Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 241/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 241/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului, după recalificarea din oficiu a căii de atac exercitate, formulat de reclamanta UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA (R) B, la cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 1416/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar civil nr-, având ca obiect drept de autor și drepturi conexe.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că s-a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței, concluzii scrise formulate de reclamanta apelantă
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 7 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față,
Prin acțiunea civilă înregistrată la ribunalul Alba, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a chemat în judecată pârâții SC PRODUCTION SRL și R în calitate de administrator al pârâtei de ordin 1, solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata prejudiciului parțial de 11900 lei generat de faptele delictuale de radiodifuziune a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe fără autorizarea sau consimțământul titularilor drepturilor recunoscute de legea 8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe.
-//-
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că pârâta SC PRODUCTION SRL care deține postul de televiziune " TV", radiodifuzează fonograme fără licență neexclusivă eliberată de reclamantă, fără achitarea niciunei remunerații în acest sens. Ca urmare a adresei înregistrată la sub nr. 15190/8.11.2007, Consiliul Național al Audiovizualului a transmis reclamantei structura serviciului de programe din care rezultă că societatea pârâtă radiodifuzează într-o proporție de 12% din programe de divertisment cu conținut preponderent de muzică (fonograme).
Din aceeași adresă rezultă că pârâta retransmite în sensul art. 113 lit. e din Legea 8/1996 postul Kanal D aparținând SC MEDIA INTERNATIONAL SA care deține licență neexclusivă de radiodifuzare a fonogramelor, aspect ce nu exonerează societatea pârâtă de obligația de a obține aceeași licență pentru retransmitere/reemitere.
În conformitate cu art. 105 alin. 1 lit. f, art. 106ind. 5 alin. 1, art. 130 alin. 1 lit. a, b, și h - obligațiile organismelor de gestiune colectivă din Legea 8/1996, pârâta avea obligația legală de a solicita și de a obține licența neexclusivă de radiodifuzare a fonogramelor de la începutul activității sale de radiodifuzor și de a plăti remunerația echitabilă stabilită conform legii.
Contractele încheiate de pârâtă în domeniul drepturilor de autor, referitoare la retransmiterea unor programe TV aparținând altor persoane juridice ori referitoare la prestații artistice ori la promovarea unor piese muzicale, nu pot substitui contractul de licență neexclusivă încheiat doar cu pentru drepturile conexe ale producătorilor de muzică, așa cum prevăd metodologiile de stabilire a remunerației echitabile pentru radiodifuzarea fonogramelor. Dovada autorizării radiodifuzării se face doar cu licența neexclusivă eliberată de către.
În acord cu cele susținute, este și Tratatul privind interpretările, execuțiile și fonogramele, ratificat prin Legea 206/2000, care în art. 15 alin. 1 prevede că artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație echitabilă și unică, dacă fonogramele publicate în scop comercial sunt utilizate direct sau indirect pentru radiodifuzare ori pentru orice fel de comunicare pentru public. Convenția d l Roma ratificată de România prin Legea 76/1998 art. 12 stabilește că atunci când o fonogramă este folosită în mod direct pentru radiodifuzare sau pentru orice fel de comunicare pentru public, cel care o folosește va plăti artiștilor interpreți sau executanți ori producătorilor de fonograme sau ambilor o remunerație echitabilă și unică.
La data de 06.02.2006 a sesizat organele de poliție în legătură cu radiodifuzarea fonogramelor de către pârâtă, arătând că pârâtul R, în calitate de administrator nu a realizat nici un demers pentru obținerea licenței și achitării remunerației datorate. Organele sesizate au apreciat că pârâta nu difuzează fonograme, fiind doar o stație locală, cu program redus intercalat cu programele Prima TV.
-//-
Prejudiciul creat solicită a se aprecia în funcție de informațiile financiar contabile ale societății pârâte, remunerație prevăzută de metodologiile publicate în Monitorul Oficial prin Decizia, daunele pricinuite, în măsura în care toate acestea pot fi probate. În caz contrar, s-a solicitat ca prejudiciul să fie triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, conform art. 139 alin. 2 lit. b legea 8/1996. în speță, prejudiciul ar fi triplul remunerației legal datorate pentru radiodifuzarea fonogramelor în scop comercial. Această sumă să fie calculată în urma administrării probelor, având în vedere perioada de activitate a postului tv și veniturile obținute din activitatea de radiodifuzare. În acest sens, cere obligarea pârâților la depunerea înscrisurilor în legătură cu datele financiare(veniturile realizate din activitatea de radiodifuzare) și cu radiodifuzarea programelor tv (conținutul grilei de programe, data obținerii licenței pentru postul TV pentru fiecare localitate în parte, perioada desfășurării activității de radiodifuzare).
S-au solicitat și daune cominatorii în cuantum de în cuantum de 1% din prejudiciul stabilit de instanță/zi de întârziere.
Prejudiciul parțial de 11900 lei a fost estimat ținând cont de remunerația minimă aferentă perioadei ianuarie 2002 - aprilie 2005, conform din domeniul drepturilor de autor și drepturilor conexe(HG 71/2000, /2003, Decizia 104/2005, Decizia 74 și 75/2006).
În drept s-a invocat art. 130 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 123 ind. 1 alin. 1 lit. f din Legea 8/1996 modificată și completată, precum și pe dispozițiile art. 14 alin. 3 lit. b și art. 15 cod procedură penală, art. 139 alin. 1 din legea 8/1996 modificată și completată raportat la art. 998-999 cod civil.
Prin sentința civilă nr. 1416/29.10.2008 Tribunalul Albaa respins acțiunea formulată de împotriva celor doi pârâți, admițând totodată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului R. A fost obligată reclamanta la cheltuieli de judecată către pârâta SC PRODUCTION SRL de 1000 lei.
În considerentele sentinței s-a reținut că pârâtul R nu are calitate procesuală pasivă pentru că la data promovării acțiunii, nu mai avea calitatea de administrator al societății pârâte. Pe fondul cauzei, s-a arătat că la concursul organizat de în vederea obținerii licenței audiovizuale, pârâta a depus, pentru a putea participa la licitație un caiet de sarcini cuprinzând o structură de programe printre care: știri, talk show, programe culturale, artistice, de divertisment, filme, care se regăsesc în răspunsul primit de reclamantă de la.
Pârâta a susținut că nu a difuzat întreaga listă de programe cuprinsă în caietul de sarcini a artiștilor, interpreți sau executanți ori fonograme, în acest sens fiind emisă decizia internă nr. 3/17.05.2004 prin care s-a interzis difuzarea oricăror videoclipuri muzicale, precum și emitere de emisiuni muzicale în programele TV. locale datorită costurilor generate de acestea și
-//-
posibilității televiziunii stației cap de rețea de a emite astfel de programe în condiții tehnice calitative net superioare.
Pentru că nu există nici o obligație în Legea audiovizualului care să oblige societățile de televiziune să difuzeze, în momentul obținerii licenței, întreaga listă de programe cuprinsă în caietul de sarcini și cum reclamanta nu a probat că pârâta difuzează fonograme fără licență neexclusivă și în condițiile art. 1169 cod civil raportat la art. 129 alin. 1 cod procedură civilă sarcina probei îi aparține reclamantei, s-a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, administrarea probei cu expertiza contabilă pentru determinarea remunerației echitabile în funcție de veniturile pârâtei PRODUCTION, și rejudecând cauza să fie admisă acțiunea. Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea motivelor de recurs, reclamanta susține că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca nedovedită. Reclamanta a depus înscrisuri în dovedirea retențiilor formulate: răspunsul în care se indica structura grilei de programe, copii după paginile web în care se găsesc informații media referitoare la postul de televiziune TV, rezoluția procurorului din data de 14.12.2006, afirmațiile pârâtei SC TV reținute de instanță.
Cu privire la adresa apelanta susține că grila serviciilor de programe reprezintă o declarație a radiodifuzorului transmisă -ului cu ocazia obținerii licenței audiovizualului transmisă sau cu ocazia modificării grilei de programe, așa cum rezultă din decizia nr. 403/2005 privind aprobarea procedurii și condițiilor de acordare a licenței audiovizualului și a procedurii de eliberare a deciziei de autorizare audiovizuală. Art. 17 din decizia menționată stabilește obligația prevede că radiodifuzorii au obligația de a comunica -ului orice modificare intervenită în documentele și în datele declarate și prevăzute la art. 4 alin. 1 lit. b, c, d, e, k și l în 30 de zile de la data apariției modificării, iar neîndeplinirea acestei obligații se sancționează cu amendă.
Reclamanta susține că decizia internă depusă de intimată prin care administratorul societății interzice difuzarea oricăror videoclipuri muzicale, este întocmită pro causa, și lipsită de valoare probatorie deoarece înscrisul nu are dată certă și pe de altă parte contrazice grila de programe depusă la.
Relatările din media coroborate cu înscrisurile fac dovada că pârâta difuza fonograme muzicale în cadrul programelor sale de televiziune.
Programele Prima TV și Kanal D au fost difuzate prin intermediul postului TV, așa cum rezultă din contractul 543/2007, depus de pârâtă la dosarul cauzei. Societățile care dețin posturile Prima Tu și Kanal D au obținut licența neexclusivă de la pentru radiodifuzarea fonogramelor, întrucât în cadrul programelor sale de televiziune sunt utilizate fonograme. În acest context, reclamanta consideră că Production SRL are obligația de a achita remunerația echitabilă pentru radiodifuzarea fonogramelor care se regăsesc în conținutul programelor Prima TV și Kanal
Reiterează cererea din fața instanței de fond de a fi obligată pârâta să depună lista fonogramelor radiodifuzate mai ales dacă aceste fonograme sunt păstrate în arhivă.
În ceea ce privește calitatea procesuală a pârâtului R, se susține că chiar dacă acestuia i-a încetat calitatea de administrator la data chemării în judecată, a fost introdus în cauză având în vedere participarea sa la săvârșirea unei fapte delictuale în perioada cât a fost administrator al societății(2002-2007). De aceea se pretind daune în virtutea răspunderii delictuale a pârâtului, acțiunea fiind întemeiată pe art. 998-999 Cod civil.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a solicitat respingerea apelului, susținând în esență că prin rezoluția de neîncepere a urmăriri penale s-a reținut că SC PRODUCTION SRL nu difuzează fonograme, fiind stație locală cu program redus, intercalate între programele Prima TV și Kanal Precizează că în legea audiovizualului nu există nici o dispoziție care să oblige societățile de televiziune să difuzeze în momentul obținerii licenței întreaga listă de programe cuprinsă în caietul de sarcini. În cursul anului 2006 pârâta a preluat licența d emisie de la SC MEDIA SRL A păstrând aceeași structură a programelor, respectiv știri și talk-show. Pe rolul Tribunalului Alba existat un dosar similar nr- în care CREDIDAM, un organism similar (și desprins din acesta)a solicitat instanței să dispună obligarea SC MEDIA SRL la plata unei sume de bani reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora de organismele de televiziune, acțiunea fiind respinsă ca nefondată. Apelanta nu a făcut dovada că pârâta ar fi utilizat repertoriul de prestații artistice ale artiștilor interpreți sau executanți de fonograme, astfel că nu poate fi obligată la plata nici unei sume de bani, care nu a suferit nici un prejudiciu. Efectuarea unei expertize nu se impune având în vedere că obiectul cauzei vizează utilizarea de fonograme fără licență neexclusivă eliberată de și nu poate fi stabilită de expertul contabil. În mod greșit reclamanta a cerut introducerea în cauză a pârâtului R, întrucât acesta a renunțat la calitatea de administrator al SC PRODUCTION SRL la 27.11.2007, iar acțiunea de față a fost înregistrată la 12.12.2007.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, din oficiu și prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 130 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 123 alin. 1 lit. f, art. 139 alin. 1 din Legea 8/1996, art. 998-999 cod civil.
Potrivit art. 130 alin. 1 lit. b din Legea 8/1996 organismele de gestiune colectivă au obligația să autorizeze pe utilizatori la cererea acestora efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remunerații prin licență neexclusivă, scrisă. Lit. c al aceluiași articol stabilește obligația acelorași organisme de gestiune colectivă de a încheia contracte cu generale cu organismele de radiodifuziune ori de televiziune având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat. Ori, reclamanta nu
-//-
numai că nu a făcut dovada calității sale de reprezentant al artiștilor interpreți sau executanți, dar nici nu a încheiat vreun contract cu pârâta, așa cum prevăd dispozițiile legale invocate. Așadar, acest temei de drept nu este incident în cauză, stabilind doar obligații în sarcina reclamantei.
Art. 123/1 din Legea 8/1996 se referă la cazurile în care gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea anumitor drepturi.
Art. 139 alin. 1 din legea 8/1996 justifică dreptul unui organism de gestiune colectivă de a porni o acțiune pentru recunoașterea drepturilor de gestiune colectivă " în numele și pentru titularii de drepturi". Ori acțiunea de față a fost pornită de în nume propriu și nu ca reprezentant al titularilor de drepturi recunoscute și protejate de Legea 8/1996 privind drepturile de autor.
Sub al doilea aspect, reclamanta nu a făcut dovada, în condițiile art. 1169 cod civil, că pârâta a radiodifuzat fonograme, în condițiile în care aceasta contestă o atare împrejurare. În sprijinul acestei contestări a depus la dosar o adresă, nr. - din partea conducerii postului MEDIA (antecesorul în drepturi a pârâtei) prin care s-a interzis difuzarea de videoclipuri muzicale și emiterea de emisiuni muzicale în programele tv locale, având în vedere costurile acestora. Fiind un act emis de pârâtă, are regimul uni act sub semnătură privată și face dovada pentru cele menționate până la proba contrară. Ori o asemenea dovadă nu s-a făcut. Proba cu expertiza contabilă este nerelevantă în ceea ce privește emisiunile difuzate de pârâtă.
Pe de altă parte, așa cum corect a motivat instanța de fond, nu există nici o dispoziție legală care să oblige societățile de televiziune să difuzeze întreaga listă de programe cuprinsă în caietul de sarcini în momentul obținerii licenței de la.
În condițiile în care reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 998-999 cod civil, reclamanta trebuia să facă dovada prejudiciului suferit, a faptului ilicit săvârșit de pârâți, a legăturii de cauzalitate dintre faptul ilicit și prejudiciul cauzat, precum și a culpei. Ori, prejudiciul, dacă există în condițiile speței, nu a fost cuantificat, pentru ca în instanță să se poată verifica aceste susțineri.
În rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Alba din data de 14.12.2006 s-a reținut că postul Media SRL nu a difuzat fonograme și nu avea obligația de a achita către remunerația pentru obținerea autorizației de utilizare a înregistrărilor sonore. Verificările făcute la plângerea confirmă concluziile instanței.
Cu privire la calitatea procesual pasivă a pârâtului, în mod corect tribunalul a admis excepția față de încetarea calității acestuia de administrator al societății anterior promovării acțiunii.
Având în vedere aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea urmează să respinsă ca nefondat recursul reclamantei,în temeiul art. 312 cod procedură civilă, menținând sentința atacată.
-//-
(continuarea deciziei civile nr. 241/2009 dată în dosar nr-)
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R împotriva sentinței civile nr. 1416/2008 pronunțată de Tribunalul Alba - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - semn. conf. art. 261 grefier șef |
Red./ Tehn.
2 ex/10.06.2009
-
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Carla Maria Cojocaru, Mihaela
