drepturi au fost cesionate sau pentru ce a fost remunerat artistul interpret. Drepturile artistului interpret sunt drepturi conexe dreptului de autor și li se aplică, în principiu aceleași reguli.
Ținând cont că interpretarea și fixarea interpretării a avut loc în 1992 forma contractului care guverna transmiterea acestor drepturi este dată de actul normativ în vigoare la acea dată, și anume Decretul nr. 321/1956. Acest act normativ cuprinde următoarele prevederi relevante în acuză:
"Art.19 alin.1 Contractul privitor la exercitarea dreptului de autor se va încheia în forma scrisă, cuprinsul contractului neputându-se dovedi prin martori. Art. 22 Cesiunea dreptului de reproducere, multiplicare și difuzare nu cuprinde și transmiterea dreptului de proprietate asupra originalului, după cum transmiterea dreptului de proprietate asupra originalului nu implică și cesiunea dreptului de reproducere, multiplicare sau difuzare, dacă nu s-a convenit altfel. Art.26 Exercițiul temporar al dreptului de reproducere și difuzare poate fi cedat numai printr-un contract scris, care va cuprinde termenele de predare, de acceptare, de apariție și de difuzare.
Dacă în contractul inițial de editare nu s-a convenit altfel, reeditarea nu se poate efectua decât în temeiul unui nou contract."
Din aceste dispoziții legale rezultă că dacă nu a fost încheiat un contract scris dovada clauzelor contractuale nu se poate face cu martori, și cu atât mai puțin că părțile ar fi înțeles să cesioneze dreptul de reproducere pe viitor, pentru totdeauna, sau că s-ar fi primit o remunerație în acest sens. De altfel, potrivit art. 3 alin.3 din Decret "exercițiul drepturilor patrimoniale de autor poate fi cedat, însă numai pe timp limitat".
Deși nu se poate reține în speță aplicarea Legii nr.8/1996 cu privire la forma contractului încheiat anterior acestei legi, nici dispozițiile acesteia nu sunt contrare celor menționate anterior.
Astfel, așa cum a reținut corect prima instanță, potrivit art.42 "Existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. excepție contractele având drept obiect opere utilizate în presă", iar potrivit art. 101 "(1) În lipsa unei convenții contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia dreptul exclusiv de exploatare a prestației prin fixare, reproducere, difuzare și comunicare publică. Pentru comunicarea publică, artistului interpret sau executant i se cuvin 50% din sumele încasate de producător. (2) Dispozițiile art. 43, 44 și 68 alin. (1) se aplică și artiștilor interpreți sau executanți." Atât timp cât condiția formei scrise a contractului este ad probationem, convenția contrară la care face referire art. 101 ar trebui să se regăsească sau nu în contractul scris, numai în condițiile existenței contractului scris putând opera prezumția.
În ceea ce privește aplicarea art. 11 potrivit căruia " cinematografice sau radiofonice și organizațiile de înregistrare mecanica au drept de autor asupra operelor colective pe care le realizează. // Autorul scenariului, al compoziției muzicale, regizorul și orice alți creatori își păstrează fiecare dreptul de autor asupra operei cuprinsă în opera colectivă astfel realizată", dacă apelantul susține că se aplică în cauză, atunci nu trebuie să ignore nici prevederile alin.2, care îi dă dreptul oricărui alt creator să își păstreze fiecare dreptul de autor asupra operei cuprinsă în opera colectivă astfel realizată.
Dreptul patrimonial exclusiv al producătorul unei înregistrări audiovizuale de a autoriza reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale reglementat de art. 1063alin. (1) din Legea nr. 8/1996 nu îl exonerează de obligația de a obține acordul autorilor pentru a le fi reproduse operele, în speță, interpretările.
Este nefondat și motivul de apel referitor la inadmisibilității acțiunii în constatare, legat de primele două capete de cerere, având în vedere că, așa cum recunoaște și apelanta, reclamantul a formulat în cadrul capătului 5 al acțiunii cererea privind acordarea de despăgubiri ceea ce reprezintă realizarea dreptului, acțiunea reprezentând astfel un tot, constatarea încălcării dreptului și repararea prejudiciului. S-ar fi putut pune eventual problema inadmisibilității prin raportare la art.111 proc.civ. teoretic, dacă ar fi cerut doar constatarea încălcării.
Astfel, în cauză în mod corect s-a reținut îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998-999. civ. în sarcina apelantei, prin faptele de reproducere și distribuire fără a avea autorizarea artistului interpret, realizându-se o încălcare a drepturilor prevăzute în cadrul art. 98 lit. b și c din Legea nr. 8/1998. Așa cum corect a reținut prima instanță vinovăția nu trebuie să îmbrace forma intenției, simpla culpă fiind suficientă pentru angajarea răspunderii. Faptul că reclamantul nu a stabilit criterii clare pentru determinarea prejudiciului nu înseamnă că acestea nu există.
În ceea ce privește apelul declarat de către reclamantul, care privește doar cuantumul despăgubirilor stabilite de către prima instanță, Curtea l-a constatat nefondat având în vedere că reclamantul nu a oferit criterii clare în funcție de care să fie determinat prejudiciul material, suma care i s-ar fi cuvenit pentru reproducerea interpretării, de exemplu cât a primit el sau alți interpreți în cazuri similare, "beneficiile ilicite realizate pe nedrept de către pârâtă prin reproducerea și distribuirea -ului" fiind un criteriu mult prea general. Pârâta a depus în fața primei instanțe situația vânzării colecției de 5 -uri, în cadrul cărora este înregistrată și interpretarea reclamantului pe trei dintre piese, astfel că este nefondată susținerea în sensul că instanță nu ar fi insistat în probarea acestei situații de fapt.
În consecință, în temeiul art.296 raportat la art.295 proc.civ. curtea va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile formulate de apelanta - pârâtăSC ROMANIA SRLcu sediul în B, sector 3, str. -. G, nr.6 și apelantul - reclamant cu domiciliul ales la. Av. în B,-, -.2,.25, sector 4 împotriva sentinței civile nr. 1559F/09.10.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - chemat în garanțieSC SAcu sediul în B,-, sector 1, ca nefondate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. MP
.red. AP/MP
5 ex./13.07.2009
Judecător fond - Secția a V-a Civilă
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Mihaela Paraschiv
