Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 446
Ședința publică din data de: 29.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
JUDECĂTOR 3: Ileana
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - pârâtă împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - pârâtă, reprezentată de avocat din cadrul și Asociații, cu împuternicire avocațială nr. 91814/02.09.2009, aflată la fila nr. 17 din dosar, lipsind intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. Totodată, arată că au fost comunicate motivele de recurs intimatei-reclamante Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei-pârâte solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei la Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată în cauză. Continuând, apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește condițiile prevăzute de art.29 alin.1, 2, 3 din Legea nr. 47/1992.
Apreciază îndeplinită prima condiție de admisibilitate instituită de lege, respectiv ca prevederea a cărei constituționalitate se contestă să fie inclusă într-o lege sau ordonanță în vigoare și a să aibă legătură cu soluționarea cauzei, întrucât partea pe care o reprezintă a invocat excepția neconstituționalității dispozițiilor art. 139 alin.2 lit.b din Legea nr.8/1996, act normativ care a constituit temeiul de drept al acțiunii introductive.
De asemenea, consideră a fi îndeplinită și cea de-a doua condiție de admisibilitate, respectiv ca excepția să fie invocată de una din părți, de procuror sau de instanță din oficiu, recurenta-pârâtă fiind partea care a invocat această excepție. Referitor la cea de a treia condiție, o apreciază îndeplinită, având în vedere că textul art.139 alin.2 lit.b din Legea nr.8/1996 nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Concluzionând, solicită admiterea recursului promovat de către partea pe care o reprezintă.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta-pârâtă împotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.
După reținerea cauzei în pronunțare, dar înainte de încheierea ședinței de judecată, se prezintă domnul avocat G, în calitate de apărător ales al intimatei-reclamante Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, care depune împuternicire avocațială nr. 92466/29.11.2009 și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 27.05.2008 sub nr-, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a chemat în judecată pe pârâta SC SRL, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate încălcarea drepturilor conexe producătorilor de muzică de către pârâtă prin reproducerea și comunicarea publică neautorizată prin intermediul site-ului www.filebox.ro, repararea prejudiciului în cuantum de 80.000 Euro pricinuit de pârâtă prin faptele sale delictuale, interzicerea ori modificarea conținutului site-ului care încalcă drepturile conexe producătorilor de muzică și publicarea hotărârii pe cheltuiala pârâtei într-un ziar de largă circulație.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile 139 din Legea nr. 8/1996 și art.998-999 Cod Civil.
La termenul de judecată din 22.07.2009, pârâta SC SRL a invocat în fața primei instanțe excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.139 alin.2 lit. b din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, față de prevederile art.21 alin.3, art.124 alin.2, art.16 alin.1 și art.44 alin.2 din Constituția României, solicitând tribunalului să constate că excepția este admisibilă față de dispozițiile art.29 alin.1, 32 și 3 din Legea nr. 29/1990, să înainteze dosarul către Curtea Constituțională și să dispună suspendarea judecății cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Prin încheierea de ședință din data de 29.07.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând în considerentele încheierii că anterior Curtea Constituțională a mai soluționat cereri privind aceeași dispoziție legală, respectiv deciziile nr.596/14.04.2009 și nr.504/2007, iar în cauză nu este o situație de schimbare majore a situației de drept.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta SC SRL, solicitând modificarea în tot a încheierii atacate și constatarea ca admisibilă a excepției de neconstituționalitate invocate, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru Cauze privind Proprietatea Intelectuală la data de 19.08.2009 sub nr-.
În dezvoltarea motivelor de critică, recurenta-pârâtă a arătat că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art.139 alin.2 lit.b din Legea nr.8/1996, iar excepția este admisibilă față de dispozițiile art.29 alin.1, 2 și 3 al Legii nr.47/1992, deoarece prevederile legale contestate constituie temeiul de drept al acțiunii reclamantei, astfel că prevederea a cărei constituționalitate se contestă este inclusă într-o lege sau ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei.
Totodată, a arătat recurenta-pârâtă, excepția este invocată de una dintre părți, respectiv de pârâtă, iar textul nu a fost anterior declarat neconstituțional, interpretareaper a contrarioa art.29 alin.3 ducând la concluzia că un astfel text poate face obiectul controlului de constituționalitate.
În consecință, a susținut recurenta, instanța de fond a încălcat prevederile art.29 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.47/1992 atunci când a analizat admisibilitatea excepției invocate și încheierea este nelegală.
Cererea de recurs a fost legal timbrată și a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.303, art.304, art.3041Cod Proc.Civ. și ale art.29 din Legea nr. 47/1992.
Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare la recurs, depunând însă la termenul de judecată din 29.10.2009 concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
A arătat intimata-reclamantă că excepția este inadmisibilă deoarece, deși temeiul de drept indicat în cererea de chemare în judecată a fost art.139 din Legea nr. 8/1996, reclamanta nu a solicitat stabilirea prejudiciului în funcție de triplul sumei legal datorate pentru tipul de utilizare a fonogramelor, stabilirea prejudiciului urmând a se face în funcție de criteriile, probele și motivele de fapt și de drept expuse în cauză de reclamantă, în speță fiind invocate criteriile avute în vedere de lit. a) a art.139 alin.2, după cum se poate observa și din concluziile raportului de expertiză efectuat în fața primei instanțe.
A susținut intimata că, de vreme ce reclamanta nu a solicitat ca prejudiciul să fie calculat ca triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, instanța nu are posibilitatea de a admite ceea ce nu s-a cerut, față de principiul disponibilității cuprins în art.129 alin.6 Cod Proc.Civ.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de critică invocate și în raport de prevederile art.304 pct. 9 și art.3041Cod Proc.Civ. curtea constată cărecursul este fondat.
Astfel, în ceea ce privește admisibilitatea excepției de neconstituționalitate, astfel cum este apreciată în raport de dispozițiile art.29 alin.1 și 2 din Legea nr. 47/1992 republicată, curtea constată că textul atacat este cuprins într-o lege în vigoare, că excepția a fost ridicată în fața unei instanțe judecătorești de una dintre părțile din proces și că dispoziția legală în discuție are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
De asemenea, excepția nu este inadmisibilă față de dispozițiile art.29 alin.3 din actul normativ citat, deoarece textul prevede ca dispoziția atacată să nu fi fost anterior declarată neconstituțională, reieșind astfel că în mod greșit a reținut prima instanță caracterul inadmisibil al excepției motivat de împrejurarea că anterior Curtea Constituțională a analizat aceeași dispoziție și a constatat conformitatea acesteia cu legea fundamentală.
Concluzia instanței de recurs rezultă din interpretareaper a contrarioa acestor prevederi, care exclud doar situația când dispoziția legală atacată a fost deja declarată neconstituțională, și nu pe cea când excepția a fost respinsă de instanța de contencios constituțional.
În privința legăturii cu litigiul a dispoziției atacate, curtea reține că în cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat ca temei de drept prevederile art.139 din Legea nr. 8/1996, acțiunea având ca obiect solicitarea de a se constata încălcarea unor drepturi de autor și de a se acorda reparație pentru prejudiciul produs prin încălcare.
Potrivit art.139 alin.2 din Legea nr.8/1996: "La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare: a) fie criterii cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului; b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile menționate la lit. a)."
Prin urmare, textul atacat stabilește două tipuri de criterii după care se poate stabili cuantumul despăgubirilor solicitate în speță de reclamanta intimată, astfel că are legătură cu procesul.
Curtea va înlătura apărarea reclamantei intimate în sensul că textul atacat nu are legătură cu procesul, deoarece a solicitat ca despăgubirea să fie stabilită în mod exclusiv pe baza criteriilor enunțate de lit a) a art.139 alin.2 (și nu în modalitatea prevăzută de lit.b), criticată prin excepția de față).
Este adevărat că prin cererea depusă la fila 279 în dosarul instanței de fond reclamanta a detaliat obiectivele raportului de expertiză a cărui efectuare o solicită instanței prin arătarea criteriilor cuprinse în art.139 alin.2 lit.a din lege (calcularea veniturilor directe realizate de pârâtă din săvârșirea faptei ilicite pretinse, precum și a beneficiilor personale rezultate din promovarea propriilor servicii ale pârâtei), însă în aceeași cerere s-a indicat și obiectivul constând în stabilirea sumelor de bani care ar fi trebuit plătite de pârâtă pentru utilizarea fonogramelor prin intermediul site-ului pe care îl folosește, având în vedere tarifele practicate de producătorii de fonograme în astfel de cazuri.
Prin urmare, însăși reclamanta intimată a solicitat ca la calcularea cuantumului despăgubirilor să fie avute în vedete toate criteriile prevăzute de art.139 alin.2 lit.a și b din lege, contrar celor susținute în întâmpinarea depusă în recurs.
Pe de altă parte, cele două modalități de calcul al despăgubirilor sunt alternative, astfel încât, dacă criteriile enumerate de lit. a nu sunt aplicabile, prejudiciul se cuantifică utilizând dispoziția cuprinsă la lit. baa rt.139 alin.2, dacă și aceasta poate fi aplicată în raport de împrejurările concrete ale cauzei.
În consecința celor arătate, se reține că și această cerință de admisibilitate a excepției este întrunită, motiv pentru care curtea constată că tribunalul a soluționat excepția cu încălcarea dispozițiilor art.29 din Legea nr. 47/1992 și în temeiul art.304 pct. 9 și art.3041Cod Proc.Civ. va admite recursul, va modifica în tot încheierea recurată și va dispune sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate și suspendarea judecății până la soluționarea excepției.
În privința criticii de neconstituționalitate, curtea opinează că aceasta nu este întemeiată, având în vedere, pe de o parte, că se aplică tuturor persoanelor aflate în aceeași situație - de a încălca dreptul de autor sau un drept conex și a fi obligat la repararea prejudiciului produs prin fapta sa ilicită (deci nu se pune problema încălcării art.16 și art.124 alin.2 din Constituție).
Pe de altă parte, nu se poate susține încălcarea art.21 alin.3 din legea fundamentală, deoarece stabilirea unei modalități concrete de despăgubire a unei persoane vătămate prin fapta ilicită a altuia nu este de natură a înlătura egalitatea părților în procesul civil, acest principiu general referindu-se la egalitatea armelor (în sensul de mijloace de apărare și posibilități de a acționa pe plan procesual) și la echilibrul între pozițiile procesuale ale reclamantului și pârâtului, care nu este pus în discuție de dispoziția atacată.
Or, textul nu limitează dreptul pârâtului de a formula apărări și de a solicita administrarea de probe cu privire la cuantumul prejudiciului, apărările și mijloacele de probă aflate la îndemâna părții putând privi oricare dintre criteriile prevăzute de lege și arătate mai sus, în raport de situația de fapt concretă din speță.
Recurenta pârâtă a făcut referire la prejudiciul efectiv suferit de reclamanta intimată, or acesta se raportează, potrivit art.139 alin.2 lit.b din lege, la sumele de care a fost lipsită reclamanta prin pretinsa faptă ilicită săvârșită de pârâtă.
De asemenea, nu se poate vorbi despre componenta dreptului la un proces echitabil care se referă la previzibilitatea legii aplicabile litigiului, deoarece dispoziția este cuprinsă într-un act normativ cu putere de lege, public și accesibil oricărei persoane.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art.44 alin.2 din Constituție, curtea consideră că este atributul legiuitorului de a reglementa posibilitatea reparării unui prejudiciul în modalitatea de față, mai ales că textul instituie o sancțiune pentru o faptă ilicită, în materia specială a proprietății intelectuale, care face, de asemenea, obiectul protecției prin art.44 din legea fundamentală, iar instanța de contencios constituțional s-a pronunțat anterior în mai multe rânduri în sensul că textul este conform cu Constituția sub acest aspect, deoarece "reprezintă chiar transpunerea legală a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale, respectiv regula răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, atât pentru pagubele previzibile, cât și pentru cele neprevizibile. Autorul faptei ilicite nu este în situația unui debitor contractual, ținut să răspundă numai pentru prejudiciul cauzat."
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtăîmpotriva încheierii de ședință din data de 29.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA.IREVOCABILĂ.
Modifică în tot încheierea recurată.
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.139 alin.2 lit.b din Legea nr.8/1996 în raport de dispozițiile art.21 alin.3 și art.124 alin.2, art.16 alin.1 și art.44 alin.2 din Constituția României.
Suspendă judecarea cauzei și înaintează dosarul Curții Constituționale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
-
GREFIER
Red./thred./2 ex.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă - jud.
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Andreea Vasile, Ileana
