Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 228/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 228
Ședința publică de la 29 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Oana Ghiță
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la ȘI ASOCIAȚII ", cu sediul în B, str. -. -, nr. 8, sector 5, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 90 de la 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât cu sediul în,-, județul G, având ca obiect drept de autor și drepturi conexe.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat reprezentând apelanții reclamanți, și consilier juridic reprezentând intimatul pârât SC SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Avocat, reprezentând apelanții reclamanți, a solicitat administrarea probei testimoniale pentru a se lămuri voința internă a părților cu privire la valabilitatea brevetului de invenție, susținând că dezlegarea pricinii s-a făcut strict cu raportare la art. 4 din convenție.
Cererea de probatorii a fost pusă în discuție.
Consilier juridic reprezentând intimatul pârât a susținut că proba este inadmisibilă, nu se poate dovedi nimic cu martori peste înscrisuri. A solicitat respingerea cererii de probatorii.
Avocat a arătat că nu se tinde a se dovedi peste cuprinsul unui înscris, ci obiectul probațiunii testimoniale îl constituie clarificarea, explicitarea, clauzei contractuale referitoare la perioada de valabilitate a brevetului de invenție.
Instanța a respins cererea de probatorii privind proba testimonială formulată de apelanții reclamanți prin apărător, întrucât potrivit art. 1191, alin.2 cod civil este inadmisibilă dovada cu martori împotriva sau peste cuprinsul unui înscris, după care, nemaifiind excepții de invocat, probe de administrat, sau alte cereri de formulat, constatând cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat reprezentând apelanții reclamanți, a pus concluzii de admitere a apelului pentru motivele expuse în scris depuse la dosarul cauzei, pe care le-a susținut oral, modificarea în tot a sentinței civile nr. 90 din 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, susținând că sentința atacată este nelegală și netemeinică. A invocat faptul că art. 43 din legea 64/1991 instituie o obligație clară care prevede că pe întreaga durată de valabilitate a brevetului de invenție titularul datorează anual taxe de menținere în vigoare a brevetului, obligația de plată a taxelor de menținere în vigoare aparținea și succesorilor săi în drepturi. Referitor la art. 39 alin. 3 din Legea 64/1991, a susținut că nu se aplică în prezenta cauză. A mai susținut că raportul de expertiză efectuat în cauză a dovedit ce beneficii aduce invenția.
Consilier juridic reprezentând intimatul pârât SC SA a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, susținând că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a situației de fapt și de drept, a soluționat cauza în mod legal. A mai susținut că la acest moment nu mai există un contract valabil, întrucât perioada de valabilitate a acestuia coincide cu perioada de valabilitate a brevetului de invenție. Nu are relevanță, în opinia intimatului pârât, cine trebuia să achite taxele anuale, iar cu privire la împrejurarea că se invocă faptul că titularul nu și-ar fi plătit taxele, acest lucru poate duce eventual la un alt litigiu pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, ceea ce s-a și întâmplat.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâta SC Energetic SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumelor reprezentând beneficiul economic realizat ca urmare a aplicării invenției, Procedeu pentru deschiderea prin lucrări miniere la zi a zăcămintelor aflate la baza colinelor, pe perioada 2006 până în prezent, drepturi ce se cuvin în calitate de unici autori ai invenției.
Au solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale până la data plății efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, au susținut că sunt autorii invenției denumită, Procedeu pentru deschiderea prin lucrări miniere la zi a zăcămintelor aflate la baza colinelor, pentru care au certificatul de autor nr. 2705/1.06.2000.
S-a arătat că invenția a fost cedată către Tg-J, care a obținut brevetul de invenție nr.-. Drepturile bănești au fost achitate pe perioada 2002-2005 de către EM, iar ulterior s-au judecat cu pârâta și aceasta a fost obligată prin sentința civilă 259/2007 la plata drepturilor aferente perioadei 2003-2005.
Reclamanții au susținut că pârâta utilizează în continuare invenția ai căror autori sunt, fără a achita drepturile ce decurg din folosința acesteia.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei și la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate, calculată de la data introducerii acțiunii, până la plata efectivă, și cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, prin care a invocat faptul că invenția nu este utilizată în fază finală și că drepturile solicitate nu sunt datorate.
S-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize de specialitate, în vederea determinării drepturilor cuvenite reclamanților, expertiză care a fost efectuată și depusă la dosarul cauzei.
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiuni cu privire la care expertul a răspuns.
S-a dispus întocmirea unei adrese către OSIM B, pentru a se comunica dacă brevetul de invenție nr. -, pentru perioada 2006-2007, mai este în vigoare ca urmare a achitării taxelor pentru menținerea în vigoare a acestuia.
OSIM Bac omunicat prin adresa -/27.03.2009 că titularul brevetului de invenție nr. - nu a achitat taxele legale de menținere în vigoare a acestuia și a fost decăzut din drepturile conferite de brevet, decăderea fiind publicată în nr. 3/2008 și a fost înregistrată în Registrul național al brevetelor de invenție.
Prin sentința civilă nr.90 pronunțată la 13 aprilie 2009 de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtei SC Energetic SA.
Pentru a decide astfel, prima instanță a reținut că, întrucât brevetul de invenție nu se mai bucură de protecție juridică, iar titularul a fost decăzut din drepturi din cauza neplății taxelor de menținere în vigoare a brevetului, iar contractul de cesiune încheiat între părți este valabil doar pe perioada de valabilitate a brevetului de invenție, acesta și-a încetat efectele la data publicării decăderii în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală, și prin urmare nu mai există temei juridic pentru obligațiile solicitate de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticile aduse hotărârii primei instanțe au vizat următoarele aspecte:
Apelanții reclamanți nu aveau obligația legală de plată a taxelor de menținere în vigoare a invenției, această obligație revenind, potrivit art. 43, alin.2 și 3 din legea 64/1991, titularului brevetului de invenție, în speță, și succesorilor săi în drepturi, iar contractul de cesiune nu prevede nicio obligație contractuală a autorilor cedenți în acest sens.
Dispozițiile art. 39 alin.3 din legea 64/1991 nu se aplică în cauză, întrucât reglementează procedura de reprezentare în fața OSIM, și nu conține nicio referire la persoana obligată să efectueze plata taxelor de menținere în vigoare a brevetului.
Apelanții au mai arătat că prin soluția adoptată, autorii invenției au fost sancționați pentru că nu au îndeplinit o obligație de plată ce revenea altei persoane, fără a exista o obligație legală sau contractuală în acest sens, fiind astfel săvârșit un abuz de drept.
S-a mai susținut că intimata a acționat cu rea credință, și nu i-a informat pe autorii invenției despre faptul că a renunțat la protejarea invenției, cu încălcarea dispozițiilor art. 38 alin.2 din Legea 64/1991.
Decăderea titularului din drepturi nu-l exonerează de plata redevențelor pe care le datorează către autori, în condițiile în care contractul de cesiune valabil între părți a fost încheiat pentru o perioadă de 20 ani, cu excluderea unei condiții potestative din partea uneia dintre ele, potrivit art. 1006 Cod civil.
Apelanții au mai arătat că intimata este succesoarea în drepturi a cesionarului, conform art. 4 alin.1 din HG nr.103/2004 și art. 16 din protocolul întocmit la predarea - primirea patrimoniilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282-298 Cod pr. civ.
La data de 12.06.2009, intimata pârâtă SC Energetic SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței Tribunalului Gorj, cu motivarea că odată ce titularul brevetului de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet și nu a intervenit o revalidare a acestuia, brevetul a devenit neprotejat, iar invenția poate fi exploatată liber de oricine, fără ca cei care au vreun drept asupra acesteia să poată solicita despăgubiri pentru folosirea ei.
Cum valabilitatea contractului de cesiune intervenit între părți coincide cu perioada de valabilitate a brevetului de invenție, iar acesta nu se mai bucură de protecție legală, nu există temei juridic pentru valorificarea drepturilor solicitate de reclamanți.
La dosar s-au depus: certificatul de autor nr. 27050/2000,contractul de cesiune nr.5819/12.11.2002, brevetul de invenție nr. -, protocolul încheiat la data de 16.06.2004 privind predarea preluarea elementelor de activ și pasiv între TG J și Energetic SA, notificarea adresată de OSIM către la data de 14 aprilie 2008.
Apelul este fondat, și se va admite, pentru următoarele considerente:
Conform art. 33 alin.1 din Legea 64/1991 republicată, brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durată de protecție a acestuia.
Pe întreaga perioadă de valabilitate a brevetului de invenție, titularul are obligația de a plăti taxele de menținere în vigoare a brevetului, potrivit art. 43 alin.2 din Legea 64/1991 republicată, beneficiind de un termen de grație, potrivit art. 5 bis alin.1 al Convenției d l Paris privind protecția proprietății industriale, în forma revizuită la de la Haga din 1925.
taxei legale de menținere în vigoare a brevetului se sancționează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet, potrivit art. 43 alin.3 din legea 64/1991, sancțiune care se înregistrează în Registrul Național al de Invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, titularul având la dispoziție un termen de 6 luni de la data publicării decăderii pentru a formula la OSIM cerere pentru revalidarea brevetului.
Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet, este totală și produce efecte doar pentru viitor, cu începere de la data publicării în.
Odată ce titularul brevetului de invenție a fost decăzut din drepturile conferite de brevet și nu a intervenit o revalidare a acestuia, invenția poate fi exploatată liber de terți, care nu pot fi obligați la plata vreunei despăgubiri pentru folosirea acesteia.
În speță, din cuprinsul adresei emisă de OSIM la data de 27 martie 2009 și depusă în apel la fila 99, reiese că decăderea titularului de brevet de invenție nr. -, a fost publicată în nr. 3/2008, respectiv la data de 28.03.2008, ceea ce înseamnă că și-a produs efectele pentru viitor, cu începere de la această dată.
Prin urmare, concluzia primei instanțe, potrivit căreia cererea de acordare a despăgubirilor aferente perioadei 2006 - august 2008 este nefondată, este doar parțial corectă, în ceea ce privește perioada 29.03.2008 - 19.08.2008.
Reclamanții au solicitat pretenții constând în drepturi de autor aferente perioadei 1.01.2006 - 19.08.2008 ( data introducerii acțiunii), iar față de considerentele expuse, și-au dovedit calitatea procesuală activă, întemeiată pe dispozițiile contractuale cuprinse în contractul de cesiune nr. 5819/1999 pe durata de valabilitate a brevetului de invenție, respectiv până la data de 28.03.2008.
Susținerea apelanților reclamanți în sensul că prin acordul lor părțile contractante ar fi convenit ca efectele contractului de cesiune să se producă fără nicio altă condiție, pe o perioadă de 20 ani de la data depozitului, nu poate fi primită.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 2 pct.4 și art.4 din contractul de cesiune nr. 5819/ 12.11.2002 cu mențiunile din brevetul de invenție, rezultă că voința internă, comună a părților a fost aceea de a limita efectele cesiunii la durata de valabilitate a brevetului de invenție, care, de principiu, potrivit art. 31 din Legea 64/1991 republicată, în condițiile respectării exigențelor impuse de lege, inclusiv în ceea ce privește obligația de plată a taxelor anuale de menținere în vigoare, este de 20 ani de la data de depozit.
Aceasta nu poate avea însă semnificația juridică potrivit căreia valabilitatea contractului de cesiune durează până la această dată, indiferent de soarta brevetului de invenție, câtă vreme clauzele contractuale sunt neechivoce, în sensul că valabilitatea contractului de cesiune coincide cu perioada de valabilitate a brevetului de invenție.
Este lipsit de relevanță juridică faptul că reclamanții nu sunt terți față de invenție, ci au calitatea de inventatori, în condițiile în care prin convenție legal încheiată, cu putere de lege între părțile contractante, potrivit art. 969 Cod civil, au consimțit să beneficieze de redevențe plătite de unitatea cesionară a brevetului de invenție doar pentru perioada de valabilitate a acestuia.
Menținerea în vigoare a brevetului de invenție prin plata taxelor nu a fost lăsată de lege la latitudinea exclusivă a titularului de brevet, ci dimpotrivă, potrivit art. 39 alin.3 din Legea 64/991, plata poate fi făcută de orice persoană interesată, categorie juridică din care fac parte și apelanții, aspect care exclude intervenția unei condiții pur potestative din partea cesionarului, în calitate de debitor al obligației de plată a redevențelor.
În consecință, reclamanții au calitate procesuală activă în solicitarea de plată a despăgubirilor pentru perioada 1.01.2006 - 28.03.2008, data publicării decăderii titularului de brevet, cu consecința încetării protecției legale, iar respingerea integrală a acțiunii în temeiul excepției lipsei calității procesuale active, și respectiv, pasive, este nelegală.
Potrivit art. 297 alin.1 Cod pr. civ, dacă prima instanță a soluționat în mod greșit cauza fără a intra în cercetarea fondului, se impune admiterea apelului, și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Având în vedere aceste prevederi legale, se va admite apelul, se va desființa și se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj pentru a examina în fond cererea formulată de reclamanți, pentru perioada 1.01.2006 - 28.03.2008, urmând a se avea în vedere și celelalte critici formulate de apelanții reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții, cu domiciliul procesual ales la ȘI ASOCIAȚII ", cu sediul în B, str. -. -, nr. 8, sector 5, cod poștal -, împotriva sentinței nr. 90 de la 13 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj - secția civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât cu sediul în,-, județul
Desființează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Gorj.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 29 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. și tehnored.jud.-/ 7ex./ 5.10.2009
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Oana Ghiță
