Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 529/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 529
Ședința publică din data de: 09.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA () împotriva sentinței civile nr. 1122/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimata - chemată în garanție.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenta - reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA (), reprezentată de avocat G, cu împuternicire avocațială nr. 08/10.11.2008, aflată la fila nr. 17 din dosar, lipsind intimata - pârâtă și intimata - chemată în garanție.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta - reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA () a depus timbru judiciar în valoare de 0,50 lei și a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,5 lei, cu îndeplinirea obligație stabilite de dispozițiile art. 19 din Legea nr. 146/1997, depunând chitanța seria - nr. -/05.12.2008, eliberată de Trezoreria Sector 1.
Curtea ia act de îndeplinirea obligației stabilite în sarcina recurentei - reclamante UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA (), în sensul de a achita taxa judiciară de timbru datorată pentru prezenta cerere de recurs, cu respectarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA () formulează concluzii de admitere a recursului promovat de către partea pe care o reprezintă.
Continuând, critică hotărârea atacată, arătând că instanța nu a constatat că intimata - pârâtă era decăzută din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale, întrucât deși formulase excepția prin întâmpinare, întâmpinarea nu a fost depusă la dosar cu cinci zile înainte de primul termen de judecată. Apreciază că primul termen de judecată este cel din data de 29.04.2008.
Menționează că pârâta a depus întâmpinarea după data de 29.04.2008.
Totodată, apreciază că această excepție are un caracter relativ și trebuia să fie invocată de către pârâtă prin întâmpinare.
Subliniază că reclamantul are posibilitatea de a alege instanța competentă, în sensul introducerii acțiunii la instanța de la domiciliul pârâtului sau la cea a locului unde s-a săvârșit fapta ilicită.
La solicitarea Curții de a indica care este în opinia sa locul săvârșirii faptei ilicite, arată că pârâta avea obligația legală de a achita o remunerație unică pentru radiodifuzarea fonogramelor, iar neplata acestei remunerații atrage răspunderea pârâtei sub aspect delictual.
Apreciază că faptul ilicit consta tocmai în neplata remunerației și nu radiodifuzarea unor fonograme la un post de radio din A I, atâta timp cât reclamantul, în calitate de organism de gestiune colectivă, nu are posibilitatea, potrivit dispozițiilor Legii nr. 8/1996, de a interzice folosirea fonogramelor, ci doar poate pretinde remunerația unică prevăzută de lege.
De asemenea, apreciază că, potrivit dispozițiilor financiare legale care obligă societățile comerciale să efectueze operațiunile de plăți prin instrumente de plată, că locul executării obligației de plată este locul unde are deschis bancar, respectiv în
Față de cele învederate, apreciază că instanța competentă a soluționa prezenta cauză este Tribunalul București.
Menționează că la termenul de judecată din data de 29.04.2008, așa cum este menționat și în încheierea de ședință de la acea dată, a solicitat amânarea judecării cauzei pentru stingerea litigiului pe cale amiabilă. Subliniază că în încheierea de ședință, despre care a făcut anterior vorbire, nu există consemnări referitoare la întâmpinare sau la invocarea excepției de necompetentă teritorială și față de acest aspect, apreciază că nu se poate considera că întâmpinarea a fost depusă la data de 29.04.2008.
Concluzionând, solicită admiterea recursului promovat de către recurenta - reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA () și trimiterea cauzei la Tribunalul București în vederea soluționării cauzei.
Curtea, apreciind cauza lămurită, o reține în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenta - reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA () împotriva sentinței civile nr. 1122/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimata - chemată în garanție.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub numărul 9875/3/07.03.2008 la Tribunalul București secția a III-a civilă, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România a chemat în judecată pârâta SC SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata remunerației echitabile reprezentând drepturile conexe ale producătorilor de fonograme, generată de radiodifuzarea fără licență neexclusivă de utilizare de la pentru perioada ianuarie 2003-februarie 2008, precum și la plata de penalități de întârziere stabilite conform metodologiilor de aplicare a Legii 8/1996; obligarea pârâtei la predarea play-listului (în format electronic) utilizate în programele de radio în perioada menționată, sub sancțiunea obligării la plata de daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere în efectuarea acestei comunicări. Pentru situația unei întârzieri de peste 30 zile (de la data stabilirii acestei obligații) în comunicarea play-listului, pentru motive imputabile pârâtei, a solicitat reclamanta ca daunele cominatorii să fie stabilite la suma de 3000 lei.
În motivarea cererii s-a arăta în esență că reclamanta deține postul de radio "Radio Orion", și începând din anul 2003 difuzat fonograme fără a deține licență neexclusivă din partea, și fără a achita remunerația echitabilă prevăzută de metodologii pentru o astfel de utilizare. Astfel, a avut loc o încălcare drepturilor conexe recunoscute de legea 8/1996.
În drept, s-au invocat prevederile art. 130 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 123 ind. 1 lit. și art. 139 alin. 1din Legea 8/1996 raportat la art. 998-999.civ.
Prin întâmpinarea depusă de către pârâta SC SRL s-au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București - în raport de împrejurarea că societatea pârâtă are sediul în circumscripția Tribunalului Alba - și excepția prescripție dreptului material la acțiune în privința pretențiilor formulate pentru perioada Ianuarie 2003-februarie 2006.
Cu privire la fondul pricinii, pârâta a susținut netemeinicia acțiunii promovate de către reclamantă.
A mai depus pârâta și cerere de chemare în garanție a numitei, solicitând ca în situația în care va fi admisă cererea reclamantei, să se dispună obligarea chematei în garanție la plata către pârâtă a sumei de 14.123 lei reprezentând drepturi conexe ale producătorilor de fonograme (pentru utilizarea fără licență neexclusivă a fonogramelor) și a dobânzilor aferente.
Reclamanta a susținut, în ședința publică din data de 24.06.2008, tardivitatea invocării excepție de necompetență teritorială a Tribunalului București față de împrejurarea că această excepție a fost invocată ulterior primei zile de înfățișare, respectiv prin întâmpinarea depusă la data de 30.04.2008.
Prin sentința civilă nr. 1122/24.06.2008, a fost respinsă excepția tardivității invocării excepției de necompetență teritorială a Tribunalului București.
A fost admisă această din urmă excepție, dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că prima zi de înfățișare în cauză, în sensul dispozițiilor art. 132.pr.civ. a fost cea de la termenul din data de 29.04.2008, când reclamanta a solicitat amânarea cauzei pentru stingerea litigiului pe cale amiabilă.
La termenul anterior, din data de 01.04.2008, pârâta a solicitat termen pentru lipsă de apărare, în temeiul art. 156.pr.civ. cererea fiind încuviințată.
S-a constatat că, anterior primei zi de înfățișare menționate, pârâta a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție - la data de 24.04.2008, conform ștampilei poștei (fila 37) - aceasta fiind formulată în termenul legal de 5 zile prevăzut de art. 114 alin. 2.pr.civ.
În consecință a fost apreciată neîntemeiată excepția tardivității invocării excepției de necompetență teritorială.
În privința excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului București, s-a constatat că aceasta este întemeiată, în raport de dispozițiile art. 5 pr.civ. care reglementează competența de soluționare în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului ca regulă generală.
Reținând că art. 5 pr.civ. nu stabilește o competență teritorială alternativă, care să permită reclamantului a alege între instanțe deopotrivă competente conform art. 12.pr.civ. în speță reclamantul era obligat să sesizeze instanța de la domiciliul pârâtului.
În consecință, apreciind și că excepția necompetenței teritoriale este invocată în condițiile art. 132 pr.civ. de către pârât, prima instanță a admis această excepție în temeiul art. 137 pr.civ. reținând că este de prisos analizarea celorlalte excepții invocate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamatul.
În motivarea recursului se arată în esență că:
Soluția instanței este nelegală în raport de situația de fapt și de drept dedus a judecății, în sensul că nu a aplicat corespunzător dispozițiile art. 114 indice 1 coroborat cu art. 103 alin. 1 proc.civ. Instanța nu a constatat că pârâta era decăzuta din dreptul de a invoca excepția necompetenței teritoriale alternative, întrucât pârâta întâmpinarea (prin care a fost invocată această excepție) nu era depusă la dosar cu 5 zile înaintea primului termen de judecată (apreciat de către recurent ca fiind pe 29.04.2008). Potrivit art. 115 pct 1 și art. 118 alin. 1 proc.civ, pârâtul era obligat ca prin întâmpinare să invoce excepțiile de procedură. Nedepunerea întâmpinării în termenul legal, atrage sancțiunea decăderii pârâtului din dreptul de a invoca și aceasta excepție, conform art. 103 alin. 1 proc.civ.
Întrucât excepția necompetenței materiale are un caracter relativ, aceasta trebuia invocată de pârâta în conformitate cu prevederile art. 136 Cproc.civ, adică prin întâmpinare, care trebuia depusă cu 5 zile înaintea primului termen de judecată (în speță termenul din data de 29.04.2008). Doar în măsura în care pârâtul nu ar fi fost reprezentat de un avocat, excepția s-ar fi putut invoca la prima zi de înfățișare conform art. 118 indice 1 alin. 3 proc.civ.
La termenul din data de 29.04.2008, recurentul-reclamant a solicitat instanței acordarea unui termen pentru învoiala părților, întrucât pârâta i-a comunicat un înscris prin care se arată dispusa să achite pretențiile.
Ulterior datei de 29.04.2008, la dosar au fost înregistrate o cerere de amânare din partea apărătorului pârâtei pentru imposibilitatea de prezentare la termenul din 29.04 2008, precum și întâmpinarea. Întrucât cererea apărătorului de a se amâna cauza a fost depusă după ședința de judecată din data de 29.04.2008, aceasta nu mai poate fi luată în seamă.
Mai susține recurentul că arătat instanței, în subsidiar, faptul că reclamantul are posibilitatea de a introduce acțiunea la instanța locului unde s-a săvârșit fapta ilicită. Întrucât pârâta avea obligația legală de a achita o remunerație unică pentru radiodifuzarea fonogramelor, în lipsa unor dispoziții contractuale dintre părți, neplata acestei remunerații atrage a răspunderea pârâtei sub aspect delictual. Faptul ilicit constă tocmai în neplata remunerație, și nu în radiodifuzarea unor fonograme la un post de radio din A I, atâta vreme cât reclamantul, în calitatea sa de organism de gestiune colectivă, nu are posibilitatea de a interzice pârâtului utilizarea fonogramelor (art. 112 indice 1 din Legea nr. 8/1996), ci doar poate pretinde remunerația unică prevăzută de lege (și metodologiile din domeniu). Conform dispozițiilor bancare și a dispozițiilor art. 5 OG 15/1996, potrivit cărora societățile comerciale sunt obligate să efectueze operațiunile de plăți, prin instrumente de plata, fără numerar, locul executării obligației de plata este locul unde are deschis cont bancar, adică în Acest fapt indică și competenta alternativa a Tribunalului București.
In drept, 158 alin. 3, art. 114 indice 1, art. 115, art. 103, art. 118 proc.civ
Recurs legal timbrat.
Intimata a formulat întâmpinare, pe această cale arătând că în mod corect a fost respinsă apărarea recurentului-reclamant prin care se susținea tardivitatea formulării excepției de necompetență teritorială. Întâmpinarea - prin care s-a invocat menționata excepție - a fost trimisă prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la data de 24.04.2008 și a fost depusă la dosar depusă la termenul din data de 29.04.2008, când a avut loc prima zi de înfățișare în cauză.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite potrivit art. 304 ind. 1 coroborat cu art. 129 alin. ultim pr.civ. Curtea reține caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Excepția de necompetență teritorială este o excepție de procedură dilatorie, relativă, care poate fi invocată de partea interesată până la prima zi de înfățișare corespunzător exigențelor art. 134 și 132 raportat la art. 108 alin. 3.pr.civ.
În speță, pârâta-intimată a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București, în soluționarea acțiunii prin care reclamanta tinde la a obține angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, prin actul de procedură reprezentat de întâmpinare.
Această întâmpinare are ca dată de înregistrare (la serviciul registratură al instanței) aceea de 30.04.2008, însă ea a fost transmisă/depusă de către pârâtă prin scrisoare recomandată la data de 24.04. 2008, această din urmă dată fiind cea avută în vedere de instanța fondului în analiza apărării prin care reclamanta a susținut tardivitatea formulării respectivei excepții.
Un astfel de mod de analiză corespunde întocmai exigențelor art. 104.pr.civ. conform căruia "actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate la oficiul poștal înainte de împlinirea lui".
Astfel, în condițiile în care pârâta-intimată a transmis instanței întâmpinarea în al cărei conținut se invoca excepția de necompetență teritorială anterior termenului de judecată din data de 29.04.2008 (termen care a constituit momentul procedural al primei zile de înfățișare potrivit prevederilor art. 134.pr.civ.), nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că respectiva excepție ar fi fost invocată ulterior primei zile de înfățișare prin raportare la data la care - pentru motive neimputabile pârâtei - a fost înregistrat/depus la instanță actul de procedură îndeplinit de parte cu respectarea prevederilor legale menționate.
Nici din perspectiva prevederilor art. 10 pct. 8.pr.civ. care stabilesc o competență alternativă din punct de vedere teritorial în favoarea instanței de la locul săvârșirii faptului ilicit pe care se întemeiază acțiunea dedusă judecății, nu poate fi reținută competența Tribunalului București în condițiile în care faptul ilicit imputat pârâtei este acela al utilizării fără drept de fonograme aflate în sfera obiectului gestiunii colective a drepturilor de autor (care face obiectul activității reclamantei), iar un atare fapt constă tocmai în activitatea de radiodifuzare (în mod ilicit) descrisă chiar prin cererea de chemare în judecată și nicidecum în dreptul pretins de către reclamantă a-i fi fost nesocotit - acela de a încasa remunerația compensatorie aferentă unor asemenea utilizări și de a primi play-listurile de fonograme utilizate. Ori, această activitate de radiodifuzare s-a derulat fie la sediul societății pârâte, fie la puncte de lucru care îi aparțin, neexistând vreun element probator de natură a conduce la concluzia că asemenea activități s-ar fi desfășurat în locații aflate în circumscripția Tribunalului București.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale enunțate, Curtea constată caracterul nefondat al criticilor aduse de către recurentă sentinței recurate, urmând a dispune, potrivit prevederilor art. 312.pr.civ. respingerea recursului astfel susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul de către recurenta - reclamantă UNIUNEA PRODUCĂTORILOR DE FONOGRAME DIN ROMÂNIA () împotriva sentinței civile nr. 1122/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă și intimata - chemată în garanție ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
/red GS/2ex/15.01.2009
Judecători fond: Tribunalul București - Secția a III-a Civilă
Judecător: C
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina
