Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 355/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA a IX-a CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.355
Ședința publică de la 30.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Ileana Ruxandra Dănăilă
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER -
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă-pârâtă SC SRL împotriva încheierii de ședință din data de 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți-reclamanți și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă-pârâtă SC SRL prin avocat, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr.- din 03.02.2009, intimații-pârâți-reclamanți personal și prin procurator în baza procurii judiciare autentificată prin încheierea de autentificare nr.1828 din 21.04.2008 la BNP "Pro " depusă la fila 176 dosar fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul nu este timbrat, la data de 25.06.2009, prin poștă, intimații-pârâți-reclamanți au depus întâmpinare în două exemplare, ce nu a fost comunicată și părții adverse.
Reprezentantul recurentei-reclamante-pârâte SC SRL, depune la dosarul cauzei chitanța seria - nr.- din data de 29.06.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, solicitând să i se comunice un exemplar al întâmpinării formulate de intimații-pârâți-reclamanți.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației de a depune timbru judiciar și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurenta-reclamantă-pârâtă și procedează la anularea acestora și totodată înmânează în ședință publică reprezentantului recurentei-reclamante-pârâte un exemplar al întâmpinării formulate de cei doi intimați-pârâți-reclamanți.
Reprezentantul recurentei-reclamante-pârâte SC SRL, solicită lăsarea cauzei la ordine pentru a putea lua cunoștință de conținutul întâmpinării ce i-a fost comunicată.
Intimata-pârâtă-reclamantă în nume personal și în calitate de procurator pentru intimatul-pârât-reclamant, formulează o cerere de amânare a cauzei pentru a putea fi reprezentați de un avocat întrucât din cauza unor probleme financiare, până la acest termen nu a putut achita onorariul avocațial pentru reprezentare, achitând doar onorariul avocațial pentru redactarea întâmpinării.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de intimata-pârâtă-reclamantă, urmează aor espinge, având în vedere data primirii citației precum și faptul că la dosar s-a depus întâmpinare formulată de un avocat, astfel încât dispune lăsarea cauzei la ordine. În ceea ce privește aspectele învederate de intimata-pârâtă-reclamantă referitoare la neachitarea onorariului avocațial, Curtea apreciază că este o problemă ce urmează a fi rezolvată între parte și apărătorul său.
La strigarea cauzei la ordine, au răspuns recurenta-reclamantă-pârâtă SC SRL prin avocat, intimații-pârâți-reclamanți personal și prin procurator.
Reprezentantul recurentei-reclamante-pârâte SC SRL, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, arătând că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-pârâtă-reclamantă în nume personal și în calitate de procurator pentru intimatul-pârât-reclamant, învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea deliberând asupra probei cu înscrisuri solicitată de recurenta-reclamantă-pârâtă, apreciază proba ca fiind utilă soluționării cauzei, astfel încât în temeiul art. 305.pr.civ. urmează să o încuviințeze și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe recursul declarat.
Reprezentantul recurentei-reclamante-pârâte SC SRL, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul de a respinge cererea de suspendare a judecății ca nefondată și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății. În susținerea recursului, precizează că încheierea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină,având o motivare total necorespunzătoare și insuficientă, motiv prevăzut de art. 304 pct.7 pr.civ. De asemenea, al doilea motiv de recurs se încadrează în prevederile art.304 pct.9 pr.civ. întrucât încheierea de suspendare atacată a fost pronunțată cu încălcarea respectiv, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 244 pct.1 pr.civ. Cu privire la cererea reconvențională formulată în cauză, precizează că aceasta nu ar fi trebuit să fie disjunsă pentru că se afla într-o strânsă legătură cu cererea principală. De asemenea, în cazul în care s-a dispus disjungerea, instanța de fond ar fi trebuit să dispună conexarea celor două cauze, cerere care de asemenea a fost respinsă astfel încât se impune admiterea recursului, solicitând amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise. Totodată, își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Intimata-pârâtă-reclamantă în nume personal și în calitate de procurator pentru intimatul-pârât-reclamant, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii de ședință ca fiind legală și temeinică, apreciind că măsura suspendării a fost legal dispusă de instanța fondului.
Curtea reține recursul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea reconvențională formulată la data de 02.10.2007 în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă și disjunsă, înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-, ulterior precizată, pârâta-reclamantă SC SRL a solicitat, în contradictoriu cu reclamanții-pârâți și să se constate faptul că pârâta-reclamantă este titulara drepturilor patrimoniale de autor asupra programelor de calculator A, B, și -, create singur și/sau împreună cu alte persoane de către, în calitate de angajat al SC SRL, precum și obligarea părților adverse la plata cheltuielilor de judecată.
A susținut pârâta-reclamantă (devenită reclamantă în cererea disjunsă) că pârâții sunt succesorii lui, iar între reclamantă și acesta din urmă a intervenit un contract individual de muncă, înregistrat sub nr.40455/21.09.1994, care a încetat la data de 01.09.2001, ca urmare a decesului angajatului, iar conform acestui contract, avea ca atribuții de serviciu "toate activitățile care să decurgă la îndeplinirea obiectului de activitate al societății", obiect în care intră "cercetare, proiectare, producție, -, informatică", deci între atribuțiile angajatului se afla aceea de a crea programe de calculator.
Au fost invocate prevederile art.74 din Legea nr. 8/1996, susținându-se că toate drepturile patrimoniale asupra acestor programe de calculator create în calitate de angajat au aparținut dintotdeauna și aparțin angajatorului, pârâții neputând face dovada unei convenții contrare, care trebuia să îmbrace forma scrisă și să fi existat la momentul încheierii contractului de muncă sau să fi intervenit ulterior ca modificare a acestuia.
A mai arătat reclamanta cu privire la contractul încheiat la data de 20.09.2001 între aceasta și pârâți, că actul a fost calificat greșit ca cesiune de drepturi de autor, deoarece actul nu îndeplinește cerințele art.41 din Legea nr.8/1996, intenția părților nefiind aceea de a cesiona aceste drepturi, ci de a stabili plata pentru activitatea defunctului de angajat și asociat al reclamantei.
Cererea a fost întemeiată în drept pe art.74 din Legea nr. 8/1996.
La data de 29,11,2007 pârâții și au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care au cerut să se constate că ei sunt titularii dreptului patrimonial de autor asupra programelor de calculator create de.
Prin încheierea de ședință din 24.06.2008 Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins excepția de conexitate a cauzei de față cu cererea ce face obiectul dosarului nr-, aflat la acel moment pe rolul instanței amintite.
Prin încheierea de ședință din data de 29.01.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis cererea formulată de pârâții și în temeiul art.244 alin.1 pct. 1 Cod Proc.Civ. de suspendare a judecății procesului, până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul dosarului nr-.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 240/23.09.2008 a Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, instanța s-a pronunțat asupra faptei ilicite a pârâtei SC SRL, constând în folosirea fără drept a dreptului de autor asupra programelor de calculator. În prezentul dosar SC SRL solicită constatarea dreptului său de autor asupra acestor programe și nu se poate proceda la analiza acestei cereri de vreme ce anterior o instanță de judecată a analizat aspecte ce țin de titularul dreptului. A continua judecata în prezentul litigiu până la soluționarea cererii de pe rolul Secției a IV-a Civilă în mod irevocabil, ar echivala cu a decide - același sens sau în sens contrar - cu instanța sesizată inițial, asupra unor aspecte care au făcut, în parte, obiectul analizei unei instanțe.
În consecință, tribunalul a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 244 pct.1 civ.Cod Penal, și a dispus suspendarea prezentei judecăți - care ține de existența sau inexistența dreptului de despăgubiri pentru folosirea programelor.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta-pârâtă, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii atacate, în sensul de a respinge cererea de suspendare a judecății și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 08.05.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă-pârâtă a arătat că dosarul de față are ca obiect constatarea pe calea cererii reconvenționale a calității de titular al drepturilor patrimoniale de autor a SC SRL. Cererea reconvențională a fost însă disjunsă - în mod greșit - de acțiunea în despăgubiri (Dosarul -), în urma acestei măsuri formându-se dosarul de față, judecata continuând cu privire la pretinsele drepturi patrimoniale de autor ale intimaților-pârâți-reclamanți, fără a se cerceta niciodată în nici unul din cele două dosare dacă aceștia au sau nu calitatea de titulari ai drepturilor patrimoniale de autor.
Mai mult, prin încheierea ce face obiectul prezentului recurs s-a dispus și suspendarea prezentului dosar până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, deși o normală judecată presupunea mai întâi stabilirea calității și apoi acordarea despăgubiri lor.
Încheierea atacată este nelegală și netemeinică deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină, având o motivare total necorespunzătoare și insuficientă (art.304 pct.7 Cod proc. civ.), într-un singur paragraf, iar pe de altă parte instanța nu a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat argumentele formulate de recurentă pentru respingerea cererii de suspendare, ceea ce contravine dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ.
A mai susținut recurenta că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea, respectiv aplicarea greșită a dispozițiilor art.244 pct.1 Cod proc.civ.(art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.), pentru că instanța a apreciat în mod nelegal și netemeinic că în speță se impune suspendarea prezentului litigiu până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr-, în realitate nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod proc. civ.
Astfel, nu este îndeplinită cerința esențială ca soluționarea acestui dosar să depindă de soluționarea dosarului având ca obiect plata contravalorii drepturilor patrimoniale de autor. Dimpotrivă, constatarea calității de titular a drepturilor de autor este o chestiune prejudicială esențială pentru analizarea și încuviințarea cererii de plată a contravalori și drepturilor patrimoniale de autor, și deci legătura de cauzalitate este exact inversă, întrucât mai întâi este necesar să se stabilească cine este titularul drepturilor de autor și numai apoi se poate soluționa cauza având ca obiect pretenții - contravaloarea drepturilor patrimoniale de autor.
De aceea este nelegală și netemeinică susținerea instanței potrivit căreia soluționarea prezentului dosar depinde de existența sau inexistența dreptului de despăgubiri pentru folosirea programelor de calculator. Existența dreptului la despăgubiri care se judecă în dosarul nr- depinde de existența calității de titular al drepturilor patrimoniale de autor, și nu invers.
Prin urmare, soluția care se impunea pentru a asigura calitatea actului de justiție era fie conexarea celor două dosare - întrucât în mod evident prin prezentul dosar se contestă calitatea procesuală activă a intimaților - pârâți în celalalt dosar, astfel cum a reținut chiar instanța care a dispus suspendarea, în încheierile din data de 24.04.2008 (f 177 dosar fond), respectiv din 29.05.2008 (f 186 dosar fond), fie suspendarea dosarului - până la soluționarea prezentului dosar dar în nici un caz suspendarea prezentului dosar.
În nici unul din cele două dosare nu s-a stabilit până în prezent cine este titularul drepturilor de autor asupra programelor de calculator în litigiu. Dimpotrivă, ceea ce s-a stabilit în mod irevocabil a fost faptul că intimații - pârâți nu sunt titularii acestor drepturi de autor, aspect care a fost stabilit chiar de către prima instanță prin sentința civilă nr. 277/23.04.2003 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dos. 6272/2002.
Cererea de suspendare trebuia să fie soluționată nu prin raportare la sentința deja pronunțată în dosarul -, ci prin raportare la obiectul celor două dosare, respectiv în raport de petitul celor două cereri de chemare în judecată.
În dosarul nr-, față de care s-a suspendat prezentul dosar, nu s-a stabilit și nici nu avea cum să se stabilească calitatea de titular al drepturilor de autor asupra programelor de calculator, A, B, a intimaților și ori a autorului acestora, întrucât aceasta nu formează obiectul acelui dosar.
Faptul că dosarul - se află în calea de atac a apelului, ce a fost promovat de SRL, nu poate constitui un temei juridic serios pentru suspendarea prezentului dosar. Pe de altă parte, în dosarul față de care s-a dispus suspendarea s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a intimaților - pârâți din prezentul dosar.
A mai arătat recurenta că prin suspendarea judecății prezentului dosar practic se îngrădește posibilitatea recurentei-reclamante de a obține și de a dovedi calitatea acesteia de titulară a drepturilor de autor asupra programelor în litigiu, prejudiciindu-se iremediabil recurenta. Deși suspendarea judecății este o măsură de bună administrare a justiției în cazul de față aceasta echivalează cu însăși ignorarea importanței stabilirii cu prioritate a calității dar și cu imposibilitatea dovedirii în justiție a calității de titular al drepturilor de autor și cu pronunțarea unor soluții contradictorii, câtă vreme se contestă însăși dreptul de a cere acele despăgubiri.
Susținerea instanței de fond potrivit căreia "nu se poate proceda la analiza acestei cereri de vreme ce anterior o instanță de judecată a analizat aspecte ce țin de titularul dreptului" este profund nelegală și netemeinică deoarece anterior analizării unor "aspecte" ce țin de titularul dreptului, aceeași instanță s-a pronunțat în mod irevocabil cu privire la inexistența acestora prin sentința civilă nr. 277/23.04.2003 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dos. 6272/2002; n dosarul - instanța nu a fost investită cu un astfel de capăt de cerere; în prezentul dosar instanța însă tocmai cu un astfel de petit este investită și dacă ar fi fost întemeiată susținerea instanței ar fi trebuit ca instanța să invoce excepția autorității de lucru judecat - care desigur că ar fi fost respinsă ca nefondată pentru că între cele două cauze nu există identitate de obiect și de cauză - nu să refuze să judece cererea recurentei - reclamante.
Însă, prin încheierea din data de 13.03.2008 (fila 140 dosar fond) pronunțată în acest dosar a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de intimații - pârâți, ceea ce duce la concluzia indubitabilă că în realitate în dosarul nr- nu s-au analizat aspecte care să poată duce la suspendarea prezentului dosar.
Procedând astfel prima instanță a refuzat practic să procedeze la judecata pricinii, încălcând principiul disponibilității prevăzut de art. 129 alin. 6 Cod proc. civ.
În temeiul dispozițiilor art. 3041Cod proc. civ. și prin prisma celor mai sus menționate, recurenta critică încheierea de suspendare sub toate aspectele și susține că prima instanță nu a avut un rol activ, nu a stabilit situația de fapt încălcând astfel art. 129 alin. 4 si 5 Cod proc. civ. și nu a administrat probe pentru a ajunge la concluzia că s-au discutat în alt dosar " aspecte ce țin de titularul dreptului de autor" deși tot în alt dosar se tranșase deja în mod irevocabil însăși faptul că aceiași pârâți-reclamanți NU dețin acele drepturi.
Cererea de recurs, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 244 alin. 1 pct. 1; art. 2441raportat la art. 304 pct. 7 și pct. 9, art. 3041Cod Proc.civ, Legea nr. 8/1996; art. 6 CEDO, precum și celelalte texte legale indicate în cuprinsul motivelor de recurs.
Intimații au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de critică și raportat la prevederile art.304 pct.7 și 9 și art.3041Cod Proc.Civ. curtea constată cărecursul este nefondat.
Va fi înlăturată critica întemeiată pe art.304 pct.7 Cod Proc.Civ. referitoare la omisiunea primei instanțe de a arăta motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția de suspendare a judecății, deoarece din expunerea de mai sus rezultă că tribunalul a avut în vedere existența pe rol a unei alte pricini, respectiv a dosarului nr- al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă, soluționat nedefinitiv prin sentința civilă nr.1430/23.09.2008.
Totodată, tribunalul a avut în vedere și împrejurarea că în pricina amintită a fost dezlegată problema titularului dreptului de autor, astfel că hotărârea ce va fi pronunțată în litigiul de față atârnă de modalitatea de soluționare a primului proces început, astfel că a considerat aplicabile prevederile art.244 alin.1 pct. 1 Cod Proc.Civ. considerente pentru care curtea constată că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină și chiar dacă aceste considerente sumare nu sunt dezvoltate pe larg, sunt suficiente pentru verificarea raționamentului instanței.
Pe de altă parte, nu este întemeiată nici susținerea recurentei privind netemeinicia încheierii, în sensul greșitei aplicări a dispozițiilor art.244 Cod Proc.Civ.
Astfel, dosarul nr- (în cadrul căruia a fost formulată cererea reconvențională de către recurentă, cerere disjunsă și care reprezintă cererea principală în cauza de față) are ca obiect solicitarea intimaților și de obligare a recurentei SC SRL la plata contravalorii drepturilor patrimoniale actualizate decurgând din dreptul de autor aferent programelor de calculator create de autorul reclamanților din acel proces, și folosite în activitatea societății pârâte.
Din considerentele sentinței civile nr.1430/23.09.2008, prin care a fost soluționat dosarul nr- curtea reține că programele de calculator pentru care se solicită acolo acordarea drepturilor patrimoniale de autor sunt A, B și, iar instanța a analizat raportul juridic dintre SC SRL și autorul reclamanților, concluzionând că aceștia din urmă sunt titularii drepturilor de autor asupra programelor de calculator, motiv pentru care a admis cererea în pretenții, stabilind contravaloarea despăgubirilor cuvenite pentru folosirea fără drept a acestor programe de către pârâta societate comercială.
În raport de aceste constatări, rezultă cu evidență că în acel proces se discută persoana titularului drepturilor patrimoniale de autor pentru programele de calculator amintite mai sus, trei dintre cele patru programe pentru care s-a cerut recunoașterea calității de titular al drepturilor de autor în litigiulpendinte, iar hotărârea irevocabilă ce soluționează acel litigiu va influența modul de rezolvare al cauzei de față.
Aceasta întrucât în prezenta pricină instanța este învestită cu solicitarea ambelor părți cu interese contrare (pe cale principală, respectiv reconvențională) de a se constata că sunt titularii drepturilor de autor pentru aceste programe de calculator.
Mai mult, curtea reține că litigiul inițiat de intimații, ce face obiectul dosarului nr-, durează din anul 2005, și, cum acest proces include și dezbaterea asupra persoanei titularului drepturilor litigioase, nu se impunea suspendarea primului dosar pentru a soluționa irevocabil pe cel de față, început abia în anul 2007.
Este lipsită de relevanță susținerea recurentei în sensul că în dosarul nr- instanța nu a fost învestită cu un capăt de cerere privitor la stabilirea persoanei care are calitatea de titular al drepturilor în discuție, deoarece stabilirea despăgubirilor pentru utilizarea fără drept a programelor de calculator presupune în prealabil analizarea raportului juridic dintre părți sub aspectul titularului acestor drepturi, statuare fără de care instanța nu se poate pronunța asupra fondului, acțiunea în pretenții, sub acest aspect problema având caracter incidental.
De asemenea, nu interesează pentru recursul de față dacă instanța care a pronunțat sentința civilă nr.1430/2008 a rezolvat în mod concret sau nu fondul raportului juridic litigios și dacă a analizat problema titularului dreptului de autor, aceasta ținând de legalitatea și temeinicia acelei sentințe, important fiind că aspectul în discuție făcea obiectul procesului (în mod incidental, așa cum s-a arătat).
Curtea reține că recurenta a susținut în prezentul recurs și greșita respingere a excepției de conexitate prin încheierea de ședință din data de 24.06.2008, însă această încheiere poate fi atacată numai odată cu hotărârea asupra fondului, în condițiile art.282 alin.2 Cod Proc.Civ. iar în recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății, prevăzut de art.2441Cod Proc.Civ. controlul judiciar este limitat la legalitatea și temeinicia măsurii de suspendare.
Prin urmare, chiar dacă o bună administrare a justiției impunea reunirea celor două cereri în condițiile art.164 Cod Proc.Civ. (sau, mai mult, cele două cereri nu ar fi trebuit să fie disjunse, dispozițiile art.135 Cod Proc.Civ. având caracter dispozitiv și nu imperativ), pe calea prezentului recurs această critică nu poate fi analizată.
Curtea nu poate analiza în cauza de față nici susținerile recurentei privitoare la fondul raportului juridic dedus judecății (în sensul că recurenta este titulara drepturilor de autor în litigiu), deoarece aceste critic exced cadrului procesual stabilit de art.244 și următoarele Cod Proc.Civ.
Pentru aceste considerente, apreciind că se impunea suspendarea judecății conform art.244 pct. 1 Cod Proc.Civ. pentru a evita pronunțarea a două hotărâri asupra aceleiași probleme litigioase, curtea va respinge ca nefondat recursul formulat, văzând că încheierea atacată este legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art.377 alin.2 pct. 4 Cod Proc.Civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă-pârâtă SC SRL, cu sediul ales la & în B, nr.143, sector 1, B, și cu sediul social în B,-, sector 3, împotriva încheierii de ședință din data de 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți - reclamanți și, ambii cu domiciliul în B,-, -. B,. 53, sector 3 și în B,-, -A,. 1,. 3,. 15, sector 3, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.
Thred.,
2 ex./10.07.2009.
Secția a V-a Civilă -jud.
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Ileana Ruxandra Dănăilă, Mihaela
