Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 21.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 930F/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimații - chemați în garanție și
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/09.01.2009, aflată la fila nr. 15 din dosar, intimata - pârâtă, reprezentată de consilier juridic, cu delegație nr. -/14/12.01.2009, aflată la fila nr. 18 din dosar și intimatul - chemat în garanție, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/27.02.2009, aflată la fila nr. 37 din dosar, lipsind intimata - chemată în garanție
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că nu a fost depus contractul încheiat de către apelanta - reclamantă cu intimata - chemată în garanție
Reprezentantul intimatului - chemat în garanție învederează că toată arhiva intimatei - chemate în garanție se află la lichidatorul acesteia și nu a putut obține acest contract.
De asemenea, arată că, în opinia sa, cu siguranță acel contract a fost încheiat.
Precizează că, la termenul de judecată anterior, Curtea a pus în vedere, în principal apelantei - reclamante să depună contractul încheiat cu intimata - chemată în garanție
Reprezentantul apelantei - reclamante învederează că nu a fost încheiat un astfel de contract, fiind vorba doar despre o probă de voce.
Reprezentantul intimatei - pârâte învederează că nu are cunoștință despre împrejurarea învederată de către reprezentantul apelantei - reclamante.
Reprezentantul apelantei - reclamante subliniază că partea pe care o reprezintă a înțeles să invoce o răspundere delictuală, întrucât i-a fost înregistrată vocea și difuzată fără acordul său.
Reprezentantul intimatei - pârâte apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 1551Cod procedură civilă, în raport de dispoziția instanței de la termenul de judecată anterior și având în vedere că apelanta - reclamantă nu dorește să depună la dosar contractul încheiat cu intimata - chemată în garanție
Față de cele învederate, solicită suspendarea judecării cauzei, dată fiind împrejurarea că partea adversă nu a înțeles să își îndeplinească obligațiile stabilite de către instanță.
Reprezentantul apelantei - reclamante subliniază că apelanta - reclamantă nu a invocat niciodată o răspundere contractuală întrucât nu există niciun contract.
Apreciază că partea pe care o reprezintă nu poate fi sancționată pentru că nu depune o probă care nu există.
Concluzionând, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de către intimata - pârâtă, prin reprezentant.
Reprezentantul intimatei - chemată în garanție solicită admiterea cererii de suspendare a judecării cauzei formulată de către intimata - pârâtă, prin reprezentant.
Totodată învederează că dispozițiile Legii nr. 8/1996 impun necesitatea existenței unui acord scris.
Reprezentantul apelantei - reclamante reiterează susținerea potrivit căreia partea pe care o reprezintă nu a invocat o răspundere contractuală.
Curtea, deliberând, respinge cererea de suspendarea a judecării cauzei formulată de către intimata - pârâtă, reținând că obligația procesuală pusă în sarcina ambelor părți nu împiedică, în caz de neîndeplinire, instanța să soluționeze cauza, Curtea având posibilitatea aplicării regulilor instituite de dispozițiile art. 172 - 175 Cod procedură civilă în situația nedepunerii unui înscris solicitat în exercitarea rolului activ.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - reclamante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, apreciind hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică.
Continuând învederează că hotărârea primei instanțe este nelegală întrucât au fost aplicate în mod greșit dispozițiile Legii nr. 8/1996, instanța de fond făcând și o calificare greșită a raportului juridic dedus judecății.
Totodată, face referire al adresa emisă de către din care rezultă că, în opinia sa, că raportul juridic dedus judecății este unul care intră sub incidența dispozițiilor Legii nr. 8/1996.
Mai învederează că faptul reclamat constituie o încălcarea a prevederilor Legii nr. 8/1996, respectiv a dispozițiilor art. 98 lit. d) din acest act normativ, astfel cum s-a menționat în adresa emisă de nr. 3063/30.06.2004.
De asemenea, apreciază că înregistrarea în discuție poartă o amprentă personală, clienta sa aducând un aport creativ personal, nefiind vorba despre o simplă citire a textului.
În raport de cele învederate anterior, arată că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Apreciază că instanța ar fi trebuit să țină seama de împrejurarea că apelanta - reclamantă a fost selectată dintr-un grup mai mare de persoane, alegerea sa nefiind întâmplătoare, ci se datorează calităților timbrului său vocal.
Subliniază că dovada calității procesuale active a părții pe care o reprezintă rezultă din conținutul adresei și din contractul încheiat între intimata - pârâtă și chemata în garanție.
Concluzionând, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțată de prima instanță, iar pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Menționează că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separata.
Reprezentantul intimatei - pârâte formulează concluzii de respingere a apelului promovat de către apelanta - reclamantă.
Învederează că, în opinia sa, acțiunea formulată de către partea adversă este de natură comercială, având în vedere obiectul acesteia, respectiv pretenții izvorâte dintre-un raport juridic comercial.
De asemenea, apreciază că apelanta - reclamantă nu are calitate procesuală activă și precizează că partea pe care o reprezintă înțelege să susțină și să reitereze, în calea de atac a apelului, cererea de chemare în garanție astfel cum a fost aceasta formulată în fondul cauzei.
Precizează că nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - chemate în garanție solicită respingerea apelului declarat de către apelanta - reclamantă, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, învederează că prin motivele de apel, partea adversă nu a încercat să înlăture susținerile instanței de fond, cu privire la actul dedus judecății și apreciază că apelul declarat nu este întemeiat, iar partea adversă nu are calitate procesuală activă.
Reprezentantul apelantei - reclamante subliniază că nu a fost vorba despre o simplă înregistrare, nu s-a apelat la o voce mecanizată, clienta sa dând viață, practic, unui personaj.
La interpelarea Curții, în sensul dacă la acest moment înregistrarea mai este folosită, reprezentantul intimatei - chemate în garanție învederează că vocea apelantei - reclamante nu mai este difuzată, înregistrarea nemaifiind folosită.
Reprezentantul apelantei - reclamante învederează că la două luni după introducerea prezentei acțiuni, înregistrarea nu a mai fost folosită pentru o parte din tronsoane, iar la acest moment, se pare că s-a întrerupt difuzarea.
C dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 930F/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimații - chemați în garanție și
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 930F/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimații - chemați în garanție și
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 930F/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimații - chemați în garanție și la data de 28.05.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 109A
Ședința publică din data de: 28.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 930F/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimații - chemați în garanție și
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 28.05.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului bucurești, Secția a V-a Civilă sub nr- la data de 13.10.2007 reclamanta a chemat în judecată solicitând instanței prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 170.000 Euro, echivalentul în lei la data efectuării plații, pentru încălcarea drepturilor de autor și a drepturilor conexe, ocrotite de Legea nr. 8/1996, modificată și completată, precum și la 1.000 euro daune morale, echivalentul în lei la dată efectuării plății; de asemenea, să se dispună obligarea pârâtei ca pe cheltuiala sa, să publice hotărârea instanței de judecată în mijloacele de comunicare în masă, cât și măsuri de publicitate de amploare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 2000, la solicitarea SA, în calitate de artist interpret, a efectuat înregistrări de voce într-un studio de producție audio, înregistrări realizate cu titlu de probă de voce, în prezența a doi reprezentanți ai și care au durat aproximativ 3-4 ore, timp în care au fost înregistrate anunțuri pentru toate stațiile, în două variante, respectiv una cu anunțul complet pentru fiecare stație în parte și cea de-a doua, cu începutul enunțului, înșiruirea stațiilor și finalul lui; la sfârșitul acestei probe, s-a precizat de către cei doi reprezentanți ai A că reclamanta urmează să fie chemată pentru înregistrare în cazul în care vocea sa va fi cea aleasă pentru efectuarea unor înregistrări destinate difuzării publice.
Ulterior, fără vreun acord din partea reclamantei, pârâta a început să difuzeze în stațiile de metrou cât și în garniturile de trenuri de călători, înregistrările făcute cu titlu de probă, fapt de care a luat cunoștință cu totul întâmplător, în urma numeroaselor atenționări ale cunoscuților săi.
Reclamanta a mai arătat că, deși a făcut demersuri atât către conducerea, cât și către, deși a insistat pentru rezolvarea amiabilă a acestui litigiu, de-a lungul timpului, contactând și dorind să discute cu numeroși directori ce s-au succedat la conducerea A, aceasta nu a întâmpinat decât refuzuri.
Totodată, reclamanta a precizat că până în prezent, pârâta nu a solicitat și nu a obținut acordul reclamantei pentru utilizarea înregistrărilor vocii și difuzarea publică a înregistrărilor în trenurile de călători, încălcând astfel prevederile art. 98 lit. a, b, d, g din Legea nr. 8/ 1996, așa cum a fost modificată și completată de Legea nr. 285/2004, nr.OUG 123/2005 și nr.OUG 190/2005, că în urma insistențelor de a rezolva aceasta problema pe cale amiabilă, conducerea pârâtei a limitat difuzarea înregistrărilor numai pe Magistrala II între stațiile Pipera - B și, în ultimul timp, doar în câteva trenuri de călători.
S-a mai arătat de către aceeași reclamantă, că a informat și conducerea prin numeroase sesizări, atitudinea acestui organism fiind una de susținere în ceea ce privește demersurile sale de-a lungul timpului, încercând să avertizeze prin adresa nr. 3063/30.06.2004 conducerea pârâtei ca se încalcă prevederile art. 98 lit. d din Legea nr. 8/ 1996, fapt cu consecințe juridice în plan civil, dar a făcut referire și la prevederile art. 140 lit. g, ceea ce ar putea antrena răspunderea penală.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 98 alin (1) lit. a, b, d, g și alin (2); art. 139 alin (2) lit. a; art. 138 indice 7 alin (2) lit. b și c; art. 139 alin (14) lit. d; art. 139 indice 6 alin (9) și alin. (10) și art. 140 alin. (1) lit. c și g, alin (2) din Legea nr. 8/ 1996, așa cum a fost modificată și completată Legea nr. 285/2004, nr.OUG 123/2005 și nr.OUG 190/2005.
La data de 6.11.2007, SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate și a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că între reclamantă și nu a existat și nu există vreun raport contractual având ca obiect înregistrarea unor mesaje care să fie folosite în activitatea, că societatea nu a avut și nici nu are niciun contract cu vreun studio de producție, că pentru realizarea mesajelor sonore a încheiat un contract cu, care potrivit art. 103 (2) din Legea 8/1996 are calitatea de producător de înregistrări sonore; această calitatea se verifică în situația unei persoane fizice sau juridice ce are inițiativa și își asuma responsabilitatea organizării și finanțarii realizării primei fixări a sunetelor, fie că aceasta constituie o operă sau nu în sensul prezentei legi, iar în raport de dispozițiile acestui text și de faptul că a solicitat produsul, pârâta consideră că nu ea are calitatea de producător în sensul legii.
În aceste condiții, reclamanta trebuia să se îndrepte cu acțiune împotriva producătorului înregistrării sonore și având în vedere că reclamanta nu face dovada existenței unui contract încheiat cu producătorul și raportat la dispozițiile art. 101 din Legea 8/ 1996, în lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant care a participat la realizarea unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remunerații echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestației sale astfel fixate, iar artistul interpret sau executant are drepturi patrimoniale pentru executarea prestației sale împotriva producătorului, respectiv, iar nu împotriva beneficiarului, cum este pârâta
Pârâta mai susținut că folosește înregistrările vocale în baza unui contract încheiat cu și, având în vedere existența acestui contract, societatea nu are obligația de a solicita și obține acordul reclamantei în calitatea sa de deținător de drepturi conexe dreptului de autor (artist, interpret, executant), întrucât prin contractul încheiat, are acordul producătorului.
S-a mai arătat, referitor la solicitarea reclamantei de obligare a la plata sumei de 170.000 euro, că aceasta nu arată cum a fost calculat prejudiciul și nici în ce mod a fost prejudiciată, iar în privința daunelor morale reclamanta nu arată care ar fi daunele produse și nici de ce natură, fără a ține seama că Legea 8/1999 recunoaște daune morale, doar autorului, sub forma drepturilor morale de autor, nu și artștilor interpreți și executanți, deci pentru drepturi conexe drepturilor de autor.
La aceeași dată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a SC SA solicitând ca, în cazul în care SC SA va cădea în pretenții, SC SA să fie obligată la plata contravalorii sumei de 170.000 euro, la plata contravalorii sumei de 1000 euro, la publicarea hotărârii instanței de judecată în mijloacele de comunicare în masă, cât și alte măsuri de publicitate de amploare, precum și la suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că anunțurile au fost produse de SC SA, așa cum rezultă din actul adițional nr. 2/2000 la contractul nr. 226/1999 și din procesul verbal de predare încheiat la 21.12.2000, ce face parte integrantă din actul adițional.
La rândul său, la 11.01.2008, SC SA a chemat în garanție SC Records, arătând că SC SA a încheiat cu pârâta contractul nr. 226/1999, care a fost completat prin mai multe acte adiționale, prin care s-a obligat să execute mai multe lucrări de instalații, printre care și cele legate de sonorizarea stațiilor de metrou.
Dacă pentru majoritatea lucrărilor care au făcut obiectul contractului, au avut personalul și dotarea necesară executării lor, pentru lucrările de sonorizare au încheiat cu SC Records contractul nr. 36/16.12.2000, prin care, la prețul convenit de 3.000 USD, SC Records s-a obligat să livreze materialul audio sub forma pentru informații sonore privind circulația trenurilor de metrou, obligație care a fost îndeplinită, așa cum rezultă din procesul-verbal de recepție.
După recepționarea lucrării, SC SA a predat pârâtei cele 4 CD-ROM-uri primite de la SC Records, așa încât, solicită ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea reclamantei, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă să fie admisă și cererea de chemare în garanție formulată de SC SA și să fie obligată SC Records să suporte pretențiile reclamantei.
La același termen, SC SA a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanție și la cererea de chemare în judecată, solicitând respingerea ambelor cereri ca neîntemeiate. Totodată, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport de conținutul acțiunii reclamantei, cât și al cererii de chemare în garanție, precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin încheierea din 14.02.2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA și excepția lipsei calității procesuale pasive a SC SA și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active.
Prin sentința civilă nr. 930F/15.05.2008, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a admis excepția calității procesuale active și a respins cererea principală pe calea acestei excepții; de asemenea, s-au respins și cererile de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, a analizat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale, având în vedere că aceasta a fost unită cu fondul.
În soluționarea acesteia, s-a reținut că potrivit art. 95 din Legea nr. 8/1996 ".prin artiști interpreți sau executanți, se înțelege: actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete".
Ca atare, tribunalul a apreciat că din textul legal citat, rezultă că artiști interpreți sau executanți:
- sunt actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane;
- care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate;
- o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete.
Or, reclamanata cauzei a arătat că, în calitate de artist interpret, a înregistrat o serie de anunțuri care ulterior au fost difuzate în trenurile de metrou, fără acordul său.
Reclamanta este actor și avea această calitate și la momentul înregistrării, iar înregistrarea pe care a făcut-o a constat în citirea unor anunțuri, astfel că, prima instanță a apreciat că activitatea respectivă poate fi asimilată prestațiilor prevăzute de articolul menționat, fie sub forma "recită", fie "în orice altă modalitate".
Tribunalul a mai constatat însă că ceea ce a înregistrat reclamanta nu este "un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete", iar ceea ce reclamanta a citit, tribunalul a considerat că nu poate fi calificat drept "operă literară sau artistică", întrucât, potrivit art. 7 din Legea nr. 8/1996:
"Constituie obiect al dreptului de autor, operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt:
a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator;
b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice;
c) compozițiile muzicale cu sau fără text;
d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele;
e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale;
f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;
g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice;
h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general."
Prima instanță a considerat, prin urmare că anunțurile citite de către reclamantă nu pot fi calificate ca fiind o "operă" în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996, neîncadrându-se și neputând fi asimilate niciuneia dintre categoriile enumerate.
Textele citite de reclamantă și înregistrate sunt simple anunțuri utilitare, care nu pot face obiectul dreptului de autor și, implicit, citirea acestora nu poate da naștere unor drepturi conexe dreptului de autor.
Cum calitatea de artist interpret sau executant este condiționată de "interpretarea" sau "executarea" unei opere care să poată face obiectul dreptului de autor, și cum în cauză reclamanta nu a "interpretat o astfel de operă", tribunalul a constatat că reclamanta nu are, în prezenta cauză, calitatea de artist interpret și, ca atare, nu este titulara vreunui drept conex dreptului de autor protejat de Legea nr. 8/1996, așa încât, este lipsită de calitate procesuală activă în cererea dedusă judecății prin care pretinde repararea prejudiciilor materiale și morale ce i-ar fi fost cauzate în calitate de artist interpret al anunțurilor invocate.
În consecință, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, iar cererea a fost respinsă pentru acest motiv; pe cale de consecință, tribunalul a respins și cererile de chemare în garanție formulate în cauză.
În termen legal, împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta reclamantă arată că soluția primei instanțe pronunțate prin încheierea din data de 14.02.2008, prin care s-a dispus asupra probelor, este și ea netemeinică, deoarece prin această încheiere s-a respins proba cu expertiză contabilă pe care a solicitat-o, probă care avea drept scop determinarea unor calcule care conduc la elucidarea litigiului.
În acest sens, în motivarea respingerii acestei probe, instanța a reținut că pretenția reclamantei este o "situație atipică", dar totuși a respins proba cu expertiză ca nefiind utilă cauzei.
Față de probele administrate în cauză, dar și pe baza poziției procesuale a ambelor părți, apelanta consideră că această probă se impunea a fi administrată chiar și în temeiul art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă.
Totodată, se arată că hotărârea primei instanțe este netemeinică, întrucât situația de fapt reținută de tribunal nu a fost una corectă, deoarece probele administrate (înscrisuri, dar și recunoașterea părților), dovedesc pe deplin existența faptei prejudiciabile a pârâtei Or, în acest fel, apelantei i-a fost îngrădit dreptul de a administra probele pe care le considera utile cauzei, iar pe cele administrate, instanța le-a interpretat eronat.
Sentința apelată este nelegală, întrucât tribunalul a aplicat greșit prevederile Legii 8/1996, apreciind nelegal că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea nr. 8/1996.
Temeiul legal invocat de reclamantă, mai arată aceasta, a fost cel care protejează drepturile conexe drepturilor de autor, reglementate potrivit prevederilor art. 94 și 98 din Legea 8/1996.
Cauza dedusă judecății este una specifică materiei drepturilor de proprietate intelectuală.
Apelanta consideră că prima instanță a calificat în mod greșit raportul juridic cu care a fost investită și a apreciat ca fiind exclusiv un raport juridic comercial, motiv pentru care a respins în mod greșit cererea sa pe calea excepției lipsei calității procesuale active.
Față de împrejurarea că exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală este o activitate lucrativă și, în măsura în care cel ce o exercită este un comerciant, s-a creat premisa ca un raport juridic de proprietate intelectuală, să fie un raport comercial.
Comunicarea către public a înregistrării de către pârâta este într-adevăr, un raport comercial însă, acest raport juridic are la bază un raport juridic de proprietate intelectuală.
Totodată, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (), în calitate de organ de specialitate, fiind autoritate unică de reglementare, supraveghere, de arbitraj și constatare tehnico științifică în domeniul aplicării drepturilor de autor, astfel cum rezultă din prevederile art. 137 din Legea nr. 8/1996, apreciază că fapta pârâtei reprezintă o încălcare a drepturilor protejate prin Legea nr. 8/1996.
Astfel, din corespondența purtată, potrivit adresei nr. 3063/30.06.2004 emisă de către pârâtei, înscris aflat la dosarul primei instanțe, arată următoarele:
"Vă transmitem alăturat copia plângerii depusă la de către d-na, referitoare la utilizarea fără consimțământul prevăzut de lege, a înregistrărilor sonore conținând vocea domniei sale.
Având în vedere că faptul reclamat constituie o încălcare a prevederilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, respectiv a art. 98 lit. d) coroborat cu art. 140 lit. g), vă rugăm să ne transmiteți în scris toate justificările dvs. pentru a clarifica aspectele de fapt și de drept care au condus la această situație."
Prin urmare, nu numai apelanta este cea care a calificat raportul juridic dedus judecății ca fiind unul reglementat de Legea nr. 8/1996, ci și organul de specialitate al statului cu atribuții în domeniu, situație în care rezultă că prima instanță a respins în mod greșit acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În aplicarea normelor incidente, apelanta apreciază că instanța ar fi trebuit să rețină următoarele aspecte:
- că a fost selectată dint-un grup mai mare de persoane, cu anumite calități ale timbrului vocal. vocal este, dincolo de o simplă particularitate, principalul element de identificare și manifestare a propriului caracter al artistului, caracter care îmbinat cu prezența sa fizică, îl identifică pe acesta ca actor.
- în calitate de actor, datorită și acestei "particularități", apelanta reușește să dea viață fiecărui personaj pe care îl interpretează.
Or, tocmai datorită calităților sale a fost chemată să susțină aceste probe cerându-i-se să fie prezentă ca om cu voce și nu ca exprimare a unui mecanism.
Pe cale de consecință, în calitate de om liber și cu o pregătire culturală corespunzătoare, dată fiind implicarea sa emoțională în fiecare exprimare solicitată, a dat glas unui personaj așa zis mecanic, pentru ca acesta să dăinuiască în timp și să fie perceput auditiv de orice călător, tocmai pentru ca aceste reluări ulterioare să aibă suficiență.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de intimta pârâtă la dosar, dar și de chematele în garanție, acestea, fără știrea și acordul reclamantei, au convenit asupra fixării, reproducerii și difuzării, interpretării mele, aceste operațiuni reprezentând drepturi patrimoniale protejate prin lege, respectiv, prin art. 98 Lg. 8/1996.
Atât intimata SC SA cât și intimata chemată în garanție SC SA au formulat întâmpinări la motivele de apel, solicitând menținerea soluției primei instanțe care a fost pronunțată cu corecta aplicare și interpretare a normelor legale și pe baza interpretării juste a materialului probator administrat în cauză.
La termenul de judecată din 26.03.2009, Curtea, a încuviințat probe în cauză, cenzurate în limitele devoluțiunii apelului declarat și a pus în vedere apelantei din oficiu, în aplicarea dispozițiilor art. 172 alin. 1 Cod procedură civilă, să depună la dosarul cauzei contractul încheiat cu intimata chemată în garanție SC SRL cu ocazia participării la castingul de voci organizat de aceasta în anul 2000; acest contract nu a fost depus la dosar, apelanta susținând că nu s-au stabilit în scris asemenea raporturi contractuale cu niciuna dintre intimatele cauzei.
Apelul formulat este fondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de apel și analizând soluția în baza acestora în limitele devoluțiunii pe care le fixează, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că în mod nelegal instanța nu a intrat în cercetarea fondului, pronunțând o soluție pe calea excepției lipsei calității procesuale active.
Cererea dedusă judecății a avut ca temei juridic dispozițiile art. 98 alin. 1 lit a, b, d și g rap. la art. 139 alin. 1 din Legea 8/1996 modificată și republicată, apelanta reclamantă susținând încălcarea de către intimata pârâtă SC SA a drepturilor sale patrimoniale de artist interpret, aceasta legitimându-se ca actriță a din PN( filele 154-155 dosar fond).
S-a afirmat de către apelanta reclamantă că faptul juridic prejudiciabil este reprezentat de difuzarea în stațiile și trenurile de metrou a înregistrărilor sonore cu vocea sa, înregistrări realizate cu ocazia unei probe de voce ce a avut loc la SC Records SRL în anul 2000, în prezența și a doi reprezentanți ai intimatei pârâte, urmând ca, dacă apelanta reclamantă ar fi fost selecționată să fie contactată și să își dea acordul pentru realizarea înregistrărilor definitive pentru anunțurile stațiilor de metrou.
Această pretinsă încălcare a fost una continuă, dată fiind împrejurarea că apelanta afirmă că în anul 2000 realizat proba de voce, iar din înscrisurile cauzei, reiese că demersurile sale pentru rezolvarea situației în mod amiabil au fost constante, adresându-se cu repetate cereri la conducerea SC SA în anul 2005 (fila 4 fond) sau la la 27.10.2004 (fila 13 fond), după cum s-a susținut că la momentul introducerii acțiunii această difuzare nu încetase, chiar dacă ea avea loc la scară mai mică - doar pe anumite stații ale liniilor de metrou sau doar pentru anumite trenuri, împrejurare necontestată de intimată.
Deși atât instanța de fond cât și Curtea au pus în vedere apelantei să depună la dosar o copie a contractului încheiat cu SC Records SRL, societate în studiourile căreia a afirmat că a dat proba de voce, susținerea existenței unui asemenea contract fiind făcută de intimata chemata în garanție SC SA în întâmpinarea depusă la prima instanță (fila 53 fond), apelanta reclamantă a susținut că asemenea înscris doveditor nu a fost perfectat; nici intimata chemată în garanție SC SA nu a produs în cauză această probă, deși la termenul din 26.03.2009, s-a obligat în fața Curții să facă demersuri pentru identificarea lui în cadrul arhivei SC Records SRL, între timp lichidată, aceste demersuri au rămas fără niciun rezultat.
Intimata pârâtă SC SA a susținut în mod constant pe parcursul soluționării pricinii, că nu a avut niciun raport contractual cu apelanta reclamantă și că nici nu avea obligația de a obține acordul acesteia pentru înregistrarea anunțurilor care constituie sonorizarea călătoriilor cu metroul, deoarece pentru realizarea lor, a încheiat cu SC SA contractulul nr. 226/1999, căreia îi revine în cauză calitatea de producător, motiv pentru care a formulat împotriva acesteia cerere de chemare în garanție, în temeiul art. 60-63 Cod procedură civilă.
La fila 83 dosar fond, se regăsește copia acestui contract care a avut ca obiect "execuția lucrărilor pentru investiția RACORD 2 GARA DE NORD 2- 1 MAI- ÎN STAȚII, în conformitate cu prevederile proiectelor de execuție (elaborate de către SC SA), a detaliilor și devizelor de execuție aprobate (anexa 1 la prezentul contract), precum și ale standardelor și prescripțiilor tehnice în vigoare.".
Fiind necesară executarea unor lucrări suplimentare decât cele inițial convenite prin contractul menționat, între aceleași părți, s-a încheiat actul adițional nr. 2/2000, însoțit de procesul verbal de predare din 21.12.2000 (ce face parte integrantă din actul adițional), din care reiese că s-a convenit cu privire la valoarea acestor investiții suplimentare, iar prin procesul verbal de predare, că SC SA a predat către beneficiarul SC SA ( SA, la vremea respectivă) "2 bucăți CD- a " anunțuri stații" de sonorizare, conform contract 226/1999." (filele 63, 64 dosar primă instanță).
În executarea acestui obiectiv cu privire la sonorizarea stațiilor, SC SA a încheiat la rândul său contractul nr. 36/6.12.2000, din care rezultă că prestatorul SC Records SRL, se obliga să livreze beneficiarului SC SA "material audio sub formă, pentru infirmații sonore în circulația trenurilor de metrou" (fila 47 fond).
Din acest ultim contract, reiese că a fost conceput să fie executat în 2 etape (art. 4): 1. casting voci și 2. procesare timbru vocal și mastering final, termenul de livrare fiind convenit de părți la 15.12.2000 (art.3).
Rezultă așadar, că acest casting la care apelanta reclamantă a participat s-a derulat în oricare dintre zilele intervalului 6.12.2000-15.12.2000, ceea ce sprijină afirmațiile sale.
Curtea apreciază că prima instanță, pe baza situației de fapt ce trebuia reținută în cauză, trebuia să realizeze calificarea cererii deduse judecății și acaesta, cu atât mai mult cu cât, de vreme ce s-a unit excepția lipsei calității procesuale active cu fondul, potrivit mențiunilor din încheierea de ședință din 14.02.2008, iar soluția este pronunțată pe calea excepției lipsei calității procesuale active, este de presupus că tribunalul a considerat cercetarea judecătorească epuizată, astfel încât, dispunea de lămurirea tuturor circumstanțelor cauzei pentru realizarea demersului de calificare.
Ceea ce afirmă apelanta reclamantă cu titlu de faptă ilicită ce i-a adus prejudicii datorită încălcării drepturilor sale patrimoniale în calitate de titular de drepturi conexe dreptului de autor, reprezintă o înregistrare sonoră în sensul art. 103 alin. 1 din Legea 8/1996, modificată și republicată, înregistrare ce conține interpretarea sa cu privire la semnalistica pentru stațiile de metrou; s-a mai pretins că interpretarea a fost folosită ilicit, fără acordul său și utilizându-se fixarea probei de voce date la SC Records SRL la sfârșitul anului 2000.
În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant care participă la realizarea unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remunerații echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestației sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere și împrumut, conform art. 101 alin. 1 din lege.
Pe de altă parte, producătorul unei înegistrări sonore este, conform art 103 alin. 2 din aceași lege, persoana fizică sau juridică, ce are inițiativă și își asumă responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei fixări a sunetelor,fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.
Dată fiind succesiunea raporturilor contractuale dovedite în cauză, anume, între intimata pârâtă SC SA și chemata în garanție, SC SA (contractul nr. 226/1999, actul adițional nr. 2/21.12.2000 și procesul verbal de predare din aceeași dată), precum și dintre SC SA și SC Records SRL (contract nr. 336/6.12.2000), Curtea apreciază că în speță, calitatea de producător al înregistrării sonore incriminate ca generatoare de prejudicii, revine intimatei pârâte SC SA, deoarece, aceasta a avut inițiativa și și-a asumat responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei fixări a sunetelor.
Astfel, SC SA, a procedat, în vederea realizării scopului investițiilor asumate, respectiv, RACORD 2 GARA DE NORD 2- 1 MAI- ÎN STAȚII, la încheierea contractului cu SC SA căreia i-a încredințat realizarea înregistrărilor sonore, aceasta la rândul său, subcontractând cu SC Records SRL.
Perfectarea contractului spre un atare scop cu SC SA, reprezintă în mod cert o măsură de organizare în legătură cu realizarea semnalisticii în stațiile de metrou, la inițiativa sa, cu titlu de obiectiv de investiții; pe de altă parte, SC SA este cea care și-a asumat și responsabilitatea finanțării acestei fixări a sunetelor ce aveau să constituie anunțurile stațiilor în trenurile de metrou, semnificativ în acest sens fiind actul adițional nr. 2/21.12.2000, a cărui necesitate s-a ivit pentru finanțarea unor investiții suplimentare; un argument în plus, în același sens, este și cel al semnării actului adițional și a procesului verbal de predare a celor 2 CD--uri conținând "Lista anunțuri stații"de către SC SA, prin reprezentantul său din cadrul Direcției de Investiții.
Așa fiind, reiese că producătorul identificat în persoana intimatei pârâte SC SA, era cel căruia îi revenea și responsabilitatea obținerii autorizării titularilor de drepturi patrimoniale conexe dreptului de autor, cum este apelanta a cărei interpretare avea să fie obiect al înregistrării sonore, ca primă fixare a acestor sunete care aveau să constituie "Lista anunțuri stații", chiar dacă acestea nu constituie o operă în sensul Legii 8/1996, astfel cum prevede art. 103 alin. 2 partea finală.
Drept urmare, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, raportându-se la prevederile art. 7, cocluzionând că cele "recitate" de reclamantă reprezintă citirea unor simple anunțuri utilitare, anunțuri care nu pot avea valoarea de "operă" pentru a fi protejate de dispozițiile legii în materie și a intra în domeniul său de aplicare, în partea referitoare la drepturile conexe; nu s-a observat incidența în cauză a textului anterior menționat (art. 103), omisiune datorată nestabilirii în cauză a premiselor de analiză, ceea ce presupunea un demers de calificare, așa cum deja s-a arătat.
Motivele de apel referitoare greșita respingere a probei cu expertiză nu vor putea fi analizate, întrucât proba avea ca tematică determinarea întinderii prejudiciului încercat de apelanta reclamantă ca urmare încălcării reclamate și aceasta presupune evaluarea pertinenței probei în vederea judecării fondului, ceea ce va cădea în sarcina instanței de rejudecare.
Întrucât soluția apelată poartă asupra excepției lipsei calității procesuale active, astfel că reclamantei i-a fost infirmată vocația la obținerea unei reparații, devoluțiunea în apel pentru chestiunea de fond a prejudiciului și întinderii lui (temeiul delictual al cererii fiind incontestabil), neoperând la acest moment procesual.
Și argumentele aceleiași apelante privind pretinsa calificare a cererii de chemare în judecată drept un litigiu comercial, vor fi înlăturate ca nefondate, întrucât sunt susțineri străine de natura pricinii și de cele reținute prin sentința apelată.
Având în vedere cele anterior redate, Curtea apreciază că în mod nelegal și netemeinic tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active, astfel că în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civlă se va admite apelul reclamantei și se va desființa sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
de drept dezlegate de instanța de apel cu privire la confirmarea calității procesuale active a reclamantei, la stabilirea calității SC SA de producător al înregistrării sonore din cauză ca și cu privire la necesitatea obținerii acordului reclamantei pentru utilizarea conținutului înregistrării (fapta ilicită, prin urmare) din punct de vedere al încălcărilor afirmate (art. 98 alin. 1 lit. a, b, d și g din Legea 8/1996) se impun instanței de rejudecare drept împrejurări lămurite și care nu mai pot fi reluate spre dezbatere; instanța de rejudecare va verifica și va realiza încadrarea încălcării pe temeiul art. 98 în una sau mai multe dintre ipotezele enumerate de reclamantă și îi va pune în vedere acesteia indicarea exactă a criteriilor pe care le-a avut în vedere pentru dimensionarea prejudiciului, din perspectiva art. 139 alin. 2 din Legea 8/1996, republicată, funcție de care va fi coordonată administrarea probelor pentru dezlegarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta - reclamantă domiciliată în Municipiul P N,-, -. A,. 4,. 13, Jud N și cu domiciliul ales la. Av. din B,-, -,. A,. P,. 3, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 930F/15.05.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă cu sediul în B,-, sector 1 și intimații - chemați în garanție cu sediul în B,- bis, sector 5 și L, cu sediul în B,-, Bl. 37A,. A,. 4,. 13, sector 2, prin lichidator judiciar, cu sediul în com. Jilava,-, jud.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la prima instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. CN
8 ex./24.07.2009
Jud. Fond Secția a V-a Civilă
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Georgeta Stegaru
