Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 05.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR 2: Andreia Liana Constanda
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta - reclamantă și apelanta - pârâtă INTERNAȚIONAL împotriva sentinței civile nr. 684/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta - reclamantă reprezentată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. 20154/04.02.2009 și apelanta - pârâtă INTERNAȚIONAL, reprezentată de avocat, cu împuternicirea avocațială nr. -/10.12.2008, aflată la fila nr. 10 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 30.01.2009, data poștei, apelanta - pârâtă INTERNATIONAL a depus întâmpinare, în două exemplare, ce nu a fost comunicată. Totodată, arată că apelanta - pârâtă INTERNAȚIONAL nu a depus timbru judiciar și nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru cererea de aderare la apel pe care a formulat- De asemenea, învederează că apelanta - reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru la o unitate sau la Trezoreria Statului.
Reprezentantul apelantei - reclamante depune dovada achitării taxei judiciare de timbru la Unitatea. Bank, respectiv chitanța seria - nr. -/05.02.2009.
Reprezentantul apelantei - pârâte INTERNAȚIONAL depune timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente cererii de aderare la apel, în cuantum de 20 lei, respectiv chitanța seria - nr. -/05.02.2009, eliberată de Trezoreria Sector 4.
Curtea ia act de îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina părților la termenul de judecată anterior, cu privire la depunere dovezilor de achitare a taxelor judiciare de timbru și a timbrelor judiciare aferente cereri de apel și respectiv, cererii de aderare la apel.
Se procedează la comunicarea întâmpinări formulate de către apelanta - pârâtă INTERNAȚIONAL către reprezentantul apelantei - reclamante.
Reprezentantul apelantei - reclamante depune, în două exemplare, întâmpinare cu privire la cererea de aderare la apel formulată de către partea adversă, un set de înscrisuri, în două exemplare și un cu înregistrarea interviului cu.
Se procedează la comunicare unui exemplar al întâmpinării formulate de către apelanta - reclamantă către reprezentantul apelantei - pârâte INTERNAȚIONAL
La interpelarea Curții cu privire la împrejurarea dacă i-a fost comunicată cererea de aderare la apel formulată de către apelanta - pârâtă INTERNAȚIONAL, reprezentantul apelantei - reclamantă confirmă că i-a fost comunicată la termenul de judecată anterior.
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererile de apel.
Reprezentantul apelantei - reclamante solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a apelantei - reclamate, invocată de către partea adversă.
Precizează că apelanta - reclamantă este unica autoare și titulară a drepturilor de autor asupra operei publicate și distribuite fără drept de către intimata - pârâtă INTERNAȚIONAL
Menționează că opera este realizată integral de către apelanta - reclamantă, care a depus un efort creativ propriu prin combinarea, aranjarea și dispunerea în formă finală a unui interviu organizat și condus de către aceasta cu domnul.
Subliniază că partea adversă a preluat pe hârtie interviul realizat de către apelanta - reclamantă și l-a comercializat fără ca acesteia să i se fi cerut acordul.
Menționează că însăși apelanta - pârâtă cunoștea cine este autorul operei și, la sfârșitul materialului publicat, a indicat autorul și anul creației, respectiv ", 2003" (pag. 167 din Anexa 3).
În ceea ce privește contribuția originală a autoarei asupra operei, precizează că aceasta constă în rearanjarea interviului, selecția făcută și obținerea în acest fel a unei opere individuală nouă.
Continuând, arată că, în calitate de autor al operei, partea pe care o reprezintă are următoarele drepturi: dreptul de a pretinde respectarea integrității operei, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. d din Legea nr. 8/1996; dreptul de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă se prejudiciază onoarea sau reputația sa; dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții, potrivit dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 8/1996 și dreptul de a autoriza sau interzice reproducerea și distribuirea operei, potrivit dispozițiilor art. 13 lit. a și b din Legea nr. 8/1996.
Subliniază că, în baza art. 139 alin. 1, titularii drepturilor recunoscute și protejate prin Lega nr. 8/1996 pot apela la instanțele de judecată pentru apărarea drepturilor lor.
Față de cele învederate anterior, apreciază dovedită calitatea procesuală activă a părții pe care o reprezintă și solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale active a apelantei - reclamantă, invocată de către intimata - pârâtă INTERNAȚIONAL
În ceea ce privește apelul formulat de către apelanta - reclamantă, formulează concluzii de admitere a acestuia.
Menționează că Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că utilizarea unei opere se poate realiza numai cu acordul autorului operei, iar dispozițiile art. 48 din Legea nr. 8/1996 prevăd că pentru a se putea edita o operă este absolut necesar acordul titularului drepturilor de autor asupra operei.
Apreciază că partea adversă era obligată la respectarea drepturilor apelatei - reclamante, în calitate de autoare a operei, dar a încălcat aceste drepturi, comercializând o operă fără acordul autorului adevărat.
Continuând, arată că, în opinia sa, apelanta - pârâtă are calitate procesuală pasivă și precizează că la dosar au fost depuse dovezi care susțin această afirmație.
Învederează că partea adversă a încheiat un contract de distribuire a operei cu domnul, dar a indicat drept autor pe apelanta - reclamantă, astfel că avea cunoștință despre împrejurarea că nu domnul era autorul operei.
Mai arată că partea adversă, deși știa că a încheiat un contract cu o persoană care nu era autoarea operei, a distribuit această operă în mai multe exemplare, a intervenit prin corecturi gramaticale în text, a promovat lucrarea și a atribuit lucrarea, cu greșeli grave față de original, autoarei, a omis și a adăugat fraze, a folosit cuvinte care nu există în limba română, ceea ce a dus la modificarea afirmațiilor originale.
De asemenea, învederează că instanța de fond a apreciat în mod greșit probele administrate în cauză și a reținut că din prevederile contractului rezultă că nu pârâta a adus modificări, deși, în realitate, chiar din contractul analizat rezultă că apelanta - pârâtă avea obligația revizuirii și corecturii integrale a operei.
Totodată, apreciază că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere, apelanta - reclamantă afirmând că i s-au încălcat drepturile prin reproducerea și distribuirea ilegală a operei, iar instanța a făcut referire doar la reproducerea operei, omițând să spună dacă apelanta - pârâtă a încălcat drepturile apelantei - reclamante prin distribuirea operei.
Mai critică soluția primei instanțe, arătând că aceasta nu a administrat probe absolut necesare în stabilirea încălcărilor apelantei - pârâte și nu și-a exercitat rolul activ.
Precizează că instanța era obligată să verifice dacă autorul operei și-a dat vreodată acordul pentru transcrierea operei pe hârtie și aducerea de modificări acesteia; dacă contractul dintre apelanta - pârâtă și domnul este valabil din punct de vedere juridic; dacă și în ce măsură apelanta - pârâtă a intervenit asupra textului original, denaturând integritatea acestuia; câte exemplare au fost distribuite.
Concluzionând, solicită admiterea apelului promovat de către apelanta - reclamantă, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii formulate de către partea pe care o reprezintă așa cum a fost formulată, obligarea apelantei - pârâte la plata daunelor morale și materiale și la plata daunelor cominatorii.
Totodată, solicită respingerea cererii de aderare la apel formulată de către partea adversă și depune concluzii scrise.
Curtea procedează la comunicarea înscrisurilor depuse de către apelanta - reclamantă, prin avocat, la termenul de judecată de astăzi, către reprezentantul apelantei - pârâte INTERNAȚIONAL
Reprezentantul apelantei - pârâte INTERNAȚIONAL solicită respingere apelului principal ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de către instanța de fond.
Totodată, învederează că în faza procesuală a fondului, partea pe care o reprezintă a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei - reclamante și excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei - pârâte.
Precizează că instanța de fond nu analizat excepția lipsei calității procesuale active a apelantei - reclamante, ci numai excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei - pârâte INTERNAȚIONAL, excepție pe care admis-o și a respins acțiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără legitimare procesuală.
De asemenea, învederează că părțile au încheiat contractul în discuție cu respectarea dispozițiilor art. 48 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996, părțile stipulând în mod expres acest lucru, arătând că acest contract este supus interpretării sub condițiile exclusive ale textului de lege anterior menționat și ale prevederilor Codului Civil.
Mai arată că, din obligațiile contractuale asumate de către societatea pe care o reprezintă, rezultă că aceasta s-a obligat să asigure doar corectura gramaticală și de literă a textului și să predea autorului lucrarea pentru ca acesta să pună viza "bun de tipar".
Subliniază că din clauzele contractuale rezultă că autorul operei este, iar apelanta - pârâtă nu este cea care a redactat textul și astfel, nu a aduc nicio modificare acestuia.
Învederează că la dosar există depusă o adresă emisă de către Societatea Română de Radiodifuziune, însă critica părții adverse în sensul că această adresă nu a fost luată în considerare de către instanța, nu este întemeiată, întrucât nu s-a procedat la judecarea fondului, prima instanță pronunțându-se cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive.
Mai arată că această adresă dovedește că dacă există vreun drept de autor sau conex al acestuia, titularul său este Societatea Română de Radiodifuziune și nu apelanta - reclamantă.
Continuând, învederează că apelanta - reclamantă a criticat hotărârea primei instanțe arătând că aceasta ar fi trebuit să dispună aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă privind unirea excepției cu fondul având în vedere necesitatea administrării de dovezi în legătură cu dezlegare în fond a pricinii.
Mai arată că partea adversă a susținut că instanța trebuia să analizeze contractul încheiat cu.
Față de aceste susțineri ale apelantei - reclamante, apreciază că instanța nu trebuia să procedeze la analizarea contractului întrucât nu fusese investită cu soluționarea acestui aspect, nefiind, totodată, de competența Tribunalului soluționarea unei cauzei având ca obiect executarea unui contract de drept comun.
De asemenea, învederează că instanța de fond nu a analizat nici fondul cauzei și nici excepția calității procesuale active a reclamantei și nu a făcut nici un fel de apreciere în temeiul dispozițiilor Legii nr. 8/1996.
Concluzionând, solicită respingerea apelului promovat de către apelata - reclamantă.
În ceea ce privește apelul incident declarat de către apelata - pârâtă INTERNAȚIONAL, formulează concluzii de admitere a acestuia, doar în situația în care se va tinde la schimbarea hotărârii atacate și solicită Curții să facă aplicarea dispozițiilor art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere că partea pe care o reprezintă nu a motivat cererea de aderare la apel, instanța urmând a se pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate în prima fază procesuală.
Totodată, apreciază că din adresa emisă de către Societatea Română de Radiodifuziune rezultă că această instituție nu a cesionat niciodată vreun drept de autor cu privire la interviul în discuție, astfel că se poate aprecia că Societatea Română de Radiodifuziune este autoarea operei și nu apelanta - reclamantă.
Față de cele învederate, apreciază că apelanta - reclamantă nu are calitate procesuală activă.
Precizează că partea pe care o reprezintă își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Reprezentantul apelantei - reclamante învederează că apelanta - reclamantă este terț în raport de contractul încheiat de către apelanta - pârâtă cu domnul.
Curtea solicită părților, în situația amânării pronunțării, să depună concluzii scrise în care să facă precizări referitor la ceea ce înțeleg prin opera audio, respectiv opera audiovizuală sau opera interviu și cu privire la calitatea de coautor sau autor unic a apelantei - reclamante.
Reprezentantul apelantei - reclamantă precizează că opera este cea care se află înregistrată pe -ul depus la dosar și reprezintă rezultatul final, după ce în urma înregistrării interviului, au avut loc prelucrări ulterioare ce au dus la obținerea operei audiovizuale.
Totodată, subliniază că partea pe care o reprezintă este autor unic al operei și are un drept asupra operei audiovizuale în integritatea sa, inclusiv asupra textului.
De asemenea, apreciază că domnul are un drept numai asupra intervențiilor sale din cadrul interviului, așa cum a fost acesta în forma sa brută și a cedat aceste drepturi apelantei - reclamante, în lipsa unei mențiuni exprese, operând o cesiune tacită.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de apelanta - reclamantă și apelanta - pârâtă INTERNAȚIONAL împotriva sentinței civile nr. 684/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-.
CURTEA
Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și să facă precizările solicitate de către instanță, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de apel formulate de apelanta - reclamantă și apelanta - pârâtă INTERNAȚIONAL împotriva sentinței civile nr. 684/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta - reclamantă și apelanta - pârâtă INTERNAȚIONAL împotriva sentinței civile nr. 684/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr- la data de 12.02.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 35
Ședința publică din data de: 12.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanta - reclamantă și apelanta - pârâtă INTERNAȚIONAL împotriva sentinței civile nr. 684/04.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V- Civilă, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din reprezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.02.2009, când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă la 26.11.2007 reclamanta a chemat în judecată pârâta INTERNATIONAL, solicitând ca instanța să dispună obligarea pârâtei la plata de daune interese datorate pentru reproducerea, distribuirea și comercializarea neautorizate, din septembrie 2003 până în prezent, a unui interviu realizat de aceasta cu, daune pe care le-a estimat provizoriu la 40.000 RON, să oblige pârâta la încetarea actelor de reproducere, distribuire și comercializare neautorizate, sub orice formă, a volumului intitulat "Despre succes. cu ", care conține interviul amintit, să oblige pârâta la repararea prejudiciilor provocate datorită încălcării drepturilor de autor ale reclamantei, precum și transcrierii alterate a interviului, prin care sunt aduse atingeri dreptului la onoare, reputație și imagine, prejudicii pe care le-a estimat provizoriu la 100.000 RON, să dispună publicarea sentinței pronunțate într-un ziar de largă circulație, pe cheltuiala pârâtei, să oblige pârâta la plata de daune cominatorii în cuantum de 3.000 euro pentru fiecare zi de întârziere în executarea sentinței ce se va pronunța în prezenta cauză.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este titulara drepturilor de autor asupra interviului televizat realizat cu dl., iar în anul 2003 realizat o operă audiovizuală constând în adaptarea unui interviu realizat împreună cu dl.
După fixarea interviului în legătură cu viața d-lui (în continuare "l Inițial"), a adaptat discuția în funcție de anumite criterii pe care reclamanta le-a stabilit, pe baza unei experiențe personale acumulate de-a lungul anilor și a unui efort creativ propriu, astfel încât să rezulte o operă nouă, cu o ordine a întrebărilor diferită, cronologic, față de ordinea din l Inițial (această operă nouă fiind denumită, în continuare, denumit "l").
După realizarea interviului în această formă, acesta a fost comunicat public pe postul de televiziune, iar datorită efortului de creație unic și personal adus în adaptarea Inițial, reclamanta este cea care deține calitatea de autoare unică a și pe cale de consecință, îi aparțin toate drepturile patrimoniale și morale de autor.
S-a mai arătat de către reclamantă că pârâta i-a încălcat drepturile întrucât în anul 2006 aceasta a realizat o operă derivată a, transformându-l din operă audiovizuală în operă scrisă, însă această transformare este una alterată și deficitară, întrucât pârâta a eliminat părți din, schimbând semnificația unor fraze prin transcrierea în mod eronat a unor cuvinte care nu au fost pronunțate de reclamantă sau de dl. și chiar prin introducerea unor cuvinte sau sensuri inexistente în opera inițială. Prin aceste modificări s-a alterat și depreciat în mod esențial opera inițială, aducându-se un prejudiciu evident de imagine și reputației autorului.
Esențial este că pentru realizarea operei derivate, pârâta nu a solicitat niciodată acordul reclamantei, nu a informat-o decât cu o zi înainte de lansarea volumului care conținea transcrierea alterată a și nu i-a oferit vreo remunerație pentru drepturile de autor ale reclamantei asupra Inițial sau asupra, iar după realizarea operei derivate, pârâta a reprodus, distribuit și comercializat în mod fraudulos volumul intitulat "Despre succes - cu ", operă derivată din, realizată ilicit de către pârâtă, fapte care continuă și în prezent.
S-a susținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, art. 13 din Legea nr. 8/1996, art. 140. alin. 1 din Legea nr. 8/1996, în ce privește drepturile de autor ale reclamantei, precum și art. 54 alin. 1 din Decretul 31/1954, art. 998, 999 Cod civil, în ce privește dreptul la onoare, dreptul la reputație și dreptul la imagine ale reclamantei.
Fapta ilicită a pârâtei constă în transformarea ilegală și alterarea operei, iar consecința acesteia este atingerea adusă onoarei, reputației și imaginii reclamantei, prin modificarea în așa fel încât acesta nu mai reflectă conținutul inițial, deoarece pârâta a modificat în mod radical semnificația unor fraze, a eliminat propoziții întregi, a introdus cuvinte sau sensuri care nu au fost utilizate sau avute în vedere de autor ori a eliminat alte cuvinte sau sensuri etc.
Din lecturarea interviului astfel cum a fost publicat, cititorul rămâne și cu impresia unui schimb de fraze monotone, de o valoare redusă, din care a fost eliminată o serie întreagă de aspecte definitorii ale interviului audio-vizual, cum ar fi: trăsăturile figurilor, schimbul de priviri, poziționarea corpului, intonația vocii, exclamațiile etc. și încă de la început, prin transcriere, pârâta a permis eliminarea unei părți importante din comunicarea audio-vizuală surprinsă de și ca urmare, imaginea reclamantei este depreciată, deoarece reproducerea în formă scrisă a Inițial nu mai beneficiază de același dinamism și aceeași forță de exprimare a autorului, de care beneficia în forma audio-vizuală, întrucât nu se mai transmite același mesaj căutat și evidențiat de autor în.
Pe de altă parte, reclamanta mai precizează că dacă i s-ar fi cerut acordul pentru realizarea acestei opere derivate în mod cert nu ar fi fost de acord cu transcrierea, chiar dacă această transformare s-ar fi realizat impecabil si fără nici o scăpare.
Pornind de la aspectele învederate, reclamanta opinează că urmare a transformării operei inițiale, în mintea cititorului obișnuit s-a creat premisa unei imagini false în ce privește competenta profesională a reclamantei și calitatea Inițial realizat de aceasta, încălcându-se astfel prevederile art. 54 alin. 1 din Decretul 31/1954.
Au fost aduse atingeri drepturilor patrimoniale de autor ale reclamantei deoarece pârâta a reprodus pe suport de hârtie o operă audiovizuală, în mod alterat, realizând astfel o operă derivată, fără a avea autorizarea sau consimțământul autorului operei inițiale, așa încât au fost încălcate dispozițiile art. 13 și urm. din Legea 8/1996. În plus, pârâta a reprodus și distribuit timp de mai mulți ani, opera derivată, prezentând-o drept reproducerea operei inițiale, deși această operă inițială a fost transformată ilegal și alterată în totalitate.
S-a mai învederat de către reclamantă că prejudiciul ce i-a fost produs este cert și nu a fost reparat, există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul încercat, iar in ce privește vinovăția pârâtei, reclamanta a arătat că transcrierea operei inițiale s-a făcut fără nicio încercare de a păstra integralitatea conținutului acesteia și, mai mult, prin alterările aduse, s-a ajuns în mod voit la un rezultat care nu mai are nicio legătură cu opera inițială și nu mai corespunde cu nimic intenției autorului inițial, deși materialul transcris este prezentat drept o copie fidelă a operei originale.
În ce privește obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii, reclamanta a arătat că daunele cominatorii reprezintă un mijloc de constrângere a debitorului unei obligații de a face sau de a nu face, prin care acesta este ținut să-și aducă la îndeplinire obligația sub sancțiunea plății unei sume de bani pe zi de întârziere, ca Înalta Curte de Casație si Justiție, Secțiile unite, prin decizia nr. 20/2005, pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii, a statuat admisibilitatea cererilor prin care se solicita obligarea la plata de daune cominatorii a debitorilor ce nu-și îndeplinesc obligațiile de a face sau de a nu face.
Reclamanta a depus la dosar copie de pe transpunerea interviului așa cum acesta este reprodus în lucrarea, "Despre succes", Ed. International, B, 2006, copie de pe adresa NR. c/9295/5.11.2007, EMISA DE Cabinetul Președintelui - Director General al Societății Romane de Televiziune, copie pe suport a interviului în varianta originală.
În cauză pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei calității sale procesuale pasive sau, în cazul respingerii excepțiilor, respingerea acțiunii.
Aceeași pârâtă a formulat și cerere de chemare în garanție a d-lui solicitând ca, în cazul în care va cădea în pretenții față de reclamanta, să fie obligat chematul în garanție să plătească despăgubirile respective, precum și cheltuielile de judecată.
Prin încheierea din 6.03.2008 s-a dispus disjungerea judecării cererii de chemare în garanție de cererea principală, formându-se dosarul nr-.
S-a depus la dosar de către pârâtă copie de pe contractul nr. 1/1/06.2006 încheiat cu.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, tribunalul a reținut că motivele invocate în susținerea acestei excepții vizează lipsa calității reclamantei de titulară a unui drept de autor sau a unui drept conex, iar inexistenta dreptului pretins de reclamanta, privește temeinicia cererii de chemare în judecată.
Pentru acest motiv, dar și pentru faptul că stabilirea dacă reclamanta este sau nu titulara unui drept de autor trebuie să se realizeze în raport cu acea persoană care a încălcat dreptul pretins, instanța de fond a apreciat că se impune soluționarea cu prioritate a excepției lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 684/4.04.2008, Tribunalul București, Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, iar acținunea a fost respinsă pe calea acestei excepții.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că între pârâta și a intervenit contractul nr. 1/1.06.2006, prin care pârâta s-a obligat să pună la dispoziție autorului datele obligatorii de identificare a cărții pentru ca lucrarea să apară sub sigla, autorul urmând să suporte toate costurile legate de redactarea, tipărirea și distribuirea lucrării.
Părțile au prevăzut expres că menționatul contract este interpretării și sub condițiile exclusive ale art. 48 alin. 2 și 3 din Legea nr. 8/1996 și prevederilor Codului civil și că el nu afectează și nu reglementează în nici un fel drepturile de autor sau drepturile conexe drepturilor de autor.
Ca atare, din prevederile contractului rezultă că autorul operei în care este inclus și interviul care a generat prezentul litigiu, este, astfel că nu pârâta a fost cea care a reprodus interviul realizat de reclamanta și nu pârâta a adus modificări interviului realizat de reclamanta.
S-a mai apreciat de către tribunal că actul juridic încheiat între pârâta și nu este un contract de editare, ci unul încheiat în condițiile art. 48 alin. 2 din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora "(2) Nu constituie contract de editare convenția prin care titularul dreptului de autor îl împuternicește, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce și, eventual, a distribui opera.
(3) În situația prevăzută la alin. (2) se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză."
Cum reclamanta invocă încălcarea drepturilor sale de autor, precum și a drepturilor la reputație, imagine și onoare prin reproducerea alterată a unui interviu pe care l-a realizat și cum faptele denunțate de reclamanta nu au fost săvârșite de către pârâtă, tribunalul a constatat întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive, pe care a admis-o, respingând acțiunea pentru acest motiv.
În termen legal, împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta reclamantă a învederat că în susținerea cererii de chemare în judecată a arătat că este titulara drepturilor de autor asupra operei constând în interviul luat domnului, aspect ce se poate constata și din proba depusă la dosar constând în -ul emisiunii "".
audiovizuală finită a fost adaptată de apelantă în funcție de anumite criterii stabilite de aceasta, având în vedere experiența profesională și personală, precum și în baza unui efort creator propriu. Întregul interviu constituie expresia personalității apelantei care a realizat prin acest interviu o opera protejată, în sensul dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.
Pornind de la acest interviu, în anul 2006, intimata International, realizează o operă derivată transformând interviul într-o opera scrisă, respectiv capitolul "Am fost întotdeauna sincer și am spus adevărul", din cartea "Despre succes - cu " publicată în totalitate de către intimată.
Intimata prin întâmpinarea depusă la prima instanță a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsa calității procesuale pasive, iar în cazul respingerii acestor excepții, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată. De asemenea, a formulat și o cerere de chemare în garanție a domnului, cerere care a fost disjunsă.
Instanța de fond, prin sentința apelată, a admis în mod netemeinic și nelegal excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei.
În pronunțarea soluției pe cale de excepție, instanța de fond s-a limitat doar la o apreciere superficială asupra contractului nr. 1/01.06.2006 încheiat între intimata-pârâtă și, având ca obiect redactarea, tipărirea și distribuirea lucrării cu titlul "Despre succes. cu ".
În baza acestui contract, interpretat de către instanță ca fiind încheiat în temeiul dispozițiilor art. 48 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 și a dispozițiilor Codului civil, a fost reținut că "din prevederile prezentului contract rezultă că autorul operei în care este inclus și interviul care a generat prezentul litigiu, este, astfel că nu pârâta a fost cea care a reprodus interviul realizat de reclamantă și nu pârâta a adus modificări interviului realizat de aceasta".
Apelanta susține că prima instanță a reținut în mod greșit că domnul a adus atingere drepturilor de autor aparținând apelantei și nu intimata-pârâtă International.
În opinia apelantei, intimata-pârâtă a încălcat în mod evident drepturile sale de autor prin utilizarea fără niciun drept a unei opere create de aceasta, în cadrul unui capitol care face parte integrantă din cartea "Despre succes. cu ".
Astfel, nu se poate reține că intimata-pârâtă nu a utilizat opera apelantei-reclamante în sensul dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 8/1996 care prevăd că "Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod, și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții".
n temeiul acestor dispoziții - reproducerea, distribuirea, realizarea de opere derivate constituie o utilizare a operei, iar în condițiile în care aceasta este realizată fără acordul titularului dreptului de autor se realizează o încălcare a drepturilor sale.
Or, între apelanta-reclamantă și intimata-pârâtă nu există încheiat niciun contract de cesiune a drepturilor de autor încheiat în temeiul dispozițiilor Legii nr. 8/1996.
În aceste condiții, realizarea unei opere derivate prin transcrierea interviului care constituie creația intelectuală exclusivă a apelantei, transformarea unei opere din opera audiovizuală într-o opera în forma scrisă, fără niciun consimțământ acordat din partea persoanelor îndreptățite, reproducerea operei apelantei, precum și distribuirea acesteia, constituie acte de încălcare gravă a drepturilor de autor ce aparțin autoarei apelante.
Se mai învederează de către apelantă că instanța de fond, de asemenea, a omis să ia în considerare adresa emisă de Societatea Româna de Radiodifuziune, depusă la dosar de reclamantă, în care se atestă în mod clar că nu a fost încheiat niciun contract de cesiune cu privire la interviul realizat de în anul 2003 cu pentru ca acesta să poată fi utilizat în cadrul volumului "Despre succes. cu ".
Tribunalul, în condițiile în care nu a înțeles să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte, ar fi trebui să dispună aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă privind unirea excepției cu fondului cauzei, având în vedere necesitatea administrării de dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii. În acest sens, ar fi trebuit, pe de o parte, administrate mai multe probe pentru a putea soluționa excepția invocată, iar pe de altă parte, ar fi trebuit realizată o verificare a contractului depus de către intimată.
Având în vedere și dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă privind obligația judecătorilor de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, instanța de judecată ar fi trebui să se asigure că acest contract nu este un contract fictiv încheiat întocmai pentru a evita astfel de situații. În acest sens, trebuiau administrate documente oficiale justificative privind suportarea tuturor costurilor de către domnul, precum și faptul că intimata-pârâtă nu a obținut profit în urma utilizării ilicite a operei apelantei.
Apekanta mai susține prin motivele de apel că instanța de judecată a realizat o aplicare greșită a dispozițiilor legale în materia drepturilor de autor, deoarece a reținut în mod greșit că în temeiul contractului încheiat între domnul și intimata-pârâta International, aceasta nu ar avea calitate procesuală pasivă.
Prin această motivare instanța de fond a realizat o eludare a dispozițiilor legii privind drepturile de autor, întrucât au fost nesocotite în principal dispozițiile art. 3, coroborate cu dispozițiile art. 12 din Legea nr. 8/1996 privind calitatea de autor a apelantei-reclamante asupra luat domnului și dreptul acesteia de a se opune oricărei utilizări neautorizate.
Tribunalul trebuia să constate că apelanta are calitatea de terț în raport cu contractul în baza căruia a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte International, contract care nu produce niciun efect în ceea ce o privește pe apelantă, și care de asemenea, nu o absolvă pe intimată de producerea unui prejudiciu pentru încălcarea drepturilor de autor ce- aparțin.
Pe de altă parte, domnul nu avea cum să cesioneze drepturi care nu existau în patrimoniul său, respectiv drepturile apelantei asupra creației artistice constând în interviul realizat de aceasta, deoarece nu exista niciun contract de cesiune între apelantă și domnul.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 8/1996 este autor persoana fizică care a creat opera, iar dispozițiile art. 12 din Legea nr. 8/1996 prevăd că "autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții". În baza acestor dispoziții, instanța de judecată trebuia să constate că intimata nu a obținut prin niciun contract de cesiune dreptul de a utiliza opera constând în interviul realizat de către apelantă, iar pentru a putea utiliza această operă intimata avea obligația de a obține consimțământul apelantei în calitate de titulară a drepturilor de autor asupra operei.
De asemenea, instanța de judecată a ignorat și dispozițiile art. 139 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 care prevăd că titularii drepturilor de autor recunoscute și protejate de lege pot solicita instanței de judecată recunoașterea drepturilor lor, constatarea încălcării acestora și pot pretinde repararea prejudiciului cauzat.
Prin soluția adoptată însă de prima instanță, s-a realizat o privare a apelantei de a-și recupera prejudiciul cauzat prin utilizarea fără niciun drept a operei sale.
În ceea ce privește prejudiciul încercat, apelanta indică drept criteriu pentru cuantificarea acestuia, atât prejudiciul moral cauzat prin atingerea adusă reputației și onoarei sale, prin modificarea operei cât și la prejudiciul material, care constă pe de o parte, în neachitarea unei remunerații pentru utilizarea operei, cât și în beneficiul ilicit obținut de către intimată.
Se mai susține într-un alt motive de apel că instanța de judecată trebuia să constate în aplicarea dispozițiilor legale incidente, că prin utilizarea neautorizată a operei constând în interviul realizat, intimata-pârâtă a realizat o încălcare a drepturilor apelantei, întrucât prin fapta ilicită a intimatei de a modifica, reproduce, distribui și realiza o opera derivată, s-a adus atingere atât drepturilor morale cât și drepturilor patrimoniale.
Apelanta solicită instanței de control judiciar, pe baza analizei întregului interviu realizat de aceasta să constate că opera este rezultatul exclusiv al efortului artistic al apelantei. Toate întrebările sunt formulate în așa fel încât să atragă atenția telespectatorilor, fiind adaptate ulterior și prezentate în funcție de anumite criterii stabilite exclusiv de către apelantă pe baza propriului său efort creator.
Potrivit dispozițiilor art. 10 lit. d din Legea nr. 8/1996 este recunoscut dreptul moral al apelantei-reclamante de pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa în calitate de autor.
Or, prin modificarea interviului, pârâta a adus o atingere evidentă drepturilor morale ale apelantei, deoarece acesta nu mai reflectă conținutul inițial.
Pârâta a modificat în mod radical semnificația unor fraze, a eliminat propoziții întregi, a introdus cuvinte sau sensuri care nu au fost utilizate sau avute în vedere de autor, ori a eliminat alte cuvinte sau sensuri etc.
Apelanta a procedat la exemplificarea unora dintre ele aceste alterări prejudiciante pentru operă, concluzionând că prin acestea se creează impresia de ansamblu a unui dialog monoton, a unei opere de o valoare redusă, ceea ce aduce în mod evident atingere reputației și onoarei sale.
Ca urmare, imaginea reclamantei este depreciată, deoarece reproducerea în forma scrisă a interviului, nu mai beneficiază de același dinamism și aceeași forță de exprimare a autorului de care beneficia în forma audiovizuală.
În ceea ce privește drepturile patrimoniale, se solicită ca instanța de apel să constate că s-a realizat o atingere a acestora prin reproducerea, distribuirea și realizarea unei opere derivate, fără consimțământul apelantei, făcându-se trimitere la dispozițiile art. 13 lit. a, b și i din Legea 8/1996, republicată.
Prin fapta ilicită a intimatei-pârâte, constând în realizarea unei opere derivate prin transcrierea interviului care constituie creația intelectuală exclusivă a apelantei, reproducerea operei apelantei, precum și distribuirea acesteia, constituie acte de încălcare gravă a drepturilor de autor ce aparțin autoarei apelante.
Mai mult decât atât, instanța de judecată ar fi trebuit să constate că însăși intimata-pârâtă recunoaște calitatea de autor a apelantei la sfârșitul capitolului constând în transcrierea alterată a interviului realizat de către aceasta.
În ședința publică din 11.12.2008, reprezentând prima zi de înfățișare în apel, intimata pârâtă a formulat cerere de aderare la apelul declarat de reclamantă, în condițiile art. 293 alin. 1 Cod procedură civilă, prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție neanalizată de prima instanță, deși invocată la fond.
Ambele părți au formulat întâmpinări la motivele de apel ce le-au fost comunicate, iar apelanta reclamantă a depus și în apel extras din cartea "Despre succes. cu ", respectiv, capitolul "Am fost întotdeauna sincer și am spus adevărul" ca și -ul conținând reproducerea interviului realizat în 2003 de apelanta reclamantă în cadrul unei emisiuni de televiziune, cu dl..
Ambele apeluri formulate urmează a fi admise pentru cele ce se vor arăta.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile invocate prin motivele apelurilor declarate de ambele părți (apel principal și apel incident), verificând soluția atacată în limitele devoluțiunii fixate prin acestea, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că se impune desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în aplicarea dispozițiilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă.
Prin cererea de chemare în judecată apelanta reclamantă a solicitat obligarea pârâtei la daune interese datorate pentru reproducerea, distribuirea și comercializarea neutorizate din septembrie 2003 unui interviu pe care l-a realizat cu, să se dispună încetarea actelor de încălcare și repararea prejudiciilor datorate și transcrierii alterate a interviului, prin care i-au fost aduse atingeri dreptului la onoare, reputație și imagine, indicându-se suma pretinsă pentru fiecare tip de încălcare.
În argumentarea cererii de chemare în judecată apelanta reclamantă a indicat ca temeiuri juridice ale pretențiilor deduse judecății, dispozițiile art. 12 coroborat cu art. 13 lit. a, b, f și i din Legea 8/1996, republicată, iar pentru dreptul la onoare, reputație și imagine, prevederile art. 54 alin. 1 din Decretul 31/1954.
Față de textele anterior invocate, Curtea constată că s-au reclamat încălcări ale drepturilor patrimoniale de autor (art. 12 cu referire la art. 13 lit. a, b, f și i din lege), însă, în ce privește drepturile personale nepatrimoniale (drepturile personalității), se constată că indicarea temeiul de drept comun - dispozițiile art. 54 alin. 1 din Decretul 31/1954, este inadecvată, în măsura în care, în contextul reclamării încălcării unor drepturi de autor, decurgând din calitatea de titular al unor asemenea drepturi asupra unei opere protejate, care dă naștere deopotrivă la drepturi patrimoniale dar și nepatrimoniale (cele din urmă fiind prevăzute de art. 10 din Legea 8/1996, republicată), era necesar ca instanța să califice și să evalueze acest capăt de cerere din această perspectivă, în baza temeiurilor din legea specială, potrivit principiuluispecialia generalibus derogant, respectiv, în baza art. 10 lit. b și d (dreptul de a pretinde recunoșterea calității de autor al operei ca și dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa).
Apelanta reclamantă a considerat că încălcarea este imputabilă editurii la care acestă operă a apărut, anume editurii International, însă pârâta prin întâmpinarea formulată la prima instanță, după invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, întemeiată pe contestarea calității de autor sau de titular de drepturi de autor a acesteia, a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive.
În susținerea celei din urmă excepții, pârâta s-a prevalat de dispozițiile art. 48 alin. 2 din Legea 8/1996, republicată; astfel, s-a arătat că între editură și autorul operei "Despre succes. cu " nu s-a încheiat un contract de editare ci un contract de antrepriză, supus dispozițiilor de drept comun, contract care a presupus că apelanta pârâtă a fost împuternicită de, pe cheltuiala acestuia, să reproducă și să distribuie opera, astfel încât dacă s-au produs încălcări ale altor drepturi de autor, cu prilejul executării acestui contract, acestea nu sunt imputabile pârâtei, ci autorului, împotriva căruia, de altfel, pârâta a și formulat cerere de chemare în garanție care a fost disjunsă de prima instanță la termenul din 6.03.2008.
La data judecării cererii în primă instanță, tribunalul a acordat părților cuvântul asupra excepțiilor invocate prin întâmpinare, respectiv, a lipsei calității procesuale active, pe care a unit-o cu fondul, și a lipsei calității procesuale pasive, admisă prin sentința apelată.
Ordinea de soluționare a excepțiilor procesuale (fie de fond, fie de procedură) invocate de părți ori de instanță din oficiu, dacă regimul juridic al acestora permite acest lucru, este de atributul instanței de judecată, iar pentru atingerea acestei finalități este necesar a se observa efectul pe care acestea l-ar genera.
Curtea constată că prima instanță, în mod formal a stabilit ordinea corectă de soluționare a celor două excepții procesuale invocate de pârâtă, ambele fiind excepții de fond, absolute, însă imperativul justificării și verificării calității procesuale active este prioritar față de constatarea identității dintre cel chemat în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, deci a calității procesuale pasive.
Din punct de vedere procedural, soluția pentru care tribunalul a optat, respectiv de a excepției lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei, este permisă de dispozițiile art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă, în măsura în care pentru rezolvarea excepției este nevoie de aceleași probe ca cele pentru dezlegarea pricinii pe fond, aceasta fiind o chestiune la aprecierea instanței.
Or, coroborând cele două reguli anterior enunțate, ordinea de soluționare a excepțiilor (corect stabilită) și unirea celei apreciate în mod just ca prioritar de rezolvat (a lipsei calității procesuale active), soluția care se impunea era aceea de rezolvare și a excepției lipsei calității procesuale pasive după ce se vor fi administrat probele pentru dezlegarea fondului cauzei, utile și pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale active.
Acesta pentru că efectul dilatoriu al soluționării excepției lipsei calității procesuale active, era preluat și de excepția lipsei calității procesuale pasive, dată fiind ordinea de prioritate ulterioară, subsecventă a soluționării problemei calității procesuale pasive în cauză.
Instanța de fond însă, prin soluția apelată schimbat ordinea de soluționare a excepțiilor, rezolvând mai întâi excepția lipsei calității procesuale pasive, deși excepția lipsei calității procesuale active nu-și găsise încă dezlegarea.
Pe de altă parte, ordinea de soluționare a excepțiilor, stabilită pe baza unor criterii logice, presupune (în acest context de concurs între calitatea procesuală activă și pasivă) ca mai întâi să se statueze asupra dreptului sau drepturilor reclamate ca fiind încălcate, existența lor în patrimoniul părții care reclamă, calificarea lor, stabilirea regimului juridic aplicabil pe baza regulilor de drept incidente și ulterior partea responsabilă de această pretinsă încălcare, întrucât față de obiectul cererii de chemare în judecată instituția de drept material aplicabilă este de substanță delictuală, în absența unor raporturi contractuale între reclamantă și pârâtă.
Criticile formulate de apelanta principală, reclamanta cauzei, vizează greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive, în timp ce apelul incident a ridicat problema calității procesuale active a reclamantei, nesoluționată de prima instanță.
Prin cererea de aderare la apelul principal apelanta pârâtă nu a făcut dezvoltări cu titlu de motive de apel, ci doar a solicitat instanței admiterea excepției lipsei calității procesuale active; prin apelul incident se tinde la shimbarea soluției primei instanțe, iar în măsura în care apelantul (fie principal, fie incident) nu procedează și la motivarea căii de atac, instanța de apel este ținută să se pronunțe în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță, regulă de procedură prevăzută de art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă.
În același timp, constatându-se greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive înainte de dezlegarea excepției calității procesuale active, unite cu fondul, și deci, necesitatea de administrare a probelor pe fondul cauzei pentru respectarea ordinii corecte: lipsă calitate procesuală activă, lipsă calitate procesuală pasivă și fondul cauzei, prin soluționarea apelurilor cu care a fost investită, Curtea nu va putea infima sau confirma nici soluționarea dată de prima instanță calității procesuale pasive, astfel că ambele apeluri se impun a fi admise, în baza art. 297 Cod procedură civilă.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, după administrarea probelor pe fondul cauzei, instanța de rejudecare va trebui să califice mai întâi opera al cărei autor este reclamanta, dacă aceasta este titulara drepturilor de autor a căror încălcare a reclamat-o, pornind de la tipul de operă realizat, anume o operă audiovizuală, conform art. 64 din Legea 8/1996, interviul cu difuzat în anul 2003 în cadrul emisiunii "".
Să verifice, în raport de prevederile art. 65 alin. 1, 2 și 3 din lege, calitatea de realizator sau de regizor a reclamantei și prin aceasta, posibilitatea invocării calității de autor principal; să constate raporturile contractuale sau de colaborare dintre reclamantă și Televiziunea Română și eventual calitatea de producător a Televiziunii pentru interviul din cauză (aplicabilitatea art. 70 alin. 1 și 2 din lege), având în vedere că prin înscrisul de la fila 10 dosar fond, reclamanta a intenționat să dovedească inexistența unei cesiuni din partea către pârâta cauzei sau vreunui terț, astfel încât este necesar a se constata care ar fi fost obiectul acestei posibile cesiuni, făcându-se referire la o operă derivată sau dreptul adaptare pentru publicare; să evalueze pricina, chiar și în absența calității de regizor sau realizator (pe baza mențiunii din finalul emisiunii: " de " ca și în coroborare cu alte probe), cu observarea incidenței și a dispozițiilor art. 66 din lege, text care enumeră pe autorii operei audiovizuale, între care și autorul dialogului.
Pe de altă parte, urmează a se avea în vedere că interviul (în măsura în care se confirmă caracterul de operă protejată, adică i se constată însușirea intrinsecă de originalitate, dacă prin interviu nu se relatează simple date sau fapte, art. 9 lit. f din lege) este o operă comună, care dă naștere unui drept de autor în favoarea ambilor participanți, atât a celui ce formulează întrebările (reclamanta), cât și a celui intervievat, regimul juridic al operei comune fiind cel stabilit de art. 5 din lege, coautorii putând să convină asupra modului în care pot utiliza opera, caz în care este util a se verifica existența unor eventuale raporturi contractuale între Televiziune și/sau reclamantă și dl. la momentul acordării interviului.
Față de cele de mai sus, în reanalizarea excepției lipsei calității procesuale pasive, urmează a se constata incidența actului juridic de care s-a prevalat pârâta, respectiv contractul de antrepriză și cu privire la reproducerea și distribuirea cărții care conține și reproducerea (alterată, după susținerea apelantei) a contribuției reclamantei într-un capitol distinct din carte ("Am fost întotdeauna sincer și am spus adevărul"); esența unui asemenea tip de contract este aceea că riscurile întregii operațiuni sunt suportate de autor, iar nu de "editor", sens în care reclamanta va aprecia și cu privire la eventualitatea completării cadrului procesual pentru rezolvare unitară a tuturor aspectelor litigioase ale pricinii.
În sfârșit, funcție de situația de fapt ce se va reține în speță, faptele vor fi analizate în raport de fiecare tip de utilizare a operei ce era supus autorizării din partea autorului /coautorilor, conform art. 12 coroborat cu art. 13 lit. a, b, f și i din lege, instanța de rejudecare observând definițiile legale cuprinse la art. 14-16 din actul normativ de referință, pentru drepturile patrimoniale de autor.
În ce privește drepturile nepatrimoniale, Curtea deja a statuat cu privire la calificarea și încadrarea juridică a capătului de cerere privind încălcarea drepturilor personalității, conform art. 10 lit. b și d din lege (dar și art. 69) care consacră drepturile morale de autor, iar nu în baza art. 54 din Decretul 31/1954, cum s-a invocat în cererea de chemare în judecată.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, va admite ambele apeluri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul principal formulat de apelanta reclamantă, cu domiciliul ales la Cabinet avocat, în B,-,. 17, - 16,. 3,. 45, sector 3 și apelul incident formulat de apelanta accesorie INTERNATIONAL, cu sediul în B,--119, sector 1, ambele declarate împotriva sentinței civile nr. 684/4.04.2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a Civilă, în dosar nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
Pt. na Jud. promovată la ÎCCJ
Semnează Președinte Secție,
D-na Jud.
Tehnored. CN
4 ex./24.04.2009
Tribunalul București, Secția a V-a Civilă
Judecător -
Președinte:Carmen Georgeta NegrilăJudecători:Carmen Georgeta Negrilă, Andreia Liana Constanda
