Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 17.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.386/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanta reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA prin avocat G cu împuternicirea avocațială aflată la fila 16 din dosar și intimații pârâți SC SRL, prin avocat care depune împuternicirea avocațială nr.-/16.12.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimații pârâți au fost citați cu un exemplar al motivelor de apel la sediul ales și că la data de 16.12.2009 apelanta reclamantă a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, timbru judiciar și înscrisuri în 2 exemplare.
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al înscrisurilor depuse de apelanta reclamantă către reprezentantul intimaților pârâți.
Reprezentantul intimaților pârâți SC SRL, învederează Curții că nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor comunicate la termenul de judecată de astăzi. Totodată depune la dosar copia certificatului de înregistrare prin care face dovada schimbării sediului intimatei pârâte SC SRL și învederează că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Reprezentantul apelantei reclamante UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA de asemenea învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Reprezentantul apelantei reclamante UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În susținerea apelului solicită a se avea în vedere că se critică soluția primei instanțe pentru gravele erori în interpretarea situației de fapt și de drept dedusă judecății. Astfel, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la plata remunerațiilor pentru utilizarea operelor muzicale sub forma tonurilor de apel ci la recunoașterea drepturilor producătorilor de muzică, constatarea încălcării acestor drepturi prin comercializarea înregistrărilor sonore sub forma tonurilor de apel și repararea daunelor cauzate de faptele ilicite ale pârâtei. Există o distincție clară între opera muzicală și fonograma, atât în ceea ce privește categoria titularilor de drepturi cât și în ceea ce privește însăși procesul de producție muzicală. Totodată arată că instanța în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active, nesocotind drepturilor conexe cuvenite producătorilor de fonograme și înscrisurile depuse la dosar. Concluzionând solicită a se reține calitatea procesuală activă a reclamantei, anularea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare. Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că vor fi solicitate pe cale separată.
Reprezentantul intimaților pârâți SC SRL, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept, atât în ceea ce privește obiectul cererii de chemare în judecată cât și susținerile reclamantei și totodată a avut în vedere și dovezile prezentate de pârâți, în sensul că SC SRL desfășoară activitatea de comercializare a tonurilor de apel cu respectarea Legii nr.8/1996 și a Hotărârii arbitrare nr.1/18.12.2004 privind drepturile de autor și drepturile conexe prin care s-a stabilit Metodologia pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile. Mai arată că reclamanta nu are calitate procesuală activă de a pretinde de la pârâtă și alte remunerații decât cea prevăzută în Metodologia aprobată prin Hotărârea arbitrară nr.1/18.12.2004 privind drepturile de autor și drepturile conexe și prin urmare nu poate invoca existența vreunei fapte ilicite ori producerea vreunui prejudiciu, întrucât activitatea pârâtei este una licită, desfășurată în conformitate cu normele legale aplicabile domeniului de activitate, plata remunerației pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile fiind efectuată către organismul de gestiune colectivă stabilit prin Decizie. În concluzie, solicită a se constata că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, iar apelul promovat trebuie respins ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.386/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL,.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, urmează a,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22.12.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.386/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL,.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.235
Ședința publică din data de: 22.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER -- -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA împotriva sentinței civile nr.386/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL,.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 17.12.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 22.12.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prinacțiuneaînregistrată pe rol la Tribunalul București Secția a IV-a Civilă, la data de 14.11.2008, sub nr. unic -, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România () a chemat în judecata pe pârâții Consult și, solicitând să se constate încălcarea drepturilor conexe ale producătorilor de muzică reprezentați de prin faptele pârâților de comercializare a fonogramelor sub forma tonurilor de apel și să fie obligați pârâții în solidar la repararea prejudiciului cauzat de aceste fapte delictuale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în demersurile sale de prevenire și combatere a pirateriei pe Internet, a constatat că, din octombrie 2006 și până în prezent, prin intermediul serviciului SMS cu nr. 1339, publicul avea posibilitatea de a accesa și downloada (descărca) fonograme, în schimbul unui preț taxa de 1,60 Euro + TV A pentru fiecare SMS. Fonogramele erau reprezentate sub forma unor tonuri de apel, care puteau fi descărcate pe un telefon mobil și, ulterior, reproduse pe orice suport digital (card de memorie, mp3-player, CD/, etc.). Fonogramele accesibile publicului constau în reproduceri neautorizate după produsele (înregistrările) muzicale aparținând membrilor.
S-a arătat că prin adresa nr. 4539/12.10.2006, reclamanta a solicitat companiei să comunice care este beneficiarul serviciului SMS cu suprataxa cu nr. 1339; în urma acestei solicitări, a transmis prin adresa 521/01.11.2006 că numărul de SMS 1339 aparține societății Consult
La data de 06.11.2008 a notificat pârâta Consult SRL prin adresa nr. 4878, solicitându-i în mod imperativ să sisteze activitatea de reproducere și comercializare a fonogramelor sub forma tonuri lor de apel, în format mp3, wap sau alte formate audio reale, întrucât nu deține autorizația producătorilor reprezentați de, încălcând astfel drepturile acestora prevăzute de art. 105 alin. 1, lit. a) și b) din Legea nr. 8/1996.
Pârâta Consult SRL a răspuns notificării prin adresa nr. 801/13.11.2006, arătând că, potrivit dispozițiilor art. 106 indice 5 din Legea nr. 8/1996 și ale Hotărârii nr. 1/2004 (publicata în Of. nr. 58/18.01.2005) având ca obiect utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel și drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor, activitatea societății este legal desfășurată, deținând în acest sens Licența neexclusivă nr. 31/2005 emisă de către Uniunea lor și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (-).
S-a mai arătat că prin adresa nr. 5001 din data de 14.11.2006, si-a motivat detaliat pretențiile sale, arătând ca pârâta era obligată să-și obțină autorizația de la producătorii de muzică pentru comercializarea propriilor fonograme sub forma tonuri lor de apel, licența emisa de - fiind acordată doar în numele autorilor reprezentați de aceasta și nu în numele producătorilor de muzică reprezentați de.
Întrucât pârâta Consult și-a continuat activitatea de reproducere și comercializare a fonogramelor sub forma tonuri lor de apel, ignorând toate solicitările transmise, a formulat plângere penală împotriva reprezentanților SC Consult, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 1396din Legea nr. 8/1996. În dovedirea plângerii, reclamanta a arătat că a depus: a) copie după revistele în care pârâta își promova serviciile (și în care erau prevăzute listele de fonograme care puteau fi descărcate de public prin serviciul SMS); b) un CD pe care s-au reprodus filmările efectuate de inspectorii (toate etapele și modalitățile prin care orice persoană poate descărca pe telefonul său mobil astfel de fonograme au fost filmate de inspectorii ); c) toate înscrisurile despre care s-a făcut vorbire mai sus. Plângerea a fost completată prin cererea înregistrată sub nr. A/393/05.04.2007 la care s-a anexat un CD pe care erau reproduse filmările făcute în perioada aprilie 2007, din care reieșea faptul că se continuă activitatea infracțională de comercializare a fonogramelor.
Cu privire la existențafaptei ilicite, reclamanta a arătat că activitatea de comercializare a tonurilor de apel, în condițiile în care acestea constau în reproducerea unor înregistrări sonore protejate de Legea dreptului de autor, reprezintă o încălcare a drepturilor conexe patrimoniale aparținând acestora, atâta timp cât această formă de utilizare a fonogramelor nu este autorizată de producătorii titulari.
De asemenea, utilizarea fonogramelor de către pârâtă, sub forma comercializării tonurilor de apel, presupune ca procedeu tehnic, pe de o parte, acte de reproducere și multiplicare a fonogramelor pe un suport digital (eventual, hard-discul unui calculator), precum și stocarea permanentă sau temporară a fonogramelor cu mijloace electronice, iar pe de altă parte, acte de distribuire a copiilor după fonograme către clienții pârâtei.
Reproducerea și distribuirea unei fonograme fără acordul producătorului titular, este considerata infracțiune, potrivit art. 140 din Legea nr. 8/1996.
Cu privire la existențaprejudiciului, reclamanta a arătat că această comercializare a tonurilor de apel, înseamnă comercializarea fonogramelor ori a reproducerilor (copiilor) acestora. Comercializarea neautorizată a fonogramelor generează producătorilor titulari, daune materiale.
Având în vedere dispozițiile art. 139 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, reclamanta a solicitat ca stabilirea despăgubirilor să se realizeze în funcție de consecințele economice negative pricinuite producătorilor titulari și de beneficiile realizate pe nedrept de pârâți.
În situația în care aceste două criterii nu pot fi stabilite, reclamanta a mai solicitat ca prejudiciul să fie apreciat ca fiind triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite.
Reclamanta a arătat că în accepțiunea Legii nr. 8/1996, prin reproducere se înțelege realizarea integrală sau parțială a uneia ori a mai multor copii ale unei opere direct sau indirect, temporar sau permanent, prin orice mijloc și sub orice forma, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice. Conf. art. 141din Legea 8/1996, prin distribuire se înțelege "vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publica a acestora".
În drept, cererea a fost întemeiată pe prev. art. 139 din Legea nr. 8/1996, art. 998 - 999 Cod civil.
La data de 8.01.2009, pârâta legal citată a depus la dosarîntâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
Prin întâmpinare au fost invocate o serie de excepții de către pârâta, respectiv excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei, prin raportare la prev. art. 139 din Legea nr. 8/1996.
Pârâta a invocatexcepția lipsei calității procesuale activea reclamantei în formularea acțiunii, arătând ca prin raportare la prev. Legii nr. 8/1996, pentru activitatea de "utilizare a operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile", prin Decizia civilă nr. 116A/15.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel București în cauza dosarului nr-, s-a stabilit în mod irevocabil că este aplicabilă Metodologia negociată de organismele de gestiune colectivă cu reprezentanții utilizatorilor, conform dispozițiilor art. 131-131/2 din Legea nr. 8/1996, definitivată prin Hotărârea Arbitrală nr. 1/18.12.2004, în conformitate cu care: "pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, utilizatorii vor plăti organismului de gestiune colectivă o remunerație lunară, - pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, utilizatorii vor plăti un cuantum lunar de 10% aplicat la baza de calcul, astfel cum este reglementată prin prezenta metodologie, dar nu mai puțin de 3000 lei pentru fiecare descărcare de ton de apel, - baza de calcul a remunerației pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile este formată din totalitatea încasărilor brute lunare, fără TVA, obținute de utilizator din folosirea operei muzicale, ca parte a veniturilor rezultate, în conformitate cu dispozițiile art. 1311 alin. 4 din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare."
În raport de această metodologie, pârâta a arătat că din data de 26.07.2005, SC Consult deține "Licența neexclusivă de utilizare a operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile" - prelungită "cu termene succesive anuale" conform Actului Adițional nr. 1/22.07.2008, în temeiul căreia achită lunar organismului de gestiune colectivă legal desemnat, cota de 10% din totalitatea încasărilor brute lunare, fără TVA, obținute de utilizator din folosirea operei muzicale.
În plus, a mai arătat pârâta că pentru anumite genuri muzicale, deține "Contract-licență neexclusivă de utilizare a operelor muzicale", pentru cesiunea drepturilor de autor ale cedentei Records - pentru a utiliza "toate operele muzicale din repertoriul (catalogul) său ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile".
Or, cât timp Metodologia obligatorie pentru "utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile" nu-i conferă reclamantei calitatea de a pretinde o altă remunerație decât cea negociată conform legii, pârâta apreciază că aceasta nu are calitatea procesuală activă de a formula pretenții în legătură cu plata/încasarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 8/1996 pentru "utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile".
Pe fond, pârâta a solicitat să se constate că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, neexistând o "încălcare a drepturilor conexe ale producătorilor de fonograme. prin faptele pârâților de comercializare a fonogramelor sub forma tonuri lor de apel", care să facă admisibilă obligarea reclamantei la "repararea prejudiciului cauzat prin aceste fapte delictuale".
Prinsentința civilă nr. 386/17.03.2009pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, acțiunea fiind respinsă ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de 2.000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a soluționa astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din contractul Autorizație Licență neexclusivă nr. 31/26.07.2005 depus la dosar de pârâți, rezultă că aceștia au încheiat cu Uniunea lor și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor acest contract, pentru utilizarea în mod legitim a tonurilor de apel, în schimbul unei remunerații pe care o va plăti către acest din urmă organism de gestiune colectivă. De altfel, din hotărârea arbitrală nr. 1 din data de 18.12.2004 a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin care s-a realizat medierea Metodologiei pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor, rezultă că la această mediere, au participat în calitate de organism de gestiune colectivă, Uniunea lor și din România - Asociația pentru Drepturi de Autor și nu reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România -.
Față de aceste considerente, având în vedere că nici prin actul normativ invocat ca temei al acțiunii (decizia nr. 104/2005), reclamantei nu-i este încredințată expres îndrituirea de a colecta remunerații pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel, cu excepția eventual a celor fixate pe fonograme, dar despre care nu se poate vorbi în prezenta speță, Tribunalul a constatat excepția lipsei calității procesuale pasive întemeiată, respingând acțiunea ca atare.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulatapelîn termen legal, solicitând desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.
În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 282 si 297. proc civ. s-a criticat soluția primei instanțe pentru erori în interpretarea situației de fapt și de drept dedusă judecății.
S-a arătat că, în primul rând, obiectul cererii de chemare în judecată nu se referă la plata "remunerațiilor pentru utilizarea operelor muzicale sub forma tonurilor de apel", ci la recunoașterea drepturilor producătorilor de muzică, constatarea încălcării acestor drepturi prin comercializarea înregistrărilor sonore sub forma tonurilor de apel și repararea daunelor cauzate de faptele ilicite ale pârâtei. Temeiul de drept al acțiunii este art. 139 din Legea nr. 8/1996 și art. 998/999 civ (și nu Decizia nr. 104/2005 - după cum reține în mod eronat instanța).
În al doilea rând, în cererea de chemare în judecată s-a evocat instanței situația de fapt, arătându-se că prin comercializarea înregistrărilor sonore (ce aparțin producătorilor de muzică reprezentați de reclamantă) sub forma tonurilor de apel, sunt încălcate drepturile patrimoniale de reproducere și distribuire ale producătorilor de muzică.
Din motivarea hotărârii, reiese că reclamanta ar putea pretinde "remunerații" în cazul excepțional în care operele muzicale ar fi fixate pe fonograme, însă acest caz n-ar fi incident speței. Dintr-o atare motivare, se deduce că instanța și-a format în mod eronat convingerea că utilizarea tonurilor de apel d e către pârâtă, ar implica doar exploatarea operelor muzicale (în sensul că tonul de apel este echivalentul operei muzicale și nu fonogramei/înregistrării sonore). Or, tonul de apel este chiar o înregistrare sonoră reprezentată într-un format digital. În speță, tonurile de apel constau în înregistrările sonore ale membrilor, reprezentate în format mp3 sau wav (formate digital). Tocmai utilizarea neautorizată ale acestor înregistrări, a generat încălcarea drepturilor conexe ale producătorilor de fonograme.
Există o distincție clară între opera muzicală și fonogramă, atât în ceea ce privește categoria titularilor de drepturi, cât și în ceea ce privește însăși procesul de producție muzicală. Înregistrarea sonoră încorporează opera muzicală, însă este evident că pentru a reda această compoziție muzicală, este nevoie de o interpretare și deopotrivă de o fixare/înregistrare a interpretării muzicale, astfel că în acest proces de producție muzicală sunt implicate trei categorii de titulari de drepturi: compozitorii, artiștii interpreți și producătorii de fonograme.
Faptul că titularii drepturilor de autor (compozitorii, textierii, etc.) au preferat să-și gestioneze drepturile cuvenite din acest mod de utilizare a operelor muzicale - sub forma tonurilor de apel - prin organismul de gestiune colectivă -, organism care a negociat cu utilizatorii (printre care se regăsește și pârâta), nu impietează drepturile conexe ale producătorilor de fonograme. Mai mult, deținerea autorizației de către pârâta din partea compozitorilor, prin -, nu echivalează cu autorizarea implicită și din partea producătorilor de fonograme.
Față de această modalitate de utilizare a tonurilor de apel, Legea nr. 8/1996 - privind dreptul de autor și drepturile conexe, prevede drepturi exclusiv patrimoniale de reproducere și distribuire pentru fiecare categorie de titulari de drepturi. de fonograme beneficiază de dreptul de a interzice sau autoriza reproducerea și distribuirea propriilor fonograme prin dispozițiile art. 105 alin. 1 lit. a) si b) din Legea nr. 8/1996.
Instanța în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale active, nesocotind drepturile conexe cuvenite producătorilor de fonograme și înscrisurile depuse la dosar, inclusiv adresa nr. 11059/07.12.2006 emisă de către Oficiul R pentru Drepturile de Autor () la solicitarea organelor de cercetare penală (despre care se face referire în Ordonanța procurorului din 20.10.2008- depusă la dosarul cauzei), din care reiese că: a) licențele emise de - în baza Metodologiei invocate în cauză de către pârâtă, acoperă doar drepturile autorilor de opere muzicale, nu și pe cele ale producătorilor de fonograme, și b) pentru realizarea tonurilor de apel, agenții economici care reproduc opere muzicale fixate pe fonograme publicate în scop comercial, trebuie să obțină în mod individual de la fiecare producător în parte sau în conformitate cu art. 123 indice 3 din Legea nr. 8/1996, direct de la organismul de gestiune colectiva a drepturilor producătorilor de fonograme, în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi, o licență neexclusivă.
Spre deosebire de autorii operelor muzicale, producătorii de fonograme își gestionează individual aceste drepturi patrimoniale, în speță acționând ca mandatar al intereselor și drepturilor acestora. În sensul dovedirii calității de reprezentant al producătorilor, a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri cum ar fi copie după statut (cu referire la art. 2.4 si 5.6 din Statut), lista membrilor, note scrise referitoare la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Intimata pârâtă SC SRL a depus la dosarnote scrise, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând în esență, că deține licență de utilizare a operelor muzicale ca tonuri de apel, emisă de -, care este organism unic de gestiune colectivă.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că apelul este întemeiat,pentru următoarele considerente:
Curtea constată că instanța de fond a efectuat o apreciere eronată asupra excepției calității procesuale active a reclamantei Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (), pornind de la o greșită calificare a obiectului cererii de chemare în judecată.
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe descrie în art. 94, categoriile de titulari de drepturi conexe drepturilor de autor, incluzând artiștii interpreți sau executanți (pentru propriile interpretări ori execuții), producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale (pentru propriile înregistrări) și organismele de radiodifuziune și de televiziune (pentru propriile emisiuni și servicii de programe). Legea enunță distinct drepturile morale și patrimoniale ale acestor titulari, cuprinzând totodată și dispoziții comune cu privire la drepturile constând în remunerații rezultând din utilizarea publică autorizată.
de acestea, legea prevede și norme aplicabile situațiilor de încălcare a drepturilor recunoscute titularilor, prin măsuri de protecție, proceduri și sancțiuni.
În speță, reclamanta, în calitate de reprezentant al producătorilor de fonograme (înregistrări sonore), a solicitat în baza art. 139 din Legea nr. 8/1996, despăgubiri rezultând din încălcarea drepturilor sale, protejate conform dispozițiilor art. 105 alin. 1 lit. a și b din, și nu drepturi patrimoniale constând în remunerație unică echitabilă, pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora, a cărei gestionare face obiectul unor proceduri separate, conform dispozițiilor cuprinse în art. 1065 -1121și 123- 135 din aceeași lege și al cărei caracter este unul periodic.
Astfel, pornind de la distincția acestor două categorii de drepturi ale producătorilor de înregistrări sonore, Curtea constată că, în raport de fapta ilicită reclamată, constând în activitatea de comercializare de către pârâtă a unor tonuri de apel pentru telefoanele mobile, sub forma unor înregistrări sonore reprezentate în format digital (mp3 sau wav), reclamanta este îndreptățită a solicita verificarea încălcării drepturilor mandanților săi, producători de înregistrări sonore, realizate în concordanță cu definiția cuprinsă în art. 103 din Legea nr. 8/1996, prin fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări incorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală.
Observând că prima instanță a apreciat calitatea procesuală activă a reclamantei, pe elemente străine litigiului, fără a intra în cercetarea fondului, Curtea va constata că se impune reluarea judecății în fond, urmând a face în acest sens, aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civilă, prin desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelanta reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA cu sediul în B, bd. - nr. 88B, sector 1, împotriva sentinței civile nr.386/17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SRL și (administrator), ambii cu sediul/domiciliul în B, str. -. -., nr. 11-13, spațiul nr. 3 ).tul nr. 3), parter, sector 3.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red. / Tehnored. / 5 ex.
Secția a IV-a civilă, Jud. fond:
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu
