Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 206
Ședința publică din data de: 09.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă. împotriva sentinței civile nr. 1122/17.06.2008 și a încheierii premergătoare din data de 05.06.2007, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelanta - pârâtă L prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar, intimata - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR, reprezentată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Curtea pune în discuția părților calificarea căii de atac a prezentei cauze.
Reprezentantul apelantei pârâte L învederează că în opinia sa prezenta cauză este apel, întrucât este vorba despre drepturi de autor și nu se raportează la valoare.
Reprezentantul intimatei - reclamante UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR de asemenea arată că prezenta cauză este apel.
Curtea, după deliberare, califică prezenta cale de atac ca fiindrecurs,în raport de dispozițiile art. 282/1 Cod procedură civilă și valoarea pretențiilor deduse judecății. Dispune reîntregirea completului de judecată cu al treilea judecător, respectiv doamna judecător.
Reprezentantul intimatei - reclamante UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR depune la dosar copia deciziei nr.174/24.12.2004 publicată în Monitorul Oficial nr.58/18.01.2005, un exemplar al acesteia fiindu-i înmânat reprezentantului recurentei pârâte.
Reprezentantul recurentei pârâte L arată că, în opinia sa, apreciază că pentru susținerea excepțiilor reprezentantul intimatei reclamante necesită a prezenta un mandat special de reprezentare a autorilor, astfel că față de dispozițiile art. 172 Cod procedură civilă a se depune acest mandat.
Reprezentantul intimatei - reclamante UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR solicită respingerea acestei cereri, motivat de faptul că față de dispozițiile art. 139 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor organul de gestiune colectivă are dreptul de a pune concluzii în instanță și reprezintă pe toți titularii de opere muzicale.
Reprezentantul recurentei pârâte L în replică, arată că dispozițiile Legii nr.8/1996 prevăd clar existența unui mandat special sau procură specială.
Curtea, față de cererea formulată în cadrul probatoriului de către recurenta pârâtă, apreciază că această probă nu este utilă și pertinentă în cauză, întrucât susținerile legate de lipsa unui mandat pe temeiul căruia instanța să fi acționat constituie motiv de recurs combătut de intimată pe alte aspecte și în raport de dispozițiile aplicabile și nu bazat pe susținerea potrivit căreia s-ar afla în posesia unor asemenea mandate.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte L solicită, față de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate și a încheierii premergătoare ca fiind nelegale și netemeinice cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Solicită a se avea în vedere că în cauză au fost admise probe care însă nu au fost administrate, astfel că din modul de calcul al intimatei instanța nu putea să constate dacă erau îndreptățite sau nu având în vedere și decizia arbitrală, penalitățile puteau fi calculate. Totodată mai arată că expertiza nu a mai fost efectuată însă era utilă și pertinentă cauzei pentru stabilirea cu exactitate a pretențiilor. De asemenea a se avea în vedere că intimata reclamantă are dreptul de a colecta însă nu are dreptul de a formula acțiuni. Concluzionând solicită a se trimite cauza spre rejudecare pentru administrarea tuturor probelor, în subsidiar a se constata că intimata nu are calitate de reprezentant pentru a acționa în instanță. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată și amânarea pronunțării pentru depunerea concluziilor scrise.
Reprezentantul intimatei - reclamante UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR solicită respingerea recursului ca nefondat și arată că potrivit metodologiei drepturilor de autor utilizatorul operelor muzicale are obligația să plătească o remunerație către. Astfel că potrivit raportărilor trimise de recurentă apreciază că nu era nevoie de administrarea expertizei. Solicită menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare ce are ca obiect soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1122/17.06.2008 și a încheierii premergătoare din data de 05.06.2007, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București -secția a IV a Civilă sub nr- la data de 18.04.2007, reclamanta Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de Autor au chemat în judecată pe pârâta SC Communication SRL, solicitând obligarea acesteia la plata remunerațiilor restante în sumă de 3857,77 RON datorate pentru perioada iunie 2005-decembrie 2006, conform art. 3.1 lit. a din licența neexclusivă de utilizare a operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, nr. 27/ 06.07.2005 încheiată cu -; obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 1552,27 RON reprezentând 0,10 % /zi de întârziere, datorate pentru întârzierea plății remunerațiilor în sumă de 3857,77 RON calculate de la fiecare termen de plată a remunerației scadente, conform art. 3.3 din aceeași licență, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile metodologice privind utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile patrimoniale cuvenite titularilor dreptului de autor publicate în Of. Partea I, nr. 845/ 19.09.2005, potrivit deciziei nr. 174/ 24.12.2004, - a încheiat cu pârâta licența neexclusivă nr. 27/ 06.07.2005 și că Metodologia a fost stabilită prin hotărâre arbitrală ce a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului declarat de asociațiile utilizatorilor.
Potrivit prevederilor licenței neexclusive de utilizare a operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, nr. 27/ 06.07.2005 și ale Metodologiei mai sus menționate, pârâta avea obligația de a plăti o remunerație de 10% din baza de calcul, dar nu mai puțin de 0,3 RON pentru fiecare descărcare de ton de apel.
Se arată că pârâta nu a înțeles să își respecte obligațiile legale și contractuale, aferente perioadei 01.06.2005-31.12.2006, reprezentând plata remunerațiilor cu titlu de drepturi patrimoniale reprezentând 10% din baza de calcul, dar nu mai puțin de 0,3 RON pentru fiecare descărcare de ton de apel făcută cu titlu oneros în perioada mai sus menționată. Pe această perioadă, pârâta a comunicat reclamantei un total de 72 579 tonuri de apel d escărcate, remunerația minimă datorată fiind astfel de 21 773,7 RON, iar pârâta a achitat doar 17 915,93 RON. Reclamanta a mai arătat că, așa cum rezultă din documentele anexate, pârâta a achitat doar o remunerație reprezentând 10% din baza de calcul, remunerație care reprezintă mai puțin de 0,30 RON pentru fiecare ton de apel făcută cu titlu gratuit.
În drept, au fost invocate disp. art. 123-129 din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare, dispozițiile Deciziilor nr. 174/ 24.12.2004, nr. 192/ 08.09.2005, art. 969, precum și disp. art. 109 alin. 1 și art. 112 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Pârâta SC Communication SRL a formulat întâmpinare,prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă și neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, se arată că în conformitate cu prevederile art. 123, 139 și 139 ind. 1 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, organismele de gestiune colectivă nu pot exercita drepturi procesuale în firmele titularilor dreptului de autor, decât în baza unei procuri speciale dată de aceștia. Condiția mandatului special de reprezentare în instanță este prevăzută și la art. 67 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Se arată că în cauza de față, reclamantul nu a făcut dovada că acționează în baza unui mandat special, așa cum prevede atât Codul d e procedură civilă cât și legea specială în materia dreptului de autor, rezultând astfel că nu are calitate procesuală activă, motiv pentru care instanța urmează să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
Se mai arată, pe fond, că pârâta a încheiat cu reclamanta licența neexclusivă de utilizare a operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile, nr. 27/ 06.07.2005 cu protest față de prevederile art. 3.1 ( care prevedeau obligativitatea plății unei sume minime garantate pentru fiecare descărcare de ton telefonic de apel), până la epuizarea tuturor căilor de atac împotriva Hotărârii nr. 1 din 18 decembrie 2004 privind medierea Metodologiei pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și drepturile patrimoniale cuvenite titularilor drepturilor de autor, publicată în Of. Partea I nr. 8/18.01.2005.
Această hotărâre arbitrală a fost atacată cu apel d e către Asociația Română a Operatorilor Naționali de Servicii (), prin decizia civilă nr. 116A/ 15.06.2006 a rămânând definitivă și irevocabilă această hotărâre arbitrală.
Reclamanta a diminuat în mod deliberat valoarea plăților făcute, incluzând în facturi cu rea-credință și fără vreun temei legal, un calcul privind "recuperare parțială prejudiciu-repertoriu interzis dar utilizat", rezultând creșterea pretențiilor cu suma de 2018,20 lei și pe cale de consecință cu suma rezultată din calculul penalităților.
Prin încheierea de ședință din data de 05.06.2007, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active, ca nefondată, pentru considerentele reținute în cuprinsul acestei încheieri.
Prin sentința civilă nr. 1122/ 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a IV a Civilă în dosar nr-, a fost admisă acțiunea, a fost obligată pârâta la plata remunerațiilor restante în sumă de 3857,77 lei datorate pentru perioada iunie 2005-decembrie 2006 și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1522,27 lei calculate pentru perioada menționată până la data introducerii cererii de chemare în judecată-11.04.2007, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței, s-a reținut că cererea este întemeiată, față de dispozițiile art. 5 din Metodologia cuprinsă în Hotărârea arbitrală nr. 1 Comisiei arbitrale de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, iar remunerațiile pretinse de reclamantă au fost calculate conform reglementărilor legale în vigoare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la data de 20.11.2008 (data poștei) pârâta SC Communication SRL, prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței civile apelate.
În motivarea cererii de apel, se arată că apelul este declarat atât împotriva sentinței, cât și împotriva încheierii premergătoare din data de 05.06.2007 din același dosar.
Cu privire la încheierea din data de 05.06.2007, se arată că în materia dreptului procesual se aplică regula mandatului special, așa cum este el reglementat de art. 1536 alin. 2, de art. 67 alin. 1 și alin. 2 din Codul d e procedură civilă și de art. 68 alin. 1 și 2 din Codul d e procedură civilă. Aceeași regulă a mandatului special de exercitare a drepturilor procesuale și de reprezentare în judecată se regăsește și în legea specială, Legea nr. 8 /1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, respectiv art. 139 indice 1 alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
Conform prevederilor art. 123 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, "titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organismele de gestiune colectivă". Se arată că dreptul la acțiunea în pretenții reprezintă un drept patrimonial acordat de către legiuitorul român exclusiv titularilor de drepturi de autor sau de drepturi conexe și nu organismului de gestiune colectivă. Acest fapt reiese și din Decizia nr. 192/08.09.2005, în care - este desemnat drept colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor, mandatul său fiind limitat doar la operațiunea de colectare a remunerațiilor. Astfel, se solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană ce nu are calitate procesuală activă.
În al doilea motiv de apel, se arată că apelanta nu datorează sume restante și penalități pentru perioada iunie 2005-octombrie 2006. Se arată că la data încheierii licenței, respectiv la data de 06.07.2005, apelanta a atacat cu apel Hotărârea Arbitrală nr. 1/2004, pe motiv de nelegalitate în ceea ce privește modul în care a fost stabilită remunerația datorată autorilor, iar soluția a devenit irevocabilă la data de 12.10.2006. Astfel, se arată că nu i se poate pretinde apelantei plata sumei minime de 0,30 lei pentru fiecare descărcare de ton de apel făcută cu titlu oneros pentru perioada iunie 2005-octombrie 2006, deoarece apelanta atacase în instanță modul nelegal în care a fost stabilită. Se arată că în totată această perioadă a plătit remunerațiile datorate prin aplicarea procentului de 10% asupra veniturilor obținute din utilizarea operelor muzicale, neputându-se reține că s-au cauzat prejudicii titularilor de drepturi de autor. Conform principiuluiaccesorium sequitur principali, pentru intervalul de timp precizat mai sus nu pot fi pretinse nici penalități aferente sumei minime garantate de 0,30 lei/descărcare de ton de apel.
În al treilea motiv de apel, se arată că intimata a solicitat pentru perioada aprilie 2006-ianuarie 2007 mai mult decât se datora, deoarece pentru perioada aprilie 2006-octombrie 2006 se fac aplicabile motivele invocate la punctul 2.
Pentru perioada noiembrie 2006-ianuarie 2007, se arată că intimata-reclamantă a introdus în facturile emise sume ce reprezintă "recuperare parțială prejudiciu-repertoriu interzis, dar utilizat", crescând cuantumul pretențiilor cu suma de 2018,20 lei și cu suma rezultată din calculul penalităților.
Se arată că aceste sume nu au nici un temei legal, pe de o parte, intimata neavând calitatea de a cere aceste sume, nefiind titularul dreptului pretins, iar pe de altă parte, nici Legea nr. 8 /1996 și nici licența neprevăzând dreptul organismului de gestiune colectivă de a calcula și de a percepe dezdăunări sau penalități în numele titularilor de drepturi de autor, mandanți sau nu ai -. Se arată că organismul de gestiune colectivă are o singură calitate, recunoscută de Legea nr. 8/1996 și de către, aceea de colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel.
În drept, au fost invocate prev. Art. 282 și urm din Codul d e procedură civilă, art. 123-139 indice 1 din Legea nr. 8/1996.
Cererea de apel a fost timbrată cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La termenul din 09.04.2009, Curtea a calificat prezenta cale de atac ca fiind recurs, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.
În cadrul cuvântului pe fond, recurenta a invocat un motiv nou, legat de faptul că deși a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă, aceasta nu a mai fost efectuată.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate de intimată, precum și a probelor administrate în prezenta cauză, Curtea reține următoarele:
Cu privire la motivul de recurs referitor la încheierea din data de 05.06.2007 și la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, Curtea reține faptul că potrivit art. 123^1 din Legea nr. 8/1996, gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi: a) dreptul la remunerație compensatorie pentru copia privată; b) dreptul la remunerație echitabilă pentru împrumutul public prevăzut laart. 14^4alin. (2); c) dreptul de suită; d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale; e)dreptul de comunicare publică a operelor muzicale, cu excepția proiecției publice a operelor cinematografice;f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora; g) dreptul de retransmitere prin cablu; pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu le-au acordat mandat.
De asemenea, potrivit Deciziei nr. 192 din 08.09.2005 emise de, a fost desemnat organismul de gestiune colectivă - drept colector al remunerațiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor pentru utilizarea operelor muzicale ca tonuri de apel pentru telefoanele mobile și pe internet stabilite prin Hotărârea Arbitrală nr. 1 și Hotărârea Arbitrală nr. 2 având drept obiect Metodologiile publicate în Monitorul Oficial al României nr. 58/18.01.2005 prin Decizia nr. 174/ 24.12.2004 a directorului general al.
Curtea constată că dispozițiile art. 123 alin. 3 din Legea nr. 8/1996, potrivit cărora "titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organismele de gestiune colectivă" se referă la cesiunea drepturilor, iar nu la gestiunea acestora, acestea două noțiuni juridice fiind distincte, astfel încât această dispoziție legală nu este aplicabilă cauzei de față. În cazul gestiunii, organismul de gestiune colectivă are doar sarcina colectării, iar nu și dreptul de a utiliza sumele colectate în folos propriu, cum s-ar întâmpla în cazul unei cesiuni.
Se mai arată de către recurent că dreptul la acțiunea în pretenții reprezintă un drept patrimonial acordat de către legiuitorul român exclusiv titularilor de drepturi de autor sau de drepturi conexe și nu organismului de gestiune colectivă, mandatul acestuia fiind limitat doar la operațiunea de colectare a remunerațiilor. Astfel, se solicită respingerea acțiunii ca fiind introdusă de o persoană ce nu are calitate procesuală activă.
Cu privire la acest argument, Curtea constată că nu poate fi reținut, deoarece noțiunea de "colectare" include nu numai dreptul de a încasa sumele achitate voluntar de către debitori, ci și dreptul de a urmări sumele datorate și de a le reclama în justiție, o interpretare contrară lipsind de conținut juridic însăși instituția gestiunii obligatorii colective a drepturilor patrimoniale de autor. Astfel, acest prim motiv de recurs este nefondat.
Curtea va analiza în continuare motivul de recurs invocat oral de recurent la termenul din 09.04.2009, legat de faptul că deși a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă, aceasta nu a mai fost efectuată.
Cu privire la acest motiv, Curtea constată în primul rând că acest motiv de recurs, deși formulat în mod verbal de recurent la termenul de dezbateri pe fond, va fi analizat de instanță, față de aspectul asigurării respectării principiului previzibilității legii, impus de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, cât timp sentința a fost pronunțată de judecătorul fondului cu "drept de apel", iar motivele de apel pot fi arătate (și cu atât mai mult completate) și la prima zi de înfățișare (reprezentată de termenul din 09.04.2009), ca urmare recalificării căii de atac a apelului în recurs la acest termen, Curtea constată că recurentul este în drept să fie repus în termen cu privire la motivarea sau completarea motivării căii de atac exercitate, întrucât altfel ar fi sancționat în lipsa unei culpe, față de mențiunea din sentința atacată și față de intervenirea între momentul pronunțării sentinței și cel al soluționării căii de atac a unei decizii în interesul legii referitoare la modul de calificare a căii de atac.
Analizând motivul de recurs invocat, Curtea constată că prin încheierea de ședință din 04.09.2007, prima instanță a încuviințat proba cu expertiza contabilă, solicitată de reclamantă, iar pentru administrarea acestei probe au fost acordate mai multe termene (8 în speță), pentru depunerea la dosar a raportului de expertiză.
La termenul din 10.06.2008, tribunalul a revenit asupra probei dispuse, considerând-o neutilă cauzei, în raport de susținerile reclamantei și având în vedere că descărcările au fost comunicate și nu se contestă, instanța trebuind să stabilească remunerația în cotă procentuală sau remunerația la suma minimă pentru fiecare descărcare.
Cu privire la acest aspect, se constată că într-adevăr, încheierea de încuviințare a probelor nu este o încheiere interlocutorie, dar revenirea asupra probelor încuviințate se poate face numai motivat și numai dacă proba a devenit neconcludentă sau inutilă.
Or, se constată că motivul pentru care s-a revenit asupra probei a fost acela că volumul total al descărcărilor a fost comunicat și nu se contestă, împrejurare de fapt care era valabilă și la momentul încuviințării probei, astfel încât daca în ciuda acestei situații s-a dispus efectuarea expertizei, nu se poate reveni asupra probei pentru acest motiv.
În plus, conform dispozițiilor art. 168 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, "dacă o parte a renunțat la o probă pe care a propus-o, partea adversă poate să și-o însușească". Or, la termenul din 10.06.2008, pârâta a arătat că susține în continuare efectuarea raportului de expertiză, ca fiind util cauzei, atitudine procesuală care ar fi trebuit să ducă la menținerea efectuării raportului de expertiză contabilă.
Pentru aceste considerente, apreciind că proba cu expertiză contabilă era utilă soluționării cauzei, fiind încuviințată și neexistând motive temeinicie pentru revenirea asupra acestei probe, Curtea va constata incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă raportat la art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, astfel încât, fiind necesară administrarea de probe noi, respectiv proba cu expertiza contabilă, va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la același tribunal. Celelalte motive de recurs, formulate de recurentă urmează să fie analizate ca apărări de fond de instanța de rejudecare, după administrarea probei cu expertiză contabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă SC SRL în contradictoriu cu intimata-reclamantă Uniunea și din România-Asociația pentru Drepturi de Autor împotriva sentinței civile nr.1122/ 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a IV a Civilă în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red. Jud. AV/2 ex
Sentința civilă nr.1122/ 17.06.2008 pronunțată de Tribunalul București -secția a IV a Civilă în dosar nr-.
Judecător fond-
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
