Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 02 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Silvia Pană

JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu

JUDECĂTOR 3: Melania

GREFIER -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SERV SRL împotriva sentinței civile nr. 1755/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE autor ÎN DOMENIUL ARTELOR.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - pârâtă SC SERV SRL, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/20.08.2009, aflată la fila 27 din dosar, lipsind intimata - reclamantă SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR ÎN DOMENIUL ARTELOR.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul recurentei - pârâte SC SERV SRL solicită îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de la termenul de judecată anterior, pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la susținerile sale. Astfel, arată că la termenul din 05.01.2010 a precizat că, având în vedere că recursul este formulat prin alt apărător, înțelege să nu susțină excepția necompetenței teritoriale și excepția prematurității.

De asemenea, arată că a precizat la acel termen de judecată, că înțelege să susțină excepția lipsei calității procesuale active a, iar în ceeace privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, a susținut să fie unită cu fondul.

Mai arată că s-a consemnat în mod greșit, că înțelege să susțină doar excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și precizează că o astfel de afirmație poate fi interpretată și în sensul renunțării sale de a susține recursul pe fond, ceea ce nu a susținut.

Curtea ia act de susținerile apărătorului recurentei - pârâte SC SERV SRL și dispune rectificarea încheierii din data de 05.01.2010, astfel cum s-a precizat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Apărătorul recurentei - pârâte SC SERV SRL arată că la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea părții pe care o reprezintă la plata sumei de 12.000 lei pentru că ar fi reprodus în anii 2003 și 2004 în manualele de și literatura română pentru liceu, opere ce s-ar afla în gestiunea sa.

Precizează că, în raport de disp. art. 1233din Legea nr. 8/1996 dreptul de reproducere a cărui încălcare este pretinsă de reclamanta nu este un drept ce se gestionează obligatoriu, ci este un drept ce poate fi gestionat exclusiv în baza unui mandat special acordat în acest sens de titularul de drepturi.

Mai arată că nu deține un mandat special în baza căruia să poată solicita și obține despăgubiri în urma pretinsei folosiri a operelor titularilor de drepturi, ci a prezentat un mandat general, ce nu este însoțit de repertoriul titularului ce este gestionat de.

Totodată, arată că la termenul din 05.01.2010, însăși reclamanta a recunoscut că nu avea mandat special în baza căruia să gestioneze dreptul de reproducere al titularilor de drepturi.

Pentru motivele expuse anterior, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale active a.

Având cuvântul pe fondul cererii de recurs, arată că în cauza de față, reclamanta nu a făcut dovada elaborării unei metodologii în temeiul căreia să pretindă plata vreunei remunerații și în temeiul căreia să poată acorda licențe neexclusive. Astfel, susține că în lipsa unei astfel de metodologii, care să stabilească cuantumul remunerațiilor acordate, modul de calcul al acestora și modalitatea de plată, reclamanta nu are nici un temei pentru a solicitat plata sumei de 12.000 lei, pretenția fiind neîntemeiată și nedovedită.

Totodată, arată că susținerea reclamantei, potrivit căreia tarifele pe care le practică ar fi fost negociate cu Asociația Pedagogice, este contrazisă de înscrisul ce emană de la această asociație și care se află la fila 30 din dosarul de fond.

Pentru motivele de fapt și de drept expuse anterior solicită admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1755/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, schimbarea în tot a sentinței recurate, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată de Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în domeniul Artelor -. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.

CURTEA,

Având nevoie de timp pentru a delibera, urmează a dispune amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.

DISPUNE:

Amână pronunțarea asupra cererii de recurs, la data de 09.02.2010.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

-

GREFIER

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 9 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - - -

JUDECĂTOR - - - -

JUDECĂTOR - -

GREFIER -

CURTEA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.

DISPUNE:

Amână pronunțarea asupra cererii de recurs, la data de 16.02.2010.

Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

-

GREFIER

ROMÂNIA

DOSAR NR-

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND

PROPRIETATEA INTELECTUALĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 90R

Ședința publică de la 16 februarie 2010

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - - -

JUDECĂTOR - - - -

JUDECĂTOR - -

GREFIER -

Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă SC SERV SRL împotriva sentinței civile nr. 1755/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR ÎN DOMENIUL ARTELOR.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.02.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.02.2010 și la data de 16.02.2010, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:

CURTEA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 19.05.2005, sub nr. 2031/19.05.2005, reclamanta, a chemat în judecată și la interogatoriu Editura, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 120.000.000 lei pretenții și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii societatea a arătat că funcționează legal din anul 2000 și este organism unic în România, care are ca obiect de activitate, înscris în statutul său, gestiunea colectivă a drepturilor de autor din domeniul artelor vizuale.

Mai arată că pârâta a publicat în anii 2003 și 2004 manuale de și Română pentru liceu în care a reprodus și lucrări ale autorilor aflați în repertoriul protejat. Potrivit Legii 8/1996 a drepturilor de autor și a drepturilor conexe, modificată prin Legea 285/2004, pentru a tipări aceste reproduceri, pârâta avea nevoie în mod obligatoriu de acordul autorilor sau al societății, mandatată de către aceștia să-i reprezinte.

De asemenea, relevă faptul că pârâta datorează societății, cu titlu de drepturi de autor pentru toți creatorii pe care aceasta îi reprezintă și ale căror lucrări au fost reproduse în manuale, sau pe coperta altor cărți, suma de 120.000.000 lei.

Față de împrejurarea că plata nu a fost făcută din proprie inițiativă, a notificat pârâta cu scrisoarea nr. 35/10.03.2005.

Se face mențiunea că tarifele pe care le practică pentru manualele școlare au fost negociate cu Asociația Pedagogice.

Mai arată că își rezervă dreptul de a solicita actualizarea sumei datorate, cu rata inflației.

În drept, își întemeiază acțiunea pe disp. art. 981.civil, Legea 8/1996 a drepturilor de autor modificată prin Legea 285/2004.

La data de 24.06.2005, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, excepția calității procesuale active a reclamantei și a persoanei care a semnat cererea în numele reclamantei, excepția inadmisibilității acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 194 din 14 februarie 2006 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins, în consecință, cererea de chemare în judecată, a respins cererea reconvențională ca rămasă fără obiect.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit Legii dreptului de autor nr. 8/1996, gestiunea colectivă a drepturilor constituie o facultate întrucât titularii de drepturi protejate în cadrul acestei legi au alegerea între a-și exercita în mod personal drepturile recunoscute de lege sau prin organismele de gestiune colectivă.

Reclamanta nu a făcut dovada unui mandat convențional, în condițiile art. 129 alin. 4 din Legea nr. 8/1996 și nici nu a fost dovedit un eventual mandat legal.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr. 119 din 8 mai 2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Sentința a fost desființată și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță.

A fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă.

În privința apelului reclamantei, instanța de apel a reținut că nicăieri în cuprinsul cererii de chemare în judecată și nici pe parcursul soluționării litigiului, reclamanta nu a precizat care sunt operele a căror reproducere pretinde că a fost în mod nelegal efectuată de către pârâtă și care sunt autorii acestor opere însă instanța a apreciat că nu s-a făcut dovada unui mandat convențional deși un raport contractual nu poate fi verificat decât dacă se cunosc ambele părți contractante. Tot astfel, caracterul ilegal al reproducerii unor opere în cuprinsul manualelor editate de pârâtă nu poate fi cercetat pe cale judecătorească decât în măsura în care respectivele opere sunt indicate.

S-a mai reținut că cererea de chemare în judecată nu este suficient precizată sub aspectul obiectului pretențiilor, fiind necesar să fie indicați și autorii ale căror drepturi sunt pretins încălcate. Dat fiind conținutul cererii de chemare în judecată, prima instanță avea obligația de a face aplicarea prevederilor art. 129 alin. 4 și 5 Codul d e Procedură Civilă. Numai în măsura în care reclamanta și-ar fi precizat obiectul cererii sub aspectul autorilor ale căror drepturi se află în gestiunea sa și asupra operelor a căror reproducere pretinde a fi ilegală, instanța putea să verifice existența mandatului între acești autori și reclamantă.

S-a mai arătat că cererea de chemare în judecată trebuia precizată și sub aspectul cuantumului sumelor solicitate, pentru că nu s-a menționat dacă suma este cerută pentru fiecare autor în parte sau pentru toți autorii.

Cât privește apelul pârâtei, instanța a reținut că întrucât cererea reconvențională a fost respinsă ca rămasă fără obiect iar în apelul reclamantei sa stabilit că respingerea cererii de chemare în judecată a fost nelegală, nu pot fi aplicate prevederile art. 274 Codul d e Procedură Civilă.

Apelanta-pârâtă a declarat recurs critica fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Codul d e Procedură Civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție, a constatat că, deși recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 Codul d e Procedură Civilă, fără să indice însă în concret corespondența dintre fiecare critică și temeiul de drept invocat, întrucât criticile vizează nesocotirea prevederilor art. 129 și 274 Codul d e Procedură Civilă, respectiv, art. 124 alin. 2 din Constituția României, este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Codul d e Procedură Civilă, în raport de care a fost analizată legalitatea hotărârii date în apel, reținând următoarele:

În calitate de organism de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite cu titlu de drepturi de autor pentru "toți creatorii pe care-i reprezentăm și ale căror lucrări au fost reproduse de pârâtă în anii 2003 și 2004 în manuale de limba și literatura română pentru liceu sau pe coperta altor cărți".

Pentru justificarea calității procesuale active într-o cerere de chemare în judecată având un asemenea obiect, trebuie menționat chiar în cuprinsul cererii introductive care sunt titularii de drepturi reprezentați, precum și operele pentru care beneficiază de drepturi de autor. Soluția se impune deoarece texte înscrise în Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, raportează organismul de gestiune reprezentant la titularii de drepturi reprezentați.

Astfel, art. 1251lit. a), prevede că organismele de gestiune colectivă au obligația să comunice publicului, prin mijloace de informare în masă, categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă.

La rândul său, art. 124 dispune că organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este încredințată de către titulari. Aceeași obligație este înscrisă în art. 130 lit. e). Față de dispozițiile art. 129 din lege, sunt titulari reprezentați de organismul de gestiune colectivă, titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe care au încredințat acestui organism, direct sau indirect, prin contract scris, mandatul de administrare a drepturilor privind repertoriul propriu. În aceste condiții, pentru a se verifica în ce măsură pârâta datorează plata sumelor solicitate de reclamantă, în cererea de chemare în judecată trebuiau indicați autorii și operele reproduse în manualele editate de aceasta. ar, prima instanță nu a solicitat reclamantei să-și precizeze acțiune a sub aceste aspecte. Împrejurarea că la termenul din 11 octombrie 2005 instanța a considerat necesar ca reclamanta să administreze dovezi asupra excepției lipsei de calitate procesuală activă invocată de pârâtă iar la 6 decembrie 2005 admis proba cu înscrisuri, nu este de natură să compenseze obligația pe care o avea în privința determinării cadrului procesual cu privire la obiect și, pe cale de consecință, cu privire la părți.

Într-adevăr, din momentul în care s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active, instanța, în exercițiul rolului activ impus de art. 129 alin. 4 și 5 Codul d e Procedură Civilă, trebuia să solicite reclamantei să facă precizările susmenționate întrucât existența sau inexistența mandatului putea fi apreciată numai în concret, prin raportare la fiecare titular în parte.

Neprocedând în acest mod și respingând acțiunea cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada calității de reprezentantă a titularilor de drepturi protejați de Legea nr. 8/1996, instanța i-a produs reclamantei o vătămare procesuală care nu a putut fi înlăturată decât prin desființarea sentinței.

Recurenta este în eroare atunci când afirmă că instanța nu are dreptul, în temeiul act. 129 Codul d e Procedură Civilă să ceară reclamantului să-și precizeze cererea de chemare în judecată deoarece în condițiile alin. 4 al art. 129, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.

Instanța de apel nu a impus analiza fondului raportului juridic dedus judecății și nici nu a încălcat principiul contradictorialității, întrucât nu și-a întemeiat soluția pe înscrisuri depuse după închiderea dezbaterilor, ci a trimis cauza spre rejudecare pentru ca, în urma precizării de acțiune pe care trebuie să o facă reclamanta, să se analizeze în ce măsură aceasta are sau nu calitate procesuală activă.

Se mai arată că nu este întemeiată nici critica privitoare la faptul că instanța de apel ar fi omis să ceară instanței de trimitere cercetarea celorlalte excepții invocate de pârâtă. La termenul din 11 octombrie 2005 prima instanță a respins excepțiile necompetenței teritoriale, prematurității și inadmisibilității cererii, însă pârâta a declarat apel numai în privința modului de soluționare a cererii de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată. În aceste condiții, soluția asupra excepțiilor procesuale a devenit irevocabilă.

În fine, nu au fost încălcate dispozițiile act. 124 alin. 2 din Constituție conform cu care justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Faptul că s-a impus primei instanțe obligația de a solicita să se facă precizări asupra cererii de chemare în judecată, nu înseamnă că i s-a încălcat atributul imparțialității, pentru că nu instanța trebuie să facă precizările.

Cât privește neobligarea reclamantei la cheltuielile de judecată datorate în primă instanță, în mod corect a arătat instanța de apel că, față de modul greșit de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active - cu consecința, doar pentru acest motiv, a respingerii cererii reconvenționale ca rămasă fără obiect nu sunt incidente prevederile art. 274 Codul d e Procedură Civilă, neputându-se considera că reclamanta a căzut în pretenții.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că instanța de apel a pronunțat o soluție legală, care nu este de natură să-i fi provocat recurentei pârâte o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea hotărârii. Ca atare, nefiind întrunite cerințele art. 304 pct. 5 Codul d e Procedură Civilă, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Codul d e Procedură Civilă, a respins recursul ca nefondat, cu consecința rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă la data de 09.06.2008, reclamanta, Societatea de Gestiune colectivă a drepturilor de Autor în Domeniul Artelor - - depunând la dosarul cauzei precizări la acțiune, însoțite de un tabel cuprinzând autorii ale căror lucrări au fost reproduse în manualele școlare.

Prin cererea precizatoare, reclamanta mai arată că, în anexa depusă, sunt prezentați autorii ale căror lucrări au fost reproduse în manualele de și Română din anii 2003 - 2004, cu precizarea că, autorii români au acordat mandate de reprezentare reclamantei, iar autorii străini, sunt reprezentați în baza contractelor de reprezentare reciprocă perfectate cu societăți similare din Europa, și anume: Franța, - Germania, Norvegia, Belgia, mandate și traduceri legalizate care au fost depuse în instanța de apel.

A mai arătat reclamanta că pârâta ar fi avut dreptul de a publica aceste lucrări în manualele pe care le-a editat, dacă, anterior publicării ar fi obținut acordul autorilor sau ar fi beneficiat de autorizația reclamantei, achitându-și remunerația prevăzută de lege, conform dispozițiilor art. 130(1) lit. b, din Legea nr. 8/1996, cu modificările și completările ulterioare. Societatea, are obligația de a emite metodologii numai în cazul gestiunii obligatorii și anume pentru dreptul de suită, conform art. 123(1) din legea drepturilor de autor.

Potrivit art. 130 (1) lit. a din această lege, organismele de gestiune colectivă, au și obligația de a elabora metodologii cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestora, în cazul acelor opere, a căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi. În situația de față, se poate face autorizarea, întrucât, lucrările poartă semnăturile autorilor ale căror lucrări se află în repertoriul protejat al societății reclamante.

Mai arată reclamanta că pârâta nu a solicitat acordarea de licență neexclusiva înainte de publicarea lucrărilor; nu a achitat drepturile bănești cuvenite autorilor; nu se poate apăra invocând lipsa metodologiei întrucât pentru reproduceri aceasta nu era necesară; poate invoca nici obligația instituita de lege privind elaborarea de metodologii în cazul în care exploatarea operei face imposibila autorizarea individuala de către titularii de drepturi întrucât lucrările sunt semnate de autori.

De asemenea, se arată în cererea precizatoare că, Editura a reprodus in manualele școlare editate in anii 2001-2002 aceleași lucrări aparținând autorilor din repertoriul protejat. Prin notificarea nr. 104/8 nov. 2002 solicitat plata sumelor reprezentând drepturile de autor, comuni când in anexa si lista cu autorii aflați sub protecție, tabelul cu tarifele pentru carte școlara, calculul sumelor datorate. Cu Ordinul de Plata 3750/12 XI 2002, la numai patru zile de la transmiterea notificării, Editura a achitat suma solicitata (Ia dosarul cauzei au fost depuse Notificarea si anexele acesteia și Ordinul de Plata). Pentru reproducerile neautorizate în manualele din anii 2003-2004 pârâta a refuzat plata drepturilor de autor si a contestat chiar si calitatea reclamantei de a pretinde aceasta plată.

Cu privire la suma solicitata prin acțiune, care reprezintă drepturi de autor neachitate de pârâta, reclamanta arată următoarele: la dosarul cauzei, anexa la acțiune în rejudecare, societatea reclamantă a depus tabelul cuprinzând baremurile (tarifele) pentru carte școlara, enciclopedii si dicționare. respective au fost negociate cu reprezentanții Asociației Pedagogice, așa cum rezultă din scrisoarea (notificare nr. 104/8 nov. 2002) pe care o anexează, iar tarifele au fost stabilite tocmai urmare acestor negocieri. Precizează că Legea 8/1996 nu prevede obligația pentru societățile de gestiune colectivă să emită tarife pentru cărți școlare, dicționare și enciclopedii dar acestea au fost stabilite împreuna cu Asociația Pedagogice și au fost înscrise în tabelul anexa la acțiune. Încălcând legea, pârâta nu a solicitat perfectarea unui protocol care să cuprindă și tarifele negociate.

Potrivit legii, utilizatorului îi revine obligația de a solicita încheierea Protocolului și acordarea licenței neexclusive înaintea publicării si nicidecum societății de gestiune colectivă.

Prin DC nr. 1755/ 25.11.2008 Tribunalul Baa dmis actiunea formulata si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 12.000 lei pretentii si 57 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele: Potrivit dispozițiilor. art.130. Din Legea nr. 8/1996, (1) de gestiune colectivă au următoarele obligații:

a) să acorde autorizații neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remunerații, prin licență neexclusivă, în formă scrisă;

b) să elaboreze metodologii pentru domeniile lor de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, în cazul acelor opere al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi;

c) să încheie, în numele titularilor de drepturi care le-au acordat mandat sau pe baza convențiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, cu utilizatorii care desfășoară activități de comunicare publică, cu organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat;

În temeiul acestor obligații legale, reclamanta ar fi trebuit să încheie cu pârâta, autorizație de licență neexclusivă pentru publicarea /reproducerea operelor protejate aflate în repertoriul său, la cererea, firește, a pârâtei, anterioară publicării; or, din nici un mijloc de probă nu rezultă că pârâta ar fi depus o asemenea cerere, aceasta considerând, fără temei, că nu datorează reclamatei vreo remunerație.

De asemenea, se reține că pârâta nu s-a apărat în sensul că ar fi încheiat direct contracte cu unii dintre autori, astfel încât, pretențiile reclamantei se apreciază ca fiind întemeiate, și, pe cale de consecință, a fost admisa acțiunea având în vedere și tarifele negociate cu Asociația Pedagogice, precum și dispozițiile. art. 139 alin. 2 din Legea nr. 8/1996.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata SC SERV SRL, criticand hotararea pronuntata pentru urmatoarele motive:

1. Instanta de fond nu a procedat la rejudecarea cauzei, astfel cum s-a dispus prin DC nr. 119/ A/ 8.05.2007 a Curtii de Apel si nu a soluționat excepțiile invocate de recurenta prin întâmpinarea-reconvențională formulată la cererea de chemare în judecată, respectiv excepția necompetentei teritoriale a instanței de judecată investită cu judecarea acestei cereri, excepția prematurității cererii de chemare în judecată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a persoanei care a semnat cererea de chemare în judecată în numele reclamantei, excepția inadmisibilității cererii de chemare in judecata

Prin Hotărârea civilă nr. 194 pronunțată în 14.02.2006 în prezenta cauză, Tribunalul Bucureștia admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocate de SERV, fără a se pronunța cu privire la soluționarea celorlalte excepții invocate, deși în cuprinsul Hotărârii civile nr. 194, sunt enumerate aceste excepții.

Curtea de APEL BUCUREȘTI, prin Decizia civilă nr. 119 A/08.05.2007, admite apelul formulat de către Societatea de Gestiune Colectivă a Drepturilor de Autor în Domeniul Artelor împotriva Hotărârii civile nr. 194/14.02.2006 pronunțată în prezenta cauză de Tribunalul București și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

In aceste condiții, prima instanță, investită cu rejudecarea cauzei, este obligată să soluționeze excepțiile invocate în fața instanței de fond de către subscrisa SERV excepții lăsate nesoluționate de către instanța Tribunalului București în primă fază procesuală, și care nu au făcut obiectul apelului și recursului formulat împotriva Hotărârii civile nr. 194/14.02.2006 pronunțată de Tribunalul București.

2. Intrucât nu a procedat la rejudecarea cauzei, așa cum s-a dispus prin Decizia civila nr. 119 A/08.05.2007 pronunțată de Curtea de Apel, instanța Tribunalului București Secția a IV a Civilă, nu s-a pronunțat în cuprinsul și dispozitivul sentinței civile nr. 1755/25.11.2008 data în dosarul nr- asupra cererii reconvenționale formulate de către recurenta SERV odată cu întâmpinarea la cererea introductivă de chemare în judecată.

3. In ceea ce privește fondul cauzei, recurenta formuleaza următoarele critici:

Reclamanta nu a făcut dovada că lista depusă la filele 88-103 din dosar, cuprinzând lucrările protejate de și luate în considerare de instanța ca argumentând pretențiile invocate, sunt reproduse de către parata în lucrările și manualele editate.

In cuprinsul sentinței civile 1755, (pg.10) instanța precizează:

" respective (cele solicitate de ) au fost negociate cu reprezentanții Asociației Pedagogice, așa cum rezultă din scrisoarea (notificare nr. 104/8 nov. 2002) pe care o anexează, iar tarifele au fost stabilite tocmai urmare acestor negocieri. "

In fapt, instanța a apreciat cu totul eronat acest înscris pe care îsi argumentează soluția pronunțată. Notificarea 104/18 nov. 2002 existentă la fila 56 din dosarul de fond este în fapt o adresa care emană de la și este adresată subscrisei SERV, prin care ni se solicită o plată. Susținerile din aceasta adresa, sunt, întrucât reclamanta nu a negociat aceste tarife cu ASOCIATIA PEDAGOGICE. Facem această susținere, întrucât prin adresa nr. 47/27.06.2005 depusă de subscrisă la fila nr. 30 din dosarul de fond, ASOCIATIA PEDAGOGICE ne precizează că aceste tarife nu au fost negociate, existând numai niște discuții preliminare, nefinalizate.

In aceste condiții, este evident ca sumele solicitate de nu au absolut nici o justificare. Ele nu sunt raportate la nici un mod de calcul, nu au nici o susținere sau bază legală. Aceste tarife nu au fost negociate, nu au fost publicate în vreun act normativ, astfel incat nu ii sunt opozabile recurentei.

Instanța de judecată în mod absolut eronat a admis această cerere de chemare în judecată și a dispus obligarea recurentei la plata sumei de 12.000 lei (120.000.000 rol), întrucât această sumă nu are nici o justificare.

Această susținere, conform căreia tarifele au fost negociate cu reprezentanții Asociației Pedagogice, reprezintă motivația instanței în pronunțarea sentinței civile 1755, așa cum rezultă și din susținerile, prezentate în pg. 10 din cuprinsul sentinței criticate, conform căreia:

" se va admite acțiunea, și având în vedere și tarifele negociate cu Asociația Pedagogice,. "

Motivarea instanței prin care parata este obligată la plata sumei de 12.000 lei întrucât în conformitate cu art. 139 (2) din Legea 8/1996 cu modificările și completările ulterioare se impune "acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare practicat, nu este legal, întrucât sumele solicitate nu sunt legal datorate, întrucât așa cum am precizat anterior, aceste tarife ii sunt opozabile, nu au fost negociate cu Asociația Pedagogice (așa cum rezultă din răspunsul acesteia), sunt impuse unilateral de către și nu au fost publicate în vreun act normativ. In concluzie, sumele solicitate nu sunt legal datorate și implicit nici triplul acestor sume nu este legal datorat.

Pronunțarea acestei soluții de către instanța de fond, creează un precedent periculos. reclamanta considerându-se astfel îndreptățită să solicite oricărei persoane fizice sau juridice, orice sume, indiferent de ordinul de mărime, pentru publicarea unor lucrări pe care le protejează, fără a fi obligată să justifice modul de aplicare a unor tarife. Reclamanta nu a făcut dovada publicării acestor tarife, intrucât așa cum s-a arătat, nu se pune problema unor tarife negociate, atâta timp cât acestea nu au fost recunoscute ca negociate de către cealaltă parte, în speța Asociația cu Pedagogice și nici nu s-a prezentat instanței protocolul semnat și solicitat dealtfel de recurenta prin notificarea prealabilă și cererea reconventională.

In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei recurate, prin prisma si a motivelor de recurs formulate, Curtea retine urmatoarele:

Prin incheierea de sedinta de la 11.10.2005 Tribunalul B s-a pronuntat asupra exceptiilor invocate de parata SC, respectiv exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului B, exceptia prematuritatii formularii cererii si exceptia inadmisibilitatii cererii, iar prin DC nr. 194/ 2006 s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantei.

Apelul declarat de parata impotriva acestei hotarari nu a vizat si incheierile de sedinta premergatoare, ci doar acordarea cheltuielilor de judecata, astfel incat solutia pronuntata de instanta de fond prin incheierea de sedinta din 11.10.2005 a devenit irevocabila.

Solutia instantei de apel, in sensul desfiintarii cu trimitere spre rejudecare a SC nr. 194/ 2006 nu vizeaza si incheierile de sedinta premergatoare, astfel incat instanta de rejudecare nu a fost investita cu solutionarea exceptiilor invocate de recurenta parata, solutia fiind temeinica si legala sub acest aspect.

Cum parata nu a criticat solutia pronuntata asupra cererii reconventionale, aceasta a ramas de asemenea definitiva prin neapelare.

Pe fondul pricinii se retine ca, in conformitate cu prevederile art. 130 lit b din Legea 8/ 1996 -, societatea de gestiune colectiva are obligatia " de a elabora metodologii pentru domeniul de activitate cuprinzand drepturi patrimoniale cuvenite, metodologii ce trebuie negociate cu utilizatorii in vederea platii acestor drepturi, in cazul acelor opere al caror mod de exploatare face imposibila autorizarea individuala de catre titularii de drepturi."

Prin urmare, din interpretarea textului de lege susmentionat rezulta ca societatii de gestiune colectiva ii revine aceasta obligatie numai in situatia speciala prevazuta de lege, ori in cauza lucrarile sunt identificate, purtand si denumirea autorului.

De asemenea, in temeiul dispozitiilor art 130 lit a din lege reclamanta avea obligatia sa incheie cu parata licenta neexclusiva pentru publicarea /reproducerea operelor protejate, aflate in repertoriul sau, obligatie care trebuia indeplinita numai in conditiile in care parata ar fi formulat cerere in acest sens, anterior publicarii.

Cat priveste obligatia de a incheia un Protocol cu Asociatia Pedagogice, urmare a negocierii tarifelor practicate, aceasta ar fi intervenit doar in ipoteza indeplinirii obligatiei legale a paratei de a solicita aprobarea prealabila pentru reproducerea operelor artistilor in manualele scolare, obligatie pe care parata a apreciat ca nu o avea, in lipsa elaborarii metodologiei.

Apararea formulata de parata, in sensul contestarii publicarii in manualele scolare din anii 2003-2004 reproducerilor indicate de reclamanta,a fost invocata pentru prima in recurs, astfel incat aceasta nu poate face obiectul analizei in aceasta cale de atac.

De altfel reclamanta a depus la dosar lista cu manualele scolare editate de parata in anii 2001- 2002, in cuprinsul carora au fost reproduse lucrari ale autorilor aflati sub protectie, fara a avea acordul acestora sau al societatii mandatare, iar parata a recunoscut aceasta incalcare, achitand sumele datorate conform OP 3750/2002.

In celelalte faze procesuale parata nu a contestat reproducerea acestor lucrari la momentul reeditarii manualelor in anii 2003-2004, ci doar neindeplinirea obligatiei reclamantei de negociere si publicare tarifelor, astfel incat aceasta aparare nu poate fi invocata pentru prima in recurs.

Cat priveste cuantumul sumei solicitate de reclamanta prin actiune, acesta a fost justificat prin depunerea listelor cu baremurile - tarifele societatii reclamante pentru carte scolara, tarife identice cu cele practicate si in perioada 2001-2002 si care nu au fost contestate de recurenta la acel moment.

De altfel in cuprinsul Legii 8/ 1996 nu exista prevederi speciale care sa cuprinda obligatia societatilor de gestiune colectiva de a publica tarifele folosite pentru utilizarea repertoriului aflat sub protectie.

Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul dispozitiilor art 312 pr.civila, urmeaza sa respinga recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtăSC SERV SRLîmpotriva sentinței civile nr. 1755/25.11.2008, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantăSOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR ÎN DOMENIUL ARTELOR, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.02.2010.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - -

-

GREFIER

Red. SP

Tehnored. AP

2 ex. /

Secția a IV-a civilă

Jud. fond:

Președinte:Silvia Pană
Judecători:Silvia Pană, Antonela Cătălina Brătuianu, Melania

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete drept de autor si drepturi conexe. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti