Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU

CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 12.02.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru

JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu

GREFIER - - -

Pe rol judecarea cererilor de apel formulate de apelantul-reclamant și apelanții-pârâți CENTRUL NAȚIONAL AL, - SRL, - SRL și SOCIETATEA COMPANIILOR SRL împotriva sentinței civile nr.841 din 08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-reclamant G prin avocat cu împuternicire avocațială nr.- din 17.12.2008, apelanții-pârâți CENTRUL NAȚIONAL AL prin avocat cu împuternicire avocațială nr.- din 11.11.2008, - SRL prin avocat cu împuternicire avocațială nr.- din 08.08.2008, - SRL prin avocat cu împuternicire avocațială nr.- din 10.12.2008 și SOCIETATEA COMPANIILOR SRL prin avocat cu împuternicire avocațială nr.- din 17.12.2008.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Reprezentantul apelantului-pârât - SRL depune la dosarul cauzei întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind comunicată și celorlalte părți.

Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.

Reprezentantul apelantului reclamant G solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat cu obligarea pârâților la daune morale, fără cheltuieli de judecată. Arată că va depune concluzii scrise. Totodată solicită respingerea apelurilor formulate de pârâți ca nefondate.

Reprezentantul apelantului-pârât CENTRUL NAȚIONAL AL solicită admiterea apelului pe care l-a formulat și respingerea apelului formulat de apelantul reclamant Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul apelantei pârâte - SRL solicită admiterea apelului pe care l-a formulat și respingerea apelului formulat de apelantul reclamant Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul apelantului pârât - SRL, de asemenea solicită admiterea apelului pe care l-a formulat și respingerea apelului formulat de apelantul reclamant Solicită acordarea cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul apelantei pârâte SOCIETATEA COMPANIILOR SRL solicită admiterea apelului pe care l-a formulat și respingerea apelului formulat de apelantul reclamant Nu solicită cheltuieli de judecată.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, urmează a,

DISPUNE:

Amână pronunțarea la data de19.02.2009în cauza ce are ca obiect soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul-reclamant și apelanții-pârâți CENTRUL NAȚIONAL AL, - SRL, - SRL și SOCIETATEA COMPANIILOR SRL împotriva sentinței civile nr.841 din 08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - -

GREFIER

- -

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 19.02.2009

CURTEA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive urmează a,

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de26.02.2009în cauza ce are ca obiect soluționarea cererilor de apel formulate de apelantul-reclamant și apelanții-pârâți CENTRUL NAȚIONAL AL, - SRL, - SRL și SOCIETATEA COMPANIILOR SRL împotriva sentinței civile nr.841 din 08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

- - - - -

GREFIER

- -

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU

CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.51 A

Ședința publică de la 26.02.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - - -

JUDECĂTOR - - - -

GREFIER - - -

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.02.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 19.02.2009 și 26.02.2009 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IV-a civilă, sub nr. 37021/3/26.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții - SRL, Societatea Companiilor, - SRL și Centrul Național al SRL solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați în solidar pârâții la plata sumei de 100.000 Euro (330.000 lei), adică 50.000 Euro/campanie publicitara pentru încălcarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că este regizorul filmului de Ianuarie, produs în anul 1978.

In cursul anilor 2006 și 2007, în cadrul a două campanii publicitare, pe diverse posturi de televiziune din România a fost difuzat un clip publicitar în care apăreau imagini din filmul de Ianuarie. publicitar a fost promovat în cadrul campaniei Balul organizata de către Societatea Companiilor SRL. publicitar a fost și este postat pe site-ul, menționându-se că realizatorul său este - SRL.

Pe site-ul cotidianului on-line - Business în timp real, se precizează într-un articol din 11.02.2006 că spotul IV a fost regizat de către și produs de - SRL.

In urma notificărilor acestor pârâți, - SRL a transmis reclamantului un document din care rezultă că Centrul Național al și-ar fi exprimat acordul pentru utilizarea în clipul publicitar a 10 secunde din filmul de Ianuarie.

Prin faptele lor, pârâții i-au încălcat reclamantului drepturile morale prevăzute de legea 8/1996 deoarece nu au avut acordul său pentru folosirea de imagini în clipul publicitar și nu au menționat numele regizorului și al filmului din care au preluat imagini. Totodată, aceștia au intervenit și au modificat opera sa prin utilizarea unui alt fond muzical.

publicitar are o durată de 30 de secunde, din care primele 10 secunde sunt imagini din filmul de Ianuarie. Muzica originală a filmului a fost înlocuită de un alt fond muzical. După imaginile din filmul regizat de către reclamant, în următoarele 12 secunde este filmată într-o cameră o doamnă care își culcă copiii, pentru ca în ultimele 8 secunde să fie prezentați organizatorii evenimentului și sponsorii. Practic, întregul clip publicitar este construit în jurul imaginilor din filmul de Ianuarie. Cu toate acestea, pe durata clipului publicitar sau în mod public realizatorul, producătorul și beneficiarul clipului publicitar nu au menționat numele reclamantului sau al filmului de unde au preluat imaginile.

Deși toți pârâții cunoșteau cine este regizorul, nici unul dintre aceștia nu a solicitat acordul reclamantului pentru a utiliza imagini din filmul regizat de către el. a preferat să solicite acordul de la titularul drepturilor patrimoniale, Centrul Național al. Acesta a fost de acord și a cedat ceva ce nu avea în patrimoniu: dreptul de a dispune ciuntirea unei opere.

Pârâții au adus atingere drepturilor morale ale reclamantului asupra operei, respectiv: dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei, dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și dreptul de a se opune oricărei modificări.

și producătorul spotului publicitar, nu numai că au folosit fără nici un drept imagini din filmul de Ianuarie, dar au prezentat în mod public ca regizor pe un necunoscut.

cotidianului electronic Business în timp real au aflat că aceea persoană a regizat scena de din clip. Practic, realizatorul și producătorul au furat munca reclamantului și și-au atribuit-o în mod fraudulos la evenimentul .

In drept reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 139 din legea 8/1996.

Pârâta SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul, pentru următoarele motive:

Acest clip publicitar și întreaga campanie "Balul " au fost organizate în scop umanitar, "caritabil" pentru ajutorarea unor grupuri de copii si persoane defavorizate, toate încasările fiind donate Organizației și Fundației Pro România; realizatorul și producătorul clipului publicitar au lucrat pro bono.

In aceste condiții, pârâții sunt acuzați de frauda si josnicie, deși toata acțiunea a avut un scop umanitar și toate încasările au fost donate, singurul care are pretenții materiale dintr-o acțiune caritabilă destinată ajutorării copiilor fiind reclamantul.

Pârâta a arătat că scopul acestui clip nu a fost unul comercial, nu a fost promovarea filmului ci a fost unul moral, respectiv sensibilizarea opiniei publice cu privire la problemele copiilor și ale persoanelor defavorizate și strângerea de fonduri pentru aceștia.

Mai mult decât atât, filmul " de Ianuarie", în regia lui, a fost produs în 1978 cu mijloace tehnice și financiare exclusiv ale statului, iar în prezent se află în proprietatea publică a statului și în administrarea Centrului Național al, potrivit dispozițiilor art. 63 al. l și 2 din OG nr. 39/2005 modificată și completată.

-. SRL a avut acordul scris, cu titlu gratuit, al Centrului Național al, deținătorul drepturilor exclusive de utilizare a filmului, pentru utilizarea în clipul umanitar a unui scurt citat din film, cu titlu de exemplificare, respectiv a celor 10 secunde - secvența de.

Potrivit dispozițiilor art. 63 al. 1 și 2 din OG nr. 39/2005, cu modificările și completările ulterioare, și art. 70 al. 1, art. l06³al. 1 din Legea nr. 8/1996, filmul " de Ianuarie" se include în categoria bunurilor care fac parte din proprietatea publică a statului și se află în administrarea, care are drepturile exclusive de utilizare, inclusiv dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza reproducerea, prin orice mijloc și sub orice formă, a propriilor înregistrări audiovizuale.

In consecință, realizarea și producția clipului umanitar a respectat întocmai prevederile legale în vigoare, neexistând nici o încălcare a vreunui drept de autor.

Cât privește menționarea numelui regizorului și al filmului din care au fost preluate cele 10 secunde ale clipului, aceasta era imposibil de operat datorită duratei extrem de scurte a clipului, fiind, oricum, o obligație exclusivă a realizatorului și nu a celui care a produs clipul ( conform art. 33 al. 4 din Legea nr. 8/1996).

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 33 al. 1 lit. b din Legea nr. 8/1996, sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, utilizarea de scurte citate dintr-o operă, cu titlu de exemplificare.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor arte 33 al. 2 lit. c din Legea nr. 8/1996, cu referire la art. 33 al. lit. b, sunt permise comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic - așa cum este și cazul clipului umanitar analizat - de scurte fragmente din opere, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate (evenimentul caritabil ce l-a constituit campania umanitara de strângere de fonduri pentru copii și persoane defavorizate, în speță).

Pârâta - SRL a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

A formulat întâmpinare și pârâta Societatea Companiilor SRL prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată, arătând că în calitate de organizatoare a campaniei Balul, campanie organizată în scop caritabil, a primit din partea producătorului și realizatorului, în conformitate cu prevederile contractuale, dovezile referitoare la respectarea drepturilor de autor sau a altor drepturi conexe ale unor terțe părți.

Astfel, în conformitate cu prevederile OG 39/2005, cu modificările și completările ulterioare, "filme de toate genurile: lungmetraje și scurtmetraje de ficțiune, documentare sau de animație, precum și materialele lor primare de imagine și sunet, mixaj ele de sunet realizate până în anul 1997 cu finanțare de la bugetul de stat, de la bugetul unor unități de stat sau de la bugetul Centrului Național al " (categorii în care este inclus și filmul " de Ianuarie") se afla în proprietatea publică a statului și în administrarea Centrului Național al.

Prin întâmpinarea formulată de către pârâtul Centrul Național al s-a invocat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și, pe cale de consecință, să se dispună scoaterea instituției din cauza.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Centrului Național al, a arătat că, așa cum recunoaște chiar reclamantul, instituția are calitatea de administrator al filmelor romanești din patrimoniul cinematografiei naționale, patrimoniu din care face parte și filmul " de Ianuarie" regizat de către reclamant, dar produs exclusiv cu fondurile bănești ale statului.

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 63 alin. 1 și 2 din OUG nr. 39/2005, filmul " de ianuarie" este inclus în categoria bunurilor care fac parte din proprietatea publică a statului și se află în administrare Centrului Național al. Mai mult, conform art. 70 alin. 1 din Legea 8/1996 Centrul Național al deține drepturile exclusive de utilizare ale acestui film, iar prin art. 166 ind. 3 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 instituția a dobândit dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale (în care este inclusă și această peliculă).

In aceste condiții, textele de lege menționate coroborate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 8/1996 conferă instituției dreptul de a utiliza, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, utilizarea de scurte citate dintr-o opera, cu titlu de exemplificare. In speța, cele 10 secunde din filmul " de ianuarie" au fost utilizate pentru ilustrarea secvenței de de către ceilalți pârâți, cu avizul Centrului Național al acordat în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie. In concluzie, față de cadrul legislativ existent, în mod evident instituția nu era obligată să solicite acordul reclamantului pentru a îngădui utilizarea unei secvențe din film.

Totodată, pârâta a învederat faptul că instituția a acordat doar avizul pentru utilizarea celor 10 secunde din film. Centrul Național al nu are nici măcar un singur temei legal pentru a cenzura în vreun fel modalitatea în care este folosită secvența respectivă de către pârâți (regizor, producător sau realizator). Este evident că, în măsura în care se va aprecia că au fost vătămate în vreun fel drepturile reclamantului, instituția este exonerată de absolut orice răspundere juridică, urmând ca orice fel de pretenții pecuniare sau de altă natură să fie îndreptate împotriva celorlalți pârâți care au modificat coloana sonora sau nu au menționat numele regizorului ori al filmului din care făcea parte secvența de.

Așa cum se poate constata cu ușurință din adresa înregistrată sub nr. 169/25.01.2006, pârâta societate SRL a informat Centrul Național al doar că realizează un clip umanitar cu titlul " " și a solicitat permisiunea de a utiliza 10 secunde din secvența de din filmul " de ianuarie" exclusiv pentru a fi utilizat în clipul umanitar menționat. Astfel, contrar afirmațiilor făcute de către reclamant prin acțiunea introductiva de instanța, în adresa trimisă de către pârâtă SRL nu s-a menționat faptul că se va modifica în vreun fel această secvență (în speță, coloana sonora) ori că nu va fi menționat numele filmului sau al regizorului.

Pentru aceste considerente, s-a susținut că Centrul Național al nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la termenul din 29.01.2008, tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor.

Prin sentința civilă nr. 841/08.05.2008, a fost admisă în parte cererea reclamantului, dispunându-se obligarea pârâților, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 6000 euro, în echivalent lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând daune morale.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:

În cursul anilor 2006-2007, în cadrul a două campanii publicitare, a fost difuzat pe mai multe posturi de televiziune un clip publicitar ce promova campania Balul organizată de către Societatea Companiilor SRL.

publicitar a fost postat și pe site-ul I, menționându-se că realizator pârâta - SRL.

Spotul TV a fost regizat de către și produs de - SRL.

publicitar menționat are o durată de 30 de secunde, primele 10 conținând imagini din filmul de Ianuarie produs în anul 1978 și regizat de reclamant.

redau un, muzica originală a filmului, fiind înlocuită de un alt fond muzical.

publicitar a fost difuzat fără a fi menționat numele operei din care au fost extrase imaginile incriminate, sau a autorului acestei opere, probele administrate relevând că extragerea imaginilor din film și introducerea lor în materialul publicitar a fost făcută fără acordul sau autorizarea reclamantului.

Tribunalul constată în raport cu această situație de fapt, că prin faptele lor pârâtele au încălcat drepturile morale de autor ale reclamantului, constând în dreptul la paternitatea operei și dreptul la respectul integrității operei.

In temeiul dispozițiilor art. 10 lit. b din lege reclamantul are dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei sale.

Dreptul la paternitatea operei are două aspecte, primul pozitiv și constă în dreptul autorului de a revendica oricând calitatea de autor și un al doilea efect, negativ, ce constă în dreptul de a se opune oricărui act de uzurpare, de contestare a acestei calități de către terți.

Dreptul la calitatea de autor implică obligația de indicare a autorului în cazul citării și utilizării de scurte extrase, atunci când aceste acte de utilizare sânt permise fără consimțământul autorului.

Din această perspectivă, a constatat instanța fondului că faptele pârâtelor de a folosi imagini din filmul realizat de reclamant, în cadrul unui clip publicitar, fără menționarea autorului acestor imagini constituie o încălcare a dreptului la paternitatea operei și subzistă și în ipoteza în care difuzarea ar fi fost permisă și fără acordul expres al autorului.

Folosirea imaginilor din film în conținutul clipului publicitar, prin efectuarea unor modificări prin ștergerea coloanei sonore inițiale și introducerea uneia noi reprezintă totodată o încălcare a dreptului autorului la a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări precum și oricărei atingeri aduse operei, încălcare de natură să prejudicieze onoarea sau reputația artistului.

Respectarea operei presupune în primul rând păstrarea integrității acesteia, nefiind posibil a se face modificări sau transformări ale operei decât cu acordul autorului, acord ce în cazul de față nu a fost solicitat reclamantului.

In raport cu natura drepturilor morale pretins a fi fost încălcate prin faptele pârâților, tribunalul a înlăturat ca neîntemeiate susținerile pârâtelor privind netemeinicia cererii de chemare în judecată decurgând din ipotezele de excepție prevăzute de art. 33 din legea 8/1996 modificată referitoare la limitele exercitării dreptului de autor.

Legea reglementează pe larg posibilitățile de reproducere a unei opere în scop de folosință publică, în considerarea intereselor generale ale societății, care nu constituie încălcări ale dreptului de autor și se constituie în limitări ale dreptului de autor.

Astfel potrivit art. 33 din lege sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații, utilizarea unor opere care au fost aduse anterior la cunoștință publică sub următoarele condiții: utilizarea să fie conformă bunelor uzate; utilizarea să nu contravină exploatării normale a operei; utilizarea să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare.

Acestor condiții generale, legea le adaugă cerințe particulare ce țin seama de modalitatea de utilizare a operei, de genul operei protejate și de locul de folosință al acesteia, ce impun menționarea sursei și a numelui autorului operei.

Prin urmare și în ipoteza în care s-ar aprecia că extragerea unor fragmente din filmul realizat de reclamant și folosirea lor în clipul publicitar s-ar circumscrie situațiilor de excepție descrise de art. 33 din lege, lipsa oricărei mențiuni cu privire la opera din care provine și la autorul acesteia constituie încălcări ale drepturilor morale de autor, de natură a atrage răspunderea civilă delictuală.

Contrar susținerilor pârâtelor, folosirea imaginilor din film în condițiile denaturării acestora, prin operarea de modificări aduse coloanei sonore inițiale nu constituie limitări legale aduse dreptului de autor, permise în condițiile art. 33 din lege.

Pârâtele au afirmat că folosirea acestor imagini a fost solicitată și aprobată în vederea informării publicului cu privire la un eveniment de actualitate - Balul - cu scop caritabil, organizat în vederea colectării de fonduri pentru grupuri și persoane defavorizate.

Excepțiile prevăzute de lege, ce conțin limitări ale dreptului de autor, sunt de strictă interpretare, astfel încât textele legale nu pot fi aplicate prin analogie altor situații decât cele strict prevăzute.

Legea permite fără autorizarea autorului, reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea publică, fără un avantaj direct sau-indirect, comercial sau economic de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsură justificata de scopul informării, preluarea unor imagini din filmul reclamantului asupra cărora au fost operate modificări și deturnarea lor de la scopul inițial nefiind inclusă în situația de excepție citată.

Având în vedere aceste considerente, a constatat instanța fondului că prin reclamantul a dovedit în persoana fiecărei pârâte chemate în judecată îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale atât din perspectiva faptelor ilicite comise, a prejudiciului adus reclamantului, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Astfel, producătorul - SRL și realizatorul - SRL au preluat imaginile filmului asupra cărora au efectuat o serie de intervenții aducând atingere integrității operei și deturnând sensul artistic al acestora.

La rândul său, pârâta Centrul Național al și-a dat acordul la folosirea imaginilor ignorând dreptul de autor al reclamantului.

Asupra cuantumului sumei pretinse cu titlu de daune morale, a apreciat instanța că suma pretinsă este în disproporție vădită cu consecințele produse prin încălcarea drepturilor subiective, personal nepatrimoniale, ale reclamantului.

Suma de 100.000 de euro este vădit exagerată prin raportare la circumstanțele particulare ale speței, întrucât repararea prejudiciului provocat reclamantului nu se poate constitui într-o sursă de îmbogățire a acestuia.

Repararea integrală a prejudiciului cauzat urmează a fi realizat pe de o parte prin recunoașterea existentei încălcării acestor drepturi, iar pe de altă parte prin acordarea sumei de 6000 euro în echivalent în lei la cursul BNR, la data plății.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel toate părțile.

Prin apelul formulat de către pârâta-apelantă - SRL se susține în esență că:

Hotărârea primei instanțe este în mod vădit neîntemeiată în condițiile în care, în mod evident, nu a fost identificată partea de culpă a pârâtelor în raport de prezumata deja stare de vinovăție a tuturor. Răspunderea pentru folosirea imaginilor din film nu ne aparține, în calitate de realizator al campaniei, nu are legătură cu producerea clipului de campanie, această sarcini căzând în seama C.

Au fost astfel depuse la dosar cererea formulată de către C pentru acordul privind utilizarea celor 10 secunde din film și contractul de prestări servicii încheiat între - L, în calitate de producător al clipului publicitar, și, în calitate de beneficiar, raport comercial care exonerează practic de orice răspundere pe - SRL. In nici un act semnat de pârâții aflați în proces nu apare numele societății C. Simpla apariție pe un site oarecare nu poate constitui baza pentru emiterea unei sentințe judecătorești. E absurd - în susținerea apelantei - ca o societate comercială care funcționează după anumite legi comerciale să devină subiect în materia răspunderii civile delictuale mai ales că între prejudiciul pretins și vinovăția apelantei nu există nici un raport de cauzalitate.

Se mai arată că C nu a "preluat" imagini din filmul de ianuarie, ci C în calitate de producător a solicitat și a obținut, în mod legal, cu titlu gratuit, acordul pentru utilizarea celor 10 secunde din filmul respectiv, aflat în proprietatea publică a statului

Pe de altă parte, filmul " de Ianuarie" a fost realizat în anul 1978 cu mijloacele materiale ale statului R, iar regizorul a fost remunerat pentru efortul depus. Art. 63 alin. 1 și 2 din OUG39/2005, stabilește ca filmul " de Ianuarie" intră în categoria bunurilor ce fac parte din proprietatea publică a statului și se află în administrarea

Chiar actul normativ invocat de reclamant (Legea nr.8/1996) stabilește prin art. 70 alin 1 faptul că Centrul Național al deține drepturile exclusive de utilizare pentru acest film, iar prin art. 166 ind. 3 alin. l din Legea nr. 8/1996 instituția a dobândit dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza reproducerea prin orice mijloc și sub orice forma a propriilor înregistrări audiovizuale (deci și această peliculă).

Astfel, consideră apelanta că pretențiile reclamantului nu pot fi justificate asupra unei opere ce nu-i aparține.

Instanța de fond nu a reușit să înțeleagă diferența între producția efectivă a clipului, care nu aparține C, și realizarea campaniei umanitare la care această societate a participat pro bono, prin realizarea scriptului de campanie, din solidaritate cu inițiativa Companiilor L, la un eveniment care a avut ca scop ajutorarea copiilor din centrele de plasament și sensibilizarea opiniei publice pe acest aspect.

In drept s-au invocat prevederile art. 282 și urm. pr.civ. art. 33 și 70 din Legea 8/1996, art. 63 alin. 1 și 2 din OUG NR. 39/2005

Prin apelul declarat de reclamantul se susține în esență că:

In mod corect instanța de fond a reținut ca pârâtele au încălcat drepturile morale de autor ale reclamantului-apelant, constând în dreptul la paternitatea operei și dreptul la respectul integrității operei. Pârâtele au folosit imagini din filmul realizat de acesta în cadrul unui clip publicitar, fără menționarea numelui autorului imaginilor și prin efectuarea unor modificări, respectiv ștergerea coloanei sonore inițiale, fără acordul subsemnatului.

Cu privire la evaluarea contravalorii drepturilor morale încălcate, instanța de fond în mod greșit a considerat că suma de 100.000 Euro este vădit exagerată prin raportare la circumstanțele particulare ale speței. Tocmai aceste circumstanțe sunt de natură să agraveze responsabilitatea pârâtelor. Acestea nu sunt simple persoane care în mod accidental au realizat un spot publicitar, ci sunt persoane juridice care de regulă realizează, produc sau gestionează opere cinematografice.

Centrul Național al este responsabil datorită faptului că a fost de acord cu modificarea operei și folosirea unor imagini în lipsa acordului autorului. Dreptul de administrare al Centrului Național al nu se confundă cu drepturile morale ale autorului.

- SRL este responsabil întrucât prin contractul de servicii de producție nr. 10725/31.01.2006 și-a asumat obligația furnizării listei tuturor persoanelor care au contribuit cu drepturi, bunuri, servicii sau facilități la realizarea spotului, obligația obținerii de la toți terții care au legătura cu spotul publicitar o cesionare a întregului drept de autor sau altor drepturi de orice natură și obligația de a nu încălca dreptul de autor sau alte drepturi ale unor terțe părți.

Societatea Companiilor SRL este responsabilă deoarece prin contractul de servicii de producție nr. 10725/31.01.2006 și-a asumat obligația de a nu încălca dreptul de autor sau alte drepturi ale unor terțe părți. In calitate de beneficiar al spotului publicitar și de organizator al evenimentului avea obligația de a urmări îndeaproape respectarea drepturilor de autor asupra imaginilor utilizate în spotul publicitar.

- SRL este responsabilă întrucât a contribuit la realizarea spotului care a fost prezentat pe internet ca fiind opera sa. Faptul că nu a semnat nici un act alături sau împreună cu celelalte pârâte nu este de natură să o exonereze de responsabilitate.

despăgubirilor morale solicitate la suma de 100.000 Euro s-a făcut avându-se în vedere suferința care i-a fost provocată reclamantului prin ciuntirea operei sale, prin prezentarea unor imagini fără a se menționa numele autorului sau al operei din care au fost extrase. Totodată, s-a avut în vedere efortul depus la vremea realizării scenei de, numărul zilelor de filmare, numărul participanților, coordonarea necesară obținerii rezultatului dorit și numărul repetițiilor. In economia spotului publicitar, scena de reprezintă partea esențială, fără de care spotul nu are nici o valoare. în care o mamă povestește copilului un de basm pot fi realizate în orice încăpere și fără o specializare a participanților. Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere onorariile pe care orice autor al unei opere audiovizuale le poate solicita pentru munca sa. Intr-o societate democratică orice abuz trebuie pedepsit și orice încălcare a legii trebuie să aibă drept consecință sancționarea celor responsabili.

În drept s-au invocat prevederile art. 282 și urm. Cod pr. civ.

Apelantul Centrul Național al a criticat hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:

În mod nejustificat instanța de fond a respins excepția calității procesuale pasive a Centrului Național al;

Calitatea procesuală pasiva presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, ori această condiție nu este îndeplinită în cauză.

Așa cum recunoaște chiar reclamantul, instituția apelantă are calitatea de administrator al filmelor românești din patrimoniul cinematografiei naționale, patrimoniu din care face parte și filmul " de Ianuarie" regizat de către reclamant, dar produs exclusiv cu fondurile bănești ale statului.

Prin urmare, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 63 alin. l și 2 din OUG nr. 39/2005, filmul " de ianuarie" este inclus în categoria bunurilor care fac parte din proprietatea publică a statului și se află în administrare apelantului. Mai mult, conform art. 70 alin. 1 din Legea 8/1996, Centrul Național al deține drepturile exclusive de utilizare ale acestui film, iar prin art. 166 ind. 3 alin. 1 din Legea nr. 8/1996 acest apelant a dobândit dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale (în care este inclusă și această peliculă).

In aceste condiții, textele de lege menționate coroborate cu prevederile art. 33 din Legea nr. 8/1996 conferă instituției dreptul de a utiliza, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, scurte citate dintr-o operă, cu titlu de exemplificare. In speță, cele 10 secunde din filmul " de ianuarie" au fost utilizate pentru ilustrarea secvenței de de către ceilalți pârâți, cu avizul instituției noastre acordat în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile în materie. In concluzie, față de cadrul legislativ existent, apelantul nu era obligat să solicite acordul reclamantului pentru a îngădui utilizarea unei secvențe din film.

Pe cale de consecință, susține apelantul că nu există nici un fel de acord (direct sau indirect) al acestei instituții pentru modificarea secvenței sau pentru încălcarea vreunui drept al regizorului reclamant.

O altă critică se referă la faptul că instanța de fond nu a analizat în profunzime materialul probator administrat și nu a ținut cont de înscrisurile depuse la dosar;

Cercetarea fondului s-a făcut în mod superficial, fără să se analizeze cu atenție atât legislația în domeniu, și înscrisurile depuse la dosar din care rezultă fără echivoc faptul că nu toți pârâții se găsesc în fața unei răspunderi civile delictuale ca urmare a unor fapte ilicite comise și a unui prejudiciu adus reclamantului.

Este evident - în susținerea apelantului - că eventuala vină pentru încălcarea dreptului de autor nu poate fi decât în sarcina producătorului spotului publicitar.

Așa cum rezultă din Contractul de servicii de producție nr. 10725/ 31.01.2006 încheiat între International Hotels, în calitate de administrator al Societății Companiilor, în calitate de beneficiar și Societatea Comercială în calitate de prestator, aceasta din urmă era obligată să obțină "de la toți terții care au legătură cu spotul publicitar, o cesionare a întregului drept de autor sau a altor drepturi de orice natură pentru perioadă, teritoriul sau modalitatea de difuzare."

Reclamantul susține eronat în acțiunea introductivă că apelantul-pârât ar fi contribuit la uzurparea drepturilor sale și ar fi fost de acord să cedeze ceva ce nu avea în patrimoniu, respectiv "dreptul de a dispune ciuntirea unei opere". În combaterea acestei afirmații, apelantul face precizarea că și-a dat acordul doar pentru utilizarea unui scurt citat (de 10 secunde - secvența de ) cu titlu de exemplificare, având în vedere tematica clipului ("Balul vienez"), cu respectarea dispozițiilor imperative ale art. 70 teza 1 din Legea nr. 8/1996 coroborate cu dispozițiile art. 166 teza 3, art. 33 din Legea nr. 8/1996, precum și cu prevederile art. 63 alin.1 și 2 din nr. 39/2005: Nu ne-am dat acordul pentru modificarea acestei secvențe

Așa cum se poate constata din adresa înregistrată sub nr. 169/25.01.2006, pârâta SRL a informat apelantul doar că realizează un clip umanitar cu titlul" " și i-a solicitat permisiunea de a utiliza 10 secunde din secvența de din filmul " de ianuarie" exclusiv pentru a fi utilizat în clipul umanitar menționat. Astfel, în adresa trimisă de către pârâta SRL nu s-a menționat faptul că se va modifica în vreun fel această secvență (în speță, coloana sonoră) ori că nu va fi menționat numele filmului sau al regizorului.

Centrul Național al nu are nici măcar un singur temei legal pentru a cenzura în vreun fel modalitatea în care este folosită secvența respectivă de către pârâți (regizor, producător sau realizator). Este evident că, în măsura în care se va aprecia că au fost vătămate în vreun fel drepturile reclamantului, instituția apelantă este exonerată de absolut orice răspundere juridică, urmând ca orice fel de pretenții precuniare sau de altă natură să fie îndreptate împotriva celorlalți pârâți care au modificat coloana sonoră sau nu au menționat numele regizorului ori al filmului din care făcea parte secvența de.

In ceea ce privește cuantumul daunelor acordate, se suaține că acestea nu au justificare față de probatoriul depus de reclamant și de modul în care acesta a cuantificat prejudiciul pretins.

In drept s-au invocat prevederile art. 282 și urm proc.civ. Legea nr. 8/1996, Decretului 321/1956, OUG nr. 39/2005 și orice altă prevedere aplicabilă în materie.

Prin apelul declarat de către apelantul-pârât - SRL se susține în esență că:

Instanța de fond a interpretat greșit probele administrate în cauza și a aplicat greșit dispozițiile legale, apreciind că au fost încălcate drepturile morale de autor ale apelantului-reclamant, respectiv dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor, dreptul la paternitatea operei și la respectul integrității operei, câtă vreme toate aceste aspecte nu au fost puse în discuție, și nici nu au fost contestate, ci opera o excepție prevăzută de lege.

De asemenea, instanța de fond a reținut în mod greșit că folosirea imaginilor s-a făcut fără acordul apelantului-reclamant, în condițiile în care situația analizată se încadrează într-una din excepțiile prevăzute de lege, în care nu era necesar acordul autorului.

Calitatea de autor a apelantului-reclamant nu a fost niciodată contestată, însă în speță nu era necesar acordul autorului, întrucât titularul drepturilor exclusive de utilizare a operei aparțin Centrului Național al, singurul care trebuia și avea dreptul să avizeze utilizarea secvenței.

Legea protejează dreptul de autor, însă nu în mod abuziv, și nici nu considera încălcare a dreptului de autor orice folosire a unei secvențe dintr-o operă, tocmai de aceea delimitează și stabilește situații în care nu este necesar acordul autorului.

Chiar și instanța de fond a admis existența acestei situații în cauza de față, în care nu este necesar acordul autorului, pentru că se contrazice atunci când reține că deși există această situație, trebuia să se indice numele autorului.

Însă, în mod greșit, instanța de fond nu a reținut că durata extrem de scurtă a secvenței nu permitea redarea altor date - și această situație fiind reglementată de lege în favoarea apelanților-pârâți, în sensul că dacă durata secvenței redate este atât de scurtă încât să nu permită indicarea numelui autorului sau a altor date, nu ne aflăm în fața unei încălcări a dreptului de autor.

Hotărârea apelată este netemeinică și nelegală - în susținerea apelantei - și prin prisma motivării acesteia, în sensul că s-a reținut că și dacă ar admite existența situației de excepție, tot ar fi vorba de o încălcare a dreptului de autor pentru că nu se indică numele autorului, ceea ce denotă nesiguranța, îndoiala și inconsecvența instanței, nicidecum temeinicie a raționamentului juridic și a motivării.

De asemenea, instanța de fond a apreciat greșit că excepția prevăzută de lege nu ar fi aplicabilă în cauza de față, nefiind motivată această concluzie; nu se motivează sub nici un aspect și nu se arată nici un considerent pentru care situația de față nu se încadrează în excepția prevăzută de lege, putând considera sub acest aspect că hotărârea nu este motivată.

Întregul probatoriu administrat în cauză este ignorat de către instanța de fond.

Rezultă din înscrisurile depuse chiar de către reclamant faptul că acest clip publicitar și întreaga campanie "Balul " au fost organizate în scop umanitar, caritabil, toate încasările fiind donate Organizației și Fundației Pro România, iar realizatorul și producătorul clipului publicitar au lucrat pro bono.

Nu a existat o încălcare a drepturilor apelantului-reclamant sau intenție de fraudare din partea pârâților; a existat acordul scris al Centrului Național al pentru utilizarea celor 10 secunde din film, iar durata foarte scurta a clipului făcea imposibilă redarea altor date și informații despre film; scopul nu a fost unul comercial, ci a fost unul moral, respectiv sensibilizarea opiniei publice cu privire la problemele copiilor și ale persoanelor defavorizate și strângerea de fonduri pentru aceștia.

Mai mult decât atât, filmul " de Ianuarie", în regia lui, a fost produs în 1978 cu mijloace tehnice și financiare exclusiv ale statului, iar în prezent se află în proprietatea publică a statului și în administrarea Centrului Național al, potrivit dispozițiilor art. 63 al.1 și 2 din OG nr. 39/2005 modificată și completată.

a fost produs de către -. SRL cu titlu gratuit, neexistând nici un fel de utilizare comercială a acestuia.

Totodată, potrivit dispozițiilor arte 33 al.1 lit. b din Legea nr.8/1996, sunt permise, făra consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, utilizarea de scurte citate dintr-o opera, cu titlu de exemplificare.

Așa a fost și cazul folosirii celor 10 secunde din film, respectiv secvența de. Utilizarea citatului cu titlu de exemplificare s-a făcut în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, în sensul că respectivul clip umanitar a fost realizat ulterior aducerii la cunoștința publica a filmului " de Ianuarie" (în 1978), folosirea secvenței a fost conformă cu bunele uzanțe, nu a contravenit exploatării normale a operei și nu l-a prejudiciat în nici un fel pe autor sau pe titularul dreptului de utilizare.

Potrivit dispozițiilor art. 33 al. 2 lit. c din Legea nr. 8/1996, cu referire la art. 33 al. 1 lit. b, sunt permise comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic, așa cum este și cazul clipului umanitar de față, de scurte fragmente din opere, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate (evenimentul caritabil ce l-a constituit campania umanitară de strângere de fonduri pentru copii și persoane defavorizate, în speță).

În speță nu există răspunderea civilă contractuală sau delictuală a apelantei-pârâte -. SRL, nefiind întrunite condițiile de existență a răspunderii civile.

Potrivit dispozițiilor art. 998-999.civ. răspunderea civilă se concretizează în obligația de despăgubire, de reparare a unui prejudiciu cauzat prin fapta ilicită.

Practica judiciară, cât și literatura juridică, sunt unanime în a considera că numai o faptă ilicită poate să atragă răspunderea civilă.

În cauza de față nu a fost încălcată nici o dispoziție legală, nu a fost dovedită existența nici unei fapte ilicite, câtă vreme s-au respectat întocmai dispozițiile legale în materie, situația încadrându-se în excepția prevăzută în mod expres de lege.

De asemenea se susține că apelantul-reclamant nu a dovedit fără echivoc existența unui prejudiciu care să antreneze răspunderea civilă datorată unei fapte ilicite.

Cât privește vinovăția, aceasta de asemenea nu există, apelanta-pârâtă -. SRL respectând întocmai dispozițiile legale privind drepturile de autor în condițiile în care legea prevedea în mod expres situația în care nu este necesar acordul autorului, și tocmai această excepție există în prezenta cauză.

Apelanta-pârâtă Societatea Companiilor SRL critică hotărârea primei instanțe sub următoarele aspecte:

Societatea apelantă, în calitate de organizatoare a evenimentului cu caracter umanitar, a încheiat contractul numărul 10725/31.01.2006 prin care și STUDIO se angajau să presteze servicii cu privire la linia de producție a unui spot publicitar și să obțină acordul titularilor de drepturi de autor sau alte drepturi de orice natură.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 5.1 ii) din contract " ( si STUDIO) va obține de la toți terții care au legătură cu spotul publicitar, o cesionare a întregului drept de autor sau a altor drepturi de orice natură, pentru perioada, teritoriul și modalitatea de difuzare. ".

Ca urmare a acestei obligații asumate prin Contract, ( ) a efectuat demersurile și a obținut acordul Centrului Național al cu privire la utilizarea secvenței respective din filmul de Ianuarie, subscrisa neavând o astfel de obligație.

Deși au fost depuse toate dovezile la dosarul cauzei (contractul încheiat între părți), instanța a trecut sub tăcere această împrejurare.

Instanța nu a analizat, și a trecut fără a motiva peste apărările formulate de pârâți cu privire la aplicabilitatea prevederile OG 39/2005, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu care "filme de toate genurile: lungmetraje și scurtmetraje de ficțiune, documentare sau de animație, precum și materialele lor primare de imagine și sunet, mixajele de sunet realizate până în anul 1997 cu finanțare de la bugetul de stat, de la bugetul unor unități de stat sau de la bugetul Centrului Național al " (categorii in care este inclus si filmul" de Ianuarie) se afla în proprietatea publică a statului și în administrarea Centrului Național al.

Centrul Național al, organ de specialitate al administrației publice centrale în domeniul cinematografiei, este unicul deținător al tuturor drepturilor și obligațiilor conferite de acest statut, conform cu prevederile OG 39/2005, iar în considerarea calității de administrator al patrimoniului public a transmis realizatorilor și producătorilor acordul său referitor la utilizarea în clipul respectiv, cu titlu gratuit, a 10 secunde din filmul " de Ianuarie".

Admițând în parte acțiunea introductivă instanța a trecut peste prevederile legale și a conferit abuziv o serie de drepturi reclamantului asupra unei opere, fără niciun temei.

In ceea ce privește cuantumul sumelor solicitate de reclamant ca o reparație a drepturilor morale, instanța de fond a limitat parțial încercarea de îmbogățire fără justă cauză a acestuia. Dacă reclamantul ar fi suferit un prejudiciu ca urmare a acestei campanii, acesta ar fi întreprins încă din anul 2006 toate demersurile pentru obținerea unei copii a clipului publicitar, pentru interzicerea difuzării și solicitarea de daune morale, însă a preferat să aștepte încă un an, în unei redifuzării a clipului care să-i permită o prezumtivă înregistrarea.

Și din declarațiile martorilor propuși de reclamant reiese că acesta a fost înștiințat și "forțat" să introducă prezenta acțiune chiar de către martori, probabil tocmai în scopul obținerii unor beneficii de pe urma unei campanii caritabile. Este important de menționat și faptul că, în faza necontencioasă a acestui caz, reclamantul a formulat demersul împreună cu actorul, însă acesta din urmă s-a retras ulterior concilierii, după ce a luat la cunoștință de caracterul social al campaniei și de acordul Centrului Național al.

legal timbrate.

Apelanta-intimată - SRL a formulat întâmpinare la apelul declarat de către reclamant, susținând pe de o parte că apelul reclamantului este nefondat, iar pe de altă parte reiterând argumentele din motivele apelului propriu.

Nu s-au administrat probe noi în apel.

Analizând apelurile în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului și de limitele stabilite prin art. 295.pr.civ. Curtea reține următoarele:

Unele dintre criticile formulate împotriva hotărârii instanței de fond se regăsesc în motivele mai multora dintre apelurile declarate de părți așa încât, pentru coerența considerentelor prezentei decizii, și pentru a se evita repetiția în analiza acestora, Curtea va sistematiza analiza apelurilor pendinte în mod corespunzător.

În ceea ce privește chestiunea legitimării procesuale pasive a - SRL, Curtea constată că argumentele utilizate de această apelantă-pârâtă ca și critici ale soluției de respingere a excepției astfel invocate în fața primei instanțe se referă la lipsa vinovăției pentru folosirea, în clipul publicitar încriminat de către reclamant, a secvenței din filmul " de ianuarie" regizat de acesta din urmă.

Vinovăția fiind - din perspectiva prevederilor art. 139 din Legea 8/1996 cu referire la art. 998.civ. - unul dintre elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale, iar acțiunea pendinte fiind una prin promovarea căreia reclamantul a solicitat instanței să stabilească o atare răspundere în sarcina tuturor pârâților, verificarea existenței sau nu a acestui element presupune cercetarea a însuși fondului pretenției deduse judecății.

Potrivit art. 109 alin. 1.pr.civ. " oricine pretinde un drept împotriva altei persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente".

Prin raportare la conținutul normei procedurale enunțate, în măsura în care reclamantul a pretins că pârâții acționați în judecată sunt cei responsabili pentru încălcarea drepturilor sale de autor - sub aspect moral - asupra filmului menționat, condiția legitimării procesuale apare ca fiind satisfăcută în privința fiecăruia dintre pârâți, numai prin cercetarea în fond a pretențiilor astfel formulate putându-se stabili în ce măsură sunt sau nu îndeplinite condițiile proprii angajării răspunderii lor civile (delictuale).

Tot astfel, apelantul-pârât Centrul Național al critică soluția pronunțată de prima instanță asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei părți, iar dezvoltarea acestei critici conține referiri la inexistența caracterului ilicit al faptei de a-și fi dat avizul pentru utilizarea unei secvențe din film pentru că are asupra acestuia, conform legii, dreptul de administrare și totodată deține drepturile exclusive pentru utilizarea lui.

Cum unul dintre elementele necesare stabilirii răspunderii civile delictuale este chiar fapta ilicită a celui căruia i se pretind despăgubiri pe un asemenea temei juridic, aceleași rațiuni cu cele expuse în analiza chestiunii legitimării procesuale a apelantei-pârâte - SRL impun concluzia că și în privința Centrului Național al se justifică această condiție pentru exercițiul dreptului la acțiune, iar existența sau nu a faptei ilicite care i se impută rămâne pe seama analizei fondului pricinii.

Sub aspectul fondului pricinii, Curtea reține că, prin activități specifice obiectului lor de activitate și obligațiilor asumate convențional, pârâții au concurat la faptul reclamat prin cererea introductivă, respectiv acela de a se fi preluat și modificat o secvență din filmul regizat de către reclamant pentru conceperea, crearea și difuzarea spotului publicitar de promovare a campaniei intitulate "Balul ".

Participarea pârâte-apelante - SRL este evidentă nu numai prin raportare la referințele făcute pe un site internet, din conținutul întâmpinării formulate de această parte la judecata în fond a pricinii (pg. 31) cât și din răspunsurile pe care le-a dat la interogatoriul luat la propunerea reclamantului (pg. 79) rezultând în mod neechivoc faptul că această societate a realizat scriptul clipului publicitar analizat.

Se impune mențiunea că spotul publicitar realizat pentru promovarea campaniei menționate constituie prin el însuși o operă audiovizuală, supusă prevederilor Legii 8/1996, operă care este distinctă de filmul regizat de către reclamant (în privința căruia acesta din urmă pretinde încălcarea drepturilor de autor).

Potrivit art. 66 din Legea 8/1996 " sunt autori ai operei audiovizuale, în condițiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării,autorul scenariului, autorul dialogului, ".

În condițiile în care - SRL este - potrivit propriilor susțineri - autor al scenariului (scriptului) clipului publicitar ce constituie operă audiovizuală de sine stătătoare, potrivit dispozițiilor art. 66 din Legea 8/1996 acesta este în mod evident unul dintre autorii operei, deci participant la crearea acesteia - cu drepturile și obligațiile care decurg dintr-o atare calitate.

În conformitate cu prevederile art. 63 alin. 1 și 2 din OG 39/2005, filmul " de Ianuarie" se află în proprietatea publică a statului, și în administrarea pârâtului Centrul Național al, însă aceste drepturi nu acoperă decât dimensiunea patrimonială a drepturilor de autor asupra respectivei opere cinematografice.

Altfel spus, dreptul de administrare al acestui din urmă pârât se referă, potrivit cu dispozițiile art. 12 din Legea 8/1996, la utilizarea operei/filmului, utilizare care presupune - conform 13 din aceeași Lege - reproducerea, distribuirea, importul în vederea comercializării pe piața internă a copiilor realizate după operă, închirierea, împrumutul, comunicarea publică prin orice mijloace,radiodifuzarea, retransmiterea prin cablu,realizarea de opere derivate.

Ținând seama de împrejurarea că filmul " de ianuarie" a fost realizat în anul 1978, drepturile morale de autor ale reclamantului au luat naștere sub imperiul legislației în vigoare la acea dată, respectiv al Decretului 321/1956.

Potrivit art. 11 din acest Decret " cinematografice sau radiofonice și organizațiile de înregistrare mecanică au drept de autor asupra operelor colective pe care le realizează. Autorul scenariului, al compoziției muzicale, regizorul și orice alți creatori își păstrează fiecare dreptul de autor asupra operei sale cuprinsă în opera colectivă astfel realizată".

Decretul menționat a fost abrogat prin Legea 8/1996, acest din urmă act normativ dispunând prin art. 149 alin. 2 în sensul că " beneficiază de protecția prezentei legi și operele create anterior intrării în vigoare a acesteia, inclusivprogramele de calculator, înregistrările sonore, operele cinematografice și audiovizuale", prin art. 11 alin. 1 dispunându-se în sensul că "drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări".

Mai mult, în lumina prevederilor art. 65 alin. 1 raportatat la art. 6 din Legea 8/1996, regizorul operei audiovizuale are calitate de autor principal.

În acest context legislativ, reclamantul este titular actual al drepturilor morale a căror vătămare a invocat-o, iar aceste drepturi nu intră în sfera celor administrate de către Centrul Național al, așa încât avizul ce ar fi fost solicitat și obținut de la această instituție nu poate fi considerat acoperitor în privința obligației oricărei persoane (și implicit a pârâților) de a le respecta corespunzător legislației în vigoare.

Prevederile art. 70 alin. 1 din Legea 8/1996 se referă la transmiterea, de către autori, a drepturilor de autor - în dimensiunea lor patrimonială - către producătorul unei opere audiovizuale create sub imperiul acestui act normativ; astfel, această reglementare este lipsită de relevanță în analiza pretențiilor deduse judecății prin cererea reclamantului.

Nici prevederile art. 106 ind. 3 alin. 1 din același act normativ (invocate de toți apelanții pârâți) nu își găsesc aplicare în speță, această reglementare făcând referire la drepturi patrimoniale exclusive ale producătorului unei opere audiovizuale care ar lua ființă sub imperiul acestei legi.

Dealtfel, pârâții apelanți deși au înțeles să facă referire la menționatele dispoziții legale, nu au evidențiat elemente concrete de natură a releva,prin raportare la filmul " de ianuarie", calități ale părților cum sunt cele cerute prin ipotezele celor două texte de lege (cel puțin în privința calității de producător). Astfel fiind, Curtea constată că nu poate fi reținută o greșită aplicare ori o omisiune în aplicarea acestor norme de către instanța fondului.

În ceea ce îl privește pe pârâtul-apelant Centrul Național al, Curtea reține că acestuia i s-a solicitat, în calitate de titular al dreptului de administrare a drepturilor patrimoniale de autor asupra filmului menționat (aflat în proprietatea publică a statului), de către pârâta-apelantă - SRL, permisiunea de a utiliza (insera) 10 secunde din secvența de din respectiva operă cinematografică, cu mențiunea că acest material "urmează a fi montat în clipul umanitar" intitulat " vienez".

Această solicitare, prin conținutul ei, exprima în mod evident intenția emitentului de a include secvența indicată într-o nouă operă audiovizuală, situație de natură a atrage incidența prevederilor art. 68 din Legea 8/1996.

Un aviz favorabil dat unei asemenea solicitări impunea pârâtului, conform normei menționate, respectarea unor cerințe imperative referitoare la formă - un contract scris - cât și la de conținut, conform alin. 4 autorizarea dată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente "trebuie să prevadă exprescondițiile producției, difuzării și proiecției operei audiovizuale".

de către pârât a acestor rigori legale este evidentă (avizul dat rezumându-se la o viză cu mențiunea "de acord" aplicată chiar pe cererea adresată de - SRL), astfel încât caracterul ilicit al acțiunii întreprinse este cert.

Această modalitate defectuoasă, de îndeplinire a obligațiilor care îi revin prin lege a fost de natură a contribui la vătămarea drepturilor morale ale reclamantului, care sunt în legătură necesară cu cele patrimoniale legate de utilizarea operei aflate în administrarea pârâtului, pentru că a creat premisele preluării de către ceilalți pârâți a secvenței solicitate și transformării ei nefiind stabilite condițiile în care aceasta puteau fi folosită la montarea clipului de promovare a campaniei umanitare.

Altfel spus, prin omisiunea de a stabili - în conținutul autorizării date - SRL pentru utilizarea secvenței cu scena balului din filmul regizat de către reclamant - atât obligația solicitantului de a nu aduce modificări operei preexistente, cât și condițiile utilizării respectivei secvențe în noua producție, pârâtul apelant Centrul Național al a concurat la fapta realizatorilor clipului publicitar în al cărui conținut s-a inclus secvența analizată într-o formă modificată față de cea în care se regăsea în opera preexistentă (filmul de ianuarie).

Față de obligațiile legale care revin pârâtului-apelant potrivit celor expuse anterior, apărarea acestuia în sensul că nu ar fi avut dreptul de a cenzura modalitatea în care ceilalți pârâți au folosit secvența preluată din filmul " de ianuarie" este în mod vădit lipsită de fundament.

Situația analizată în speță nu se circumscrie excepțiilor reglementate prin art. 33 din Legea 8/1996 pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 33 alin. 1, 2 și 4 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor "(1) Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștință publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:

a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranță publică;

b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului;

c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit;

d) reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor publice culturale sau științifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecția permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective;

e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect;

f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale;

g) reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată;

h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică;

i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expozițiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitațiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială.

(2) În condițiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic:

a) de scurte extrase din articole de presă și reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepția celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată;

b) de scurte fragmente ale conferințelor, alocuțiunilor, pledoariilor și ale altor opere de același fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiția ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea;

c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării;

d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică;

e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap și în limita cerută de handicapul respectiv.

(4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) și la alin. (2) trebuie să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul."

Astfel cum reiese din partea introductiv a alin. 1, excepțiile strict și limitativ stabilite prin această normă devin operante în anumite condiții, printre ele regăsindu-se acelea ca utilizarea unei opere preexistente să se facăpotrivit cu bunele uzanțeșisă nu contravină utilizării normale a operei.

Ori, desprinderea unui fragment (secvență) dintr-o operă cinematografică, transformarea acestuia de o asemenea manieră încât să transmită un mesaj diferit față de cel conținut în opera din care provine și difuzarea lui într-un scop ce nu are vreo legătură aceeași operă, nu pot fi constitui utilizări conforme bunelor uzanțe și, cu atât mai puțin, o folosire care să se circumscrie utilizării normale a operei.

Nu este de conceput ca în privința unei opere de creație intelectuală, generatoare de drepturi specifice de proprietate intelectuală pentru autorii ei, să se considere că s-ar circumscrie bunelor uzanțe și/sau unei utilizări normale a ei, actele de preluare și transformare a unor părți ale operei cu scopul de a servi la satisfacerea unor nevoi ale terților cărora le icumbă obligația (corelativă drepturilor menționate) de a se abține de la orice acțiune de natură a aduce atingere drepturilor autorilor.

Din perspectiva modalității concrete în care pârâții au utilizat secvența balului din filmul regizat de către reclamant, nu se poate reține nici existența situației de excepție prevăzută de art. 33 alin. 1 lit. b ("utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care întinderea lor justifică întinderea citatului") pentru că, în speță, nu numai că nu numai că nu este îndeplinită condiția ca utilizarea să se circumscrie scopului cerut prin norma menționată, respectiv acela de analiză, comentariu, critică sau exemplificareîn legătură cu opera din care s-a extras, dar, apreciază Curtea că nu se poate pune semnul echivalenței între noțiunea de secvență (de film) și aceea decitat- prin definiție citatul reprezentândun fragment dintr-o operă scrisă, reprodus întocmai.

În ceea ce privește excepțiile reglementate la alin. 2 al aceluiași articol, Curtea constată că în partea introductivă a acestuia se face trimitere la condițiile generale stabilite la primul alineat (respectiv: să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii altor drepturi de utilizare) și se adaugă noi condiții generale care trebuie întrunite cumulativ - alături de cele care se regăsesc în situațiile particulare ce intră în sfera de reglementare a celui de-al doilea alineat - și anume acelea ca utilizarea să fie în forma dereproducere,distribuire, radiodifuzare sau comunicareîn mod public și să se facă fără vreun avantaj economic sau comercial.

Prin raportare la definiția legală a modalităților de utilizare limitativ enumerate prin art. 33 alin. 2, astfel cum aceasta reiese din prevederile 14, 14 ind. 1, art. 15 și 15 ind. 1 din Legea 8/1996, acțiunile pârâților nu pot fi circumscrise exigențelor respectivelor norme, acestea având ca finalitate transformarea secvenței cu privire la care reclamantul este titular al drepturilor (morale) de autor.

Aceste activități se circumscriu practic unei utilizări în sensul prevederilor art. 16 raportat la art. 13 lit. i din același act normativ, respectiv aceea de realizare a unei opere derivate (realizarea operei derivatefiind definită ca "traducerea, publicarea în culegeri,adaptarea precum și orice altă transformare a unei opere preexistente, dacă aceasta constituie creație intelectuală"), ceea ce în mod evident excede prevederilor art. 33 alin. 2.

În concluzie, instanța fondului a reținut în mod judicios că activitățile/faptele imputate apelanților-pârâți nu pot fi plasate în contextul prevederilor cu caracter de excepție ale art. 33 alin. 2 lit. c din Legea 8/1996 atâta vreme cât acestea nu îndeplinesc cumulativ condițiile cerute de respectiva normă.

Dealtfel, Curtea apreciază că nici condiția specială prevăzută la lit. c din art. 33 alin. 2 nu este îndeplinită pentru că în respectiva normă se face vorbire "de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimente de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării", din redactarea normei și din interpretarea ei sistematică (în contextul în care este amplasată) reieșind că utilizarea fără consimțământul autorului este permisă în măsura în care informarea se face cu privire la evenimente ce au legătură cu respectiva operă, și nu pentru crearea unei noi opere care, la rândul ei, are scopul de a promova un eveniment de actualitate cum este cazul în speță.

Chiar demersul - SRL, de a solicita un aviz Centrului Național al, constituie o dovadă a faptului că, la momentul la care a fost conceput clipul publicitar, participanții la crearea acestuia au conștientizat că preluarea și inserarea în clip a secvenței balului din filmul " de ianuarie" necesită consimțământul titularilor dreptului de autor, deci că respectiva activitate nu se încadrează în vreuna dintre situațiile de excepție reglementate de art. 33 din Legea 8/1996. Faptul de a fi solicitat un atare consimțământ de la instituție care gestionează numai drepturile patrimoniale de autor nu era de natură face să înceteze obligația respectivilor participanți de a respecta și drepturile morale de autor legate de aceeași operă colectivă, obligație în considerarea căreia ar fi trebuit să solicite și consimțământul titularilor acestor din urmă drepturi.

Existența contractului de producție încheiat între Internațional Hotels. și - SRL nu este de natură a-l exonera de responsabilitate pe pârâtul apelant Centrul Național al, date fiind coordonatele - expuse în analiza primului motiv al apelului formulat de această parte - faptei proprii în privința căreia s-a reținut că reprezintă o contribuție a acestuia la atingerea adusă drepturilor de autor ale reclamantului.

În ceea ce privește susținerea apelantei pârâte - SRL în sensul că prima instanță ar fi interpretat greșit probatoriul administrat și ar fi făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale pentru că aspectele legate de dreptul reclamantului de a pretinde recunoașterea calității de autor, dreptul la paternitatea operei și respectul integrității operei nu ar fi fost puse în discuție, Curtea constată că sunt nefondate, tocmai aceste aspecte fiind reclamate prin cererea de chemare în judecată și, ca atare, ele au format însuși obiectul acțiunii asupra căreia instanța a fost investită a se pronunța corespunzător exigențelor principiului disponibilității.

Existența unor situații de excepție, care ar fi fost de natură să conducă la concluzia netemeiniciei pretențiilor reclamantului, a fost invocată de către pârâți în apărare, iar aceste apărări au constituit deopotrivă aspecte asupra cărora instanța a trebuit să se pronunțe, în puterea aceluiași principiu propriu dreptului procesual civil.

Apărările formulate de către pârâți prin întâmpinările depuse la judecata pricinii în fond au fost în sensul că Centrul Național al este titular exclusiv al drepturilor de autor asupra filmului " de ianuarie", care se află în proprietatea publică a statului potrivit prevederilor OG 39/2005, astfel încât avizul solicitat și pretins acordat de această din urmă instituție ar fi fost suficient pentru preluarea, transformarea și inserarea secvenței în discuție în clipul publicitar.

Asemenea apărări - care sunt reluate dealtfel și în conținutul motivelor de apel - constituie în mod neechivoc o negare a drepturilor de autor pretinse de către reclamant prin acțiune, context în care apare ca nefondată susținerea apelantei - SRL în sensul că nu s-ar fi contestat dreptul reclamantului de a pretinde recunoașterea calității de autor și respectul integrității operei în privința căreia pretinde această calitate.

Este lipsită de fundament afirmația aceleași apelante în sensul că instanța fondului ar fi "admis" existența unei situații de excepție, în care nu ar fi fost necesară obținerea acordului autorului - reclamantului - în cuprinsul sentinței apelate neregăsindu-se o atare constatare.

Dealtfel, afirmația făcută în acest sens de către apelantă nu este una argumentată prin referiri la considerentele sentinței apelate, așa încât Curtea apreciază că apelanta a ajuns la o astfel de concluzie eronată prin raportare la elemente desprinse din contextul considerentelor expuse de instanța fondului.

În acord cu prevederile art. 33 din Legea 8/1996, corespunzător apărărilor concret formulate de către pârâți, prima instanță a verificat întrunirea tuturor condițiilor stabilite de legiuitor pentru ipotezele evocate de aceștia și a constatat că respectivele condiții nu se verifică (în mod cumulativ) prin raportare la situația dedusă judecății, arătând motivele pentru care a reținut o atare concluzie.

Normele legale care reglementează excepții de la cadrul legal general sunt de strictă interpretare și aplicare, ele neputând fi extinse prin analogie altor situații decât cele expres și limitativ prevăzute.

Argumentul legat de durata extrem de scurtă a clipului publicitar, care ar fi făcut imposibilă redarea de informații referitoare la opera din care s-a preluat secvența în discuție și la numele regizorului ei, nu este unul de natură a înlătura responsabilitatea pârâților prin el însuși în condițiile în care, potrivit alin. 4 al art. 33, această obligație încetează să mai subzistenumaiîn contextul în care deja s-a constatat că situația analizată s-ar circumscrie uneia dintre situațiile reglementate la alin. 1 lit. b, c,e, f, i și la alin. 2, iar o atare împrejurare care nu se verifică în speță.

Tot astfel scopul umanitar al evenimentului pentru a cărui promovare s-a creat clipul ce conține secvența balului din filmul " de ianuarie" și absența oricărui avantaj economic pentru realizatorul și producătorul respectivului clip publicitar nu pot fi reținute ca fiind suficiente pentru plasarea faptelor pârâților în sfera de aplicare a prevederilor art. 33 din Legea 8/1996, astfel cum s-a reținut anterior o atare finalitate realizându-se numai în situațiile în care se constată întrunirea cumulativă a condițiilor generale și particulare cuprinse în enunțul normei juridice.

Elementele necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei-apelante - SRL sunt întrunite în speță, corespunzător cu exigențele art. 998-999.civ. astfel cum reiese din considerentele expuse anterior, cât și din hotărârea primei instanțe.

Curtea constată că argumentele expuse de către apelanta - SRL în susținerea afirmației potrivit căreia nu sunt întrunite condițiile angajării răspunderii sale delictuale se limitează la simple enunțuri în acest sens, astfel încât apreciază că aceste susțineri sunt făcute în considerarea celor dezvoltate prin precedentele motive de apel (cu referire la pretinsa respectare a cerințelor legale pentru utilizarea secvenței din opera preexistentă și la incidența prevederilor art. 33 alin. 2 lit. c raportat la alin. 1 lit. b) astfel încât, în raport de cele expuse în analiza celorlalte motive de recurs și de stabilirea caracterului lor nefondat, nu este necesară reluarea acelorași considerente pentru analiza acestui ultim motiv de apel.

În privința prejudiciului suferit de către reclamant ca și consecință a încălcării drepturilor morale de autor (de a pretinde respectarea integrității operei create și de a se opune oricărei modificări, conform art. 10 lit. d din Legea 8/1996), Curtea constată că acesta nu poate fi considerat ca unul nedovedit- astfel cum susțin apelanții pârâți Centrul Național al și - SRL - în condițiile în care reclamantul are, potrivit considerentelor expuse în debutul analizei apelurilor pendinte, calitatea de titular al respectivelor drepturi, iar modalitatea în care pârâții au utilizat/permis utilizarea operei asupra căreia ele poartă a fost una care contravine obligației generale corelative dreptului menționat.

În privința întinderii respectivului prejudiciu, instanța fondului a stabilit un cuantum echitabil, menit să constituie o reparație rezonabilă pentru atingerea adusă drepturilor reclamantului, ținând seama de coordonatele morale ale acestora cât și de scopul protecției concepute pentru acest tip de drepturi, care este acela de ocrotire a onoarei și reputației titularului lor.

Sub acest aspect este relevant că opera preexistentă, din care a fost preluată secvența balului, este situată în sfera artistică - fiind vorba de un film artistic - iar după preluarea și modificarea ei a fost inserată într-un clip publicitar, propriu unor activități de tip comercial. Astfel, reputația regizorului, care a înțeles să creeze în sfera artisticului, este supusă unui prejudiciu atâta vreme cât el însuși nu a înțeles să își desfășoare activitatea de creație dincolo de aceste limite.

Prejudiciul produs prin atingerea adusă unor asemenea valori morale, în mod obiectiv nu este posibil a fi cuantificat în raport de un probatoriu similar celui ce se administrează în determinarea pagubelor materiale, așa încât aprecierea asupra întinderii lui se face corespunzător circumstanțelor concrete ale cauzei.

Elemente precum "efortul depus la vremea realizării scenei de, numărul zilelor de filmare, numărul participanților, coordonarea necesară obținerii rezultatului dorit și numărul repetițiilor" - invocate de către reclamantul apelant - nu sunt relevante în analiza dimensiunii morale a dreptului de autor ce se analizează în speță, ele fiind chestiuni care au valențe patrimoniale și, ca atare, se situează în afara sferei elementelor ce pot prezenta interes în determinarea întinderii prejudiciului moral suferit prin încălcarea respectivului drept. În consecință, criticile prin care reclamantul apelant susține că prima instanță ar fi trebuit să țină seama și de respectivele împrejurări la determinarea cuantumului prejudiciului sunt nefondate.

În ceea ce privește apelul formulat de către pârâta-apelantă Societatea Companiilor SRL, Curtea constată că este fondat. Considerentele avute în vedere sunt următoarele:

Această pârâtă-apelantă are, potrivit contractului de prestări servicii nr. 10725/31.01.2006 încheiat cu - SRL, calitate de producător al clipului publicitar în care se regăsește secvența balului din filmul " de Ianuarie", iar serviciile de producție propriu-zise au fost trecute pe seama cocontractantului-prestator - SRL.

Prin clauzele inserate la art. 5 (intitulat "Garanții și declarații") părțile contractante au convenit în sensul că:ii) prestatorului îi revine obligația de a obține,de la toți terții care au legătură cu spotul publicitar, o cesionare a dreptului de autor sau a altor drepturi de orice natură, pentru perioada, teritoriul și modalitatea de difuzare a acestuia;iii)nimic din spotul publicitar sau din oricare altă lucrare inclusă în spotul publicitarnu va avea caracter calomniator la adresa niciunei persoane sau caracter obscen șinu va încălca dreptul de autor sau alte drepturi ale unor terțe părți.

Având în vedere că, potrivit art. 969 alin. 1.civ. "convențiile legal făcute au putere de lege între părți", prin efectul acestor clauze producătorul a transferat prestatorului inclusiv obligația de a obține acordul titularilor drepturilor de autor asupra unor opere preexistente ce ar fi utilizate pentru la producția spotului publicitar, așa încât în privința primului nu se poate reține caracterul ilicit al activității desfășurate în legătură cu producerea și difuzarea respectivului spot.

Pe cale de consecință, Curtea apreciază că în mod eronat prima instanță a reținut că și în privința acestei din urmă pârâte ar fi întrunite condițiile necesare angajării răspunderii civile delictuale.

Față de toate considerentele expuse în cele ce preced și de prevederile art. 296.pr.civ. Curtea va admite apelul formulat de către apelanta-pârâtă Societatea Companiilor SRL, urmând a schimba sentința apelată în sensul respingerii acțiunii îndreptate împotriva acestei pârâte, ca neîntemeiată. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

le formulate de ceilalți pârâți, cât și apelul formulat de către reclamant vor fi respinse, ca nefondate.

Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta pârâtă SOCIETATEA COMPANIILOR SRL cu sediul în B, 13, nr.90,sector 5 împotriva sentinței civile nr.841 din 08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.

Schimbă în parte sentința civilă apelată, în sensul că:

Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea îndreptată împotriva pârâtei Societatea Companiilor SRL.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelantul-reclamant G cu domiciliul ales la / cu sediul în B, nr.276,.63, B,.34,sector 4 și apelanții-pârâți CENTRUL NAȚIONAL AL cu sediul în B, str.-. -, nr.4-6,sector 1 - SRL cu sediul în B, nr.61,corp C,sector 1, - SRL cu sediul în B,-,sector 1 împotriva sentinței civile nr.841 din 08.05.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - - -

Tehred-

7ex/06.04.2009

Jud.fond. TB 4 -

Președinte:Georgeta Stegaru
Judecători:Georgeta Stegaru, Elena Viviane Tiu

#Judecator Georgeta Stegaru

Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti