Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 8 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1789/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-pârâtă, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/13.05.2009, aflată la fila 20 din dosar și intimata - reclamantă - SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE, reprezentată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 38756/12.05.2009, aflată la fila 22 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat. Reprezentantul intimatei - reclamante - SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Reprezentantul apelantei-pârâte solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1789/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - reclamante - SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1789/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, menținerea în tot a hotărârii apelate, ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de apel.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, față de dispozițiile art. 156 alin.2 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 15.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 15 decembrie 2009
Curtea constituită din:
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 22.12.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 233A
Ședința publică de la 22 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta-pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1789/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 15.12.2009 și la data de 22.12.2009 când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberand asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6.12.2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr-, reclamanta - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de autor a chemat în judecată pe pârâta, pentru a se constata nulitatea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 80 din 09.12.2004 emis de Biroul Notarului Public " " în dosar nr. 88/2004 privind drepturile de autor ale defunctei și a certificatului de moștenitor suplimentar nr. 160/10.12.2004 emis de Biroul Notarial "" în Dosarul nr. 172/2004 privind drepturile de autor de pe urma defunctului; pentru a se constata apartenența exercitării drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor de către reclamantă în temeiul art. 25 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe; restituirea drepturilor de autor încasate de pârâtă în data de 30.12.2004 în valoare de 7.000 RON (70.000.000 ROL) conform notei contabile nr. 656.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, în fapt, drepturile de autor au aparținut defunctului scriitor zis (pseudonim literar) ce a decedat la data de 13 martie 1975.
Potrivit art. 6 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 321/1956, ce reglementa transmiterea pe termene a drepturilor de autor, în vigoare la data decesului scriitorului, vocația succesorală pentru drepturile de autor lăsate de către acesta aparțineau soției sale supraviețuitoare pe tot timpul vieții acesteia și fiului acestuia pe o perioadă de 50 de ani.
Fiul scriitorului, a renunțat în mod expres la succesiunea defunctului său tată, scriitorul, situație în care drepturile de autor au revenit în întregime mamei sale, respectiv soției supraviețuitoare a scriitorului, pe tot timpul vieții acesteia în temeiul art. 6 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 321/1956.
În urma decesului soției supraviețuitoare a scriitorului, respectiv, la data de 10.11.2001, și a fiului scriitorului, respectiv, la data de 19.11.2003, a deschis succesiunea numita, soția lui (noră a autorului), fără ca aceasta să aibă vocație succesorală pe linia dreptului de autor, așa cum s-a stabilit prin dosarul succesoral nr. 172/2004 din cadrul Biroului Notarial "",
În drept, au fost invocate prevederile art. 88 din Legea nr. 26/1995, art. 25 din Legea nr. 8/1996 și art. 6 din Decretul nr. 321/1956 raportat la art. 149 din Legea nr. 8/1996.
La data de 14.02.2008, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, în raport de dispozițiilor art. 2, art. 3, art. 5 coroborate cu dispozițiilor art. 20 alin. 1-3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Pe fond, a arătat că apreciază cererea de chemare în judecată ca fiind vădit neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește primul capăt de cerere, prin care se solicită constatarea nulității celor doua certificate de moștenitor, acesta este vădit neîntemeiat, dat fiind faptul că cele două certificate de moștenitor au fost emise de către notarii publici cu respectarea întrutotul a dispozițiilor legale incidente în materie.
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a acestei legi se prelungește până la termenul de protecție prevăzut de această lege, prin art. 25.
În toate cazurile însă, în privința devoluțiunii legale sau testamentare a moștenirii, din care fac parte aceste drepturi, se aplică dreptul comun. Deci, în cazul drepturilor patrimoniale de autor, normele de transmitere succesorală sunt cele din dreptul comun, legea speciala prevăzând unele reguli speciale numai în privința caracterului temporar al acestora.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, acesta este neîntemeiat, având în vedere faptul că în cauză nu sunt incidente dispozițiilor art. 25 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 8/1996, care prevăd că exercițiul drepturilor patrimoniale de autor revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai nare număr de membri, din domeniul respectiv de creație, dar numai în situația în care nu exista moștenitori. Or, în speță, există moștenitori, drepturile patrimoniale de autor fiindu-i retransmise prin moștenire, potrivit legislației civile.
Referitor la cel de-al treilea capăt de cerere, a solicitat a fi respins ca neîntemeiat, în consecința respingerii primelor doua capete de cerere, dat fiind faptul ca plata, în condițiile în care se va proba efectuarea ei, era datorată, prezentând remunerația cuvenită pentru drepturile de autor.
Prin sentința civilă nr. 10475/11.09.2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B în dosarul nr- a fost admisă, în temeiul art. 3 pct. 1 lit. e pr.civ. excepția de necompetență materială și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 10.10.2008 sub nr-.
La termenul din 6.11.2008, pârâta a renunțat la susținerea excepției de netimbrare.
În dovedirea susținerilor sale, la același termen reclamanta a mai depus la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri. în fotocopie: fișa de repartizare din 30.12.2004 întocmită de, adresa nr. 6037/27.10.2006 emisă de Camera Notarilor Publici și încheierea de rectificare nr. 2913/11.05.2006 dată de notar public
Prin sentinta civila nr. 1789/27.11.2008 pronuntata de Tribunalul B Sectia a V-a Civila a fost admisa acțiunea formulată de reclamanta - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în contradictoriu cu pârâta, a fost constatată nulitatea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 80/9.12.2004 emis de " " și a certificatului de moștenitor nr. 160/10.12.2004 emis de "", s-a constatat că exercițiul drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor aparține reclamantei, ulterior datei de 10.11.2001.
Totodata, a fost obligata parata sa restituire reclamantei suma de 7.000 lei, reprezentând drepturi de autor si a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1047,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotari astfel prima instanta a retinut urmatoarele:
"Potrivit certificatul de moștenitor nr. 629/15.11.1979 eliberat de fostul notariat de stat al Județului I, la data de 13.03.1979 a decedat, zis și, drepturile patrimoniale de autor care formau masa succesorală rămasă de pe urma acestuia, fiind dobândită de, în calitate de soție supraviețuitoare, pe tot timpul vieții acesteia, conform art. 6 alin. 1 din Decretul nr. 321/1956. S-a mai reținut și că este străin de moștenire prin renunțare sau conform art. 700 Cod civ., fiu.
Prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 80/9.12.2004 la certificatul de moștenitor nr. 70/16.11.2001, eliberat de notar public, s-a constatat, cu privire la masa succesorală, că de pe urma căreia defunctei au rămas drepturi de autor conform Legii nr. 8/1996, până la 13.03.2049 (70 de ani de la data decesului defunctului soț, zis și ), a cărui unică moștenitoare este, conform certificatului de moștenitor menționat anterior, iar cu privire la moștenitori, că această calitate aparține lui, fiu. Prin certificatul suplimentar de moștenitor la certificatul de moștenitor nr. 160 din 10.12.2004 la certificatul de moștenitor nr. 29/30.03.2004, eliberat de notar public I s-a constatat că de pe urma defunctului, decedat la data de 19.11.2003 au rămas, ca bunuri mobile, și drepturile de autor, conform Legii nr. 8/1996, până la data de 13.03.2049 (70 de ani de la data decesului defunctului său tată, zis și ), drepturi deținute în temeiul Legii sus menționate, de la defuncta sa mamă, iar moștenitoarea defunctului este pârâta.
Potrivit art. 6 din Decretul nr. 321/1956: "La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin moștenire, potrivit Codului Civil, însă numai pe următoarele termene: a) soțului și ascendenților autorului, pe tot timpul vieții fiecăruia; b) descendenților, pe timp de 50 ani; c) celorlalți moștenitori, pe timp de 15 ani, fără ca în acest caz dreptul să se poată transmite din nou prin moștenire".
Ca atare, prin certificatul de moștenitor nr. 629/15.11.1979 eliberat de fostul Notariat de stat al Județului I s-a făcut o corectă aplicare a acestui text de lege, care instituie o normă specială în materia transmiterii drepturilor pe cale succesorală, ceea ce înseamnă că soția defunctului, zis și, deși a dobândit drepturile patrimoniale de autor de pe urma acestuia, nu le-a putut transmite propriului succesor,.
Este adevărat că potrivit art. 25 alin. 1 teza I din Legea nr. 8/1996: "Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 și 21 durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioada de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștința publică în mod legal". Întrucât însă deschiderea succesiunii a avut loc sub imperiul legii vechi, iar efectele acestei situații juridice, respectiv transmiterea drepturilor, cu limitele sale, s-au produs la aceeași dată (facta praeterita) într-un asemenea caz potrivit regulilor de aplicare a legii civile în timp, care dau eficiență principiului neretroactivității, reglementat de art. 1 Cod civ. și art. 15 alin. 2 din Constituție, se aplică legea veche.
În aceste condiții, se reține că cele două certificate de moștenitor au fost emise cu încălcarea legii, motiv pentru care urmează a se consta nulitatea acestora.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, deși principial ar fi trebuit avute în vedere prevederile art. 8 din Decretul nr. 321/1956, conform cărora la expirarea termenelor prevăzute la art. 6 (. ), dreptul patrimonial de autor se stinge, nemaiputând astfel aparține nici pârâtei, dar nici reclamantei, se constată că situația din speță, fiind una specială, reclamă o soluție diferită. Dat fiind că pârâtei i-a fost constatat printr-un act juridic acest drept patrimonial, pe care și l-a și exercitat prin încasarea unei sume de bani, trebuie recunoscut, în aplicarea prin analogie a 25 alin. 1 teza II din Legea nr. 8/1996, organismului de gestiune colectivă dreptul de a acționa în vederea restabilirii legalității.
Pentru a se evita îmbogățirea fără justă a cauză a pârâtei, pârâta va fi obligată să restituie suma încasată potrivit fișei de repartizare din 30.12.2004, în cuantum de 70.000.000 ROL (7.000 RON).
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită acțiunea, să constate nulitatea certificatului de moștenitor suplimentar nr. 80/9.12.2004 emis de " " și a certificatului de moștenitor nr. 160/10.12.2004 emis de "", să constate că exercițiul drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor aparține reclamantei, ulterior datei de 10.11.2001 și să oblige pârâta să restituie reclamantei suma de 7.000 lei, reprezentând drepturi de autor.
De asemenea, în temeiul art. 274.pr.civ. Tribunalul va obliga pârâta, care se află în culpă procesuală, să plătească reclamantei suma de 1047,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat."
Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata, apel in care, dupa expunerea situatiei de fapt si a stadiului procesual, a formulat urmatoarele critici:
"1. Hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea disp. art. 149 alin. 3 din Legea nr. 8/1996.
Astfel, potrivit disp. art. 149 alin. 3 din Legea nr. 8/1996: "Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și pentru care nu au expirat termenele de protecție calculate conform procedurilor legislației anterioare se prelungește până la termenul de protecție prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi. "
Deci, potrivit dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a acestei legi se prelungește până la termenul de protecție prevăzut de această lege, termenul de protecție care interesează speța dedusă judecății fiind prevăzut de disp. art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, în conformitate cu care: "Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 și 21 durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștință publică în mod legal. "
Drept urmare, conform acestor dispoziții legale și durata drepturilor patrimoniale de autor transmise prin moștenire potrivit disp. art. 6 din Decretul nr. 321/1956 se prelungește până la termenul de protecție prevăzut de Legea nr. 8/1996 și anume, 70 de ani.
Deci, în mod greșit prima instanță a apreciat că legea nouă nu poate retroactiva, cunoscută fiind excepția de la neretroactivitatea legii civile noi, ca principiu al aplicării legii civile în timp, excepție care constă tocmai în retroactivitatea legii civile noi, care presupune aplicarea legii civile noi la situații juridice anterioare adoptării ei, această excepție putându-și găsi, însă, aplicarea numai dacă este expres în legea noua, în speța dedusă judecății această excepție fiind prevăzută expres în act. 149 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, dispoziție legală la care face trimitere, de altfel, chiar și intimata-reclamantă în cererea introductivă de instanță.
Or, în cauză, defuncta a decedat la data de 10.11.2001, deci, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 8/1996, drepturile patrimoniale de autor dobândite prin moștenire de la defunctul său soț, zis și prelungindu-se până la data de 13.03.2049, adică 70 de ani de la data decesului defunctului soț.
Drept urmare, prima instanță a admis în mod greșit primul capăt de cerere, prin care se solicită constatarea nulității celor două certificate, de moștenitor, și condițiile în care cele două certificate de moștenitor au fost emise de către notarii publici cu respectarea întrutotul a dispozițiilor legale incidente în materie, mai sus menționate.
De asemenea, la întocmirea celor două certificate de moștenitor suplimentare au fost respectate și disp. art. 76 și art. 86 din Legea nr. 36/1995, notarii publici având posibilitatea reluării procedurii succesorale în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, drepturile patrimoniale de autor făcând parte din masa succesorală a celor doi defuncți.
publici au făcut aplicarea dreptului comun, în cazul drepturilor patrimoniale de autor, normele de transmitere succesorală fiind cele din dreptul comun, legea specială prevăzând unele reguli speciale numai în privința caracterului temporar al acestora.
Astfel, având în vedere faptul că defuncta a decedat la data de 10.11.2001, iar fiul său, a decedat ulterior, respectiv la data de 19.11.2003, sunt aplicabile regulile privind moștenirea prin retransmitere, potrivit cu care prima moștenire este culeasă în tot sau în parte - de cel de-al doilea decuius, în viață la data deschiderii primei moșteniri, moștenire pe care o transmite la moarte propriilor moștenitori.
Drept urmare, moștenitorul legal, care a supraviețuit defunctei sale mame, a dobândit succesiunea acesteia din urmă și, confundată cu a sa proprie, a lăsat-o propriilor săi moștenitori, respectiv subsemnatei, în calitate de soție supraviețuitoare.
Așa cum rezultă din înscrisurile aflate în dosarul de primă instanță, în dosarele notariale s-a făcut dovada "existenței" moștenitorului în momentul deschiderii moștenirii defunctei și a îndeplinirii de către acesta a condițiilor moștenirii legale, respectiv capacitate succesorală, vocație succesorală, nefiind nedemn sau înlăturat de la moștenire.
De asemenea, subsemnata am făcut dovada propriilor drepturi succesorale asupra moștenirii lăsate de către defunctul, eu culegând întreaga avere a soțului defunct, în lipsa rudelor, potrivit disp. art. 1 lit. e) din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire al soțului supraviețuitor.
Pe cale de consecință, în mod corect au fost incluse de către notarii publici în masa succesorală rămasă de pe urma defuncților și, respectiv, drepturile de autor, conform Legii nr. 8/1996, până la data de 13.03.2049 (70 de ani de la data decesului defunctului, zis și ), drepturi recunoscute, de altfel, în favoarea moștenitorilor și de Oficiul R pentru Drepturile de Autor prin adresa nr. 3461/06.12.2004, aflată la dosarul de primă instanță, prin care se arată că n conformitate cu prevederile Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe și ale Codului civil, timp de 70 de ani de la moartea scriitorului, toți moștenitorii legali ai defunctei (respectiv fiul acesteia) și moștenitorii legali ai acestora (respectiv soția fiului - subsemnata ) eneficiază de aceleași drepturi de autor; "înscris pe care prima instanță a omis, însă, să îl aibă în vedere.
II. Hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.
Astfel, după ce în ceea ce privește primul capăt de cerere prima instanță reține că se aplică legea veche, respectiv Decretul nr. 321/1956, la soluționarea celui de-al doilea capăt de cerere apreciază că situația din speță ar fi una "specială", care reclamă o soluție diferită decât cea principială, prevăzută de disp. art. 8 din Decretul nr. 321/1956, în conformitate cu care dreptul patrimonial de autor se stinge, nemaiputând aparține, nici subsemnatei, nici reclamantei, motiv pentru care prima instanță înțelege să facă aplicarea în cauză a disp. art. 25 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 8/1996 și să constate că exercițiul drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor aparține reclamantei, ulterior datei de 10.11.2001.
Este evidentă, deci, contradictorialitatea considerentelor hotărârii atacate în contextul în care la soluționarea primelor două capete de cerere prima instanță apreciază că în ceea ce privește primul capăt de cerere disp. Legii nr. 8/1996 nu retroactivează, însă în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere aceleași dispoziții legale retroactivează?!
Apreciez că în mod greșit prima instanță a admis cel de-al doilea capăt de cerere, având în vedere, în primul rând, faptul că în, cauză nu sunt incidente disp. art. 25 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 8/1996, care prevăd că numai în situația în care nu există moștenitori, exercițiul drepturilor patrimoniale de autor revine organismului de gestiune colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație.
Or, în speță, există moștenitori, drepturile patrimoniale de autor fiindu-mi retransmise prin moștenire, potrivit legislației civile, după cum arătăm și în argumentarea primului motiv de apel.
Deci, în mod legal, după cum arătăm și la pct. 1, prima instanță ar fi trebuit să aibă în vedere disp. art. 149 alin. 3 din Legea nr. 8/1996 și să respingă cel de-al doilea capăt de cerere ca neîntemeiat, dat fiind faptul că drepturile de autor, conform Legii nr. 8/1996, îmi aparțin mie, în calitate de moștenitoare, până la data de 13.03.2049.
În al doilea rând, însuși raționamentul primei instanțe în soluționarea primului capăt de cerere - greșit din punctul meu de vedere, după cum învederăm la punctul 1 - atrăgea aplicabilitatea disp, art. 8 din Decretul nr. 321/1956, în conformitate cu care la expirarea termenelor prevăzute la art. 6 dreptul patrimonial de autor se stinge, nemaiputând aparține, nici subsemnatei, nici intimatei reclamante.
De asemenea, în mod corect ar fi trebuit respins ca neîntemeiat și cel de-al treilea capăt de cerere, în consecința respingerii primelor două capete de cerere, plata fiind datorată, reprezentând remunerația cuvenită pentru drepturile de autor."
Deliberand asupra apelului de fata in raport cu motivele de apel invocate, curtea retine urmatoarele:
De pe urma defunctului, zis si, decedat la 13.03.1979, a ramas ca mostenitoare, asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 629/1979 eliberat de Notariatul sectorului 1 B, drepturile patrimoniale de autor apartinand defunctului fiind dobandite de mostenitoarea sa in conditiile art. 6 din Decretul nr. 321/1956.
Potrivit art. 6 alin. 1 lit. a din Decretul 321/1956, "La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin moștenire, potrivit Codului Civil, însă numai pe următoarele termene:
a) soțului și ascendenților autorului, pe tot timpul vieții fiecăruia;".
Ca atare, drepturile patrimoniale de autor dobandite de numita prin mostenire urmau sa dureze pe toata durata vietii acesteia.
In anul 1996 intrat in vigoare Legea nr. 8/1996 care, in art. 149 alin. 3 prevede ca "Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și pentru care nu au expirat termenele de protecție calculate conform procedurilor legislației anterioare se prelungește până la termenul de protecție prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi."
In virtutea noii reglementari, durata drepturilor patrimoniale de autor dobandite de prin mostenire s-a prelungit pana la termenul de protectie prevazut de noua lege, termen care, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, este de 70 de ani de la moartea autorului. Ca atare, potrivit acestei reglementari, durata de protectie a drepturilor patrimoniale de autor dobandite de prin mostenire urmeaza sa exprire la 31.12.2049.
De asemenea, potrivit art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, transmiterea drepturilor patrimoniale de autor pe calea mostenirii se face potrivit legislatiei civile in materie de succesiuni.
a decedat la 10.11.2001, mostenitorul acestia fiind, asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 80/9.12.2004. In calitate de mostenitor, a dobandit toate drepturile avute de la momentul decesului acesteia, inclusiv drepturile patrimoniale de autor pe care aceasta le mostenise de la, zis, si a caror durata fusese prelungita ulterior prin efectul dispozitiilor Legii nr. 8/1996.
a decedat la 19.11.2003, mostenitoarea acestuia fiind, asa cum rezulta din certificatul de mostenitor nr. 29/30.03.2004.
Ca atare, a dobandit prin mostenire toate drepturile pe care le avea in patrimoniu la momentul decesului, inclusiv drepturile patrimoniale de autor pe care de mostenise de la in modul aratat mai sus.
In consecinta, curtea constata ca in mod gresit prima instanta a admis cererea reclamantei, intrucat eliberarea certificatului de mostenitor suplimentar nr. 80/2004 emis de BNP si certificatul de mostenitor suplimentar la certificatul de mostenitor nr. 29.2004 emis de BN s-a realizat cu respectarea dispozitiilor legale in materia mostenirii si in conformitate cu dispozitiile legale privind durata de protectie a drepturilor patrimoniale de autor.
De asemenea, in mod gresit prima instanta a retinut ca exercitiul drepturilor de autor de pe urma defunctului scriitor apartine reclamantei ulterior datei decesului numitei, intrucat, efect al intrarii in vigoare a dispozitiilor Legii nr. 8/1996 durata acestor drepturi fusese prelungita la 70 de la data de 1 ianuarie a anului imediat urmator celui in care a avut loc decesul autorului si, totodata, potrivit dispozitiilor legii noi, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin mostenire potrivit legislatiei civile si, doar in lipsa de mostenitori, acestea se transmit organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație (art. 25 alin. 1 din Legea nr. 8/1996). Or, in cauza, nu s-a pus problema lipsei mostenitorilor, de pe urma defunctei ramanand ca mostenitor, iar de pe urma acestuia ramanand ca mostenitoare parata.
Pe cale de consecinta, gresit a fost admis si capatul de cerere privind obligarea paratei la restituirea sumei de 7000 lei, reprezentand drepturi de autor, incasarea acestor drepturi fiind facuta in exercitarea legala a drepturilor patrimoniale de autor aflate in patrimoniul paratei.
In consecinta, curtea va admite apelul si, schimband in tot sentinta apelanta, va respinge actiunea ca neintemeiata si, totodata, in temeiul art. 274.proc.civ. va obliga reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecata catre parata.
De asemenea, in temeiul art. 298, rap. la art. 274.proc.civ. curtea va obliga intimata la 24,3 lei cheltuieli de judecata catre apelanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă domiciliată în B, nr. 136, se. A, el. 2,. 6, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 1789/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE cu sediul în B,-,. 3,. 3, sector 2.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Obligă intimata la 24,3 lei cheltuieli de judecată către apelantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astazi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.MS
.red.
4 ex./22.01.2010
Jud Fond Secția a V-a Civilă
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
