Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 334
Ședința publică de la 03 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 26 noiembrie 2009 privind judecarea apelurilor declarate de reclamanții,, toți cu domiciliul ales în M, str. -, -. 2,. 2, jud. G, și pârâtul. COMPLEXUL. cu sediul în,-, jud. G, împotriva sentinței civile nr. 93 din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții, cu domiciliul ales la ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sect. 5, str. -. -, nr. 9, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 26 noiembrie 2009 au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față.
La data de 9.07.2007 reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta SC Energetic SA, pentru ca în contradictoriu cu pârâții, pârâta să plătească reclamanților cotele procentuale prevăzute în actul adițional la contractul nr. 5795/29.12.2000 încheiat între fosta și cei patru pârâți, precum și pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 29 dec. 2000 fosta SA a încheiat cu cei patru pârâți persoane fizice contractul nr. 5795 pentru o perioadă de 5 ani, prin care s-a obligat să plătească 20% din profitul, ca urmare a aplicării soluției tehnice propusă de cei patru pârâți. Din cota de 20 %, un procent de 65 % revenea celor 9 colaboratori, cărora sumele de bani le-au fost plătite până la 1.04.2004, când fosta EM a fost preluată de SC Energetic, care a refuzat plata.
Pârâta a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, lipsa calității procesuale active a reclamanților, menționându-se că actul adițional la convenție și-a încetat efectele, deoarece a fost încheiat pe anul 2001, existând după această dată două convenții valabile pentru anii 2002-2003, după anul 2003 dreptul colaboratorilor nemaifiind recunoscut; o altă excepție a fost excepția prescrierii dreptului al acțiune în sens material, întrucât de la 31.05.2003 și până la data introducerii acțiunii au trecut 3 ani.
Prin încheierea din 13.11.2008 au fost respinse excepțiile referitoare la competența materială a Tribunalului Gorj, la lipsa calității procesuale active a reclamanților și la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC -, precum și cea a prescrierii dreptului al acțiune în raport de perioada precizată de apărătorul reclamanților în sensul că drepturile solicitate de reclamanți privesc perioada 9.07.2004 - decembrie 2005.
Reclamanții au solicitat rectificarea încheierilor din 23 oct. 2008 în sensul că în mod greșit s-a consemnat că reclamanții au solicitat drepturi începând cu 9.07.2004, respectiv din 5 dec. 2008, în sensul că temeiul suspendării cauzei este art. 244 pr.civ. și nu art. 242 pr.civ.
Prin sentința civilă 93 din 16 aprilie 2009, Tribunalul Gorja respins cererea de îndreptare eroare materială a încheierilor din 23 octombrie 2008 și 4 decembrie 2008. S-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta Energetic SA la câte 95787 lei față de fiecare din reclamanții, și; la câte 81898 lei față de reclamanții și și la câte 81779 lei față de fiecare din reclamanții și și la 16.695,95 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.
Pentru a se pronunța astfel tribunalul a reținut că există deplină concordanță între consemnările din încheiere și susținerile părților, că nu există o eroare material, legalitatea și temeinicia încheierilor este supusă căilor de atac odată cu fondul iar încheierea din 4 dec. 2008, prin care s-a dispus suspendarea cauzei în baza art. 242 pr.civ. putea fi atacată cu apel separat pe toată durata suspendării.
Pe fondul cauzei s-a reținut că în dosarul nr. 1810/2006 autorii soluției tehnice, pârâți în prezenta cauză, au chemat în judecată pe pârâta SC Energetic SA pentru a fi obligată la plata sumei reprezentând 20% din beneficiul economic realizat ca urmare a aplicării soluției tehnice privind reducerea vitezelor de transport ale benzilor transportoare, drepturi bănești cuvenite cu titlu de drepturi de autor pe perioada iunie 2003 - dec. 2005,în temeiul contractului nr. 5795/29.12.2000.
În aceeași cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții și G în calitate de colaboratori conform convenției încheiate la 1.01.2002. Potrivit raportului de expertiză întocmit în dosarul 1810/2006, în perioada iunie 2003- dec. 2005 soluția tehnică atestată prin certificatul depus la dosar a fost folosită în cariere aparținând, aflată în cadrul, eficiența economică obținută fiind stabilită la 10.628.981,48 lei RON, iar conform clauzelor contractuale, s-a reținut că drepturile de autor de 20% din eficiența economică se împart în patru părți egale și raportat la colaboratori, stabilindu-se drepturile cuvenite acestora prin aplicarea procentului de 6,83 %.
În cauza dedusă prezentei judecăți s-a dispus efectuarea unei expertize contabile, considerându-se că nu se impune însă și o expertiză tehnică, întrucât este hotărâtoare sub acest aspect expertiza efectuată în dosarul în care reclamanții au fost autorii.
Cât privește existența convențiilor succesive, prin care pentru fiecare an aferent perioadei 2001-2005 au fost schimbate listele colaboratorilor, s-a apreciat că instanțele anterioare au luat în considerare prima convenție, cu începere din anul 2001, în care se stabilește atât numărul colaboratorilor, cât și procentele pentru aceștia.
S-a avut în vedere că solicitarea privind nulitatea clauzei contractuale prevăzută la art. 2 lit. g din contract și care tinde la susținerea lipsei calității procesuale active a reclamanților a fost soluționată cu autoritate de lucru judecat față de toți pârâții prin sentința civ. 729/2006, cu motivarea că deși Decretul 383/1981 a fost abrogat, nu atrage nulitatea absolută a clauzei contractuale respective, care este expresia libertății contractuale a părților.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și pârâta Energetic SA.
În motivarea apelului declarat de reclamanți s- criticat modalitatea de soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune, drepturile solicitate de reclamanți fiind greșit acordate pentru perioada de timp începând cu 9.04.2004.
Reclamanții au arătat că prescripția a fost întreruptă prin recunoașterea dreptului pretins, în condițiile art. 16 lit. a și b din Decretul 167/1958, conform adreselor 21659/4.09.2006, nr. 8658/28.08.2006 și nr. 2454/28.- și că indirect drepturile lor au fost recunoscute prin sentința civilă 729/2006. O altă teorie susținută prin motivele de apel a fost aceea că termenul general de prescripție a început să curgă după expirarea contractului, adică în decembrie 2005 sau de la data pronunțării sentinței civile 729/2006. Mai mult, plata făcută de pârâtă în baza acestei hotărâri, are valoarea unui act începător de executare.
Pârâta a motivat apelul său criticând respingerea excepțiilor invocate, respectiv lipsa calității procesual pasive a pârâtei, lipsa calității procesual active a reclamanților, care se pot adresa doar împotriva autorilor pârâți și alții. S-a arătat că în mod greșit instanța nu a ținut seama de convenția încheiată în anul 2003, care prevede că începând cu data de 1.06.2003 nu mai există colaboratori remunerați, caz în care obligația de plată a pârâtei a fost nelegal stabilită. S-a arătat că această convenție nu a fost analizată de instanța care a pronunțat sentința civ. 729/2006, situația de fapt din cele două dosare fiind astfel diferită.
S-a susținut greșita soluționare a cererii de constatare a nulității absolute a convenției depuse de reclamanți, care nu îmbracă forma autentică.
Ultima critică a privit calcularea sumei la care pârâta a fost obligată, arătându-se că instanța trebuia să deducă din 5 986 724 lei suma plătită în baza sentinței civile 729/2006, pârâta fiind obligată să plătească de două ori aceeași datorie.
S-a solicitat ca în subsidiar instanța de apel să dispună efectuarea unei expertize contabile.
Analizând sentința tribunalului, instanță competentă să soluționeze litigiul potrivit art. 2 pct. 1 lit.b), în raport de criticile formulate se apreciază că apelul declarat de reclamanți nu este fondat și apelul declarat de societatea pârâtă este fondat pentru următoarele considerații.
Potrivit art. 72, actual art. 73, din legea 64/1991, repturile bănești ale autorului unei realizări tehnice se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate. În temeiul acestei dispoziții, între pârâții, și s-a încheiat contractul nr. 5795 din 29 dec. 2000 prin care s-a stabilit că autorilor li se cuvine în fiecare an, până la 31.12.2005, un anumit procent din eficiența economică obținută prin aplicarea realizării tehnice.
Prin clauza inserată la lit.f) alin. 2 și reluată identic la lit. g) alin. 2 din contract, părțile au convenit ca autorii să comunice unității colaboratorii care au contribuit la valorificarea realizării tehnice. Totodată, la lit. g) alin. 1 părțile au inserat o stipulație pentru altul, autorii consimțind să fie repartizată colaboratorilor o cotă de 65% din procentul ce era stabilit la lit. e) că urmează a se plăti de către unitate.
Această clauză constituie izvorul dreptului persoanelor în favoarea cărora s-a făcut stipulați, drept de a pretinde plata procentului convenit din eficiența economică realizată la nivelul unității care aplica realizarea tehnică.
Părțile contractante au convenit ca numele beneficiarilor stipulației să fie comunicat unității de către autori, ulterior încheierii contractului. De asemenea, la lit. h) din contract s-a introdus clauza potrivit căreia autorii pot modifica lista colaboratorilor, prin simplul lor acord de voință, manifestat sub forma unei înțelegeri scrise și semnate de cel puțin plus unu din numărul autorilor.
Modificarea listei colaboratorilor pe parcursul derulării contractului a fost astfel lăsată la latitudinea autorilor și a fost posibilă pentru că părțile ( autorii și unitatea) au făcut referire la colaboratori care au contribuit la valorificarea realizării tehnice, ceea ce presupune participarea unor persoane la executarea contractului, nefiind vorba despre colaboratori la realizarea inovației respective.
Așadar, deși drepturile bănești ale colaboratorilor izvorăsc din contract, precizarea numelui acestora sau modificarea listei cu numele lor este atributul exclusiv al autorilor, care sunt în măsură să stabilească ce persoane au făcut posibilă aplicarea realizării tehnice pe o anumită perioadă de timp.
În aplicarea acestei clauze, autorii au încheiat 4 convenții, privind anii 2001, 2002, 1.01.2003-31.05.2003 și 1.06.2003-31.12.2005. Fiecare dintre aceste convenții privește liste diferite de colaboratori și procente diferite revenind fiecăruia.
Ceea ce tribunalul a omis să analizeze este ultima convenție, în care cei patru autori au precizat că începând cu 1 iunie 2003 și până la expirarea contractului, drepturile cuvenite se împart doar autorilor, iar calitatea de colaboratori o au numai,. Părțile au consemnat expres că această convenție modifică toate celelalte liste de colaboratori.
Faptul că autorii au apreciat că la valorificarea realizării tehnice nu își mai aduc aportul alte persoane, cărora să li se cuvină plata unei părți din eficiența economică rezultă din modul în care este întocmită convenția și din compararea ei cu convențiile anterioare. Astfel, în timp ce în anii 2001-mai 2003 se stabilise procentul cuvenit pentru autori și pentru colaboratori, în ultimul act juridic unilateral, pentru colaboratori nu se mai precizează vreun procent iar autorii încasează 100% din drepturile stabilite prin contract.
Este greșit argumentul primei instanțe în sensul că dacă prin convenția încheiată în anul 2001 nu se prevede o anumită perioadă de timp, înseamnă că ea se aplică până la finalizarea contractului, deoarece această convenție a fost modificată prin acte ulterioare iar temeiul încheierii acestor acte îl constituie chiar contractul 5795 din 29 dec. 2000, care dă dreptul autorilor nu numai să stabilească lista colaboratorilor, dar să și modifice o listă ce a fost deja stabilită.
Instanța de apel apreciază că autorii și-au exercitat dreptul stabilit prin contract de a preciza și modifica unilateral lista colaboratorilor pe parcursul derulării contractului iar pentru perioada 1.06.2003-31.12.2005 nu au recunoscut calitatea de colaboratori remunerați la valorificarea realizării tehnice pentru nicio persoană. Potrivit ultimei convenții a autorilor, reclamanții nu mai justifică nicidecum calitatea de a pretinde plata drepturilor stabilite prin contract, care a fost, practic, modificat, părțile contractante convenind la modificarea unilaterală a clauzei de la lit. g) alin. 1.
Voința autorilor de a stabili că după anul 2003 nu mai sunt colaboratori remunerați a fost acceptată de cocontractant, unitatea pârâtă promovând pe tot parcursul procesului situația de fapt rezultată din această ultimă convenție.
Așadar, actul, deși unilateral emis de autori, a produs efecte față de unitate și față de beneficiarul stipulației pentru altul pentru că, pe de o parte, părțile au dat posibilitatea modificării unilaterale a clauzei, iar, pe de altă parte, modificarea a fost acceptată. Voința părților de a încheia și respecta un contract, potrivit art. 969 civ. trebuie înțeleasă și în sensul că părțile pot modifica contractul pe parcursul derulării lui, ceea ce s-a întâmplat în speță.
Faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a stabilit altor persoane calitatea de colaboratori, persoane care au figurat alături de reclamanți în prima convenție, cu aplicabilitate de la 1.01.2001, nu constituie o recunoaștere a drepturilor reclamanților.
Interpretarea pe care tribunalul a dat-o acestei hotărâri și, implicit, principiului dreptului la un proces echitabil este greșită, cât timp situația de fapt reținută în cauza de față este diferită de cea avută în vedere la pronunțarea deciziei 2463 din 11 aprilie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Din considerentele sentinței civile 729 din 18.12.2006 a Tribunalului Gorj și deciziei civile 691 din 21.06.2007 a Curții de APEL CRAIOVA rezultă că la stabilirea drepturilor colaboratorilor și G instanțele au avut în vedere doar convenția autorilor din 2001 iar din considerentele deciziei instanței supreme ( fila 198 dosar tribunal) rezultă că abia în recurs a fost depusă convenția din anul 2003, care nu a fost analizată de instanță și a fost înlăturată din probatoriu, cu motivarea că partea care a depus acest înscris nu și-a exercitat drepturile cu bună credință, cât timp cunoștea despre acest act anterior depunerii lui.
Modificările drepturilor părților prin această convenție sunt analizate pentru prima oară în acest proces, astfel că se reține o stare de fapt diferită de cea care a dus la recunoașterea drepturilor altor colaboratori.
Apreciind că reclamanții nu mai au dreptul de a pretinde o remunerație pentru perioada ulterioară datei de 1.06.2003, potrivit art. 296 instanța va admite apelul pârâtei, va schimba sentința și va respinge acțiunea, menținând doar dispozițiile referitoare la respingerea cererii de îndreptare eroare materială.
În mod corespunzător, apelul declarat de reclamanți urmează a fi respins.
Față de motivele care au dus la respingerea acțiunii, criticile din apelul reclamanților sunt inutil a fi analizate, prescripția dreptului la acțiune neavând incidență în situația în care dreptul ca atare nu fost recunoscut. Este inutil a se analiza și critica de la punctul 4 al apelului pârâtei, care privește cuantumul sumelor de bani acordate reclamanților.
Se apreciază că este nefondată critica privind nulitatea convenției formulată de pârâtă la punctul 3 din motivele de apel, deoarece dispozițiile art. 73 din legea 64/1991, în forma în vigoare după publicarea în Monitorul Oficial din 8 aug. 2007, se referă doar la reglementarea prin contract a drepturilor dintre autorul unei realizări tehnice și unitate, fără a face referire la obligativitatea formei autentice sau la alte dispoziții ale legii care s-ar aplica în mod corespunzător. Ca urmare, susținerea apelantei privind nulitatea convenției pe considerentul că nu îmbracă forma autentică nu este fondată. Chiar dacă instanța de fond nu s-a referit expres la dispozițiile art. 73 din lege, motivul de nulitate invocat de pârâtă a fost analizat, sub această critică nefiind temeiuri pentru schimbarea soluției primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă Energetic SA cu sediul în localitatea jud.G împotriva sentinței civile nr. 93 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul -, în contradictoriu cu reclamanții apelanți, toți cu domiciliul ales în Mun. M, Str. - - 4,. 2. 2 jud. G și intimații pârâți, cu domiciliul ales la ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B, sect. 5, str. -. -, nr.9.
Schimbă sentința civilă nr. 93 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul -, în sensul că respinge acțiunea promovată de reclamanți.
Menține dispozițiile sentinței privind soluționarea cererii de îndreptare eroare materială a încheierilor din 23 octombrie 2008 și 4 decembrie 2008, formulată de reclamanții,.
Respinge apelul declarat de apelanții reclamanți, toți cu domiciliul ales în Mun. M, Str. - - 4,. 2. 2 jud. G împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 decembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. /tehnored GI
Ex. 14/4.12.2009/ Jud. fond M
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Dan Spânu
