Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 2184/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2184/R/2008
Ședința publică din 6 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții G, și împotriva încheierii civile nr. 480 din 24 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată - -, având ca obiectdrept de autor și drepturi conexe.
La apelul nominal, se prezintă recurenta reclamantă, asistată de, care-i reprezintă și pe ceilalți recurenți reclamanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri sau excepții, curtea închide faza probatorie, constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea acestuia.
Reprezentanta recurenților reclamanți susține recursul așa cum este formulat, solicită admiterea lui, în temeiul art.158 alin.3 pr. civ. casarea hotărârii de declinare a competenței pronunțată de Tribunalul Cluj, cu consecința retrimiterii către această instanță a dosarului spre soluționare. Arată că instanța de judecată a apreciat în mod eronat natura cauzei deduse judecății ca fiind una comercială, în condițiile în care cesionarea unui drept de proprietate intelectuală nu poate fi considerată un act de comerț, așa cum acesta este determinat de dispozițiile Codului comercial. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin încheierea civilă nr.480 din 24.09.2008 Tribunalului Cluj, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj - Secția civilă, fiind declinată competența de soluționare a acțiunii exercitată de reclamanții G, și în contradictoriu cu pârâta - - C, având ca obiect nulitatea convenției de cesiune a drepturilor de inventator în favoarea Tribunalului Comercial Cluj.
În considerentele acestei încheieri, tribunalul reține că izvorul contractului de cesiune îl reprezintă brevetul de invenție în materie industrială.
Din preambulul convențiilor atacate și art. 1 din acestea, rezultă că sumele menționate reprezintă drepturi bănești și alte drepturi conexe rezultate din invenție și din efectele economice ale aplicării acesteia.
Așadar, brevetul privește o nouă metodă cu efecte economice, contractul de cesiune se referă la drepturi ce derivă din invenția brevetată iar convențiile atacate au ca obiect sumele acordate de pârât ca urmare a aplicării invenției.
Toate aceste argumente conduc la concluzia că acțiunea formulată are o natură comercială astfel că și competența de soluționare aparține instanței specializate.
Pe de altă parte, convențiile au fost încheiate între un comerciant și un angajat al său, situație în care sunt aplicabile prev. art. 56. com.
Împrejurarea că acțiunea în constatarea nulității unui act se soluționează potrivit normelor de drept comun nu are relevanță, normele de drept comun fiind aplicabile asupra condițiilor de validitate ale actului, iar dreptul comercial privește raporturi juridice la care participă comercianții.
Prezumția de comercialitate instituită prin art. 4. com. nu este înlăturată de modul de formulare al acțiunii sau de invocarea unor texte ale Codului civil iar situațiile de excepție prevăzute la același text nu se regăsesc în cauză deoarece atât contractul de cesiune cât și convențiile atacate au fost încheiate în legătură cu activitatea curentă a pârâtei.
Împotriva acestei încheieri, au declarat în termen legal recurs reclamanții, solicitând casarea ei și retrimiterea cauzei spre competentă soluționare aceluiași tribunal, pe motiv că dreptul subiectiv pretins a fi executat și dedus judecății de către reclamanți este dreptul inventatorilor de a primi o remunerație adecvată și conformă cu rezultatele economice obținute în urma aplicării invenției lor, drept ocrotit de disp. Legii nr. 64/1991, care determină și natura juridică a cauzei, ca fiind una civilă, întrucât, pentru niciuna dintre părțile semnatare ale convențiilor prin care s-a stabilit cuantumul remunerației cuvenite reclamanților în urma încheierii contractului de cesiune, a căror nulitate absolută s-a solicitat, nu a avut natura juridică a unor acte de comerț, efectele produse de acestea fiind guvernate în completarea dispozițiilor speciale de dispozițiile Codului civil și nu de cele ale Codului comercial, cesionarea unui drept de proprietate intelectuală neputând fi considerată un act de comerț.
Pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu a formulat vreo apărare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp.art.304 pct.9 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, pe de o parte, din punct de vedere al calificării dreptului subiectiv dedus judecății, ce determină natura juridică a cauzei, curtea își însușește pe deplin argumentele reclamanților din cererea de recurs.
În plus, pe de altă parte, există dispoziții de procedură expresă, din care rezultă că legiuitorul a înțeles să califice aceste cauze ca având o natură civilă și fiind de competența instanțelor civile. Astfel, potrivit disp. art. 2 pct. 1 lit. e Cod proc. civ. procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială sunt de competența în primă instanță a tribunalului, Codul d e procedură civilă omițând să precizeze dacă aceste litigii au o natură comercială sau una civilă. Dacă, însă, ne raportăm la dispozițiile Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, care, în disp. art. 37 reglementează înființarea tribunalelor specializate, inclusiv a celor comerciale, ca și cel în favoarea căruia a fost declinată competența de soluționare a cauzei, cauzele de proprietate intelectuală sunt considerate ca având o natură civilă și fiind de competența instanțelor civile, așa cum rezultă din dispozițiile art. 19 alin. 2 din lege, care atribuie secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cauzelor de proprietate intelectuală, și nu celei comerciale.
În temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul declarat de reclamanții G, și împotriva încheierii civile nr. 480 din 24 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre competentă soluționare aceluiași tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact.GC
3 ex/11.11.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Eugenia Pușcașiu Andrea Țuluș
