Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 21.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă DISTRIBUȚIE împotriva sentinței civile nr. 1504/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - pârâtă DISTRIBUȚIE, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială nr. -/28.05.2007, aflată la fila nr. 131 din dosarul de fond și intimatul - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/23.01.2009, aflată la fila nr. 36 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost comunicate apelantei - pârâte DISTRIBUȚIE înscrisurile depuse de către intimatul - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE.
Reprezentantul intimatului - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE învederează că, după lecturarea motivelor de apel, a constatat că există un caz de incompatibilitate cu privire la domnul avocat, ce reprezintă interesele părții adverse.
Precizează că domnul avocat este un avocat ce este și autor de opere literare.
Reiterează susținerea potrivit căreia domnul avocat este incompatibil de a reprezenta intimata - reclamantă în prezenta cauză, având în vedere că are și calitatea de scriitor de opere și având astfel interese contrare cu partea pe care o reprezintă.
Menționează că susținerile anterior formulate au în vedere dispozițiile art. 44 din Legea nr. 51/1995 și art. 107 din Legea nr. 8/1996.
De asemenea, apreciază că susținerile formulate prin motivele de apel tind a fi o renunțare a domnului avocat la drepturile sale ocrotite de către, în calitatea acestuia de autor de opere literare.
Precizează că prin motivele de apel se susține că remunerația datorată și colectată de către nu ar fi datorată autorilor de operă scrisă, ceea ce, în opinia sa, echivalează cu o renunțare la aceste drepturi din partea domnului avocat.
Reprezentantul apelantei - pârâte DISTRIBUȚIE învederează că apărătorul părții adverse face o confuzie între motivele de apel redactate de către o Societate Civilă de Avocați și o renunțare la un drept, renunțare ce trebuie să fie explicită.
Subliniază că aspectul dedus judecății are în vedere aplicarea unei legi la o speță concretă.
Reprezentantul intimatului - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE învederează că partea pe care o reprezintă colectează remunerație de la apelanta - pârâtă și repartizează această remunerație autorilor de opere scrise, inclusiv domnului avocat.
Subliniază că motivele de apel formulate de către partea adversă sunt construite pe ideea că remunerația nu se datorează, ceea ce, în opinia sa, echivalează cu o renunțare din partea domnului avocat.
Totodată, depune și comunică și părții adverse, copii, certificate pentru conformitate cu originalul, după coperțile a două cărți al căror autor este domnul.
Reprezentantul apelantei - pârâte DISTRIBUȚIE învederează că aplicarea legii nu poate fi la discreția unei persoane fizice sau juridice din România, legea aplicându-se de către instanță, ca o garanție a principiului egalității în fața legii.
Totodată, arată că instanța nu are competența de a soluționa chestiunea pusă în discuție de către partea adversă, întrucât aceasta este de competența organelor de conducere ale Baroului
Curtea, deliberând, cu privire la incompatibilitatea invocată în legătură cu calitatea de reprezentant a domnului avocat, în condițiile în care, conform normelor de procedură, nu este în competența instanței să analizeze chestiuni care exced condițiilor de reprezentare expres prevăzute de aceste norme, criteriile care țin de incompatibilități specifice profesiei de avocat fiind în competența de analiză a organelor de conducere ale Baroului, nu se poate constata un impediment în reprezentarea societății apelante de către domnul avocat sau de Societatea Civilă de Avocați în care acesta își desfășoară profesia.
De asemenea, Curtea reține că pretinsele efecte de renunțare la drepturi de autor în raporturile cu instituția intimată constituind chestiuni care exced judecății apelului pendinte, astfel încât ele urmează a fi valorificate de părți în condițiile în care vor căpăta o natură conflictuală și deduse judecății în fața unei instanțe.
Reprezentantul intimatului - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE depune și comunică și părții adverse, copia, certificată pentru conformitate cu originalul, a adresei nr. 4414/28.07.2004 (și nr. 4456/29.07.2004) emisă de, arătând că prin aceasta a reglementat, la data intrării în vigoare a legii, modalitatea de colectare a remunerației pe perioada în care aceste drepturi au fost supuse negocierii sau arbitrajului.
Menționează că acest înscris a mai fost depus la dosar.
Curtea ia act de depunerea înscrisului de către reprezentantul intimatului - reclamant, constatând că acesta se regăsește printre piesele dosarului.
Reprezentantul intimatului - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE depune și comunică și părții adverse, practică judiciară, respectiv copia, certificată pentru conformitate cu originalul, a sentinței civile nr. 1218/31.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul intimatului - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul apelantei - pârâte DISTRIBUȚIE formulează concluzii de admitere a apelului promovat de către partea pe care o reprezintă.
Apreciază că problema esențială în prezenta pricină o reprezintă aplicarea și interpretarea legii.
Continuând, învederează că Legea nr. 8/1996, în forma inițială, a instituit prin art. 109, obligația de plată a remunerației compensatorii pentru copia privată, fără însă a stabili aparatele pentru care se datorează și fără a reglementa criterii de determinare a acestor aparate.
Mai arată că sub imperiul Legii nr. 8/1996, în forma în vigoare în perioada 2004 - 2005, toți importatorii de aparate, au plătit remunerație compensatorie doar pentru copiatoare, aparate pe care apelanta - pârâtă nu le importa.
Subliniază că prin adresa nr. 1175/28.05.2001 s-a statuat că aparatele pentru care se datorează cota de 5% sunt: copiatoarele, scannerele și aparatele multifuncționale, însă nu și imprimantele.
De asemenea, învederează că are numeroase atribuții în ce privește interpretarea și aplicarea normelor referitoare la instituția drepturilor de autor.
Continuând, arată că noua lege nu a enumerat tipurile de aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie și cuantumul acesteia, însă a prevăzut că organismele de gestiune colectivă colectoare ale remunerației și importatorii sau producătorii trebuie să stabilească prin negociere remunerația datorată, iar în caz de eșec al negocierilor, această remunerație se stabilește prin mediere de către arbitrii.
Mai învederează că dispozițiile Legii nr. 285/2004 prevedeau procedura negocierii.
Precizează că negocierile au eșuat și a fost pronunțată Hotărârea Arbitrală din data de 23.05.2005 ce a fost publicat în Monitorul Oficial al României și care, potrivit dispozițiilor legale, produce efecte față de toți producătorii și importatorii de astfel de aparate, sub toate aspectele, respectiv și în ceea ce privește cuantumul procentului datorat ca remunerație compensatorie.
Subliniază că de la momentul publicării hotărârii anterior menționate în Monitorul Oficial, se datorează pentru imprimante un procent de 0,5% pentru copia privată.
Totodată, învederează că regula o constituie neretroactivitatea legii, iar sentința apelată încalcă acest principiu.
Menționează că partea adversă, înainte de intrarea în vigoare a noii reglementări nu a formulat acțiuni în justiție în ceea ce privește remunerația datorată pentru imprimante.
De asemenea, face referire la decizia nr. 1615/11.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care această instanță, în cadrul unei acțiuni formulate de către intimata - reclamantă împotriva unui importator de imprimante, a statuat că instanțele de judecată care au soluționat cauza în fond și în apel, considerând că Hotărârea Arbitrală din 23.05.2005 trebuie aplicată și retroactiv, au încălcat principiul fundamental a neretroactivității legii civile.
Față de cele învederate anterior, apreciază că se poate percepe remunerație numai pentru perioada ulterioară publicării hotărârii arbitrale respective în Monitorul Oficial.
Concluzionând, solicită, în principal admiterea apelului promovat de către partea pe care o reprezintă, modificarea în tot a sentinței apelate și respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, în situația în care se va considera că acțiunea este întemeiată în parte să se dispună admiterea în parte a acțiunii în sensul obligării apelantei - pârâte la plata sumelor bănești conform concluziilor de la punctele 2 și 3 din raportul de expertiză inițial, în cuantum de 44.670,99 lei.
Depune concluzii scrise și precizează că apelanta - pârâtă își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Reprezentantul intimatului - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE învederează că partea pe care o reprezintă a solicitat această remunerație încă de la punerea în aplicare a legii.
Învederează că dispozițiile art. 109 din Legea nr. 8/1996, nemodificată, stabilesc obligația părții adverse la plata remunerație compensatorii pentru copia privată în procent de 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale, a aparatelor ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog importate de aceasta și momentul plății, respectiv cel al punerii în circulație pe teritoriul național al acestor aparate.
Precizează că în cazul apelantei - pârâte aceste aparate sunt reprezentate de către imprimante, scannere și multifuncționale.
Subliniază că dispozițiile legale au în vedere toate aparatele ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog.
De asemenea, învederează că în perioada 17.06.2004 - 14.06.2005 au avut loc multe negocieri și arbitraje, remunerația fiind stabilită prin negociere.
În ceea ce privește aplicarea legii în timp, apreciază că această chestiune a fost dezlegată de către instanța de fond.
Totodată, învederează că partea pe care o reprezintă a depus la dosar probe din care rezultă că imprimantele permit reproducerea operelor pe suport grafic sau analog.
Mai apreciază că se poate eventual vorbi despre o ultraactivitate a legii vechi și subliniază că legea nouă a completat dispozițiile legii vechi și nu a abrogat-o pe aceasta.
Concluzionând, solicită respingerea apelului, menținerea în tot a sentinței apelate și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, în susținerea cărora depune copiile, certificate pentru conformitate cu originalul, a chitanței nr. -/17.02.2009 și a contractului de asistență juridică nr. -/23.01.2009.
Reprezentantul apelantei - pârâte DISTRIBUȚIE învederează că din susținerile părții adverse rezultă că este un bun câștigat cauzei faptul că legea nouă nu se aplică retroactiv.
Reiterează susținerea potrivit căreia instanța a făcut o greșită aplicare a legii vechi, fără a se fi avut în vedere dispozițiile cuprinse în adresa despre care a făcut vorbire în susținerile sale.
Reprezentantul intimatului - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE învederează că a depus la dosar adresa cu referire la adresa nr. 1175/28.05.2001, subliniindu-se în această adresă că este vorba numai despre unele aparate.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă DISTRIBUȚIE împotriva sentinței civile nr. 1504/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea intimatului - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă DISTRIBUȚIE împotriva sentinței civile nr. 1504/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă DISTRIBUȚIE împotriva sentinței civile nr. 1504/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE la data de 28.05.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 110A
Ședința publică din data de: 28.05.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă DISTRIBUȚIE împotriva sentinței civile nr. 1504/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 28.05.2009, când, în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul 42646/3/13.12.2006 pe rolul Tribunalului București secția a III-a civilă, reclamanta - Societate de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta DISTRIBUTION SRL, să fie obligată pârâta la plata sumei totale de 817.972,11 Ron, reprezentând procentul de 5%, aferent importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, efectuate în perioada 01.06.2004 - 14.06.2005, conform evidențelor organelor vamale transmise către, sumă pe care o solicită reactualizată la nivelul dobânzii legale a BNR, potrivit OG nr. 9/2000.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta este o societate care are în obiectul de activitate importul și comercializarea de echipamente electronice, iar în perioada 01.06.2004 - 14.06.2005 a importat aparate ce permit reproducerea operelor scrise pe suport grafic sau analog, prevăzute la art. 109 din legea nr. 8/1996, fiind obligată la plata procentului legal de 5% din valoarea operațiunilor de import a aparaturii destinate reproducerii operelor scrise fixate pe suport grafic sau analog, în sumă totală de 817.972, 11 Ron; pârâta a fost notificată în vederea efectuării plății prin adresele 1465/07.04.2006 și nr. 2051/20.07.2006.
Reclamanta a mai arătat că este organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, desemnat prin Decizia nr. 8/1997 și Decizia nr. 147/2005.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 109, 139, pct. 4 din legea 8/1996, OG nr. 9/2000.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând prin respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând în motivarea acesteia că este importator de echipamente ce intră sub incidența legii nr. 8/1996, modificată prin legea nr. 285/2004, iar până la data de 30.07.2004( data intrării în vigoare a legii de modificare), importatorii de aparate ce permiteau reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog datorau o remunerație de 5% din valoarea înscrisă pe documentele vamale pentru aceste aparate, conform art. 109, alin. 2 din legea nr. 8/1996, acest articol instituind obligația de plată a remunerației compensatorii, fără a stabili aparatele pentru care se datorează și fără a institui criterii de determinare a aparatelor. Astfel, sub imperiul legii în forma inițială s-au plătit remunerații compensatorii, pe baza înțelegerilor cu reclamanta, doar pentru copiatoare, aparate pe care pârâta arată că nu le importă, astfel că nu datorează remunerație compensatorie.
Pârâta a mai susținut că nici legea nouă nu enumeră tipurile de aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie și nici cuantumul acesteia, prevăzând în schimb că organismele de gestiune colectivă și importatorii trebuie să stabilească prin negociere remunerația datorată, în caz de eșec al acestora urmând medierea prin arbitrii, părțile neajungând la o înțelegere în procedura negocierilor directe și convenind că se datorează remunerație pentru copiatoare și scannere.
Ca urmare a procedurii arbitrale - efectuate conform art. 133 din lege - s-au stabilit prin Hotărârea Comisiei de arbitraj din 23 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 501/14.06.2005 tipurile de aparate pentru care se datorează remunerația (copiatoare, scannere, aparate multifuncționale și imprimante), fiind stabilit și cuantumul remunerației cuvenite pentru fiecare tip de aparat. Hotărârea arbitrală produce efecte față de producători și importatori începând cu data publicării în Monitorul Oficial. În consecință, în perioada cuprinsă între 30.07.2004 (data intrării în vigoare a noii legi) și 14.06.2005, producătorii și importatorii datorează procentul de 5% doar pentru copiatoare, aparate pe care pârâta nu le-a importat, iar începând cu data de 14.06.2005 se datorează remunerație în cuantum de 0,5%-1%pentru patru tipuri de aparate, așa cum s-a menționat, conform dispozițiilor art. 154, alin. 3 din legea 8/1996 modif. conform cărora până la aprobarea tabelelor și a metodologiilor negociate conform prevederilor art. 131 se aplică tarifele stabilite prin actele normative în vigoare.
Prin sentința civilă nr. 1504/21.10.2008 a fost admisă actiunea formulată de către reclamanta împotriva pârâtei - Distribuție SRL, dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclam,antă a sumei de 814.942,61 lei cu titlu de remunerație compensatorie pentru copia privată aferentă perioadei 01.06.2004-13-06-2005 și la plata sumei de 282.999,2 lei cu titlu de dobândă aferentă perioadei menționate, către reclamantă.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de6550,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Reclamanta din cauză este organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor privind operele scrise, și a fost desemnat ca unic colector de către pentru remunerația compensatorie datorată de importatorii și fabricanții de aparate care permit reproducerea operelor scrise fixate pe suport grafic sau analog, prevăzută la art. 109 din legea nr. 8/1996, în beneficiul autorilor și editorilor.
Având în vedere că s-a făcut dovada că pârâta este importator de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, aceasta avea obligația să plătească remunerația compensatorie prevăzută de lege, urmând de asemenea să comunice trimestrial situația aparatelor importate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, pentru ca reclamanta să calculeze suma datorată.
În articolul 109 alin. 1 și 2 din legea nr. 8/1996, în forma nemodificată, nu se detaliază aparatele pentru care se datorează remunerația compensatorie de către importatorii și fabricanții de astfel de aparate, fiind precizat că acestea sunt aparate care permit reproducerea operelor fixate grafic.
Prima instanță a constatat că prin hotărârea arbitrală din 23.05.2005 s-au stabilit tipurile de aparate pentru care fabricanții și importatorii datorează remunerația compensatorie în discuție, respectiv copiatoare, scannere, aparate multifuncționale și imprimante, în procente diferite. Rezultă că până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri, 14.06.2005, pârâta datorează remunerația pentru copia privată pentru toate aceste tipuri de aparate, în procentul prevăzut de lege, de 5%, calculat la valoarea importurilor acestor aparate efectuate în perioada pentru care s-a solicitat remunerația. Obligația de plată în procent de 5% a fost confirmată și de care a comunicat cu adresa nr. 4456/03.08.2004, aflată la dosarul cauzei, că până la aprobarea noilor metodologii de stabilire a remunerațiilor, rămân în vigoare remunerațiile stabilite prin legea nr.8/1996, nemodificată prin legea nr. 285/2004.
Față de considerentele expuse au fost înlăturate, ca nefondate, susținerile pârâtei în sensul că trebuie avute în vedere, pentru perioada anterioară intrării în vigoare a hotărârii arbitrale, doar copiatoarele, nu și imprimantele, întrucât nu se precizează prin legea nr. 8/1996 nemodificată tipurile de aparate. In acest sens, tribunalul a dispus prin încuviințarea obiecțiunilor formulate de reclamantă la raportul de expertiză, să fie avute în vedere la refacerea acesteia toate imprimantele din lista, pentru calcularea procentului de 5% la stabilirea remunerației compensatorii, prevăzută în dispozițiile art. 34 și art. 109 din legea nr.8/1996, în forma inițială, având în vedere că toate aceste tipuri de aparate permit reproducerea operelor fixate grafic sau analog, întrucât funcția de reproducere a aparatului este aceea care determină aplicarea dispozițiilor legale citate, independent de modul de funcționare a aparatului respectiv, indiferent de împrejurarea că aparatul funcționează în mod autonom sau prin conexiune cu alte aparate și indiferent dacă reproducerea se face prin procedee optice sau prin prelucrarea informațiilor digitale, atâta timp cât rezultatul este sau poate fi acela al realizării unor copii, pentru uzul personal sau pentru cercul normal al unei familii, îndeplinind astfel condițiile prevăzute la art. 34, alin. 1 din legea dreptului de autor și putându-se încadra în dispozițiile art. 14, alin. 1 care definesc termenul de reproducere a operelor scrise.
Tribunalul a înlăturat și susținerile pârâtei privind încercarea reclamantei de a determina aplicarea retroactivă a dispozițiilor Hotărârii din 23.05.2005.
Față de concluziile expertizei efectuate în cauză, apreciind ca întemeiată cererea reclamantei, în temeiul dispozițiilor din legea nr.8/ 1996 menționate anterior, a fost admite acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
În motivarea apelului se arată în esență că:
Sentința apelată încalcă principul neretroactivității legii civile înscris în art. 15 alineatul al doilea din Constituția României (deoarece dă aplicare hotărârii arbitrale a Comisiei de Arbitraj de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturi de Autor pronunțată la 23 mai 2005 și publicată în Monitorul Oficial nr. 501/14 iunie 2005 în mod retroactiv, pentru perioada 1.06.2004-13.06.2005), ceea ce atrage nulitatea (conform art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 105 alin. 2) unei asemenea hotărâri judecătorești (așa cum s-a reținut într-o cauză similară soluționată prin decizia nr. 1615 din 11 martie 2008 în dosarul nr-).
Sentința atacată este argumentată sumar, nu răspunde argumentelor hotărâtoare invocate privind încălcarea art. 15 alin. 2 din Constituție și nu analizează efectiv argumente hotărâtoare și probe pentru dezlegarea pricinii indicate de pârâtă, respectiv faptul că prin modalitatea de implementare normativă a modificărilor aduse legii nr. 8/1996 s-a avut în vedere aplicarea cu efecte pentru viitor a modificărilor aduse legii, iar nu cu efect retroactiv, cu nesocotirea prevederilor constituționale.
Reclamanta - solicită remunerația compensatorie (pentru imprimante) pentru intervalul 1 iunie 2004-14 iunie 2005 (a se vedea fila 1 dosar).
La 1 iunie 2004 nu exista drept temei juridic (pentru pretențiile reclamantei) decât Legea nr. - în forma nemodificată, mai precis articolul 109 alin. 2 din lege.
Legea nr. 285/2004 care a modificat Legea nr. 8/1996 (și abrogă art. 109) a intrat în vigoare abia la 30 iulie 2004.
Mai mult decât atât, Legea nr. 285/2004 dă un nou conținut art. 107 din Legea nr. 8/1996, instituind în mod expres în sarcina părților implicate (organismele de gestiune colectivă și asociațiile fabricanților și importatorilor) obligația de a negocia periodic lista suporturilor și aparatelor pentru care se datorează remunerație compensatorie, cât și cuantumurile remunerației pentru fiecare suport în parte.
Prin art. IV din Legea nr. 285/2004 impune și un termen limită, de 6 luni de la intrarea legii în vigoare, pentru inițierea negocierilor și se face precizarea că până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplică tabelele și metodologiile stabilite de actele normative în vigoare (adică Legea nr. 8/1996 în forma nemodificată).
În art. 149 al Legii nr. 8/1996 modificate și completate prin Legea nr. 285/2004 se precizează (cu titlu de normă imperativă) că actele juridice încheiate sub regimul legislației anterioare își produc toate efectele conform aceleia.
Într-o interpretare sistematică a textelor de lege mai sus prezentate se deduce cu ușurință - în susținerea apelantei - că voința legiuitorului a fost ca modificările aduse Legii nr. 8/1996 să nu primească aplicare retroactivă, ceea ce oricum nu era posibil datorită preeminenței legii fundamentale - art. 15 alin. (2) din Constituția României.
O astfel de soluție este deplin justificată și de respectarea unui principiu de echitate: modificările aduse Legii nr. 8/1996 sunt de favoare pentru subiecții drepturilor de proprietate intelectuală și cei ce le reprezintă drepturile, în timp ce debitorii obligațiilor corelative acumulează mai multe obligații prin aceste modificări, de aceea aplicarea retroactivă a dispozițiilor legii noi le-ar agrava situația în mod inadmisibil.
impuse de Legea nr. 8/1996, modificată și completată prin Legea nr. 285/2004, s-au finalizat printr-o hotărâre arbitrală a Comisiei de Arbitraj de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturi de Autor pronunțată la 23 mai 2005 și publicată în Monitorul Oficial nr. 501/14 iunie 2005; ea produce efecte față de toți producătorii și importatorii de astfel de aparate, începând cu data publicării în Monitorul Oficial, sub toate aspectele, respectiv al cuantumului procentului datorat ca remunerație compensatorie, dar și al aparatelor ce intră de la acel moment sub imperiul dispozițiilor art. 1312alin. (8) din Legea nr. 8/1996.
Până la 14 iunie 2005 nu a existat temei juridic pentru a pretinde remunerație pentru importul/producerea de imprimante, motiv pentru care nici nu a solicitat această remunerație la acel moment; nu a existat, anterior modificării legii nr. 8/1996 și interpretării date prin decizia arbitrală, vreo cerere în justiție din partea sau a altui asemenea organism de gestiune colectivă, care să pretindă remunerație compensatorie pentru imprimante.
Mai arată apelanta că instanța de fond a îmbinat, în mod inadmisibil, reglementări ale fostului art. 109 din Legea nr. 8/1996 - abrogat la momentul formulării cererii, cu reglementări din art. 107, așa cum a fost interpretat prin decizia arbitrală din 17 mai 2005.
Prin decizia arbitrală s-a stabilit un cuantum mult redus al remunerației compensatorii datorate pentru copia privată de către producătorii/importatorii de imprimante, și astfel a fost instituit un nou temei juridic fundamental distinct față de vechiul temei juridic - art. 109 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 (care prevedea un cuantum general de 5%).
Faptul că fostul art. 109 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 și actualul art. 107 sunt temeiuri juridice fundamental distincte a fost recunoscut implicit prin interpretarea dată prevederilor legii de către decizia arbitrală, care a sesizat că este injust și în dezacord cu realitățile tehnologice, economico-sociale actuale să se pretindă remunerație compensatorie pentru copie privată relativ la imprimante în același cuantum ca și pentru copiatoare - adică tot 5%.
Or sentința instanței de fond acordă tocmai remunerația în cuantum de 5%, în dezacord evident cu scopul și finalitățile normative avute în vederea la emiterea Deciziei arbitrale.
Se mai impută instanței de fond faptul că a nesocotit argumentele hotărâtoare, probele indicate de pârâtă referitoare la modul de interpretate și aplicare a prevederilor legii nr. 8/1996, relative la remunerația compensatorie datorată pentru copia privată, până la momentul modificării aduse prin Decizia arbitrală.
, autoritate unică în ce privește aplicarea legislației dreptului de autor, își exprimase opinia anterior, prin adresa nr. 1175/28 mai 2001 statuându-se că aparatele pentru care se datorează cota de 5% sunt: copiatoarele, scannerele și aparatele multifuncționale, însă nu și imprimantele.
Rolul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor este unul esențial în interpretarea și aplicarea legislației dreptului de autor, având statut de autoritate unică de reglementare după cum este statuat în art. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 401 din 29 martie 2006 privind organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor:
Instanța de fond nu a discutat această probă adusă de pârâtă și înlăturat-o fără a motiva, tot astfel fiind înlăturate și probele aflate la filele 93-94 din dosarul de fond (interogatoriul luat reclamantei de către pârâtă).
La fila 101 din dosar se află o declarație a Asociației Producătorilor și de de Tehnologia Informației și Comunicațiilor -, organizație profesională non-profit, ce reunește cele mai importante companii producătoare și distribuitoare de echipamente de tehnologia informației și comunicațiilor, reprezentând peste 85% din piața de hardware din România, care atestă că, până la data de 14 iunie 2005, nu a solicitat membrilor săi plata remunerației compensatorii de 5% pentru aparatul imprimantă.
Precizează apelanta că, în sensul inadmisibilității aplicării cu titlu retroactiv a modificărilor aduse legii nr. 8/1996 (prin Legea nr. 247/2005 și Decizia arbitrală nr. 147/2005), s-a pronunțat într-o decizie recentă Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv decizia nr. 1615/11.03.2008.
Concluzia primei instanțe în sensul că "până la intrarea în vigoare a acestei hotărâri arbitrale, 14.06.2005, pârâta datorează remunerația pentru copia privată pentru toate aceste tipuri de aparate, în procentul prevăzut de lege, de 5%" este - în susținerea apelantei - eronată și nesocotește principiul constituțional al neretroactivității, imperativul caracterului previzibil al aplicării unei legi (impus de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului) dar și scopul, finalitatea pentru care a fost emisă această decizie arbitrală.
5.2. Instanța de fond, ignorând probele care indicau că, din cauza lacunelor de reglementare conținute de art. 109 al legii nr. 8/1996 în formă nemodificată, obligația la plata remunerației compensatorii se aplica numai cu privire la copiatoare, invocă doar o altă adresă nr. 4456/ 3 august 2004, care comunica faptul că până la aprobarea noilor metodologii de stabilire a remunerațiilor, rămân în vigoare remunerațiile stabilite prin legea nr. 8/1996, nemodificată prin Legea nr. 285/2004.
Adresa emisă de, pe care prima instanță a avut-o în vedere în soluționarea pricinii, nu conține precizări referitoare la imprimante, mai exact faptul că procentul prevăzut anterior ar fi aplicabil imprimantelor, precum nici faptul că pentru imprimante s-ar cuveni plata unei remunerații compensatorii. Iar interpretarea normei lacunare doar prin prisma acestei adrese nu acoperă încălcarea imperativului ca aplicarea unei legi să aibă caracter previzibil.
Dreptul la remunerație compensatorie are un temei juridic complex, rezultat din coroborarea prevederilor art. 34 cu art. 109 în forma anterioară, cu alte cuvinte și cuantumul concret (stabilit sub formă procentuală) al remunerației este o componentă esențială a temeiului juridic.
Pentru că acest temei juridic complex nu îndeplinea condiția previzibilității cât privește cuantumul datorat pentru imprimante (fiind inadmisibil să se pretindă remunerație în cuantum identic atât pentru copiatoare, cât și pentru imprimante) nu s-a pretins, de către organismele colectoare, decât remunerația aferentă copiatoarelor.
Ca ultim argument pentru a respinge susținerile pârâtei cu privire la aplicarea cu efect tiv a Hotărârii, Tribunalul București invocă o decizie a Curții de Apel București 101A/01.06.2006, fără a motiva efectiv prin ce anume această soluție de speță este concludentă pentru prezenta cauză.
Această decizie a Curții de Apel București nu dezbate în detaliu problema inadmisibilității aplicării retroactive a hotărârii arbitrale, spre deosebire de decizia, mult mai recentă, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
acestei soluții jurisprudențiale de dată recentă a Înaltei Curți, care dezleagă în drept o problemă complexă de drept cu privire la aplicarea legislației drepturilor de autor, ținând seama și de lacunele de reglementare care au existat până la momentul modificărilor și completărilor aduse legii nr. 8/1996, conduce la încălcarea principiului impus de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în ceea ce privește imperativul aplicării previzibile și unitare a legii.
Mai susține apelanta că demersul este speculativ și constituie abuz de drept.
încearcă prin acțiunea sa în justiție, în afară de a determina aplicarea retroactivă a unei legi civile noi, modificarea înțelegerii dintre organismul de gestiune colectivă și producători, importatori, cu valoare de contract, prezentată în paragraful anterior.
Scopul reglementărilor introduse de Legea nr. 8/1996 este de a realiza un echilibru în raportul juridic dintre autorii de opere și cei care utilizează aceste opere în scopuri lucrative.
s-a înființat ca organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, însă nu gestionează aceste drepturi în acord cu scopul impus prin lege, nesocotind spiritul Legii nr. 8/1996 de realizare a unui echilibru între interesele autorilor și cele ale producătorilor și importatorilor de produse IT.
Cu titlu subsidiar, solicită apelanta ca, în cazul în care nu vor fi reținute argumentele de mai sus și nu se va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiată, se aibă în vedere că în cadrul judecății de la fond pârâta a formulat o cerere pentru constatarea decăderii din termenul pentru formularea obiecțiunilor la raportul de expertiză.
Instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de abia la termenul din 29 aprilie 2008, fără a da o motivare a respingerii excepției decăderii invocate de pârâtă,
În urma constatării intervenirii decăderii, solicită apelanta să se mențineți concluziile raportului de expertiză inițial (filele 174-195 dosar fond) și să admiteți cererea de chemare în judecată în limita concluziilor acestei variante a raportului de expertiză.
În cazul în care nu va fi reținută excepția decăderii cu privire la dreptul pârâtei de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză inițial, solicită apelanta să se constatate că doar concluziile raportului inițial de expertiză sunt fundamentate și în acord cu normele incidente.
Concluziile formulate în cadrul răspunsului la obiecțiuni (filele 288-290) constituie doar răspunsurile la care expertul a fost obligat să răspundă potrivit dispozițiilor instanței de fond.
Astfel, obiectivul 1 al expertizei contabile a vizat următoarele: "stabilirea în gestiunea pârâtei -. Distribuție SR. a volumului și valorilor importurilor de aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog pe perioada 01.06.2004 - 14.06.2005."
Observând prevederile art. 109 din Legea nr. 8/1996, precum și adresele nr. 1175/28.05.2001, nr. 2546/24.04.2003 ale Oficiului Român pentru Drepturi de Autor, expertul a conchis în mod just că aparate ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, pe care pârâta le-a importat în perioada 01.06.2004 - 14.06.2005, sunt imprimantele multifuncționale.
Și concluziile raportului inițial au fost formulate în baza acelorași documente (ca și cele folosite pentru a răspunde la obiecțiunile formulate de reclamantă). Diferența o constituie faptul că cele două documente au concluzii diferite deoarece au fost utilizate raționamente diferite; în opinia apelantei, doar concluziile raportului inițial au fost obținute în baza unui raționament corect.
Expertul desemnat de instanță a procedat just pentru că Decizia arbitrală, emisă în baza unor prevederi speciale introduse prin Legea nr. 285/2004, a fost dată tocmai pentru a clarifica și a complini lacunele legii, dar nu poate primi efecte retroactive, în caz contrar încălcându-se principii de bază ale aplicării legii și, implicit, ale drepturilor omului.
Apel legal timbrat.
Intimata a formulat întâmpinare, pe această cale susținând în esență că dispozițiile legale aplicabile în cauză sunt cele ale Legii 8/1996 nemodificată, prin art. 109 din acest act normativ fiind stabilită în mod ineluctabil obligația pârâtei apelante de a plăti remunerația compensatorie pentru copia privată în procent de 5% din valoarea înscrisă în documentele organelor vamale.
Aparatele supuse plății remunerației menționate sunt cele care permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, iar în privința înțelesului noțiunii de reproducere se face trimitere la art. 14 din același act normativ.
Se mai arată că punctul de vedere al apelantei-pârâte - care procentul de 5% - este eronat deoarece creanța pretinsă este aferentă perioadei în care procentul ce funcționa legal era cel de 5%., în calitatea sa de organism jurisdicțional de reglementare și control în domeniul drepturilor de autor, a precizat prin adresa de reglementare nr. 4456/03.08.2004, că până la aprobarea noilor metodologoo de stabilire a remunerațiilor rămân în vigoare vechile remunerații stabilite prin Legea 8/1996 nemodificată.
Invocarea de către apelantă a modificărilor suferite de Legea 8/1996, cu scopul de a combate aplicabilitatea procentului de 5% asupra valorii importurilor de aparate ce permit reproducerea de opere fixate pe suport analog sau grafic, datorat potrivit art. 109 din Legea 8/1996 nemodificată, nu poate fi primită - în susținerea intimatei - pentru că la data nașterii dreptului la remunerația compensatorie singurul procent aplicabil era cel prevăzut prin norma menționată.
Cât privește aparatele care permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, pentru care se datorează remunerația compensatorie în baza art. 109 din Legea 8/1996 nemodificată, se arată că acestea au fost stabilite în mod cert odată cu operațiunile de vămuire realizate de organele vamale, ale căror cuantumuri datorate pe grupe de produse au fost transmise intimatei detaliat de către. Aparatele ce permit reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog sunt imprimantele, scannerele, multifuncționalele și copiatoarele, acestea având ca finalitate - prin funcțiile lor - reproducerea unor opere precum cele menționate și, astfel, legitimând plata remunerației compensatorii pentru copia privată.
În ceea ce privește critica apelantei referitoare la expertiza efectuată în cauză, susține intimata că este neîntemeiată pentru că prima instanță a și-a însușit concluziile acestei expertize după ce a pus în discuția părților obiecțiunile formulate împotriva raportului de expertiză inițial întocmit.
În apel, părțile au depus înscrisuri.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Soluția primei instanțe este - potrivit considerentelor acesteia - fundamentată pe prevederile art. 109 din Legea 8/1996, deci pe reglementarea din vechea lege, și nu pe Hotărârea arbitrală din data de 23.05.2005 (adoptată în aplicarea prevederilor Legii 285/2005).
Prima instanță a apreciat că pârâta-apelantă ar avea obligația de plată a remunerației compensatorii pentru imprimante în considerarea faptului că, pe de o parte, acestea au, prin funcția lor tehnică, aptitudinea de a permite reproducerea operelor fixate pe suport grafic sau analog, iar pe de altă parte a împrejurării că în cuprinsul art. 109 din Legea 8/1996 nu se detaliază cu privire la aparatele pentru care se datorează o asemenea remunerație.
Este adevărat că instanța face referire și la hotărârea arbitrală din data de 23.05.2009 în analiza astfel făcută, însă aceasta pentru a argumenta logica raționamentului propriu ce a condus la o asemenea concluzie, respectiv pentru a sublinia faptul că interpretarea dată prin hotărârea arbitrală menționată este cea care ar trebui să se dea art. 109 din Legea 8/1996 nemodificată.
Astfel fiind, Curtea apreciază că nu poate fi reținută critica apelantei în sensul că instanța fondului ar fi făcut o aplicare retroactivă a menționatei Hotărâri arbitrale.
Curtea constată că, în speță, disputa părților poartă în principal asupra includerii sau nu a imprimantelor în sfera aparatelor pentru care se datora, în baza Legii 8/1996, remunerația compensatorie pentru copia privată în perioada 01.06.2004-14.06.2005.
Legii 8/1996 publicată în monitorul oficial din 26.03.1996 i-a fost adusă o primă modificare prin Legea 285/30.07.2004.
Prin art. 4 al acestei din urmă legi s-a statuat în sensul că " În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, organismele de gestiune colectivă sunt obligate să inițieze procedurile de negociere pentru stabilirea metodologiilor privind remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi. Până la aprobarea metodologiilor negociate conform prevederilor prezentei legi, se aplică tabelele și metodologiile stabilite prin actele normative în vigoare".
Această reglementare cu caracter tranzitoriu se referă în mod neechivoc la aplicarea tabelelor și metodologiilor din vechea reglementare, până la momentul la care se vor fi finalizat procedurile de negociere (impuse de legea nouă) pentru noile metodologii.
Pe cale de consecință ea este de natură a produce consecințe în sensul amânării aplicării modificărilor aduse Legii 8/1996 prin Legea 285/2004 exclusiv în privința tabelelor și metodologiilor din legea veche, iar nu și cu privire la alte aspecte (ținând de substanța drepturilor conferite titularilor de drepturi de autor, dar și a obligațiilor corelative unor asemenea drepturi) ce au făcut obiect de reglementare al legii noi.
Astfel, dispoziția Legii 285/2004 de abrogare a art. 109 din forma inițială a Legii 8/1996 și includerea în conținutul art. 107 alin. 1 și 2 din același act normativ pe care l-a modificat și completat, a dreptului la remunerația compensatorie pentru copia privată (și a obligației corelative acestui drept) și-au produs efectele specifice încă de la data intrării în vigoare a legii noi.
Potrivit art. 107 alin. 1 și 2 din Legea 8/1996 modificată prin Legea 285/2004 "(1)Autoriioperelor reproduse după înregistrări sonore sau audiovizuale, precum și cei ai operelor reproduse de pe hârtie, pe orice alt tip de suport, au dreptul, împreună cu editorii, producătorii și cu artiștii interpreți sau executanți, după caz, la o remunerație compensatorie pentru copia privată, efectuată în condițiile prevăzute laart. 34alin. (2). Dreptul la remunerația compensatorie pentru copia privată nu poate face obiectul unei renunțări din partea beneficiarilor.
(2) compensatorie pentru copia privată se plătește de către fabricanții și importatorii de suporturi sau aparate, prevăzute laart. 34alin. (2), indiferent dacă procedeul folosit este unul analog sau digital".
Pe de altă parte, art. 34 alin. 2 din Legea 8/1996 modificată prin legea 285/2004 (la care se face trimitere prin norma enunțată anterior) dispunea în sensul că "Pentrusuporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri grafice ale operelor, precum și pentru aparatele de sine stătătoare, indiferent de modul de funcționare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi".
Din interpretarea sistematică a normelor enunțate reiese în mod evident că, începând cu data modificărilor aduse Legii 8/1996 prin Legea 285/2004, se datora remunerație compensatorie pentru copia privată -aferentă dreptului autoriloroperelor reproduse de pe hârtiepe orice alt tip de suport- numai pentru aparatele de sine stătătoare, concepute pentru realizarea de copii, ce permit reproducerea acestor opere.
De menționat că în această nouă reglementare nu se mai face vorbire de dreptul la remunerația compensatorie pentru copia privată "autorilor și editorilor de opere fixate pe suport grafic sau analog", ci se includ în categoria titularilor unui astfel de drept "autorii operelor reproduse de pe hârtie pe orice alt tip de suport".
Or, aparatele a căror singură funcție este aceea de imprimare nu numai că nu au o existență autonomă (de sine stătătoare, în sensul legii), ele fiind concepute să funcționeze ca atare numai în condițiile în care sunt conectate și comandate de echipamente IT, dar nici nu au aptitudinea de reproducere a operelor de pe hârtie, așa cum cere norma enunțată.
O nouă modificare a Legii 8/1996 a survenit prin efectul OUG 123/01.09.2005, deci la un moment ulterior perioadei pentru care s-au formulat pretențiile deduse judecății.
Prin menționata OUG s-au eliminat: din conținutul art. 34 alin. 2 al legii 8/1996 condiția ca aparatele pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată să aibă o existență de sine stătătoare, iar din conținutul art. 107 alin. 1 al aceleași legi condiția de a se percepe remunerația compensatorie pentru opere reproduse de pe hârtie.
Această din urmă lămurire este considerată utilă de către C pentru că părțile au făcut trimitere la prevederile art.107 din Legea 8/1996 modificată prin Legea 285/2004, și cu toate acestea, reproducând textul normei menționate, au redat un conținut pe care această normă l-a primit în urma și a modificărilor aduse prin OUG 123/2005, situație față de care se creează aparența unei greșite aplicări, de către instanța de apel, a legii pentru perioada la care se referă litigiul.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a reținut, cu neobservarea modificărilor legislative intervenite dar și a limitelor aplicării art. 4 din Legea 285/2004, că reclamanta ar fi îndreptățită să obțină de la societatea pârâtă remunerația compensatorie pentru copia privată aferentă imprimantelor pe care aceasta din urmă le-a importat în perioada 01.06.2004-14.06.2005.
Este de observat că intimata-reclamantă a susținut că pentru aceeași perioadă a încasat de la alți importatori/fabricanți remunerația compensatorie pentru copia privată aferentă aparatelor de același tip (imprimante), însă probatoriul administrat nu relevă o atare situație. Nici hotărârile judecătorești depuse, și nici celelalte acte administrate nu relevă încasarea, sau stabilirea dreptului de a încasa remunerația pentru copia privată pentru imprimante în intervalul de timp anterior adoptării hotărârii arbitrale din data de 23.05.2005.
Probatoriul administrat în fața primei instanțe atestă împrejurarea - necontestată de altfel de către pârâta apelantă - că în perioada pentru care i se solicită, în speță, plata remunerației compensatorii pentru copia privată, această societate a importat atât imprimante cât și aparate multifuncționale.
Având în vedere că aparatele multifuncționale sunt caracterizate printr-o pluralitate de funcții - printre care fotocopierea și scanarea - și pot funcționa în mod de sine stătător, spre deosebire de imprimante, Curtea apreciază că prima categorie de aparate îndeplinește condițiile art. 107 alin. 1 și 2 rap. la art. 34 alin. 2 din Legea 8/1996 modificată prin Legea 285/2004, așa încât în mod corect instanța de fond a stabilit obligația pârâtei de a plăti remunerația compensatorie aferentă acestei categorii.
De altfel, se constată că pârâta-apelantă însăși și-a construit apărările față de pretențiile reclamantei-intimate pe argumentul că imprimantele nu făceau parte din sfera aparatelor pentru care datora remunerație compensatorie pentru copia privată în perioada iunie 2004-iunie 2005, fără a aduce argumente pertinente în privința cererii de respingere a pretențiilor formulate în legătură cu aparatele multifuncționale.
Adresele emise de în anii 2001-2003 ( cele cu nr. 1175/2001 și 2546/2003), prin care această instituție și-a exprimat punctul de vedere relativ la categoriile de aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, sunt apreciate ca nerelevante soluționării cauzei în condițiile în care - potrivit considerentelor expuse - litigiului dintre părți îi sunt aplicabile dispoziții legale cărora li s-au adus modificări substanțiale ulterior emiterii respectivelor puncte de vedere.
Prevederile art. 149 din Legea 8/1996 - care se referă la actele juridice încheiate sub regimul legislației anterioare - invocate de către apelantă, sunt inaplicabile în speță în condițiile în care părțile din proces nu urmăresc valorificarea unor drepturi izvorâte dintr-un act juridic intervenit între ele, ci își dispută tocmai existența sau nu a unui drept (cu obligația corelativă) generat de lege.
În ceea ce privește sancțiunea decăderii reclamantei din dreptul de a formula obiecțiuni la raportul de expertiză inițial depus în fața primei instanțe, sancțiune solicitată de către pârâtă a fi aplicată, Curtea constată că în mod just a fost respinsă de instanța fondului această solicitare în condițiile în care ulterior termenului de judecată la care a fost comunicat părților raportul de expertiză inițial, s-au depus: opinia separată a expertului consultant precum și o completare a raportului întocmit de către expertul desemnat de instanță, iar părțile au solicitat o amânare a judecății spre a lua cunoștință de aceste documente.
În condițiile în care raportul de expertiză inițial depus era întregit prin documentul astfel depus la data de 01.04.2008, nu se poate imputa părții o stare de pasivitate în formularea obiecțiunilor, cunoașterea tuturor elementelor pe care s-au fundamentat concluziile expertului desemnat cât și a poziției expertului care a adoptat opinia separată constituind împrejurări obiective care au fost valorificate de parte corespunzător dreptului său la apărare, spre a avea astfel posibilitatea de a formula obiecțiuni în raport de conținutul completat al raportului de expertiză la care acestea se refereau.
Cât privește conduita reclamantei, constând în faptul promovării acțiunii pendinte, Curtea constată că aceasta se circumscrie dreptului de acces la justiție, conferit de art. 21 din Constituția României, așa încât nu se poate reține că partea ar fi săvârșit un abuz de drept prin formularea unor pretenții fundamentate pe norme juridice care - astfel cum reiese chiar din analiza expusă - ridică probleme de interpretare și aplicare atât sub aspectul limitelor unor modificări legislative, a normelor tranzitorii din actele normative modificatoare, cât și din perspectiva aplicării legii în timp.
Situația importurilor de aparate ce permit reproducerea pe suport grafic sau analog furnizată reclamantei-intimate de către Autoritatea Națională a Vămilor nu poate genera vreun drept în favoarea reclamantei cu privire la aparatele care nu se circumscriu condițiilor stabilite prin legislația în vigoare (pentru perioada analizată), așa încât apărarea acesteia fundamentată pe documentația primită de la autoritatea menționată nu poate fi primită.
Ceea ce a contestat pârâta în speță a fost însăși obligația de plată a remunerației compensatorii pentru copia privată pentru imprimantele pe care le-a importat în perioada iunie 2004-iunie 2005, astfel că sunt lipsite de fundament apărările prin care intimata-reclamantă tinde a combate pretinsa contestație față de temeinicia aplicării procentului de 5% la valoarea importurilor respectivelor aparate.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea va dispune, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ. admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul că pârâta va fi obligată să plătească reclamantei remunerație compensatorie pentru copia privată (aferentă aparatelor multifuncționale importate în perioada 01.06.2004-14.06.2005) în cuantum de 44670,99 lei, și 13.433,89 lei cu titlu de dobândă.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de către apelanta pârâtă DISTRIBUȚIE cu sediul în B, nr. 2, sector 4 și cu sediul ales prin & Asociații în B, str. -. -, II, nr. 2,. 2, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1504/21.10.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - SOCIETATE DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE cu sediul în B,-,. 3,. 3, sector 2.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 44.670,99 lei cu titlu de remunerație compensatorie, și a sumei de 13.433,89 lei cu titlu de dobândă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. GS
.red.
4 ex./03.07.2009
Jud Fond Secția a III-a Civilă
C
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Melania Stanciu
