Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 315/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 315
Ședința publică de la 08 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâta SC SRL cu sediul în M,- A, jud. G împotriva sentinței civile nr.70 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI- cu sediul în B,--17, sect.1 având ca obiect drepturi de autor și drepturi conexe.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta pârâtă SC SRL și intimatul reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI-.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care a învederat faptul că intimatul reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI- a depus concluzii scrise și a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art.242 alin.2 cod. proc. civ, după care:
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr- reclamanta Centrul Român Pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți - Bac hemat în judecată pe pârâta SC SRL M, pentru a fi obligată la plata remunerației datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii prin cablu în perioada 1.01.2002-30.04.2005 și plata penalităților legale de întârziere aferente sumelor neachitate, precum și publicarea integrală a sentinței în mijloacele de comunicare în masă, respectiv în două ziare cu tiraj la nivel național, pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea cererii a arătat că pârâta avea obligația să declare baza de calcul și să achite remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți, conform prevederilor Legii 8/1996 și nu și-a onorat această obligație;
A precizat că pârâta a contestat în instanță HG 143/2003, prin care s-a reglementat metodologia de calculare a drepturilor, solicitând totodată suspendarea aplicării acestui act normativ, iar prin sentința civilă 808/2003 a Curții de Apel București -Secția contencios administrativ s-a suspendat aplicarea HG 143/2003 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului prin care s-a contestat câtimea obligației de plată datorată de distribuitorii prin cablu.
S-a mai arătat că prin dec. civ. 3974/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a menținut reglementarea din tabelul nr. 4, anexa nr. 1 HG 143/2003, ce fusese contestat, astfel încât suspendarea dispusă de instanța de fond și-a încetat efectele; că pârâta a fost notificată prin executor judecătoresc pentru a-și onora obligațiile, dar nu a efectuat plata.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a invocat o serie de excepții de fond și de procedură.
S-a invocat excepția necompetenței materiale a secției civile, cu motivarea că actul juridic reprezintă un fapt de comerț pentru pârâtă, aspect ce atrage în conformitate cu art. 890 și 893 Cod comercial, competența funcțională a Secției Comerciale; excepția netimbrării cererii, apreciind că atâta vreme cât litigiul dedus judecății este unul comercial, nu sunt aplicabile disp. art. 150 alin. 3 din. 8/1996; că nu s-a îndeplinit procedura de conciliere reglementată de art. 7201pr.civ.; excepția prescripției acțiunii, susținând că termenul general de prescripție de 3 ani s-a împlinit pentru anul 2002, precum și faptul că pretențiile sunt nefondate, deoarece actul normativ pe care s-au întemeiat nu mai este în vigoare.
În acest sens s-a arătat că metodologia cuprinsă în HG 143/2003 a fost în vigoare până la data publicării noi metodologii în MO nr. 529/22.06.2005.
Reclamanta a solicitat respingerea tuturor excepțiilor, cu motivarea că natura civilă a litigiului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă și astfel nu este necesară concilierea prealabilă și nici plata taxei de timbru. A susținut că acțiunea este fondată, deoarece pârâta nu a achitat sumele prevăzute de lege.
Instanța s-a pronunțat asupra excepțiilor privind netimbrarea acțiunii și prematuritatea acțiunii prin încheierea din 26.11.2007 și a unit cu fondul excepțiile privind prescrierea acțiunii pentru anul 2002 și întemeierea acțiunii pe un act normativ ce nu mai este în vigoare.
Cu privire la competența materială a instanței prin regulator de competență, aceasta a fost stabilită prin decizia nr. 20/2.07.2007 a Curții de APEL CRAIOVA, în conformitate cu care dreptul de remunerație al artiștilor interpreți sau executanți este un drept de proprietate intelectuală, întemeiat pe Legea 8/1996 iar natura litigiului este civilă.
Privitor la excepția netimbrării, Tribunalul Gorja reținut că, fiind o acțiune civilă, aceasta a fost legal timbrată conform art. 5 lit. c din leg. 146/1997.
Prin sentința civilă nr.70 din 21.04.2007, s-au respins excepțiile invocate de pârâtă, s-a admis în parte acțiunea și a fost obligată pârâta la 31.378,96 lei către reclamantă și la 1039,3 lei cheltuieli de judecată.
În ce privește excepția prescripției sumelor aferente anului 2002, s-a constatat că este nefondată, deoarece reclamanta nu putea să-și exercite dreptul de a solicita plata remunerației cuvenită artiștilor în condițiile în care metodologia de calcul a acestei remunerații era suspendată prin hotărâre judecătorească și conform art. 7 alin. 1 din Decretul Lege 167/1958 prescripția începe să curgă numai de la data când se naște dreptul la acțiune, ori în cauza de față prin suspendarea aplicării HG 143/2003 și dreptul la acțiune al creditoarei reclamante a fost suspendat, neputând fi exercitat.
În ce privește lipsa temeiului legal al obligației de plată, s-a constatat că aplicarea actului normativ care reglementează modalitatea de stabilire a remunerației, HG nr. 143/2003 a fost suspendată de instanța de judecată, însă aceasta nu echivalează cu stingerea obligației, ci cu o prorogare a termenului de executare până la momentul la care se va stabili dacă obligația subzistă sau nu.
A mai reținut că prin decizia irevocabilă nr. 3974/23.06.2005 pronunțată de ICCJ s-a menținut integral reglementarea din tabelul nr. 4 anexa nr. 1 la HG 143/2003, data pronunțării acestei soluții fiind și data la care suspendarea actului normativ a încetat, astfel că pentru perioada menționată în acțiune de reclamantă sunt pe deplin aplicabile dispozițiile anexei la HG 143/2003, care reglementează metodologia de stabilire a remunerației.
S-a înlăturat apărarea pârâtei cu privire la abrogarea ulterioară a acestei metodologii, instanța motivând că noua metodologie nu poate fi aplicată și pentru trecut, raporturile juridice dintre părți fiind guvernate de actul normativ în vigoare la data nașterii dreptului.
În ce privește capătul de cerere având ca obiect publicarea sentinței în două ziare de tiraj național pe cheltuiala pârâtei, s-a reținut că potrivit disp. art. 139 alin. 4 lit. d din. 8/1996 în forma în vigoare în perioada pentru care s-au solicitat pretențiile, numai titularii drepturilor încălcate pot cere instanței să dispună publicarea în mijloacele de comunicare în masă a hotărârii judecătorești iar reclamanta nu a făcut dovada că a fost mandatată de titularul dreptului de autor în a formula și un astfel de capăt de cerere, iar pe de altă parte nu a motivat în nici un fel acest capăt de cerere și nu se poate stabili existența interesului legitim urmărit prin solicitarea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC SRL M, solicitând schimbarea sentinței și respingerea acțiunii.
Apelanta a susținut că prima instanță a interpretat și aplicat greșit legea deoarece, în perioada cât a fost suspendată aplicarea dispoz.HG 143/2003 - anexa 1, această reglementare nu putea produce efecte, ci doar după data de 23.06.2005 - data pronunțării deciziei nr.3974 a s-ar fi pus în discuție efectele HG, dar la acea dată era deja în vigoare noua metodologie de calculare a drepturilor artiștilor și interpreților și abrogată vechea metodologie aprobată prin HG 143/2003.
A concluzionat pârâta că acțiunea reclamantei s-a întemeiat pe o dispoziție legală care nu mai este în vigoare.
O altă critică adusă sentinței privește cuantumul sumei datorată reclamantului, pârâta arătând că instanța nu a ținut cont de modificările aduse Legii 8/1996 prin Legea 285/2004, în sensul că metodologia de determinare a drepturilor nu se mai stabilește prin lege ci prin convenția părților - iar în urma negocierilor purtate între Asociația de Comunicații prin Cablu și cele 7 organisme de gestiune colectivă, inclusiv, s-a convenit o nouă metodologie - care s-a publicat în Monitorul Oficial.
Apelanta a confirmat neplata drepturilor cerute prin acțiune, dar a susținut că nu este în culpă întrucât neefectuarea plâții s-a datorat suspendării HG 143/2003.
Apelul este nefondat.
Prima instanță a interpretat corect efectele suspendării de către instanță a aplicării unui act normativ și regulile privind aplicarea în timp a dispozițiilor legale.
În speță, se pune în discuție efectul suspendării aplicării HG 143/2003 prin sentința civilă,nr.808/2003 a Curții de Apel București, până la soluționarea irevocabilă în contencios administrativ a acțiunii în anularea actului normativ, pârâta susținând în esență că această suspendare a avut ca efect chiar stingerea obligației sale de a plăti drepturile cuvenite artiștilor interpreți pe perioada suspendării.
Acest raționament al pârâtei este greșit.
Suspendarea de către instanță a aplicării unui act normativ nu echivalează cu anularea dispozițiilor cuprinse în actul normativ și nici cu stingerea drepturilor și a obligațiilor corelative acestora - reglementate prin actul normativ, ci doar cu o prorogare a termenelor de executare până la momentul în care se va stabili - în mod irevocabil, asupra valabilității actului normativ și deci, dacă obligația reglementată subzistă sau nu.
Or, prin decizia irevocabilă nr.3974 din 23.06.2005, pronunțată în dosarul nr.6567/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a menținut în totalitate reglementarea din tabelul - anexa 1 la HG 143/2003, data pronunțării acestei soluții fiind data la care suspendarea aplicării HG 143&2003 a încetat, respingerea acțiunii în contencios administrativ având semnificația recunoașterii legalității actului normativ atacat.
Prin urmare, pentru perioada menționată în acțiune de reclamant, sunt pe deplin aplicabile dispozițiile anexei la HG 143/2003 care a reglementat metodologia de stabilire a remunerației pe perioada în discuție. Susținerile apelantei pârâte cu privire la efectele abrogării ulterioare a acestei metodologii nu se pot reține întrucât noua metodologie de determinare a întinderii drepturilor nu poate fi aplicată și pentru trecut, fiind aplicabil principiul" tempus regit actum", raporturile juridice dintre părți fiind guvernate de actul normativ în vigoare la data nașterii dreptului.
În cauză nu operează prescripția extinctivă în privința drepturilor cuvenite pentru anul 2002. Scopul reglementării instituției prescripției extinctive este de a sancționa creditorul pasiv care nu urmărește realizarea efectivă a creanței sale într-un termen rezonabil.
În speță, reclamantul nu putea să își exercite dreptul de a solicita plata remunerației cuvenită artiștilor în condițiile în care metodologia de calcul a acestei remunerații era suspendată prin hotărâre judecătorească.
Potrivit art.7 din Decr.167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. Or, prin suspendarea aplicabilității actului normativ ce constituie temeiul dreptului cerut, dreptul la acțiune al creditorului a fost suspendat, neputând fi exercitat - decât după ce a încetat suspendarea aplicării HG 143/2003.
Față de toate aceste considerente, în baza art.296 pr.civ. urmează a se respinge, ca nefondat, apelul.
În baza art.274 pr.civ. apelanta fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimatul reclamant, cheltuieli ocazionate de judecarea apelului - constând în onorariu apărător - conform chitanței 100 din 03.09.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de pârâta SC SRL cu sediul în M,- A, jud. G împotriva sentinței civile nr.70 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI- cu sediul în B,--17, sect.1, având ca obiect drept de autor și drepturi conexe.
Obligă apelanta la 2975 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Paraschiva Belulescu
