Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 17.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul reclamant PFA împotriva sentinței civile nr.291/20.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă SC MEDIA SRL.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că prezenta cauză este trimisă spre rejudecare, taxa judiciară de timbru a fost achitată, iar motivele de recurs au fost comunicate la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Curtea, constatând că s-a solicitat de către recurentul reclamant judecarea cauzei în lipsă, conform cererii depuse la fila 15 din dosarul Curții de Apel București nr-, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise urmează a,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22.12.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul reclamant PFA împotriva sentinței civile nr.291/20.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă SC MEDIA SRL.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.559
Ședința publică din data de: 22.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurentul reclamant PFA împotriva sentinței civile nr.291/20.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimata pârâtă SC MEDIA SRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17.12.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 22.12.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Princerereaînregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B sub nr. 17588/27.07.2005, reclamantul a solicitat, obligarea pârâtei Global Media la plata sumei de 117.831.173 lei și cheltuieli de judecată
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că prin contractul de cesiune de drepturi de autor nr. 79 din 27.04.2004, în calitate de cedent al drepturilor audiovizuale, a pus la dispoziția pârâtei serviciile sale, contractul fiind încheiat pentru perioada 15.04.2004 - 30.06.2004, remunerația fiind stabilită potrivit art. 8.1 contract, la echivalentul în lei al sumei de 1.500 USD lunar.
În derularea contractului au fost emise facturi fiscale, reprezentând contravaloarea drepturilor reclamantului, fiind achitată doar factura emisă la data de 17.05.2004, în valoare de 29.057.625 lei. Deși a fost invitată la procedura concilierii directe, pârâta a refuzat plata diferenței solicitate.
În dovedirea cererii, reclamantul a atașat în fotocopie: contractul de cesiune de drepturi de autor, facturi fiscale, sentința civilă nr. 747/28.01.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 B, convocare la conciliere directă, dovada de comunicare.
Deși legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prinsentința civilă nr. 9536/5.10.2005, Judecătoria Sectorului 1 B, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei sentințe, a fost admis prindecizia civilă nr. 1013/19.05.2006Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, ca urmare a constatării necompetenței materiale a instanței de fond, invocată din oficiu, ca motiv de ordine publică. Sentința a fost casată, cu reținerea cauzei în vederea soluționării de către Tribunalul București, ca instanță de fond, prin complet specializat de proprietate intelectuală.
În fond, după casare, cauza a fost reînregistrată la Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă ca instanță de fond, sub nr- la data de 09.10.2006.
În cauză, s-au solicitat probe cu înscrisuri și interogatoriile părților.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri (contracte de angajare în calitate de actor, interpret ori moderator, precum și de cesiune drepturi de autor): contract încheiat cu; contract încheiat cu; contract nr.176/01.04.2002 încheiat cu Euro; contract nr.31/25.09.2002 încheiat cu; contract din 21.02.2003 încheiat cu Studio; contract nr.141/28.02.2003 încheiat cu; contract din 11.09.2003 încheiat cu Studio; contract nr.154/30.09.2003 încheiat cu; Contract nr. 50/10.04.2003 încheiat cu Media ( TV - în temeiul acestui contract a conceput și realizat în calitate de moderator o emisiune cu profil matinal intitulată " românilor cu ". După încetarea contractului a fost contactat de pârâtă pentru realizarea unei emisiuni similare a cărei remunerație face obiectul prezentului litigiu.); contract nr.10A103.06.2004 încheiat cu; Contract nr./01.09.2004 încheiat cu Societatea Română de Televiziune; contract nr.639/15.11.2004 încheiat cu ( 1); Contract din 05.03.04 încheiat cu Studio; contract nr. 170/23.12.2004 încheiat cu Video Production; contract nr.139/04.03.2005 încheiat cu; contract din 25.06.2005 încheiat cu; contract nr.01.29.06.2005 încheiat cu Media Art.; contract nr.28/22.03.2006 încheiat cu Production; contract din 3.06.2006 încheiat cu; contract din 06.12.2006 încheiat cu Media Production; peste 25 de cronici teatrale din perioada 2002 - 2006 în care este comentată sau elogiată prestația artistică a reclamantului.
De asemenea, s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantului, în timp ce pârâta nu a depus la dosar răspunsurile sale la interogatoriul formulat de către reclamant.
Prinsentința civilă nr. 291/20.02.2007pronunțată în fond după casare de către Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a soluționa astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 969.civ. forța obligatorie a convențiilor este limitată de principiul exercitării drepturilor civile în conformitate cu legea. Deoarece părțile au stabilit prin contract obligațiile reciproce, precum și sancțiunile, în caz de neexecutare, instanța este obligată a se conforma acestora, neputând să le modifice.
Potrivit art. 8 din convenția încheiată între părți, pentru dreptul de valorificare a operelor audiovizuale realizate, cedentul va primi de la cesionar o remunerație de 1.500 USD plus taxele legale, plătibili în lei la cursul oficial al BNR din ziua când se efectuează plata.
Este adevărat că pârâta nu a respectat clauzele convenției și anume cele prevăzute de art. 5 lit. d din contract însă, în condițiile în care nu s-a solicitat rezoluțiunea convenției pentru neexecutare și nici executarea întocmai a obligațiilor astfel cum au fost stipulate în ea, este nejustificată solicitarea reclamantului de a pretinde remunerația stabilită pentru o operă nerealizată.
Astfel, potrivit art. 1073.civ. potrivit căruia "creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare", pârâta este ținută să răspundă față de reclamantă, cu plata contravalorii prestațiilor efectuate, în caz contrar, reclamanta având dreptul la despăgubiri.
Tribunalul a concluzionat că sunt aplicabile regulile și principiile mai înainte menționate, având în vedere că pentru o asemenea situație nu s-a prevăzut în contract modul în care părțile răspund.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulatapelîn termen legal, solicitând schimbarea în tot a hotărârii și admiterea pe fond a acțiunii.
În motivarea căii de atac, reclamantul a arătat următoarele:
1. Instanța dă o interpretare greșită art. 8 din Contractul de cesiune de 1 drepturi de autor nr. 79 din 27.04.2004, întrucât, potrivit acestui text, remunerația lunară stabilită prin acordul părților este fixă pe întreaga durată a contractului, nefiind condiționată de numărul de emisiuni realizate.
De asemenea, textul evocat face vorbire despre emisiuni realizate, și nu difuzate. Or, așa cum s-a dovedit și cum s-a acceptat tacit de către pârâtă (prin semnarea facturilor), subscrisa a desfășurat o activitate mult mai vastă decât a emisiunilor difuzate.
În executarea contractului, în afară de emisiunile difuzate, subscrisa a realizat reportaje, au fost strânse materiale, s-a revizuit planificarea emisiunilor, a avut loc o reanalizare a temelor și subiectelor de interes etc. toate în vederea realizării altor emisiuni, care însă nu au mai fost difuzate din culpa exclusivă a pârâtei.
2. Instanța dă o interpretare greșită și art. 1073 din Codul Civil, întrucât pârâta a fost chemată în judecată tocmai pentru a-și îndeplini obligația de plată și nu pentru îndeplinirea altor obligații.
Instanța adaugă cu de la sine putere textului de lege evocat anterior, când afirmă că potrivit acestuia, pârâta avea obligația de plată exclusiv pentru prestațiile efectuate. O asemenea concluzie nu reiese nici din respectivul articol și nici din clauzele contractuale.
3. Chiar dacă s-ar accepta interpretarea dată art. 1073 Cod Civil, atunci instanța trebuia să stabilească întinderea prestațiilor efectuate și să admită cererea proporțional acestora.
Însă acțiunea a fost respinsă pur și simplu, fără a se analiza întinderea prestațiilor, astfel încât există și o contradicție între motivare și soluția adoptată.
4. Cea mai evidentă contradictorialitate între ipoteza reținută de instanță și concluzia pe care aceasta o trage, este regăsită în considerentul potrivit căruia, deși se reține că pârâta este cea care nu a respectat clauzele convenției, mai precis cele prevăzute la art. 5 lit. d) din Contractul de cesiune de drepturi de autor nr. 79 din 27.04.2004, reclamantul este considerat în culpă, pe motiv că nu a solicitat rezoluțiunea convenției pentru neexecutare ori executarea întocmai a obligațiilor.
În primul rând, este ilogic și inechitabil ca instanța să sancționeze reclamantul prin respingerea acțiunii pentru o culpă exclusivă a pârâtei.
În al doilea rând, nici una dintre soluțiile recomandate de instanță nu este realistă. Astfel, față de împrejurarea că pârâta în permanență a dat asigurări că dificultățile de ordin tehnic, organizatoric și logistic vor fi depășite, iar difuzarea emisiunilor va fi reluată, s-a acordat acesteia credibilitate și nu s-a solicitat încetarea contractului. Practic, instanța critică buna-credință a reclamantului și dorința de realizare a obiectului contractului. Mai mult, nu putea interveni rezoluțiunea pentru un contract cu executare succesivă, în condițiile în care prestațiile executate deja de reclamant nu erau de natură a putea fi restituite, și nu mai putea opera o repunere a părților în situația anterioară. În ceea ce privește obligarea pârâtei de a pune la dispoziție mijloacele tehnice și logistice pentru difuzarea emisiunilor, orice demers judiciar în acest sens, ar fi depășit cu ușurință de cel puțin câteva ori, durata contractului în sine.
5. Instanța omite să analizeze împrejurarea că pârâta a acceptat o parte din facturi, confirmând în mod tacit executarea prestațiilor de către reclamant.
Singura factură refuzată la semnare a fost cea din urmă, care însă expediată fiind prin poștă, nu a fost nici restituită și nici contestată de către pârâtă, fiind și aceasta acceptată în mod tacit.
Intimata-pârâtă a formulatîntâmpinare,solicitând respingerea apelului ca nefondat și arătând, în esență, că se solicită plata unor sume de bani pentru emisiuni nerealizate de către reclamant, pârâta plătind cu bună-credință parțial sumele facturate, pentru prestațiile realizate timp de o săptămână, până la suspendarea emisiunii.
Prindecizia nr. 276 /09.11.2007a Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, a fost respins ca neîntemeiat apelul reclamantului, reținându-se că în art. 8 din convenție, se prevede expres că cedentul este îndreptățit la remunerație pentru emisiunile realizate (nu a probat îndeplinirea obligațiilor contractuale) împrejurare nedovedită de reclamant.
Recursul formulat de către reclamant împotriva hotărârii de apel, a fost admis prindecizia nr. 5882/22.05.2009a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr-, fiind casată decizia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași C de apel, ca instanță de recurs, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 5 și art. 312 Cod procedură civilă.
Pentru a soluționa astfel, instanța de casare a reținut un motiv de ordine publică, pus în discuție din oficiu, în sensul greșitei exercitări a căii de atac a apelului, față de valoarea obiectului litigiului (obligarea pârâtei la plata sumei de 117.831.173 lei (ROL), reprezentând remunerația pentru cesiunea unor drepturi de audiovizual către reclamant) și dispozițiile art. 282 (1) 1 Cod procedură civilă. S-a reținut judecarea cauzei în apel cu încălcarea principiul legalității căilor de atac, ceea ce atrage nulitatea hotărârii și necesitatea trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași C de apel, ca instanță de recurs.
În recurs, după casare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, sub nr-, fiind asimilate motivelor recursului, criticile enunțate anterior în apel d e către reclamant. În mod similar, vor fi avute în vedere apărările efectuate de către pârâtă, prin întâmpinarea la apel.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază că se impune respingerea ca nefondat a recursului, pentru următoarele considerente:
Criticile prezentei căi de atac vizează greșita interpretare de către instanța de fond a actului juridic dedus judecății (motivele 1, 4 și 5), respectiv aplicarea greșită a legii (motivele 2 și 3), fiind verificată de către C atât legalitatea hotărârii recurate, prin prisma prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 Cod pr. civilă, cât și temeinicia sentinței, în virtutea dispozițiilor art. art. 3041Cod procedură civilă, care permit examinarea cauzei sub toate aspectele, în cazul hotărârilor ce nu pot fi atacate cu apel.
Verificând conținutul cererii introductive, Curtea constată că obiectul pretenției deduse judecății, este reprezentat de acțiunea în neexecutarea de către pârâtă, a contractului de cesiune de drepturi de autor, încheiat între părți la data de 15.04.2004 (înregistrat sub nr. 79/27.04.2004).
Prin această convenție, reclamantul cedent în calitate de autor de opere audiovizuale, își asuma obligația de a ceda pârâtei cesionare, drepturi patrimoniale legate de conceperea, realizarea, prezentarea și producția unui număr de cinci emisiuni de televiziune pe săptămână în intervalul 15 aprilie - 30 iunie 2004, contra unei remunerații lunare în sumă fixă de 1.500 USD plus taxele legale, plătibili în lei la cursul oficial al BNR din ziua efectuării plății.
Prin cererea pendinte, reclamantul solicită îndeplinirea de către pârâtă a îndatoririi contractuale de achitare integrală a remunerației prevăzute în art. 8 din contract, fiind certă calificarea acestei învestiri, de executare întocmai de către pârâtă a obligațiilor convenției.
Este de esența contractelor sinalagmatice, interdependența și reciprocitatea obligațiilor părților, astfel încât, nefiind solicitată rezilierea contractului pentru neexecutare, reclamantul era ținut a dovedi, conform art. 1169 Cod civil, afirmațiile potrivit cărora a executat propriile îndatoriri contractuale, pentru a le pretinde pe cele ale părții adverse.
Cu toate acestea, însuși reclamantul nu pretinde îndeplinirea integrală a propriilor obligații, conținute în art. 4 al convenției, de a concepe, dar și de a realiza efectiv operele audiovizuale constând în emisiunile televizate zilnic.
Prin urmare, aplicând prevederile art. 969 cod civil și observând că, potrivit convenției părților, nu există prevăzută o situație derogatorie de la regula simultaneității prestațiilor contractuale, respectiv o obligație de plată a prețului cesiunii, stabilită în sarcina pârâtei, în mod independent de obligația reclamantului-cedent de a realiza operele audiovizuale, Curtea va constata că, și în condițiile înlăturării considerentelor instanței de fond, soluția pronunțată în cauză trebuie menținută.
Față de aceste considerente, Curtea constată că hotărârea pronunțată în cauză nu este afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 și 3041Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de către recurentul reclamant PFA împotriva sentinței civile nr.291/20.02.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC MEDIA SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
- -
GREFIER
Red. / Tehnored. / 2 ex.
Secția a IV-a civilă, Jud. fond:
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Ileana Ruxandra Dănăilă
