Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 215/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 215
Ședința publică din data de: 16.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Melania Stanciu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE și ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE COMUNICAȚII () împotriva încheierii (proces-verbal) completului de arbitraj al din data de 20.03.2009, în contradictoriu cu intimații UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA (), CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI (CREDIDAM), ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A INTERNET DIN ROMÂNIA (), SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE (), ASOCIAȚIA OPERATORILOR MOBILI DIN ROMÂNIA (), ROMÂNIA, MEDIA )., MEDIA ). și PRO TV
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE, reprezentată de consilier juridic, care depune, în ședință publică, delegație nr. J/33380/10.04.2009 și ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE COMUNICAȚII (), reprezentată director executiv și intimații UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA (), reprezentată de avocat -I, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/2009, CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI (CREDIDAM), reprezentată de avocat din cadrul " ", care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. 11757/13.04.2009 și ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A INTERNET DIN ROMÂNIA (), reprezentată de, care depune, în ședință publică, împuternicire nr. 106/15.04.2009, lipsind intimații SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE (), ASOCIAȚIA OPERATORILOR MOBILI DIN ROMÂNIA (), ROMÂNIA, MEDIA )., MEDIA ). și PRO TV
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererile de recurs.
Reprezentantul recurentei SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE solicită admiterea recursurilor, desființarea încheierii pronunțate de către Completul de Arbitraj și înaintarea dosarului la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1312alin. 3 - 9 din Legea nr. 8/1996.
Totodată, învederează că susținerile părții pe care o reprezintă cu privire la admisibilitatea acestei excepții sunt întemeiate.
Subliniază că excepția invocată privește o dispoziție dintr-o lege, dispozițiile vizate de excepția de neconstituționalitate au legătură vădită cu cauza, excepția de neconstituționalitate invocată nu are ca obiect prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o altă decizie a Curții Constituțională și această excepție nu a mai fost invocată până în prezent.
De asemenea, apreciază că această excepție de neconstituționalitate a fost invocată în fața unei instanțe de arbitraj comercial, arbitraj instituționalizat.
Continuând, precizează că acest arbitraj este unul comercial, caracterul comercial rezultând din faptul că majoritatea părților aflate în arbitraj sunt comercianți ( PRO TV,. MEDIA ). și MEDIA )., etc), iar activitatea desfășurată de acești comercianți este o activitate comercială (comunicarea publică de fonograme de comerț, reproducerea acestora prin intermediul, etc).
Menționează că în speță sunt incidente dispozițiile Legii nr. 8/1996, fiind vorba despre o activitate dublu reglementată, în care domeniul dreptului comercial se îmbină cu domeniul dreptului de autor, acesta fiind, motivul pentru care s-a apelat la Completul de Arbitraj din subordinea.
Precizează că arbitrajul comercial este reglementat de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, care, în opinia sa, au în vedere arbitrajul instituționalizat care, la acest moment, există la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe lângă Camera de Comerț și Industrie, iar prin Legea nr. 8/1996 s-a reglementat un nou astfel de arbitraj instituționalizat, în subordinea, desfășurat dup o procedură clar și legal stabilită.
De asemenea, apreciază că s-ar încălca dispozițiile art. 6 din CEDO dacă părțile din acest arbitraj instituționalizat nu ar avea dreptul de a invoca și a obține admiterea unei excepții de neconstituționalitate.
Concluzionând, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat.
Reprezentantul recurentei ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE COMUNICAȚII () achiesează la concluziile formulate de către reprezentantul recurente recurentei SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE și, apreciind că excepția de neconstituționalitate invocată este admisibilă, solicită admiterea recursurilor declarate în prezenta cauză.
Reprezentantul intimatei UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA () arată că potrivit dispozițiilor art. 146 din Constituția României și art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională poate fi sesizată cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate, în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, limitându-se în mod clar instanțele în fața cărora poate fi invocată o astfel de excepție, respectiv în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial.
Mai arată că însăși Curtea de Arbitraj Comercial Internațional face diferențierea în arbitraje comerciale și arbitraje civile, iar dispozițiile Regulamentului de Procedură deosebesc între cele două tipuri de arbitraj, comercial și civil.
De asemenea, apreciază că speța de față nu este una de natură comercială, iar în situația în care s-ar pune o astfel de problemă, ne-am afla în situația în care această instanță nu ar fi competentă să soluționeze prezentul recurs.
Totodată, învederează c dispozițiile art. 1312alin. 3-9 din Legea nr. 8/1996, nu contravin dispozițiilor constituționale, iar arbitrajul realizat de corpul de arbitri de pe lângă nu constituie jurisdicție administrativă specială.
Continuând, arată că partea adversă încearcă, prin invocarea acestei excepții de neconstituționalitate, să tergiverseze soluționarea pricinii, pentru a nu se stabili tarifele ce trebuie achitate pentru utilizarea muzicii pe internet și subliniază că prin neachitarea acestor tarife se aduc prejudicii artiștilor.
Mai învederează că o hotărâre arbitrală intrată în vigoare este executorie și este atacabilă cu apel și, față de acest aspect, apreciază că excepția de neconstituționalitate poate fi invocată în fața instanței de apel, iar în acest mod nu se produce o încălcare a liberului acces la justiție sau o încălcarea a dispozițiilor art. 6 din CEDO.
Subliniază că nu se poate vorbi despre o jurisdicție specială, hotărârea nefiind emisă de, ci de Completul de Arbitraj de pe lângă, arbitrii nefiind în subordinea.
Concluzionând, solicită respingerea recursurilor și depune concluzii scrise și practică judiciară.
Reprezentantul intimatei ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A INTERNET DIN ROMÂNIA () învederează că partea pe care o reprezintă înțelege să își mențină susținerile formulate în dosarul de arbitraj.
Reprezentantul intimatului CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI (CREDIDAM) formulează concluzii de respingere a recursurilor formulate în prezenta cauză și depune concluzii scrise.
Reprezentantul recurentei SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE învederează că potrivit dispozițiilor art. 1312din Legea nr. 8/1996 procedura arbitrajului constă în arbitrarea părților și pronunțarea unei hotărâri, care potrivit dispozițiilor art. 278-280 Cod procedură civilă, este executorie de drept și care nu poate fi atacată decât cu apel.
Față de cele învederate anterior, arată că în această situație nu există două grade de jurisdicție în fața instanțelor judecătorești, neexistând prima etapă a fondului.
Subliniază că nu există decât o singură cale de atac, respectiv aceea a apelului și precizează că partea pe care o reprezintă nu a invocat excepția de neconstituționalitate pentru a tergiversa judecarea cauzei.
Reprezentantul intimatei UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA () învederează că prin decizia nr. 440/2005, Curtea Constituțională a statuat că"legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități particulare de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac".
Reprezentantul recurentei SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE învederează că nu s-a inițiat negocierea în urmă cu cinci ani.
Curtea, apreciind cauza lămurită, dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererilor de recurs formulate de către recurenții SOCIETATEA ROMÂNĂ DE TELEVIZIUNE și ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE COMUNICAȚII () împotriva încheierii (proces-verbal) completului de arbitraj al din data de 20.03.2009, în contradictoriu cu intimații UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA (), CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI (CREDIDAM), ASOCIAȚIA NAȚIONALĂ A INTERNET DIN ROMÂNIA (), SOCIETATEA ROMÂNĂ DE RADIODIFUZIUNE (), ASOCIAȚIA OPERATORILOR MOBILI DIN ROMÂNIA (), ROMÂNIA, MEDIA )., MEDIA ). și PRO TV
CURTEA
Conform procesului verbal încheiat la 20.03.2009, completul arbitral al a dispus asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1312alin. 3 - 9 din Legea 8/1996, în sensul că a fost respinsă ca inadmisibilă cu motivarea că această excepție reglementată de art. 146 din Constituție și art. 29 lin Legea 47/1992 poate fi invocată doar în fața instanțelor judecătorești și arbitraj comercial, iar completul arbitral nu face parte din aceste două categorii.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs Societatea Română de Televiziune și Asociația Română de Comunicații, criticând procesul-verbal pentru următoarele motive:
1. Excepția este admisibilă întrucât aceasta întrunește cerințele speciale prevăzute de lege, respectiv privește o dispoziție dintr-o lege, are legătură cu soluționarea cauzei și nu are ca obiect prevederi constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Mai mult, excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața unei instanțe de arbitraj comercial, instituționalizat în subordinea.
Caracterul și comercial al acestui arbitraj rezultă inclusiv din faptul că majoritatea părților aflate în arbitraj sunt comercianți în sensul legii (de exemplu, PRO TV, Media (Prima, România, România, etc.) și că activitatea desfășurată de acești comercianți, de comunicare publică a fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora prin intermediul sau a altor rețele de comunicații de date pentru care este necesară o metodologie, având ca obiect determinarea remunerației echitabile datorate artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme este o activitate comercială, specifică obiectului de activitate al acestor societăți comerciale.
Prin urmare, deși, în speță, sunt incidente și dispoziții ale Legii nr. 8/1996, fiind vorba despre o activitate dublu reglementată, în care domeniul dreptului comercial se îmbină cu domeniul dreptului de autor, ca ramură a dreptului proprietății intelectuale, motiv pentru care arbitrajul se și desfășoară cu un complet specializat din cadrul și nu din cadrul Curții de Arbitraj Comercial d e pe Lângă Camera de Comerț și Industrie, este evidentă latura comercială a acestui arbitraj, prin care se statuează cu mijloacele dreptului de autor, o remunerație aferentă desfășurării unei activități comerciale, de către niște comercianți. Din acest punct de vedere, credem că, în speță, pentru calificarea arbitrajului ca fiind comercial, trebuie deci să se țină seama nu numai de dispozițiile Legii nr. 8/1996 aplicabile și de instituția organizatoare, ci de obiectul acestuia activitatea comercială în care hotărârea arbitrală metodologie va opera ca și de părțile din arbitraj, de calitatea acestora de comercianți și de obiectul lor de activitate, aspecte care ne conduc în mod vădit la concluzia că avem de a face cu un arbitraj comercial, pentru o activitate comercială, reglementată însă și de dispoziții ale Legii nr. 8/1996.
Se mai arată că prin sintagma "arbitraj comercial" reglementată de către art. 29 din Legea nr. 47/1992 s-a avut în vedere arbitrajul instituționalizat care, la acel moment, exista numai la Curtea de Arbitraj Comercial d e pe Lângă Camera de Comerț și Industrie, ca jurisdicție organizată și derulată unitar, după o procedură specifică, reglementată detaliat în Codul d e procedură civilă.
Între timp, în anul 2004, și prin Legea nr. 8/1996 s-a reglementat un nou astfel de arbitraj instituționalizat, în cadrul Oficiului Român de Drepturi de Autor, desfășurat după o procedură clar și legal stabilită.
Se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, în situația în care părțile din acest arbitraj nu ar avea dreptul de a invoca și a obține admiterea unei excepții de neconstituționalitate, deci înlăturarea unei dispoziții Legale vădit neconstituționale care să nu stea astfel la baza metodologiei ce va fi stabilită, deosebit de părțile dintr-un arbitraj Comercial d erulat în cadrul Curții de Arbitraj Comercial d e pe Lângă Camera de Comerț și Industrie, neexistând rațiuni diferite ci împotrivă: "ubi eadem ratio, ibi ius", rațiunea fiind și în acest arbitraj de a se înlătura o dispoziție Legală neconstituțională care, dacă se va aplica, va șubrezi juridic întreaga metodologie.
Dimpotrivă, este evident că excepția de neconstituționalitate trebuie și poate fi invocată și în acest arbitraj instituționalizat din cadrul, din motive de identitate de rațiune a Legii, de analogia Legii, dar și având în vedere spiritul art. 29 din Legea nr. 47/ 1992 (nu doar interpretându-l formalist și deci al reglementării posibilității de a obține înlăturarea unor dispoziții Legale neconstituționale pe calea unor excepții de neconstituționalitate invocată într-o procedură jurisdicțională care se bucură de o anumită gravitate și specializare.
Un exemplu în sensul necesității aplicării argumentului de identitate de rațiune a legii este dat și de faptul că procedura de arbitraj reglementată de Legea specială nr. 8/1996 se completează cu dispozițiile legii generale din Codul d e procedură civilă. conform art. 153 din Legea nr. 8/1996, fiind vorba deci despre un arbitraj instituționalizat, comercial, prin obiectul său ca și prin calitatea părților, reglementat de o procedură clar stabilită și organizat în subordinea unei instituții publice, în concret, Oficiul Român pentru Drepturi de Autor. O altă interpretare a legii nu poate fi de natură decât să restrângă în mod nejustificat și deci disproporționat dreptul la un proces echitabil garantat de CEDO, constituind o ingerință nepermisă în exercitarea dreptului de liber acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil, contrară și spiritului jurisprudenței Curții Constituționale de până în prezent.
2. Pe fondul excepției de neconstituționalitate se invocă următoarele: Art. 131 ind. 2 alin. 3-9 din Legea nr. 8/1996 prevede că:
"(3) Oficiul Român pentru Drepturile de autor poate fi solicitat, pentru inițierea procedurii de arbitraj efectuate de către arbitri, în următoarele situații:
a) entitățile care alcătuiesc o parte ce urmează să participe la negociere nu au putut conveni asupra punctului de vedere comun ce trebuie prezentat celeilalte părți;
b) cele două părți aflate în negociere nu au putut conveni o formă unică a metodologiei în termenul prevăzut la alin. (1);
c) organismele de gestiune colectivă nu au putut conveni încheierea unui protocol de repartizare a remunerațiilor și de stabilire a comisionului datorat colectorului unic.
(4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la solicitarea arbitrajului, convoacă părțile în vederea desemnării, prin tragere la sorți, a 5 arbitri titulari, care vor constitui completul de arbitraj, și a 3 arbitri de rezervă. Aceștia din urmă îi vor înlocui, în ordinea tragerii la sorți, pe arbitrii titulari indisponibili. Desemnarea arbitrilor prin tragere la sorți se face și în cazul absenței părților convocate.
(5) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 5 zile de la data desemnării arbitrilor, convoacă la sediul său arbitrii desemnați și părțile, în vederea constituirii completului de arbitraj. Completul de arbitraj stabilește: onorariul brut. prin negociere cu părțile, primul termen, dar nu mai târziu de 5 zile, precum și locul arbitrajului și informează părțile.
(6) Cele două părți aflate în arbitraj, organismele de gestiune colectivă și, respectiv, utilizatorii sau alți plătitori contribuie în mod egal la plata onorariului. Sumele se depun la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, înainte de primul termen de arbitraj. în termen atrage decăderea părții care nu a achitat onorariul din dreptul de a propune probe și de a formula concluzii pe durata arbitrajului.
(7) au obligația ca în termen de 30 de zile de la primul termen al arbitrajului să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor hotărârea cuprinzând forma finală a metodologilor supuse arbitrajului, în vederea comunicării către părți. În mod excepțional, arbitrii pot solicita, motivat, Oficiului Român pentru Drepturile e Autor prelungirea acestui termen cu maximum 15 zile. își pot ridica onorariul de la casieria Oficiului Român pentru Drepturile de Autor numai după depunerea hotărârii arbitrale.
(8) Hotărârea arbitrală privind forma definitivă a metodologilor se comunică părților de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1, pe cheltuiala Oficiului, prin decizie a directorului general, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și nu se pot acorda reduceri la plata remunerațiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate.
(9) În termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea 1, hotărârii arbitrale, părțile pot face apel împotriva acesteia la instanța Curții de Apel București, care se va pronunța asupra cauzei în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunțarea soluției cu privire la menținerea sau modificarea metodologiilor. Soluția Curții de Apel București este definitivă și irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea 1, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în termen de 5 zile de la data comunicării."
Pe de altă parte, în Constituția României se prevede că:
"Art. 21 Accesul liber la justiție
(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate . exercitarea acestui drept.
(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
(4) Jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.
Art. 129 Folosirea căilor de atac
Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
În raport de cele două articole din Constituție citate, recurenții consideră neconstituționale dispozițiile art. 131 ind. 2 alin. 3-9 din Legea nr. 8/1996, întrucât:
1. - reglementează o procedură administrativ-jurisdicțională, în concret, de arbitraj, și nu facultativă conform art. 21 alin. 3 din Constituția României, deși chiar și arbitrajul nu poate fi decât voluntar, potrivit Codului d e procedură civilă, deci la alegerea părților și CONTRA COST, deși potrivit aceluiași art. 21 alin. 3 din Constituția României, jurisdicțiile administrative trebuie să fie gratuite.
De asemenea, instituirea unei astfel de proceduri obligatorii și contra cost reprezintă o îngrădire nejustificată și neconstituțională a dreptului de liber acces la justiție, drept fundamental reglementat de art. 21 din Constituția României, părțile (utilizatori și organismele de gestiune colectivă) fiind ținute de urmărirea acestei proceduri și, ca urmare, neputându-se adresa în mod liber justiției pentru valorificarea drepturilor și a intereselor sale legitime.
2. - art. 131 ind. 2 alin. 6 teza finală din Legea nr. 8/1996 constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, drept garantat de art. 21 alin. 2 din Constituția României și de art. 6 din CEDO, fiind contrar și art. 21 alin. 3 din Constituție care instituie, după cum am arătat, principiul gratuității procedurii administrativ-jurisdicționale, întrucât, dacă nu achită onorariul arbitrilor, părțile sunt lipsite de posibilitatea de a-și exercita drepturile procesuale de a propune probe și de a formula concluzii, deci de a se judeca în mod echitabil pentru valorificarea drepturilor și a intereselor sale legitime.
3. - art. 131 ind. 2 alin. 9 din Legea nr. 8/1996, în special, teza a III-a este contrar art. 129 din Constituția României, principiului constituțional al dublului grad de jurisdicție, întrucât împotriva hotărârii Curții de Apel București care reprezintă prima hotărâre de fond a instanței nu se poate exercita o cale de atac, precum recursul care, potrivit Codului d e procedură civilă, se poate exercita împotriva hotărârii pronunțate de instanță în cadrul acțiunii în anulare, legea specială calificând în mod neconstituțional decizia Curții de Apel București ca fiind irevocabilă.
Astfel, art. 131 și art. 131 ind. 2 din Legea nr. 8/1996 reglementează procedura după care se adoptă metodologiile având ca obiect plata remunerațiilor datorate de utilizatori organismelor de gestiune colectivă pentru utilizările operelor, fonogramelor publicate în scop comercial și prestațiilor artistice, în modalități ce drepturi patrimoniale de autor și conexe, reglementate ca fiind gestionabile colectiv de către art. 123, 123 ind. 1 și 123 ind. 2 din Legea nr. 8/1996. Se concluzionează în sensul că este vorba despre stabilirea unei "chirii" (remunerație) pentru folosirea (utilizarea) operelor, fonogramelor publicate în scop comercial și a prestațiilor artistice în modalitățile prevăzute de Legea nr. 8/1996 care se negociază și se colectează de către mandatarii titularilor de drepturi de autor și conexe, adică de organismele de gestiune colectivă.
Potrivit art. 131 din Legea nr. 8/1996, metodologia pentru stabilirea remunerației se negociază într-o comisie formată, atât din reprezentanți ai organismelor de gestiune colectivă în domeniu, cât și din reprezentanți ai utilizatorilor. În cazul în care părților ajung la o înțelegere cu privire la cuantumul remunerației, aceasta se consemnează într-un protocol (contract-cadru, după cum a fost calificat de către Curtea de Apel București ) care se depune la ce-l publică în Monitorul Oficial prin decizie.
În situația în care părțile nu ajung la o înțelegere cu privire la cuantumul remunerației (chiriei), neputându-se adopta prin negociere metodologia (contractul-cadru), acestea nu se pot adresa direct instanțelor judecătorești pentru a cere ca acestea să stabilească cuantumul remunerației ci sunt ținute de procedura administrativ-jurisdicțională reglementată la art. 131 ind. 2 alin. 3-9 din Legea nr. 8/1996, reprezentată de un arbitraj obligatoriu și contra cost organizat de, reglementare contrară art. 21 din Constituția României.
În cadrul arbitrajului la care părțile sunt obligate să apeleze, acestea nu-și pot exercita drepturile procesuale, în concret, de a propune probe și de a formula concluzii decât după achitarea unui onorariu care, teoretic, se negociază de arbitri cu părțile, dar, practic, se stabilește de completul arbitral, onorariu care, în prezenta cauză, se ridică la suma de 25.000 lei (250.000.000 lei vechi), ceea ce este evident de asemenea contrar art. 21 din Constituție, în concret, dreptului la un proces echitabil și art. 6 din CEDO.
În urma arbitrajului obligatoriu în care părțile sunt antrenate, completul arbitral pronunță o hotărâre arbitrală ( JURISDICȚIONAL), care se publică în Monitorul Oficial prin decizie, fiind opozabilă tuturor utilizatorilor, inclusiv celor ce n-au participat la negociere și arbitraj (caracterul de ADMINISTRATIV).
Este evident așadar că metodologia decisă de completul de arbitri al și publicată în Monitorul Oficial, reprezintă un act administrativ - jurisdicțional, adoptat, pe o procedură atipică, cea a arbitrajului instituționalizat al, posibilitate prevăzută legal nu numai de Legea nr. 8/1996, lege specială, dar și de art. 2 alin. 1 lit. d), art. 5 și art. 6 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, după cum s-a arătat și în doctrină (, Legea contenciosului administrativ, comentarii și explicații,. AU, p. 109-114).
Procedura arbitrajului organizat de pentru adoptarea hotărârii arbitrale ce se publică în Monitorul Oficial reprezintă deci o jurisdicție administrativă, conform art. 21 alin. 3 din Constituția României, care ar trebui să fie facultativă și gratuită. Contrar textului constituțional, după cum am arătat mai sus, procedura administrativ-jurisdicțională reglementată de Legea specială nr. 8/1996 este însă una obligatorie și contra cost, vătămând dreptul de liber acces la justiție al părților din negociere, ca și dreptul la un proces echitabil, deci contravenind în mod evident art. 21 din Constituția României, în special, alin. 2 și 3.
O procedură similară există în unele state europene, dar fiind vorba doar despre o mediere, în cazul în care părțile nu-și însușesc propunerea mediatorului, acestea având posibilitatea să se adreseze instanțelor judecătorești care să stabilească cuantumul remunerației datorate de utilizatori organismelor de gestiune colectivă. Situația este diferită în legea română, unde o mediere prealabilă arbitrajului întâlnim numai la negocierea remunerației pentru retransmiterea prin cablu, reglementată de art. 121 din Legea nr. 8/1996, iar, în rest, avem de a face cu un arbitraj impus și contra cost (situație unică și pentru arbitrajul românesc care este de esența lui voluntar, conform Codului d e procedură civilă), finalizat printr-o hotărâre arbitrală publicată în Monitorul Oficial, obligatorie și executorie de drept, trăsături ce îi dau un caracter administrativ și similar unui act normativ, deși, în speță, este vorba despre raporturi de drept privat ce nu au nici o justificare pentru a fi reglementate în sistem de putere publică.
În fine, actul administrativ-jurisdicțional reprezentat de către metodologia/hotărâre arbitrală publicată în Monitorul Oficial prin decizie nu poate fi atât la instanța judecătorească decât pe un singur grad de jurisdicție, în concret, la Curtea de Apel București, întrucât hotărârea pronunțată de aceasta este, potrivit art. 131 ind. 2 alin. 9 teza a II - a din Legea nr. 8/1996 irevocabilă, neputând fi atacată cu recurs precum hotărârea pronunțată în soluționarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale, cum se întâmplă în cazul arbitrajului reglementat de Codul d e procedură civilă.
Cu privire la acțiunea în anularea hotărârii arbitrale, în doctrina juridică, s-a arătat că ea reprezintă o primă judecată în fond a instanței judecătorești, din acest motiv fiind reglementat și recursul împotriva hotărârii pronunțate în soluționarea acțiunii în anulare, deci tocmai spre a se asigura respectarea dublului grad de jurisdicție.
Cum împotriva deciziei pronunțate de către Curtea de Apel București în soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii arbitrale (apel asimilat de doctrină cu acțiunea în anulare), nu se poate declara nici o cale de atac, în concret, recurs, este evident că art. 131 ind. 2 alin. 9 teza a II - a este contrar și art. 129 din Constituția României, principiului dublului grad de jurisdicție, în speță, fiind vorba despre o singură și irevocabilă judecată făcută de către Curtea de Apel București, fără să existe o cale de atac de reformare la Înalta Curte de Casație și Justiție, în concret, recursul.
Concluzionează recurentele în sensul că, avându-se în vedere că art. 131 ind. 2 alin. 3-9 din Legea nr. 8/1996 reglementează o procedură administrativ-jurisdicțională de arbitraj, obligatorie și contra cost, contrară art. 21 alin. 3 din Constituția României, de natură să vatăme dreptul la un proces echitabil garantat de art. 21 alin. 2 din Constituție și de art. 6 din CEDO, finalizată printr-un act administrativ-jurisdicțional (hotărârea arbitrală publicată în Monitorul Oficial prin decizie ) ce nu poate fi atacat în justiție prin sistemul dublului grad de jurisdicție ci doar pe un singur grad, se solicită Curții Constituționale să admită excepția de neconstituționalitate invocată, declarând dispozițiile art. 131 ind. 2 alin. 3-9 din Legea nr. 8/1996 ca fiind neconstituționale și dând astfel posibilitatea părților să se adreseze instanțelor judecătorești, pentru stabilirea cuantumului remunerației datorate de utilizatori organismelor de gestiune colectivă, ca mandatari ai titularilor de drepturi de autor și conexe.
În drept. art. 29 alin. 6 din Legea nr. 47/1992, art. 299 și urm. CPC, Legea nr. 8/ 1996, art. 21 și 129 din Constituția României.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a hotararii recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din cuprinsul prevederilor art. 29 alin 6 din Lg. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate poate fi invocata atunci cand aceasta este contrara prevederilor cuprinse in alineatele 1, 2 sau 3 din acelasi text de lege.
Comisia de arbitraj a constatat inadmisibilitatea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 131 ind 2 alin 3-9 din Lg. 8/1996, invocata de, motivat de faptul ca nu este indeplinita una dintre cerintele prevazute in cuprinsul alin 2 al textului legal mentionat si anume ca exceptia nu a fost invocata in unei instante de judecata sau a unei comisii de arbitraj comercial.
Curtea retine ca la momentul adoptarii prevederilor legale susmentionate nu exista notiunea de arbitraj civil, arbitrajul institutionalizat facandu-se numai la Curtea de Arbitraj Comercial, iar ulterior, ca urmare a modificarii Lg. 8/1996, in luna iunie 2004 a fost reglementata o noua forma de arbitraj, de natura civila, ce urmeaza sa se efectueze in cadrul Oficiului R de Drepturi de Autor ( ) dupa o anumita procedura stabilita.
Natura juridica a acestei forme de arbitraj rezulta din cuprinsul prevederilor art.131 ind 2 alin 9 din legea speciala a drepturilor de autor, unde se face referire la calea de atac ce va putea fi exercitata impotriva hotararii arbitrale si care va fi judecata de Curtea de apel B, ce se va pronunta asupra cauzei in complet civil. Pe cale de consecinta, avand in vedere specializarea completului de judecata competent sa solutioneze astfel de litigii, Curtea apreciaza ca si natura formei de arbitraj nu poate fi decat una civila.
de cele mai sus retinute, Curtea apreciaza ca la momentul adoptarii dispozitiilor art. 29 alin 2, intentia legiuitorului nu a fost de a limita posibilitatea invocarii exceptiei de neconstitutionalitate la situatiile stabilite in mod expres prin lege, ci doar de stabili cadrul legal in care putea fi invocat acest incident procedural raportat la reglementarile in vigoare la acea data.
Faptul ca in cuprinsul dispozitiilor susmentionate nu s-a prevazut in mod expres posibilitatea invocarii acestei exceptii si in instantei de arbitraj civil, avand in vedere inexistenta reglementarii acestei forme de arbitraj la acel moment, nu este de natura sa la concluzia ca legiuitorul a dorit sa excluda posibilitatea invocarii unei astfel de exceptii.
In sustinerea acestei concluzii se va mai retine si faptul ca incheierea de arbitraj are valoarea unei hotarari judecatoresti si poate fi atacata la sectia civila a Curtii, astfel incat este necesar sa se aplice aceleasi reguli ca si in situatia incheierilor pronuntate de o instanta de judecata sau de catre o instanta de arbitraj comercial, in sensul de a se asigura accesul liber la justitie al partilor, acestea putand invoca si in acestui organism exceptiile de neconstitutionalitate reglementate conform art. 29 din Lg. 47/1992.
O concluzie contrara ar duce la incalcarea prevederilor art. 6 din CEDO, in sensul ca partile nu ar avea asigurat dreptul la un proces echitabil, cand in situatia arbitrajului civil nu s-ar putea invoca exceptia de neconstitutionalitate, cu consecinta posibilitatii aplicarii in acel litigiu a unor norme cu caracter neconstitutional.
Se mai retine ca in cauza s-a facut dovada indeplinirii tuturor conditiilor de admisibilitate a exceptiei de neconstitutionalitate invocata, respectiv exceptia priveste neconstitutionalitatea unor dispozitii legale in vigoare, care in mod evident are legatura cu solutionarea cauzei intrucat privesc insasi procedura de arbitraj.
De asemenea exceptia a fost invocata de catre partile din procedura de arbitraj si nu are ca obiect prevederi constatate ca fiind neconstitutionale printr-o decizie anterioara a Curtii Constitutionale.
Pe fondul exceptiei, opinia Curtii este in sensul netemeiniciei acesteia, avand in vedere urmatoarele considerente:
Principalale critici formulate de catre cele doua recurente, cat priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 131 ind. 2 alin 3-9 din Lg. 8/1996 vizeaza incalcarea principiului liberului acces la justitie, prin stabilirea unei proceduri administrative obligatorii si contra cost, ce conditioneaza partilor implicate posibilitatea de a propune probe si de a formula concluzii, precum si incalcarea principiului dublului gard de jurisdictie, intrucat impotriva hotararii Curtii de Apel care reprezinta prima hotarare de fond a instantei nu se poate exercita o cale de atac.
Curtea apreciaza ca procedura arbitrajului reglementata in cuprinsul prevederilor art 131 din legea drepturilor de autor are caracter jurisdictional, reprezentand o varietate a arbitrajului civil reglementat in cuprinsul prevederilor art. 340 si urmatoarele.civila, prin intermediul acesteia urmarindu-se stabilirea unei metodologii de colectare a unor drepturi patrimoniale corespunzand drepturilor de autor si nu solutionarea unui litigiu avand ca obiect un act administrativ.
Hotararea Comisiei de Arbitraj privind metodologia de colectare a drepturilor de autor nu reprezinta un act administrativ sau un act administrativ -jurisdictional, nefiind indeplinite cerintele prevazute in cuprinsul art. 2 lit c si d din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Hotararea arbitrala nu este emisa de una dintre autoritatile publice prevazute in cuprinsul art. 2 din Lg. 554/2004, ci de un complet de arbitraj din cadrul.
In privinta efectelor sale juridice, hotararea arbitrala este asimilata unei hotarari judecatoresti, potrivit. Art. 363.pr.civila, putand fi de altfel atacata in instantei specializata in drept civil.
Aceasta procedura nu poate avea caracterul unei jurisdictii administrative speciale, cum este cea reglementata in cuprinsul legii contenciosului administrativ, in cuprinsul dispozitiilor art. 6 din acest act normativ stabilindu-se calea de atac impotriva actelor administrative ce fac obiectul unei jurisdictii administrative speciale, ca fiind exercitata in instantei de contencios administrativ.
Prin urmare, nu se poate retine incalcarea prevederilor art 21 alin 1-4 din Constitutia Romaniei, taxele privind cheltuielile de arbitraj fiind in aceasta situatie suportate de parti, similar cu procedura arbitrajului civil reglementata in Codul d e procedura civila.
Cat preiveste neconstitutionalitatea prevederilor art 131 ind. 2 alin 9 din legea drepturilor de autor, invocata de recurente, Curtea apreciaza ca aceste norme nu contravin prevederilor art.129 din Constitutia Romaniei, in sesnul ca prin instituirea unor reguli speciale privind exercitarea cailor de atac nu se aduce atingere accesului liber la justitie, partile interesate avand posibilitatea de a formula o cale de atac impotriva hotararii arbitrale considerata nefavorabila.
Normele prevazute in cuprinsul art. 131 ind 2 din lg. 8/1994 sunt derogatorii de la dreptul comun, existand posibilitatea ca legiuitorul sa instituie pentru astfel de cazuri particulare reguli speciale de procedura, iar accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate instantele judecatoresti sau la toate caile de atac. ( decizia nr. 226/2004 a Curtii Constitutionale ).
Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul disp. art 312.pr.civila va admite recursurile declarate de recurentii si, va modifica in tot incheierea arbitrala din 20.03.2009, in sesnul ca va admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 131 ind. 2 alin 3-9 din Lg. Nr. 8/ 1996 in raport de art 21 alin 3 din Constitutia Romaniei.
In temeiul disp. art. 29 alin 5 din Lg. 47/ 1992 va suspenda procedura arbitrala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de către recurenții Societatea Română de Televiziune și Asociația Română de Comunicații () împotriva încheierii (proces-verbal) completului de arbitraj al din data de 20.03.2009, în contradictoriu cu intimații Uniunea Producătorilor de Fonograme Din România (), Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți (CREDIDAM), Asociația Națională a Internet din România (), Societatea Română de Radiodifuziune (), Asociația Operatorilor Mobili din România (), România, Media )., Media ). și PRO TV
Modifică în tot încheierea arbitrală din 20.03.2009, în sensul că:
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 131 ind. 2 alin. 3-9 din Legea nr. 8/1996 în raport de art. 21 alin. 3 din Constituția României.
În temeiul art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992, suspendă procedura arbitrală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.SP
3 ex./29.05.2009
Președinte:Andreea VasileJudecători:Andreea Vasile, Silvia Pană, Melania Stanciu
