Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 2 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă Fundația împotriva sentinței civile nr. 1008/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Uniunea și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta - pârâtă Fundația, prin administrator și prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/02.02.2009 și intimata - reclamantă Uniunea și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/10.11.2008, aflată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelanta - pârâtă a depus la data de 29.05.2009 note scrise și un set de înscrisuri, într-un exemplar.
Reprezentantul apelantei - pârâte Fundația arată că a comunicat un exemplar al înscrisurilor depuse la dosarul cauzei pentru acest termen de judecată.
Reprezentantul intimatei - reclamante Uniunea și din România - Asociația pentru Drepturi de autor nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor care i-au fost comunicate în ședința publică de astăzi.
Reprezentantul apelantei - pârâte Fundația depune contractul încheiat între Fundația și Altar și contractul de finanțare nr. 38/26.02.2007, care nu se regăsesc în setul de înscrisuri depus la dosarul cauzei pentru termenul de judecată de astăzi, dar au fost comunicate intimatei - reclamante.
Reprezentantul intimatei - reclamante Uniunea și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor depune practică judiciară, respectiv decizia civilă nr. 271A/2.11.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr- și decizia civilă nr. 19A/29.01.2009 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI, Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală în dosarul nr-.
Părțile prezente, prin reprezentanți învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâte Fundația solicită admiterea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1008/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii introductive ca neîntemeiată. Continuând, arată că titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile recunoscute prin lege în mod individual, sau pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă. Totodată, susține că banii proveniți din fonduri nerambursabile nu se iau în calcul la stabilirea indemnizației. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - reclamante Uniunea și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor solicită respingerea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 1008/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, ca nefondat. Continuând, arată că partea pe care o reprezintă nu obține profit, ci reține doar sumele necesare acoperirii cheltuielilor de funcționare. De asemenea, arată că nu poate soluționa litigii, nu are competențe pentru a interpreta legea, neputându-se substitui instanței de judecată. totodată, invocă dispozițiile art.1311alin.2 și alin.4 din Legea nr. 8/1996. Cu cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în replică, reprezentantul apelantei - pârâte Fundația susține că - încalcă dispozițiile art.1 din Protocolul 1 CEDO, iar interpretarea legii se poate face în contextul constituțional și european.
CURTEA,
Pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art.146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 09.06.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 9 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
CURTEA,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel, la data de 11.06.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IX-A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 122A
Ședința publică de la 11 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta-pârâtă Fundația împotriva sentinței civile nr.1008/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Uniunea și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.06.2009 și apoi la data de 11.06.2009 când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.08.2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-, reclamanta Uniunea și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Fundația, să fie obligată pârâta la plata remunerației datorate, reprezentând drepturi patrimoniale ale titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică în cadrul spectacolului " festival" 2007", desfășurat în perioada 15-17.06.2007 în Orașul S, în cuantum de 8,5%, plus TVA, din veniturile obținute din vânzarea de bilete, programe materiale promoționale, consumații etc. conform prevederilor Metodologiei publicate prin Decizia nr.857/2006 în Of. și prevederilor Autorizației neexclusive a utilizării operelor în scop lucrativ nr. -/15.06.2007; să fie obligată pârâta la plata penalităților, reprezentând 0,2%/zi de întârziere, aferente fiecărei remunerații neachitate la termen, începând cu data de 20 iunie 2007 și până la plata efectivă, conform art. 13, titlul II din metodologia menționată; să fie obligată pârâta la plata penalităților în sumă de 50 000 RON, conform art. 12 din Autorizația neexclusivă nr. -/15.06.2007; să fie obligată pârâta să comunice reclamantei, conform art. 15, Titlul II al Metodologiei publicate în Of. nr. 857/19.10.2006, prin Decizia nr. 365/2006, și respectiv art. 10 din Autorizația neexclusivă a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ nr. -/15.06.2007 un raport, semnat și ștampilat de reprezentanții legali, cuprinzând denumirea și data festivalului, adresa locației, denumirea, autorii și durata operelor muzicale utilizate și baza de calcul a remunerației; să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale, legal timbrate, reclamanta arată că a fost desemnată prin Decizia nr. 365/2006 ca unic colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi patrimoniale de autor de opere muzicale pentru utilizarea prin comunicare publică a operelor muzicale, iar potrivit art. 1231, alin. 1, lit. e) din Legea nr. 8/1986, modificată, în cazul comunicării publice a operelor muzicale gestiunea colectivă este obligatorie.
Pârâta a organizat în perioada 15-17 iunie 2007 festivalul, spectacol ce s-a desfășurat în M din S, fiind comunicate public în cadrul spectacolului opere muzicale, fără respectarea prevederilor autorizației licență neexclusivă încheiată cu - nr. -/15.06.2007 și fără plata remunerației reprezentând drepturi de autor de opere muzicale, prevăzută în autorizație, astfel că pârâta datorează și penalitățile de întârziere de 0,2%/zi de întârziere aferente remunerațiilor, calculate începând cu data de 20 iunie 2007, conform art. 13 din Titlul II al Metodologiei publicate în baza deciziei nr.365/2006, respectiv după 3 zile de la data desfășurării festivalului.
Reclamanta a solicitat efectuarea expertizei contabile, în vederea determinării bazei de calcul (veniturile obținute de pârâtă din vânzare a de bilete, publicitate, materiale promoționale etc.) și pentru stabilirea remunerației de 8,5% și a penalităților.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile art. 13 și următoarele, art. 1231, lit. e), art. 130, lit. b), e) și h), art. 1387și art. 139 din Legea nr. 8/1996, modificată, Decizia nr. 365/2006, art. 969 și următoarele civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea în totalitate a cererii reclamantei ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată, arătând că a organizat în perioada 15-17 iunie 2007 festivalul, la S, conformându-se prevederilor Legii nr. 8/1996, modificată, întrucât a încheiat contract cu reclamanta, prin reprezentant, respectiv autorizația neexclusivă din 15.06.2007, acesta fiind încheiat cu respectarea prevederilor legale, iar contractul prezentat de reclamantă are schimbate filele 1 și 3.
Mai arată pârâta că s-a conformat întocmai și la timp contractului menționat, plătind în data de 18.08.2007 suma trecută chiar în contract de reprezentantul, respectiv 9.678,28 lei, solicitată chiar de acesta și consemnată în filele 1 și 3, așa încât nu se justifică penalitățile solicitate de reclamantă, și nici suma de 50 000 lei prevăzută la art. 12 din autorizație, care este total neîntemeiată, întrucât clauza respectivă a fost anulată de reprezentantul -, pe considerentul că nu este obligatorie într-un contract de cesiune, fiind chiar inadmisibilă într-un contract, conform Legii 313/1879 și nu s-a prezentat în instanță.
Prin sentința civilă nr.1008/11.06.2008, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a dmis în parte acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Fundația, a ispus obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 125.014,07 lei, cu titlu de renumerații de 8,5% pentru drepturile de autor cuvenite pentru utilizarea operelor muzicale în cadrul spectacolelor organizate de pârâtă în perioada 15-17.06.2007 la S, precum și la plata către reclamantă a sumei de 88.093,20 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate până la 04.06.2008, a respins ca neîntemeiat al treilea capăt de cerere, a obligat pârâta să comunice reclamantei informațiile solicitate conform ultimului capăt de cerere și a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.919,30 lei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că utilizarea operelor muzicale și audiovizuale sub forma comunicării publice, direct sau indirect, prin orice mijloace, inclusiv în cadrul spectacolelor cu public, dă naștere la drepturi exclusive ale autorilor de opere, conform art. 13, lit. f) din Legea nr. 8/1996, modificată.
cuvenite pentru exploatarea operelor muzicale prin comunicare publică în această formă se colectează de către reclamanta din cauză, numită de ca organism de gestiune colectivă unic colector, conform Deciziei nr. 365/2006, iar pârâta face parte din categoria utilizatorilor obligați la plata remunerației de 8,5%, stabilită prin Metodologia privind stabilirea remunerațiilor cuvenite autorilor de muzică pentru comunicarea operelor (OF. nr. 857/2006), întrucât a comunicat în cadrul spectacolului organizat la S în perioada 15-17 iunie 2007, opere muzicale aflate în repertoriul, cu care a încheiat autorizația neexclusivă licență pentru opere muzicale din 15.06.2007, achitând în temeiul acesteia suma de 9678,28 lei la data de 20.08.2007, considerată insuficientă de reclamantă și nereprezentând remunerațiile integrale datorate autorilor de opere muzicale, în cuantum de 8,5% din veniturile realizate de pârâtă din spectacolul și nici penalitățile de întârziere raportat la remunerațiile datorate.
Astfel, în raport de cele menționate, tribunalul și-a însușit concluziile din suplimentul la raportul de expertiză efectuat în cauză, reținând că suma totală datorată de pârâtă în perioada 23.06.2007 - 04.06.2008, avută în vedere de expertiză, este de 134.692,35 lei, pârâta achitând din acest total suma de 9.678,28 lei, astfel că prin admiterea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata remunerației de 8,5%, reprezentând drepturi de autor pentru comunicarea operelor muzicale în spectacolul organizat de pârâtă, pârâta Fundația a fost obligată să plătească reclamantei diferența obținută, respectiv suma de 125.014,07 lei, cu titlu de remunerații, în temeiul dispozițiilor menționate din Legea nr. 8/1996, modificată prin Legea nr. 285/2004.
Tribunalul a obligat de asemenea pârâta la plata sumei de 88.093,20 lei, cu titlu de penalități de întârziere, calculate conform expertizei până la 04.06.2008, și a considerat neîntemeiat capătul de cerere prin care se solicită obligarea pârâtei la plata penalităților în sumă de 50.000 lei, potrivit pct.12 din autorizația neexclusivă a utilizării muzicii în scop lucrativ, din 15.06.2007, semnată de părți, având în vedere că această clauză a fost înlăturată din contract, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 8 din dosar.
Constatând întemeiat capătul patru al cererii de chemare în judecată, în temeiul dispozițiilor de la art.V din licența neexclusivă semnată de pârâtă și conform prevederilor Metodologiei publicate prin decizia nr. 365/2006, tribunalul a obligat pârâta să comunice reclamantei informațiile solicitate de, privind operele muzicale comunicate în cadrul spectacolului, iar în temeiul dispozițiilor art. 274.pr.civ. a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 2.919,30 lei, reprezentând taxa de timbru judiciar și timbrul judiciar (39,30 lei), onorariul de expert (500 lei) și onorariu de avocat (2380 lei), conform înscrisurilor în dovedire depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declaratapelpârâta Fundația, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii introductive ca neîntemeiate
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 12.08.2008 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta pârâtă a arătat că soluția instanței de fond este neîntemeiată sub aspectul obligării sale la plata către - a unui procent de 8.5% + penalizări, din fondurile nerambursabile acordate de Consiliul Local S, pentru susținerea ului.
Această măsură este nelegalăm prin încălcarea clară a metodologiei prin care se stabilesc categoriile ce sunt incluse ca bază de calcul a remunerațiilor procentuale, conform Deciziei nr. 365/2006 a, Titlul II, punctul 6. "Baza de calcul a remunerațiilor procentuale o reprezintă, după caz: a) veniturile obținute din vânzarea de bilete, publicitate, programe, materiale promoționale, consumații etc.;"
Metodologia face o specificație foarte clară față de veniturile ce pot intra în baza de calcul a remunerației, toate elementele enumerate în metodologie evidențiind caracterul de venit comercial. Stipularea foarte clară prin determinarea specificității veniturilor "din vânzarea" produselor sau serviciilor respective nu lasă loc nici unei alte interpretări.
Cum o finanțare nerambursabilă, din fondurile pentru activități cultural-sportive a unui Consiliu Local, nu poate face în nici un caz obiectul unei vânzări sau obiectul unui act comercial, susține nelegalitatea includerii acelei sume în Titlul II, punctul 6, ) din Decizia Nr. 365/2006 a.
Mai mult decât atât, între părți s-a încheiat la data de 15.06.2007, un contract, ce are denumirea generică conform Legii nr.8/1996, de "autorizație neexclusivă", înregistrat sub nr. -. Contractul amintit a fost semnat din partea fundației de către reprezentantul legal, doamna, iar pentru - de către d-nul, reprezentantul legal, ce își desfășura activitatea în cadrul inspectoratului
Contractul invocat este un formular tipizat, ce poarta serie și număr de înregistrare, și mai mult decât atât, poartă ștampila ADA. De altfel, în nici un moment, reclamanta nu a solicitat anularea, nu a invocat nulitatea, nu a contestat calitatea reprezentantului legal pentru zonă, însă în mod surprinzător solicită, ca deși există o înțelegere perfect valabilă între părți, contractuală, instanța să se pronunțe pe alte sume decât cele stabilite prin acordul de voință al părților.
Astfel, în contractul încheiat de părți, s-a stabilit plata unui procent ce a fost stabil pe baza Anexei 1, care cuprinde încasările Fundației din vânzarea de bilete, respectiv suma de 9678,28 RON, suma achitată integral conform OP nr.149/18.08.2008, depus la dosarul cauzei.
Deși nu a formulat în cadrul dosarului, o modificare a cererii introductive, și nici nu a invocat vreo cauză de nulitate a contractului invocat, din conduita reclamantei pe parcursul desfășurării procesului, precum și din probatoriul solicitat, s-a întrevăzut adevărata solicitare, și anume, obligarea noastră la plata către dumnealor a procentului de 8,5% din încasările totale, și nu din suma stabilită și trecută de chiar reprezentantul legal al, d-nul inspector, suma rezultată în urma negocierilor dintre cei doi reprezentanți, după o inventariere prealabilă a încasărilor și concretizându-se într-un cuantum de 9.678,28 lei.
Fără să existe un temei legal, peste voința părților materializată în cadrul contractului, reclamanta solicită instanței de judecată să fie obligată pârâta la plata unui procent de 8,5% din fondurile nerambursabile acordate de Consiliul Local S, pentru susținerea ului.
Apelanta consideră admiterea acestui capăt de cerere profund eronată față de următoarele aspecte: - între părți există un contract valabil încheiat, a cărui anulare nu s-a solicitat în nici un moment, prin urmare un contract în vigoare, contract ce are prețul determinat prin acordul de voință al părților, în urma inventarierii încasărilor; - în cadrul dosarului a fost administrată într-adevăr proba cu expertiza contabilă, suplimentul la expertiză efectuat în cauză având drept obiectiv "încasările totale ale fundației", însă onsideră că față de cele învederate mai sus, și anume valabilitatea contractului, cel care reprezintă legea părților, o expertiză contabilă nu s-ar fi impus în cauză, fiind lipsită de relevanță și nu ar fi trebuit luată în calcul de către instanța la pronunțarea hotărârii.
Apelanta pârâtă a mai criticat sentința tribunalului și pe motivul că însuși titularii de drepturi patrimoniale de autor au interpretat piesele prezentate în cadrul ului 2007.
În condițiile în care însuși autorul a susținut spectacolul, acesta și-a valorificat drepturile patrimoniale de autor al operelor muzicale incluse în spectacol în mod direct, primind de la organizator suma cuvenită cu acest titlu, fiind neîntemeiată cererea - de a obliga Fundația la plata contravalorii acelorași drepturi.
Pentru cele 10 piese ale căror autori sunt alții decât interpreții, din totalul celor 126 interpretate în cadrul ului 2007, Fundația a semnat un contract de licență neexclusivă cu reprezentantul legal în teritoriu -, respectând contractul și achitând contravaloarea stipulată de acesta pentru protejarea și valorificarea drepturile patrimoniale de autor pentru compozitorii ce nu au si-au exercitat direct acest drept.
S-a reținut rin cele menționate de către - că gestionează drepturile de autor în baza unui mandat convențional sau, în anumite cazuri, prezumat de lege. Or, exercitarea directă de către autor a drepturilor patrimoniale exclude exercitarea acelorași drepturi prin mandatar, acesta urmând să-și exercite în continuare drepturile respective doar pentru acele situații în care drepturile un sunt exercitate direct de autor.
Deoarece proprietarii de drepturi de autor, care sunt în același timp și interpreți, au informat în prealabil Fundația că vor interpreta câteva piese ai căror autori nu își exercită direct drepturile patrimoniale de autor, nefiind remunerați pentru acestea, Fundația a încheiat cu reprezentantul legal în teritoriu - licența neexclusivă de comunicare publică și a achitat către aceasta contravaloarea ce se datora pentru aceste piese, în urma procentajului socotit de chiar reprezentantul legal - în teritoriu.
Legalitatea și temeinicia unei cereri prin care - solicită încasarea remunerației și pentru proprietarii de drepturi de autor care au și-au exercitat în mod direct dreptul patrimonial de comunicare publică pune în discuție problema de drept a obligativității obținerii și achitării de către Fundația a cuantumului din autorizația licență neexlusivă, prevăzută de dispozițiile art.130 alin.1 lit.1, potrivit cărora " de gestiune colectiva au următoarele obligații: ) să acorde autorizații neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remunerații, prin licență neexclusivă, în formă scrisă"
Corespunzător acestor dispoziții, Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, publicată în baza deciziei nr.365/2006, stipulează în Titlul II, pct. 3, că: "3. au obligația să obțină din partea organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puțin 5 zile înaintea oricărei utilizări prin comunicare publică a operelor muzicale (spectacol, concert etc.), autorizația prin licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și să plătească remunerațiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în prezentul titlu."
de la care pornește -, în legătura cu dreptul său de a colecta direct și integral contravaloarea unui procent de 8.5%, chiar și pentru autorii de drepturi care sunt una și aceleași persoane cu interpreții, și care au fost remunerați direct de către Fundația, este aceea potrivit căreia are calitate de organism ce exercită gestiunea colectivă obligatorie a drepturilor ținând de comunicarea publică a operelor muzicale, în temeiul art. 1231alin.1 litera e din Legea nr. 8/1996, modificată.
Această premisă este greșită din punctul de vedere a apelantei Fundația, în măsura în care pe baza ei se tinde la limitarea drepturilor autorilor de a-și exercita ei înșiși, individual, drepturile recunoscute prin lege pentru calitatea de autor.Acest drept este stipulat în mod clar prin dispozițiile legii, în conținutul mai multor articole, de o manieră care să nu permită o altă interpretare:
Astfel, art.123 prevede la alin.1 ca: "Titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau, pe baza de mandat, prin organismele de gestiune colectiva, în condițiile prezentei legi."
Exercitarea drepturilor prin intermediul organismelor de gestiune colectivă este concepută, potrivit unei interpretări teleologice a dispozițiilor legale, ca o alternativă, în ce privește persoana autorului, la dreptul de a-și exercita singur drepturile recunoscute pentru această calitate.
Exercitarea de către autor exclude, în aceste condiții, orice altă intervenție sau ingerință a organismelor de gestiune colectivă. astfel cum rezulta și din dispozițiile art. 123(4) din Legea nr.8/1996, modificată, conform cărora: "n negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege, existența organismelor de gestiune colectivă nu îi împiedică pe titularii de drepturi de autor și al drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice, pentru a fi reprezentați."
În același sens, dispozițiile art. 134 alin.1 stipulează: "Exercitarea gestiunii colective încredințate prin contractul de mandat nu poate restrânge în nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor." Or, numai premisa exercitării drepturilor doar prin intermediul organismului de gestiune colectivă, justifică achitarea în totalitate a remunerației prevăzute prin prezenta metodologie.
Exercitarea însă de către însuși titularii de drepturi patrimoniale de autor exclude obligația organizatorilor de a obține și achita licența de utilizare a operelor de creație intelectuală, din partea organismului de gestiune colectivă, după aceleași principii ce guvernează exercitarea oricăror drepturi pe bază de mandat.
- invocă încălcarea drepturilor de autor protejate prin dispozițiile Legii nr.8/1996, respectiv achitarea integrală a cuantumului și achitarea de penalități pentru repararea prejudiciului creat organismului de gestiune colectivă prin comunicarea publică a operelor muzicale efectuată sub organizarea Fundației. Astfel cum rezultă din dispozițiile exprese ale art.139 alin.2 din Legea nr.8/1996, organismul de gestiune colectivă acționează în asemenea cereri, prin care se urmărește recunoașterea drepturilor, constatarea încălcării lor și achitarea penalități ca despăgubiri, în numele și pe seama titularilor de drepturi, în baza mandatului.
Același drept este stipulat a fi exercitat de către însăși titularii, fără concursul sau aportul vreunui organism de gestiune colectivă: "Titularii drepturilor recunoscute si protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleași solicitări pot fi formulate în numele și pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociațiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acțiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce le-a fost cauzat."
Reținându-se, potrivit celor anterior expuse, că autorii înșiși și-au exercitat prerogativele drepturilor lor în mod direct, fără aportul organismelor de gestiune colectivă. precum și faptul că nici o acțiune a titularilor de drepturi nu a fost promovată în scopul protejării drepturilor proprii, apare evident faptul că organismului de gestiune colectivă, nu i se datorează remunerația solicitată și penalități, nepunându-se în discuție încălcarea drepturilor acestora.
Fiind de la sine înțeles, în speță, pe baza faptului desfășurării concertelor cu participarea titularilor de drepturi ce se urmăresc a fi protejate. acordul acestora de comunicare publică în cadrul concertelor.
În cauză nu pot fi considerate aplicabile dispozițiile cuprinse în Metodologia publicată prin Decizia nr. 365/2006.
Potrivit titlului II, pct. 1 din această metodologie: "Prin utilizare, în sensul prezentului titlu, se înțelege comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei familii și al cunoștințelor acesteia, prin interpretarea directă de către artiști sau prin orice alt mijloc tehnic, prin fir ori fără fir, prin care muzica este prezentată în sine sau însoțește alte acțiuni, cum ar fi dansul, spectacolul de circ, sportul etc. în spații închise sau deschise, în care publicul plătește bilete de acces și/sau consumații ori în care au loc acțiuni promoționale, publicitare, demonstrative și altele asemenea."
Dispozițiile au în vedere interpretarea unor opere muzicale de către artiștii interpreți, fie direct, fie însoțind alte acțiuni, metodologia neluând în discuție ipoteza interpretării de către însuși autor a propriilor creații artistice.
Aflându-ne în situația în care metodologia nu include o stipulare referitoare la ipoteza interpretării de către însuși autor a propriilor creații artistice, potrivit titlului II, pct. 20, aceeași metodologie prevede: "Pentru alte modalități de utilizare, pentru care remunerațiile nu sunt cuprinse în tabelele prezentei metodologii, organismul de gestiune colectiva a drepturilor de autor de opere muzicale poate încheia, prin negociere, cu avizul Consiliului director, autorizații prin licența neexclusivă cu utilizatorii."
Menționează apelanta din nou faptul că Fundația are un contract de licență neexclusivă încheiat în mod legal cu reprezentantul împuternicit în acest sens - din teritoriu, pentru protejarea și valorificarea drepturile patrimoniale de autor pentru compozitorii ce nu au și-au exercitat direct acest drept. Reprezentantul legal al intimatei a monitorizat și certificat pe întreaga perioada a ului desfășurarea spectacolele potrivit împuternicirii atribuite acestuia prin Titlul II, 18. din aceeași metodologie: " de gestiune colectiva a drepturilor de autor de opere muzicale poate monitoriza, prin reprezentanți împuterniciți în acest sens, utilizarea operelor muzicale în scop lucrativ, accesul acestora fiindu-le permis în mod liber în orice spațiu de utilizare a muzicii în scop lucrativ numai în baza legitimațiilor vizate de organismul de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale. Reprezentanții organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale pot utiliza echipamente de înregistrare audio și/sau video portabile în spațiile în care sunt utilizate operele muzicale, înregistrările astfel efectuate făcând dovadă deplină a utilizării operelor muzicale în scop lucrativ."
Cererea de apel, legal timbrată, a fost întemeiată n drept pe dispozițiile art. 282-298 Cod Procedura Civilă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În apel a fost încuviințată și administrată pentru apelanta-pârâtă proba cu înscrisuri, depuse în fotocopie la dosar.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de critică mai sus expuse și în raport de dispozițiile art.295 și art.296 Cod Proc.Civ. curtea constată căapelul este nefondat.
Din considerente ce țin de acuratețea raționamentului care va urma în privința celorlalte motive de apel, se impune a analiza cu precădere critica legată de aplicarea sau nu în speță a prevederilor Titlului II din Decizia nr.365/10 Octombrie 2006 privind publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Protocolului având drept obiect Metodologia privind utilizarea operelor muzicale prin comunicare publică și remunerațiile reprezentând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere muzicale, chiar dacă aceasta este ultima susținere din memoriul cuprinzând motivele apelului.
Potrivit art.1 din Titlul II - Comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ din Metodologia amintită: "Prin utilizare, în sensul prezentului titlu, se înțelege comunicarea publică a operelor muzicale în scop lucrativ făcută într-un loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al unei familii și al cunoștințelor acesteia, prin interpretarea directă de către artiști sau prin orice alt mijloc tehnic, prin fir ori fără fir, prin care muzica este prezentată în sine sau însoțește alte acțiuni, cum ar fi dansul, spectacolul de circ, sportul etc. în spații închise sau deschise, în care publicul plătește bilete de acces și/sau consumații ori în care au loc acțiuni promoționale, publicitare, demonstrative și altele asemenea."
Din acest text rezultă că una dintre cerințele necesar a fi îndeplinite pentru a se considera că este vorba despre comunicare publică a operei muzicale în scop lucrativ este ca utilizarea să se facă într-un loc deschis publicului, prin interpretarea directă de către artiști sau prin orice alt mijloc tehnic, prin fir sau fără fir.
Prin urmare, având în vedere că în lege nu este cuprinsă o definiție a noțiunii de artist, de vreme ce artistul poate fi sau nu autorul operei muzicale interpretate, curtea reține că legea nu distinge între artistul interpret autor și artistul care interpretează opera ce aparține altui subiect de drept și în aceste condiții nu se justifică înlăturarea aplicării dispozițiilor amintite doar pe considerentul că nu se prevede expres interpretarea de către autor, această modalitate de comunicare a operei fiind inclusă în ipoteza reglementată de Titlul II citat.
fiind că raportul juridic dedus judecății este reglementat și de Metodologia amintită, curtea notează că, prin art.3 din Titlul II citat, se instituie obligația pentru utilizator (orice persoană fizică sau juridică autorizată care organizează activități de natura celor enumerate la art.1, enunțat mai sus, deci și apelanta pârâtă) de a obține din partea organismului de gestiune colectivă a drepturilor de autor de opere muzicale, cu cel puțin 5 zile înaintea oricărei utilizări prin comunicare publică a operelor muzicale (spectacol, concert, etc.), autorizația prin licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale și de a plăti remunerațiile stabilite potrivit tabelelor cuprinse în prezentul titlu.
Din acest text rezultă că decizia stabilește și cuantumul remunerațiilor (tabelul menționat cuprinzând remunerația procentuală pe zi sau pe spectacol, raportat la o bază de calcul, în cazul concertelor rock, sau alte asemenea procentul fiind de 8,5%), astfel că această remunerație nu poate face obiectul convenției dintre utilizator și organismul de gestiune colectivă decât, cel mult, în sensul stabilirii unui procent superior, câtă vreme decizia vorbește despre remunerațiile minime.
Din acest punct de vedere curtea observă că autorizația de licență neexclusivănu are valoarea unui contract, astfel cum în mod greșit susține apelanta-pârâtă, ci scopul încheierii sale este tocmai autorizarea utilizatorului să desfășoare activitatea care presupune comunicarea publică a operelor muzicale și stabilirea remunerației ce va fi datorată de utilizator.
În consecință, chiar dacă prin autorizația inițială a fost stabilită o sumă cu titlu de remunerație datorată de utilizator, în speță apelanta pârâtă, aceasta nu leagă părțile ca un contract.
Dimpotrivă, de vreme ce baza de calcul la care se aplică procentul stabilit prin decizia se poate dovedi ulterior a fi mai M (spre exemplu, prin vânzarea de bilete și ulterior încheierii autorizației, 15.06.2007, până la momentul desfășurării spectacolului, 17.06.2007), suma finală datorată cu titlu de remunerație poate fi diferită de cea stabilită inițial pe baza datelor cunoscute la momentul eliberării autorizației în discuție.
Nefondată este și critica în sensul că interpretarea operelor muzicale de către înșiși autorii lor exclude dreptul intimatei reclamante, în calitate de organism de gestiune colectivă, de a încasa remunerații pentru această comunicare.
Este adevărat că, potrivit art.123 din Legea nr.8/1996 modificată, titularii drepturilor de autor își pot exercita drepturile recunoscute de lege în mod individual sau pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectivă, în condițiile legii, iar drepturile de autor nu pot fi cesionate de către titulari către aceste organisme.
Apelanta omite însă a observa că textele următoare ale capitolului 1 din Titlul III al legii, respectiv art.1231și art.1232din lege stabilesc cazurile în care gestiunea colectivă esteobligatoriesau facultativă, iar dreptul de comunicare publică a operelor muzicale (ce face obiectul cauzei de față) este prevăzut de art.1231alin.1 lit.e ca fiind supus gestiunii colective obligatorii, alineatul al doilea al textului prevăzând că în situațiile enumerate de alineatul 1, organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii care nu le-au acordat mandat.
Prin urmare, pentru speța de față legea derogă de la principiile de drept comun în materia mandatului, expuse pe larg de apelanta pârâtă, stabilind caracterul obligatoriu al gestiunii exercitate de intimata reclamantă potrivit autorizării sale de către, iar împrejurarea că autorii au fost și interpreții propriilor opere muzicale nu exclude dreptul intimatei de a încasa remunerația cuvenită potrivit legii.
Curtea reține că sub acest aspect în apel a fost administrată de către apelanta-pârâtă proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar mai multe declarații date de autorii interpreți în discuție, care au declarat că înțeleg să își exercite în nume propriu drepturile de autor, cu excluderea oricărui drept al intimatei reclamante în calitate de organism de gestiune colectivă.
Totodată, au fost depuse la dosar în apel mai multe contracte încheiate între aceasta și formațiile care au participat la concertul organizat la S de apelantă, însă din conținutul majorității acestor contracte nu se poate deduce că remunerația stabilită și achitată conform dovezilor aflate la dosar privește și dreptul de autor, nu numai prestația artistică în cadrul concertului desfășurat, având în vedere cumularea calităților de autori și interpreți a acestor persoane.
Dimpotrivă, majoritatea contractelor au ca obiect susținerea unui concert și prestația artistică, astfel că, în lipsă de stipulație contrară, nu se poate prezuma că remunerația acoperă și exercitarea dreptului de autor.
De altfel, declarațiile, la fel ca și contractele, fiind înscrisuri sub semnătură privată fără dată certă anterior depunerii lor la prezentul dosar, nu sunt opozabile părții adverse și nu sunt apte a dovedi care a fost voința părților la momentul încheierii contractelor, în vederea desfășurării festivalului.
Oricum, aceste înscrisuri nu pot duce la o altă concluzie cu privire la dreptul de a pretinde și încasa remunerația al intimatei reclamante, deoarece legea stabilește cu caracter imperativ obligativitatea gestiunii colective, astfel că autorii nu sunt în măsură să își valorifice drepturile în mod direct, iar voința lor nu este hotărâtoare pentru regimul juridic al remunerațiilor cuvenite în urma exercitării drepturilor de autor astfel protejate.
În consecință, se impune a fi înlăturat și acest motiv de critică, iar adresa emisă de la solicitarea apelantei pârâte, depusă la fila 112 în dosarul de apel, cuprinde o interpretare a normelor analizate mai sus care nu leagă instanța de judecată, având în vedere că această autoritate nu are între competențele sale și pe aceea de a emite interpretări obligatorii ale normelor legale ce îi reglementează activitatea.
În privința motivului de apel legat de compunerea bazei de calcul la care se aplică procentul de 8,5% cuvenit pentru comunicarea publică în discuție, se reține că apelanta pârâtă a contestat includerea în această bază de calcul a sumei primite de apelantă în temeiul contractului de finanțare nr.38/26.02.2007, încheiat de aceasta din urmă cu Primăria Municipiului S, în cuantum de 754.000 lei.
Pe de o parte sunt incidente dispozițiile art.1311alin.2 din Legea nr. 8/1996 modificată, respectiv: " de gestiune colectivă pot solicita de la aceeași categorie de utilizatori remunerații forfetare sau procentuale,raportate la veniturile obținute de utilizatori din activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul, cum ar fi: radiodifuzare, retransmitere prin cablu sau comunicare publică, ținând cont de practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori și organismele de gestiune colectivă."
Prin urmare, legea stabilește în mod generic compunerea bazei de calcul la care se va raporta remunerația pentru utilizarea operei muzicale, referindu-se la veniturile obținute de utilizator din activitate.
Se poate observa din cuprinsul contractului de finanțare amintit (filele 263-273 dosar apel) că suma de 754.000 lei a fost alocată în vederea realizării de către apelantă a proiectului cultural 2007, realizare la care apelanta s-a obligat prin art.2 alin.2 din contract, iar la art.22 s-a prevăzut că utilizarea alocației bugetare în alt scop decât cel prevăzut în contract (deci încălcarea obligației de a realiza proiectul amintit) se sancționează, între altele, cu plata de daune interese cuprinzând contravaloarea contractului și beneficiul nerealizat.
Prin urmare, suma în discuție a fost primită de apelanta pârâtă în considerarea exclusivă și cu condiția imperativă a organizării festivalului, astfel că face parte din veniturile obținute de aceasta din activitatea în cadrul căreia a utilizat operele muzicale ce fac obiectul protecției.
Caracterul nerambursabil al sumei primite prin contractul de finanțare nu este relevant pentru problema analizată, deoarece se discută compunere bazei de calcul pentru stabilirea unei remunerații și nu însăși plata remunerației din acest venit.
Pe de altă parte, curtea are în vedere sub același aspect și conținutul art.6 din Titlul II al Metodologiei aprobate prin Decizia nr.365/2006, care prevede: "Baza de calcul a remunerațiilor procentuale o reprezintă, după caz: a) veniturile obținute din vânzarea de bilete, publicitate, programe, materiale promoționale, consumații etc.; b) bugetul de cheltuieli în cazul în care nu se obțin venituri din vânzarea de bilete, materiale promoționale, consumații etc."
Din interpretareaper a contrarioa acestei dispoziții curtea reține că în cazul în care se obțin sumedin vânzarea de bilete, din publicitate programe, materiale promoționale, consumații etc, baza de calcul este reprezentată de aceste venituri și numai în caz contrar se are în vedere bugetul de cheltuieli.
Se poate observa cu ușurință că enumerarea din art.6 lit.a este una exemplificativă și nu limitativă, deoarece se finalizează cu particula etc, care permite concluzia că sunt avute în vedereorice venituriobținute de utilizator la organizarea spectacolului și nu doar cele rezultate din vânzarea de bilete, publicitate și consumații, deci și venitul obținut din încheierea contractului de finanțare.
Mai reține curtea că, legat de acest aspect, prin concluziile scrise apelanta-pârâtă a susținut că tribunalul a acordat mi mult decât s-a cerut atunci când a inclus în baza de calcul și suma primită cu titlu de finanțare nerambursabilă, deoarece prin acțiunea introductivă nu a fost menționată această sumă în baza de calcul.
Pe de o parte, curtea notează că această critică nu a fost formulată în condițiile art.287 Cod Proc.Civ. astfel că nu putea fi invocată direct în concluziile scrise, depuse după încheierea dezbaterilor în apel.
Pe de altă parte, se reține și caracterul nefondat al acestei critici, deoarece intimata-reclamantă nu avea, la momentul formulării acțiunii, cunoștință despre nivelul veniturilor obținute de apelanta pârâtă din activitatea desfășurată, deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a comunica reclamantei raportul cuprinzând baza de calcul a remunerației (conform art.15 din Titlul II al Metodologiei publicată prin decizia nr.365/2006), iar cuantumul concret al remunerației a fost stabilit numai la momentul efectuării expertizei contabile, când pârâta a prezentat documentația contabilă necesară stabilirii bazei de calcul.
În consecință, raportându-se la textul din metodologie referitor la baza de calcul, reclamanta a învestit instanța cu cererea sa de plată a remunerației, urmând ca suma exactă să fie stabilită prin expertiză și acordarea sumei calculat de expert, pe care reclamanta a solicitat-o cu ocazia dezbaterilor, nu reprezintă plus petita, cum a susținut apelanta.
De asemenea, nu poate fi primită nici critica exprimată prin concluziile scrise cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la comunicarea raportului amintit, deoarece acest petit nu a fost criticat nicicând pe parcursul judecării apelului, motivul fiind ridicat după închiderea dezbaterilor.
Pentru ansamblul acestor considerente, reținând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, curtea va respinge apelul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod Proc.Civ. și văzând cererea for mulată de intimata-reclamantă și înscrisurile depuse la dosarul de apel, curtea va obliga apelanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de partea adversă cu prezentul apel, în sumă de 4760, reprezentând onorariul avocațial conform chitanței nr.278/02.06.2009, aflată la fila 292.
Văzând și dispozițiile art.299 și ale art.377 alin.1 pct. 3 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-pârâtă FUNDAȚIA, cu sediul în B,-,.25,.A,.3,.16, sector 4,împotriva sentinței civile nr.1008/11.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR, cu sediul în B, nr. 141, sector 1, ca nefondat.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 4760 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Thred. AP,
4 ex./13.07.2009
Secția a III-a Civilă jud.C
Președinte:Ileana Ruxandra DănăilăJudecători:Ileana Ruxandra Dănăilă, Mihaela Paraschiv
