Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 269
Ședința publică de la 21 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 2: Maria Cumpănașu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 14 octombrie 2009 privind judecarea apelurilor formulate de apelantul reclamant domiciliat în Tg. J, -,. 1,. 17, jud. G, apelantul intervenient domiciliat în Tg. J, strada,. 14,.2,. 32, jud. G, apelantele pârâte EXPLOATAREA MINIERĂ DE cu sediul în,- jud. G, EXPLOATAREA MINIERĂ M cu sediul în, jud. M, SOCIETATEA NAȚIONALĂ A OLTENIA cu sediul în Tg. J,--15, împotriva sentinței civile nr. 200 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele chemate în garanție SC cu sediul în,-, jud. G și SC cu sediul în Tg. J, strada -,. 14,. 2,. 32, jud. G, având ca obiect drept de autor și drepturi conexe.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 14 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 21 octombrie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată la data de 9.01.2008 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele Societatea Națională a Oltenia, Exploatarea Minieră de, Exploatarea Minieră de M, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate la plata estimativă a sumei de 200.000 lei reprezentând drepturi de autor pentru perioada 1.01.2007- 31.12. 2007, rezervându-și dreptul de a-și majora pretențiile în funcție de concluziile raportului de expertiză.
De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii, până la data efectuării plăților, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este singurul moștenitor acceptant al autorului care a avut calitatea de autor al invenției,Cupa pentru excavator" alături de alți doi colaboratori, cu care la data de 26 octombrie 2001 s-a încheiat o înțelegere în sensul că 70 % îi reveneau tatălui reclamantului, ca drepturi bănești rezultate din exploatarea invenției.
A precizat că la data de 19 mai 1999 între fosta Oltenia, în calitate de cesionar și autorii invenției, în calitate de cedenți, s-a încheiat contractul de cesiune nr.3333/19 mai 1999, prin care autorii invenției transmiteau dreptul la eliberarea brevetului de invenție și folosirea exclusivă a respectivei invenții de către.
-, acest contract de cesiune s-a încheiat pe perioada de valabilitate a brevetului de invenție de 20 ani și din anul 2000 Oltenia a folosit invenția la o serie de exploatări miniere, obținând eficiență economică, refuzând însă să acorde drepturile de autor în procent de 30 % în primul an de folosire a invenției și 20 % în următorii ani, astfel că pe măsură ce a identificat subunitățile miniere care au folosit invenția, reclamantul a formulat acțiuni prin care a obținut sentințe judecătorești definitive și executorii, unele irevocabile, pentru perioada 2000-2006.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 969 Cod civil, dispozițiile Legii nr. 64/1991, HG 499/2003 și Legea nr. 203/2002.
a formulat întâmpinare prin care, în principal, a solicitat respingerea acțiunii și în subsidiar, a invocat excepția prematurității formulării cererii, motivat de faptul că eventualele drepturi pretinse se acordă la sfârșitul trimestrului I al anului următor pentru anul expirat.
S-a mai invocat de către pârâta faptul că reclamantul nu a făcut dovada că titularul brevetului de invenție, în prezent Oltenia SA a renunțat la drepturile conferite de lege în favoarea autorilor invenției.
Atât pârâta, cât și M au susținut că în procesul de producție se folosesc alte tipuri de cupe decât cele ce fac obiectul brevetului de invenție nr. RO - B1, respectiv cupe care prezintă o altă configurație a unghiurilor de așchiere și care le fac să se deosebească fundamental de cele brevetate.
Oltenia a menționat că aceste cupe se achiziționează de la și de la SC SA, solicitând alături de celelalte două pârâte chemarea în garanție pentru ca în cazul în care vor cădea în pretenții față de reclamant, să fie obligate să le despăgubească.
Întrucât cele două exploatări miniere și EM M au susținut că nu mai folosesc cupe care au făcut obiectul brevetului de invenție, precum și faptul că pârâta Oltenia a învederat instanței că acest tip de cupe sunt folosite doar în cadrul M, s-a dispus atât la cererea părților, cât și din oficiu, întrucât era necesară și utilă cauzei, administrarea probei cu expertiza tehnică conform dispozițiilor art. 201 și următoarele Cod pr. civilă.
S-au stabilit ca obiective: dacă au fost folosite cupe pentru excavator cu rotor, conform invenției brevetate, la excavatoarele aflate în dotarea acestora; calcularea cotei de 20 % din eficiența economică pe fiecare unitate intimată în parte ce revine coautorilor, rezultată în urma exploatării, urmând a se avea în vedere dacă această eficiență economică se stabilește în conformitate cu criteriile propuse de și anume: garanția tehnică de funcționare a produselor ți masa minieră excavată cu cupe tăietoare -încărcătoare, cupe noi și cupe reparate.
De asemenea s-a stabilit calcularea procentului de 70 % din cota de 20 % ce revine autorului reclamantului, în calitate de coautor, conform înțelegerii din 26 octombrie 2001 și să se constate dacă cupele furnizate de cele două chemate în garanție sunt cupe de excavator fabricate conform prescripțiilor brevetului de invenție, sau nu, urmând a se stabili tipul de cupe livrate și tipul de cupe folosite.
Tribunalul a admis cererea reclamantului și a intimatelor privind numirea câte unui expert asistent, respectiv pe de o parte și și, pe de altă parte.
La data de 16.04.2008 coautorul a formulat cerere de intervenție în interes propriu și a solicitat obligarea pârâtelor la plata drepturilor de autor în cuantum de 15 % pentru perioada 1.01.2007- 31 decembrie 2007, indexate cu indicele de inflație de la data când trebuiau achitate până la data plății, plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acțiunii, până la data efectuării plății, precum și la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii de intervenție, intervenientul a arătat că în perioada respectivă pârâtele au utilizat cupele inventate de ei și au obținut o eficiență economică, din care datorează tuturor inventatorilor o cotă de 20 %.
Prin sentința civilă nr.200 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, pentru acordarea drepturilor de autor pentru perioada 1.01.2007 - 31 decembrie 2007, în contradictoriu cu pârâtele Societatea Națională a Oltenia, Exploatarea Minieră de, Exploatarea Minieră de M și chematele în garanție SC și SC.
S-a admis în parte cererea de intervenție formulată de intervenientul.
Au fost respinse excepțiile invocate, precum și cererile de chemare în garanție a SC SA și SC Tg.
A fost obligată pârâta, în solidar cu, la 355.918 lei către reclamant și la 82.508 lei către intervenient, cu titlul de despăgubiri.
A fost obligată pârâta EM M, în solidar cu, la 104.721 lei către reclamant și la 24.044 lei către intervenient, cu titlul de despăgubiri.
A fost obligată pârâta, în solidar cu, la 6745,70 lei taxă de timbru și la 2897,3 lei taxă de timbru aferentă despăgubirilor către reclamant, respectiv către intervenient.
A fost obligată pârâta EM M, în solidar cu, la 3.341,62 lei taxă de timbru și la 1432,96 lei taxă de timbru aferentă despăgubirilor către reclamant, respectiv către intervenient.
Au fost obligate pârâtele, în solidar, respectiv și EM M la câte 4513,5 lei taxă expertiză, prima către reclamant și cea de-a doua către intervenient.
A fost obligată pârâta, în solidar cu, la 4000 lei cheltuieli de judecată către reclamant și EM M la 2000 lei către intervenient în solidar cu.
Pronunțându-se astfel, instanța de fond a constatat că motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată este reală, fiind susținută de întreg probatoriul depus la dosar, în sensul că la data de 19 mai 1999 autorii invenției, în calitatea lor de salariați ai, au încheiat un contract de cesiune prin care au transmis dreptul la eliberarea brevetului de invenție către unitatea respectivă, în conformitate cu dispozițiile art. 5 și art. 48 din Legea nr. 64/1991, cesiunea fiind totală pe tot teritoriul României și pe toată durata de valabilitate brevetului.
-, acest contract a fost încheiat în temeiul art. 5 alin. 1 lit. b și art. 48 din Legea 64/1991 și a regulilor nr. 50 lit. c și nr. 51 alin. 10 din HG 152/1992, fiind negociat și s-a încheiat în condițiile prevăzute la punctele 2.1.-2.5., incluzându-se trei clauze, în sensul că dreptul la eliberarea brevetului aparține cesionarului.
Instanța a mai reținut că, de la data încheierii contractului de cesiune acesta nu a suferit modificări, nu s-au întocmit acte adiționale și nu au existat alte negocieri privind condițiile de derulare a contractului de cesiune.
A reținut că la data de 16 octombrie 2001, între autori a intervenit o înțelegere care a rămas definitivă și irevocabilă prin sentința civilă 1468/17.03.2006, în sensul că autorul, respectiv moștenitoarei acestuia în calitate de soție supraviețuitoare, urmează să-i fie repartizat un procent de 70 % din drepturile bănești rezultate din exploatarea invenției, iar pentru ceilalți doi autori, urmează să le fie repartizate câte 15 % din drepturile bănești rezultate din exploatarea invenției.
-, prin contractul nr.1/2002 încheiat între și cei trei autori, s-a stabilit atestarea calității de autor la data de 30 mai 2001 de către OSIM B, stabilindu-se că drepturile de autor se acordă pe toată perioada de valabilitate a brevetului de invenție și că procentul de 20 % din eficiența economică rezultată în urma exploatării invenției, reprezintă cuantumul drepturilor autorilor.
În aceleași condiții s-a încheiat și contractul nr. 3/2002 cu referire la, având în vedere faptul că celălalt contract, respectiv nr.1/2002 a fost încheiat cu referire la -.
Prima instanță a mai reținut că prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a concluzionat că soluția prezentată de către cei trei coautori a fost înregistrată inițial ca realizare tehnică sub denumirea de " 1400 cu geometrie de așchiere modificată" sub numărul 7112/29.10.1998 și avizată de fostul Tg. J, conform procesului-verbal nr. 5 /11.03.1999, fiind aprobată prin Hotărârea nr. 5/25 mai 2000 consiliului de administrație al Tg.
De asemenea, a reținut că soluția tehnică a fost brevetată ca invenție cu titlul de, de excavator cu rotor", invenție care aduce economii însemnate la capitolul costuri și a fost folosită de-a lungul timpului în subunitățile fostei Tg. J, în prezent actualele pârâte, de la implementare și până la data introducerii acțiunii.
În perioada 1.01.2007 - 31 decembrie 2007 invenția, de excavator cu rotor, tip ( - - ) a fost folosită de către - la un număr de 10 excavatoare 1400 30/7, iar de către EM M la 3 excavatoare, menționându-se că toate cupele folosite au geometria și caracteristicile cupei, brevet de invenție nr. RO - B1.
A mai reținut că la calculul eficienței s-a efectuat pentru toate cele 10 excavatoare și este de 3.235.615 lei, la EM M este de 942.915 lei, iar cota în procent de 20 % din eficiența economică este de 647.123 lei la și de 188.583 lei la EM
-, în raport de aceste aspecte, cei trei experți au calculat procentul de 70 % ce revine reclamantului, respectiv 452.986 lei de la și 132.008 lei de la EM M, fără ca din tabelele anexate să rezulte calcularea acestor drepturi conform art. 2 lit. g din contractul nr. 1 și 2/2002.
Instanța a reținut în același timp, că trebuiau avute în vedere dispozițiile art. 21 din OG 73/1999, în sensul de se aplica impozitul de 15 % pe veniturile autorilor invenției, stabilind că suma ce se cuvine reclamantului și intervenientului este de 355.918 lei și de 82.508 lei de la pârâta în solidar cu, iar pentru pârâta EM M în solidar cu sumele ce li se cuvin sunt de 104.721 lei, respectiv 24.044 lei cu titlul de despăgubiri.
În ceea ce privește cele două chemate în garanție SC SA și SC Tg. J, s-a reținut că nu rezultă cu certitudine faptul că, cupele de excavator livrate de acestea sunt cupe brevetate conform prescripțiilor brevetului nr. RO - B1, având în vedere concluzia experților în sensul că acestea prezintă variante de execuție, fără a putea aprecia dacă cele trei cupe prezentate sub denumirile, poligonală și II, sunt identice din punct de vedere al aspectului geometric, al modului de echipare, al părții tăietoare și al funcționalității.
Referitor la cuantumul drepturilor autorilor, instanța a reținut că cei trei experți l-au calculat în funcție de procentele stabilite prin contracte și obiectivele instanței din eficiența economică rezultată în urma exploatării invenției, în raport de criteriile prezentate de și admise de instanță, respectiv garanția tehnică de funcționare și masa minieră excavată, având în vedere că pârâta în calitate de cesionar nu a ținut o evidență specială privind numărul de aplicații și valoarea profitului post-calculat, iar pentru perioada solicitată 1.01.2007- 31.12.2007 nici una din hotărârile atașate nu vizează calcularea drepturilor de autor pentru perioada solicitată în cererea de față.
Cu privire la capătul de cerere ce vizează plata dobânzilor legale, tribunalul a reținut că este nefondat, întrucât în contractele negociate inițial s-a stabilit în art. 2 lit. f că etapele post-calculate se realizează fără indexări lunar, trimestrial, semestrial și anual, însă având în vedere că cesionarul nu și-a îndeplinit obligația prevăzută în această clauză, la sumele neachitate se va aplica indicele de inflație la momentul executării de bună voie sau executării silite conform dispozițiilor art. 3711și următoarele Cod pr. civilă.
Cât privește cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, instanța de fond a reținut că suma solicitată de reclamant cu acest titlu este admisibilă doar în parte, fiind justificat doar pentru suma de 4.000 lei, onorariul perceput în cauză fiind vădit disproporționat în comparație cu timpul și volumul de muncă pentru executarea mandatului primit de avocat.
-, potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor de judecată decât în măsura în care li s-a stabilit realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil, Curtea pronunțându-se în mai multe cauze, în sensul ca fiind justificat un onorariu de avocat de 40 EURO/oră.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă, instanța a stabilit un onorariu de 4000 lei în favoarea apărătorului ales al reclamantului și un onorariu de 2000 lei în favoarea apărătorului ales al intervenientului, cu privire la acesta din urmă motivând că procedura a fost luată doar de la 9 iunie 2008.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel reclamantul, intervenientul și pârâtele Exploatarea Minieră de, Exploatarea Minieră M și Societatea Națională a Oltenia, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamantul și intervenientul au criticat hotărârea instanței de fond, invocând aceleași motive.
Au susținut că în mod greșit instanța a diminuat cuantumul drepturilor bănești ce li se cuvin cu cota de 15 %, ce reprezintă impozit pe venit în conformitate cu art. 21 din OG nr.73/1999.
Au arătat că textul invocat a fost abrogat prin Legea nr.493/2002 și că în atare situație instanța trebuia să dispună obligarea pârâtelor la întreaga sumă rezultată din expertiză.
-, a interpreta legea în sensul reținut de instanța de fond, ar însemna ca reclamantul și intervenientul să fie supuși unei duble impozitări.
Au mai susținut că instanța de fond în mod greșit a respins capătul de cerere privitor la plata sumelor actualizate cu dobânda legală, până la data plății efective.
În același timp, au susținut că în mod greșit pârâtele au fost obligate la cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru, sume ce nu s-au cerut, pentru că nu s-au făcut cheltuieli în acest sens, dar nu s-au acordat integral cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, încălcându-se prevederile art. 30 din Legea nr.51/1995 și art. 94, 95 și 132 din Statutul profesiei de avocat.
Pârâta Exploatarea Minieră de a criticat sentința primei instanțe, arătând că în mod greșit această instanță a soluționat cauza fără a se pronunța cu privire la excepția de neexecutare a contractului de cesiune nr.3333 din 19 mai 1999, invocată de la termenul de judecată de la 22.02.2008.
-, prin neanalizarea acestei excepții, instanța nu a verificat dacă părțile din contractul de cesiune și-au respectat obligațiile, respectiv dacă cedenții - autori ai brevetului de invenție au pus la dispoziția cesionarei toate documentele invenției și toate datele necesare pentru exploatarea acesteia.
A susținut că în mod greșit a fost omologat raportul de expertiză întocmit de un expert tehnic minier și un expert specialist în utilaj tehnologic, domenii străine de cel al tehnologiei construcțiilor de mașini.
A arătat că prin expertiza întocmită la fond au fost constatate greșit o serie de aspecte de ordin tehnic în ceea ce privește cupele utilizate de și ca o consecință a acestui fapt, eficiența economică a fost greșit calculată.
A solicitat ca în apel să se dispună completarea probatoriului cu o expertiză în specialitatea tehnologiei construcțiilor de mașini.
A mai arătat că a fost obligată în mod greșit la plata taxelor judiciare de timbru către reclamant și intervenient și că s-a făcut o aplicare greșită a prevederilor art. 2 lit. f din contractele nr.1/2000 și 3375/2000, prin care s-a stabilit că drepturile de autor se acordă neindexate.
Pârâta Exploatarea Minieră Mac riticat hotărârea primei instanțe, susținând că în mod greșit a fost obligată la plata drepturilor de autor solicitate de reclamant și intervenient, în condițiile în care nu mai folosește cupele ce au făcut obiectul brevetului de invenție, ci alte cupe cu altă configurație a unghiurilor de așchiere.
A mai susținut că experții ce au efectuat expertiza la instanța de fond nu sunt specialiști în domeniul construcțiilor de mașini, astfel că punctul de vedere al acestora nu este al unor specialiști în domeniu.
A susținut de asemenea, că instanța de fond a obligat- la plata taxelor de timbru în sumă de 3341,62 lei și respectiv 1432,96 lei, deși reclamantul și intervenientul nu au achitat și nici nu aveau obligația să achite aceste taxe.
A învederat că în speță s-ar fi impus aplicarea prevederilor art. 5 din Legea nr.146/1997, adică o taxă de timbru fixă de 39 lei și nicidecum o taxă de timbru la valorile admise de instanță.
În finalul motivelor de apel, a solicitat ca instanța să dispună efectuarea unei expertize care să fie realizată de experți în specialitatea construcții de mașini.
Prin apelul formulat, pârâta Tg. Jac riticat hotărârea pronunțată de instanța de fond, susținând că s-a întemeiat pe o expertiză tehnico - contabilă care conține contradicții de ordin tehnic, dar și erori de calcul în ceea ce privește eficiența economică pentru perioada solicitată, respectiv 01.01.2007 - 31.12.2007.
A arătat că folosește cupe ce au caracteristici tehnice deosebite de cele brevetate, astfel încât concluziile experților tehnici ce au realizat expertiza tehnică la prima instanță, sunt total eronate.
A solicitat ca instanța de apel să țină seama de îndrumarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în sensul asigurării unui proces echitabil, conform art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și să procedeze la o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, arătând motivele pentru care se înlătură apărările acestora.
A mai solicitat ca, față de caracterul devolutiv al apelului, instanța să dispună efectuarea unei noi expertize care să contribuie la aflarea adevărului în cauza supusă judecății.
În ceea ce privește obligarea celor trei apelante pârâte la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru, a arătat că au fost încălcate dispozițiile Legii nr.146/1997, coroborate cu cele ale Legii nr.64/1991, care prevăd că cererile în domeniul dreptului de autor sunt scutite de taxă de timbru.
În cauză, au fost depuse întâmpinări atât de reclamant și intervenient, cât și de cele trei pârâte.
În ședința publică de la data de 8 aprilie 2009, instanța de apel a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea tehnologia construcțiilor de mașini, în aceeași ședință fiind stabilite și obiectivele expertizei.
Expertiza tehnică a fost întocmită de expert, raportul de expertiză fiind depus la data de 29 iunie 2009 ( fila 186 apel ).
Apelantele pârâte Oltenia și C au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, obiecțiunile fiind însușite și de apelanta pârâtă
Răspunsul la obiecțiunile formulate de apelantele pârâte a fost depus la data de 7 octombrie 2009 ( fila 311 dosar apel ), expertul menținând concluziile raportului de expertiză inițial.
La data de 16 septembrie 2009 apelanta a depus precizări scrise, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și intervenientului și excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei pârâte, întrucât brevetul de invenție nr. RO - B1 a fost decăzut de la data de 22 iunie 1999 prin neplata taxei, publicarea decăderii fiind făcută în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală nr.3/28.03.2008.
Examinând cu prioritate cele două excepții, în conformitate cu prevederile art. 137 Cod pr. civilă, Curtea constată că sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Conform art. 33 alin.1 din Legea nr.64/1991, brevetul de invenție conferă titularului său un drept exclusiv de exploatare pe întreaga durată de protecție a acestuia.
Titularul are obligația să plătească taxele de menținere în vigoare a brevetului de invenție pe întreaga perioadă de valabilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 43 alin. 2 din Legea nr.64/1991, beneficiind de un termen de grație potrivit art. 5 bis. alin. 1 al Convenției d l Paris, privind protecția proprietății industriale în forma revizuită la de la Haga din 1925.
Potrivit art. 43 alin. 3 din Legea nr.64/1991, neplata taxei legale de menținere în vigoare a brevetului se sancționează cu decăderea titularului din drepturile ce decurg din brevet.
Decăderea titularului din drepturile conferite de brevetul de invenție, se înregistrează în Registrul național al brevetelor de invenție și se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.
Decăderea are ca efect pierderea drepturilor titularului de brevet, decăderea fiind totală și producând efecte numai pentru viitor.
În condițiile în care decăderea nu produce efecte pentru trecut, abia începând cu data publicării acesteia în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, respectiv 28.03.2008, se poate pune în discuție lipsa protecției legale și pierderea dreptului de exploatare a brevetului, fiind lipsit de relevanță faptul că taxa nu a fost plătită din 1999.
Cum reclamantul și intervenientul au solicitat acordarea de despăgubiri pentru o perioadă de timp anterioară datei de 28.03.2008, excepțiile invocate de pârâta, urmează a fi respinse.
Analizând criticile părților, raportat la dispozițiile aplicabile și la probele ce au fost administrate în cauză, Curtea apreciază că apelurile declarate de reclamant și intervenient sunt fondate în totalitate, iar apelurile declarate de cele trei pârâte sunt parțial fondate, pentru următoarele considerente:
Din concluziile expertizei tehnice întocmite în faza procesuală a apelului de expert, aflate la fila 188 și următoarele, rezultă că invenția " de excavator cu rotor" tip ce a format obiectul brevetului de invenție nr. RO - B1, a fost folosită în perioada 01.01.2007 - 31.12.2007 la un număr de 10 excavatoare 1400 30/7 la. - și la un număr de 3 excavatoare la
Expertul și-a fundamentat concluziile pe constatările din teren și-n același timp pe evidențele existente la sediul celor două pârâte, îndeosebi adresa nr.625/11 august 2008 emisă de pârâta M, care prin conținutul său atestă implicit folosirea de către această pârâtă a cupelor ce au format obiectul brevetului de invenție nr. RO - B1.
Referitor la pârâta, expertul a concluzionat că invenția ca soluție tehnică a fost înregistrată cu adresa nr.7112/29 octombrie 1998, a fost avizată de fostul Tg. J prin procesul de avizare nr.5/11.03.1999 și aprobată prin art.5 din Hotărârea Consiliului de Administrație al Tg. J, ceea ce dovedește în mod cert că invenția celor doi coautori ( reclamantul și intervenientul ) a fost folosită și de către această pârâtă.
Expertul a arătat că pe parcursul exploatării invenției, pârâtele au adus o serie de modificări tehnologice și constructive legate de valorile unghiurilor de poziționare a dinților la cupa încărcătoare față de cupa tăietoare, fără ca aceste modificări să personalizeze un alt tip de în raport cu cupa tip, ce a constituit obiectul invenției.
În finalul concluziilor lucrării întocmite ( fila 202 dosar apel ), expertul a conchis că urmare a utilizării invenției pe perioada de referință 01.01.207 - 31.12.2007, pârâtele au realizat o eficiență economică de 4.174.512 lei, cota de 20 % reprezentând drepturi de autor conform clauzelor inserate în contractul de cesiune nr.3333/19 mai 1999, fiind de 834.902 lei.
Având în vedere înțelegerea încheiată între autorii invenției, respectiv autorul reclamantului - și intervenientul, înțelegere rămasă definitivă și irevocabilă prin sentința civilă nr. 1468 din 17 martie 2006 Judecătoriei Tg. J, expertul a calculat drepturile patrimoniale cuvenite reclamantului în calitate de moștenitor al autorului, reprezentând 70 % din suma de 834.902 lei, cât și drepturile patrimoniale ale intervenientului, reprezentând 15 % din aceeași sumă.
Concluziile din raportul inițial de expertiză au fost menținute de expert și prin răspunsul dat la obiecțiunile formulate de pârâtele, Tg. J și M, aflat la filele 311 și următoarele din dosarul de apel, expertul afirmând încă odată că exceptând unghiul de așchiere, cupele folosite de pârâte corespund întru totul brevetului de invenție analizat.
Argumentele expuse de expertul în specialitatea tehnologiei construcțiilor de mașini pentru susținerea punctului său de vedere, concordă cu concluziile experților tehnici numiți la instanța de fond, concluziile ambelor lucrări fiind în sensul că în perioada 01.01.2007 - 31.12.2007, pârâtele și M au folosit cupe de excavator, care prezintă caracteristicile tehnice ale cupei, ce a format obiectul brevetului de invenție.
Aceiași experți au concluzionat categoric că eficiența economică obținută de pârâtele și M în perioada de referință, a fost determinată de utilajul inventat de autorul reclamantului și de către intervenient. În atare situație, Curtea apreciază că reclamantul și intervenientul sunt îndreptățiți la plata drepturilor patrimoniale stabilite prin expertiza tehnică de specialitate întocmită în calea de atac a apelului, fără ca aceste sume să fie supuse impozitului pe venit de 15 % prevăzut de OG nr.73/1999, așa cum greșit a concluzionat prima instanță.
Art. 21 din OG nr.73/1999, temei legal la care prima instanță a făcut referire în considerentele hotărârii pronunțate, ce prevedea un impozit pe venit de 15 %, a fost abrogat prin art. 85 din Legea nr.493/2002, astfel încât în mod nelegal instanța de fond și-a raportat soluția la un text de lege ce nu mai era în vigoare la data pronunțării hotărârii.
Mai mult, prin OG nr.7/2001 veniturile din drepturile de proprietate intelectuală sunt considerate venituri din activități independente și se supun regulilor de determinare pentru astfel de venituri.
Prin urmare, critica reclamantului și cea a intervenientului din acest punct de vedere este întemeiată, cei doi fiind îndreptățiți să primească sumele stabilite de expertul numit de instanța de apel, fără ca aceste sume să fie impozitate cu cota de 15 %.
Critica referitoare la neacordarea sumelor actualizate, dar și dobânzilor legale de la data formulării cererilor, până la data plății efective, este de asemenea întemeiată.
Potrivit principiului nominalismului monetar, creditorul este îndreptățit să primească de la debitorul său suma exactă de bani pe care acesta din urmă o datora.
În condițiile inflației, actualizarea sumei datorate în raport de coeficientul de devalorizare a monedei naționale, reprezintă aducerea debitului la valoarea actuală a monedei, astfel încât prejudiciul suferit prin neachitarea debitului la termen, să fie integral acoperit.
În același timp, actualizarea sumelor nu exclude acordarea dobânzilor legale ce se cuvin creditorului, în temeiul dispozițiilor art. 1082 raportat la art. 1088 Cod civil.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că cererile reclamantului și intervenientului privind acordarea sumelor actualizate, cât și acordarea dobânzilor legale sunt pe deplin justificate, prima instanță rezolvând greșit cererile formulate de părți sub acest aspect.
Cât privește critica reclamantului și intervenientului referitoare la diminuarea nejustificată a onorariului de avocat de către instanța de fond, se constată că este de asemenea justificată.
Deși art. 274 alin. 3 Cod pr. civilă dă posibilitatea instanței să reducă onorariul de avocat, Curtea apreciază că în speță prima instanță în mod greșit a făcut aplicarea acestui text de lege, deoarece suma de 14.000 lei achitată cu titlul de onorariu de avocat atât de reclamant, cât și de intervenient este justificată, față de complexitatea cauzei, de durata în timp și de faptul că reprezentarea a presupus formularea de cereri, întâmpinări și concluzii.
În atare situație, se apreciază că greșit instanța de fond a procedat la reducerea onorariului de avocat, obligând pârâtele la 4000 lei și respectiv 2000 lei onorariu de avocat către reclamant și intervenient, în condițiile în care aceștia achitaseră câte 14.000 lei fiecare.
Ultima critică formulată de reclamant și intervenient vizează obligarea pârâtelor la plata către reclamant și respectiv, intervenient a cheltuielilor de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Această critică a fost formulată și de apelantele pârâte, fiecare din cele trei pârâte susținând că au fost obligate în mod greșit la plata taxelor judiciare de timbru către reclamant și intervenient.
Critica invocată este întemeiată, pentru faptul că sumele menționate în considerentele și dispozitivul hotărârii cu titlul de taxă judiciară de timbru nu au fost achitate de reclamant și intervenient.
Pe de altă parte, aceste sume nici nu erau datorate de cele două părți, în raport de dispozițiile art. 5 din Legea nr.146/1997, care prevede expres că taxa de timbru pentru cauzele ce au ca obiect drepturile de autor, se achită o taxă fixă de timbru de 39 lei.
Față de aceste considerente se constată ca fiind întemeiate și criticile apelantelor pârâte ce vizează obligarea greșită la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxe judiciare de timbru către reclamant și intervenient.
Critica formulată de pârâta, referitoare la excepția de neexecutare a contractului de cesiune nr.3333/1999, invocată de această parte la termenul de judecată din 22 februarie 2008, este nefondată.
La termenul de judecată menționat pârâta a invocat excepția de neexecutare a contractului de cesiune nr.3333/1999, cu referire expresă la clauza 3.2 din contract, în sensul că cedentul nu a transmis cesionarului toate documentele invenției, toate datele necesare și suficiente pentru producerea și exploatarea invenției.
Prima instanță nu s-a pronunțat prin încheiere cu privire la excepția invocată, însă acest lucru nu atrage nelegalitatea hotărârii pronunțate, întrucât susținerile formulate de petentă pe calea excepției de neexecutare a contractului de cesiune vizau în realitate aspecte de fond care nu puteau fi rezolvate, decât prin pronunțarea pe fond asupra cauzei deduse judecății.
Or, prin sentința pronunțată instanța de fond s-a pronunțat implicit cu privire la susținerile pârâtei legate de neexecutarea de către cedent a obligației impusă prin clauza 3.2 din contract, câtă vreme a concluzionat în sensul că pârâtele au utilizat invenția în procesul de producție și au obținut eficiență economică.
De altfel, pârâta nu a făcut nici o probă în sensul susținerilor sale, respectiv nu a dovedit că autorii invenției nu au transmis documentele și datele necesare pentru exploatarea invenției.
Pe de altă parte, chiar dacă autorii invenției nu ar fi transmis aceste documente, s-a demonstrat clar că invenția a fost utilizată de pârâte, așa încât acestea au obligația să achite cota - parte din eficiența economică reclamantului și intervenientului.
Critica comună formulată de cele trei apelante pârâte, privind expertiza efectuată la instanța de fond se apreciază ca rămasă fără obiect câtă vreme Curtea, ca instanță devolutivă, dispus efectuarea unei expertize în specialitatea tehnologiei construcțiilor de mașini, probă solicitată de apelantele pârâte prin motivele de apel.
Potrivit concluziilor expertului tehnic numit în faza procesuală a apelului, invenția " de excavator cu rotor" tip a fost folosită de pârâte, acestea obținând eficiență economică în perioada de referință 01.01.2007 - 31.12.2007, astfel încât criticile formulate de pârâte sub acest aspect, sunt neîntemeiate.
Susținerea pârâtei în sensul că drepturile patrimoniale solicitate de reclamant și intervenient nu pot fi indexate, întrucât în acest mod ar fi încălcate prevederile art. 2 lit. f din contractele nr.1/2000 și 3375/2000, care stabilesc expres că drepturile de autor se acordă neindexate, este nefondată.
Clauza inserată în art. 2 lit. f din cele două contracte referitoare la acordarea sumelor neindexate, ar fi fost aplicabilă în situația în care sumele cuvenite autorilor invenției ar fi fost achitate cu respectarea termenelor stabilite în contractele menționate.
Câtă vreme pârâtele nu și-au respectat obligația asumată prin aceste contracte, reclamantul și intervenientul au dreptul să primească sumele cuvenite în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză efectuat în apel, actualizate conform indicelui de inflație de la data formulării cererilor până la data plății efective, pentru că numai în acest mod prejudiciul suferit poate fi acoperit.
Atât la fond cât și în calea de atac a apelului, instanțele de judecată au fost preocupate să stabilească adevărul în cauza dedusă judecății, administrând toate probele considerate utile și pertinente, iar în final la pronunțarea soluțiilor s-a făcut o examinare a întregului material probator, prevalând argumentele susținute de probe ale tuturor părților implicate în proces.
În atare situație, susținerea pârâtei Tg. J cu trimitere la respectarea dreptului la un proces echitabil,în conformitate cu prevederile art.6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu se confirmă.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge cele două excepții invocate de apelanta pârâtă.
În baza art. 296 Cod pr. civilă, vor fi admise apelurile declarate de reclamant și intervenient și în parte apelurile declarate de pârâte.
Va fi schimbată sentința, în sensul că va fi obligată pârâta în solidar cu pârâta Tg. J și pârâta EM M în solidar cu Tg. J, la plata către reclamant și intervenient a sumelor stabilite în raportul de expertiză din apel, sume actualizate conform indicelui de inflație, la care se adaugă dobânda legală, începând cu data introducerii acțiunii - 09 ianuarie 2008, respectiv a cererii de intervenție - 16 aprilie 2008, până la data plății efective.
Va fi înlăturată din sentință mențiunea privind obligarea pârâtelor la plata taxelor de timbru acordate reclamantului și intervenientului și vor fi obligate pârâtele și M în solidar cu pârâta Tg. J la câte l4.000 lei onorariu de avocat la instanța de fond.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a apelanților pârâți.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantului reclamant și apelantului intervenient.
Admite apelurile declarate de reclamantul și intervenientul, împotriva sentinței civile nr. 200 din 20.10.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele chemate în garanție SC și SC Tg.
Admite în parte apelurile declarate de pârâtele Exploatarea Minieră de, Exploatarea Minieră M și Societatea Națională a Oltenia, împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă sentința, în sensul că obligă pârâta, în solidar cu pârâta la 452.558 lei către reclamant și la 96.977 lei către intervenient, iar pe pârâta M în solidar cu Tg. J la 131.873 lei către reclamant și 28.259 lei către intervenient, sume actualizate conform indicelui de inflație, la care se adaugă dobânda legală începând cu data introducerii acțiunii - 9 ianuarie 2008, respectiv a cererii de intervenție - 16 aprilie 2008, până la data plății efective.
Înlătură obligarea pârâtelor de la plata taxelor de timbru acordate reclamantului și intervenientului.
Obligă pârâtele și M, în solidar cu pârâta Tg. J, la câte 14.000 lei onorariu de avocat la instanța de fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./9 ex.
12.11.2009
Jud.fond
Președinte:Costinela SălanJudecători:Costinela Sălan, Maria Cumpănașu
