Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 60/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 60/A/2009
Ședința publică din 27 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Denisa Băldean vicepreședinte al Curții
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina
GREFIER: - -
S-a luat în examinare -pentru pronunțare- apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE autor ÎN DOMENIUL ARTELOR -, precum și apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL împotriva sentinței civile nr. 260/13 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe intimatul MUNICIPIULUI D, având ca obiect drept de autor și drepturi conexe.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 13 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 20 februarie 2009, și ulterior pentru data de 27 februarie 2009.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr.260 din 13 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a dmis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta SOCIETATEA DE GESTIUNE COLECTIVĂ A DREPTURILOR DE AUTOR ÎN DOMENIUL ARTELOR - în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL D, reprezentat prin PRIMAR și MUNICIPIULUI D, pârâții fiind obligați în solidar la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale cuvenite sculptorului pentru pierderea operei - sculptură intitulată ALTAR.
Pârâții au fost obligați la 1133,23 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în vara anului 1996 s-a desfășurat de vară în municipiul D unde, sculptorul a creat sculptura ALTAR. Conform Convenției de colaborare încheiată la data de 7 iunie 1996, până a intrat în patrimoniul Municipiului D această lucrare a fost amplasată în Parcul M din D, iar în perioada anilor 1998 - 2000 sculptura a fost mutată la ieșirea din oraș în spațiul aflat la intersecția drumurilor care se îndreaptă spre B și BMc onform adresei emise de Primăria municipiului D, Muzeul municipal
Potrivit aceleiași adrese, datorită traficului greu și intens din această zonă, au apărut fisuri la placa de beton pe care era fixată lucrarea și s-a hotărât mutarea ei într-o altă locație, până la remedierea soclului. La începutul anului 2004 s-a procedat la efectuarea unui inventar general și s-a constatat că această lucrare nu poate fi identificată și s-a constatat că această lucrare a dispărut.
Conform catalogului depus la dosarul cauzei, sculptura ALTAR este înscrisă printre lucrările de catalog ale sculptorului.
Instanța a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 din Legea nr. 8/1996, este autor persoana fizică care a creat opera, iar conform art. 7 lit. g din aceeași lege, obiect al dreptului de autor este și opera de sculptură. Totodată, potrivit art. 10 lit. d autorul unei opere are următoarele drepturi morale: dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, daca prejudiciază onoarea sau reputația sa.
În considerarea textelor de lege sus invocate, precum și a textului art. 123 alin. 1 din aceeași lege, conform căruia titularii dreptului de autor si ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau pe bază de mandat, prin organismele de gestiune colectiva, în condițiile prezentei legi; instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei, deoarece potrivit art. 10 lit. d ) autorul unei opere are dreptul moral de a pretinde respectarea integrității operei sale și de a se opune oricărei modificări aduse acesteia, ori în speța de față s-a făcut dovada că opera sa a fost pierdută de către cei care aveau obligația de a păstra integritatea acesteia și pe cale de consecință se poate considera că sculptorul a suferit o daună morală și are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul moral creat.
S-a apreciat că, din acest punct de vedere, prevederile art. 1169.Civ. nu își găsesc aplicarea, deoarece simpla pierdere a operei sculptorului creează un prejudiciu, aspect care, în mod evident, nu trebuie dovedit, iar întinderea daunelor se apreciază de către instanța de judecată în funcție de valorile morale lezate.
Instanța a apreciat că o despăgubire de 100.000 lei este suficientă pentru repararea prejudiciului creat prin pierderea sculpturii, luându-se în considerare că este o lucrare de catalog, iar autorul este Președintele în exercițiu al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Totodată, din același catalog a rezultat că sculptorul are o activitate artistică impresionantă, participând la simpozioane naționale și internaționale în perioada anilor 1978 până la zi, obținând numeroase premii și distincții pentru întreaga sa activitate artistică.
În ceea ce privește invocarea de către pârâtul Municipiul Daf aptului că această lucrare nu a fost donată municipiului și, pe cale de consecință, nu a intrat în patrimoniul municipiului, instanța a reținut că drepturile reclamantului decurg din Legea nr. 8/1996, mai precis art. 10 lit. d, ori, constatându-se că Muzeul municipal D aflat în subordinea directă a Primăriei municipiului D, a dat dovadă de neglijență și a radiat această lucrare din inventarul său fără o justă explicație, s-a constatat că ambii pârâți sunt vinovați de situația creată și trebuie să acorde reclamantului juste despăgubiri.
În sfârșit, s-a reținut că în Convenția de colaborare s-a stipulat că lucrările provenite din cadrul ui de din anul 1996 vor intra în patrimoniul municipiului Invocarea de către pârât a prevederilor Legii nr. 215/2001 nu a fost reținută, nefiind aplicabilă la momentul anului 1996, știut fiind că legea civilă nu retroactivează (art. 1.civ.)
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta și pârâtul MUNICIPIUL
Pârâtul Municipiul D, prin apelul declarat a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că, într-adevăr, în vara anului 1996 în Municipiul D s-a desfășurat un simpozion în cadrul căruia sculptorul a creat sculptura Altar, care, conform Convenției de colaborare semnate de organizatori, urma să intre în patrimoniul municipiului, dar Municipiul D nu a fost parte semnatară a convenției.
În cuprinsul convenției s-a stipulat că lucrările provenite vor intra în patrimoniul Municipiului D; acest lucru se putea însă realiza numai după încheierea unui contract de donație, cu respectarea prevederilor art.813 și 814 din civ. în cazul de față lipsind forma scrisă autentică a acceptării donației prin act administrativ, nerealizându-se astfel acordul de voință între ofertant și acceptant, oferta nefiind acceptată de Municipiul D prin acordul Consiliului Local.
În ceea ce privește cuantumul daunelor morale solicitate, consideră că suma solicitată este exagerată, raportat la consecințele negative suferite de persoana în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorile morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori.
Consideră că pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii este necesar ca în temeiul art.1169 civil, cel ce pretinde acordarea daunelor morale să aducă un minim de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură mutarea respectivei sculpturi într-o altă locație a adus atingere valorilor care definesc personalitatea umană.
Reclamanta, prin apelul său, a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecință acordării daunelor morale în cuantumul solicitat.
În motivarea apelului a arătat că instanța nu a pus în discuția părților și nu s-a pronunțat prin hotărâre asupra încălcării Legii nr.8/1996, privind inviolabilitatea operei și regimul folosirii acesteia; actul normativ conferă autorului dreptul de a-și da acordul cu privire la orice modificare adusă operei și creează obligația corelativă în sarcina terților de a nu întreprinde nici o acțiune înainte de a primi acordul autorului.
Fiind operă de artă, aflată sub protecția legii ce face parte din patrimoniul Municipiului D, lucrarea putea fi mutată pe alt amplasament prin dispoziție scrisă a autorității locale emisă după obținerea acordului autorului.
Lucrarea a fost transportată în afara orașului departe de privirile locuitorilor într-o altă locație, fără a se cunoaște care este această locație sau dacă ea există, iar dezinteresul intimaților a dus la distrugerea unei opere de artă, creație unică, componentă a repertoriului artistului.
Consideră că la aprecierea întinderii daunelor, în funcție de valorile morale lezate, instanța trebuia să țină seama și de faptul că opera autorului a fost distrusă și nu pierdută sau dispărută; s-a procedat la mutarea acesteia de pe amplasamentul inițial în afara orașului;prin punerea în aplicare a Convenției de colaborare din 7 iunie 1006 compoziția sculpturală a fost înregistrată în patrimoniul Municipiului C, situație în care, comunității locale îi revenea obligația de a lua măsuri de păstrare, conservare și întreținere în bune condiții a lucrării.
Examinând hotărârea atacată, actele și lucrările dosarului, în limitele devoluțiunii stabilite prin cele două declarații de apel, Curtea reține următoarele:
realității faptul că din analiza clauzelor Convenției de colaborare încheiată la data de 7 iunie 1996, privind organizarea ui Internațional de în aer liber " 96"- D, rezultă că lucrările realizate vor intra în patrimoniul Municipiului D, fără a se stipula obligația păstrării lucrării sculptorului pentru o perioadă nedeterminată pe amplasamentul inițial, respectiv în parcul orașului. În consecință, nu pot fi primite susținerile reclamantei în sensul că lucrarea a fost mutată pe un alt amplasament fără obținerea acordului autorului.
Totodată, coroborând prevederile Convenției cu probele administrate în apel, rezultă că a avut loc o transmisiune în favoarea Muzeului Municipiului D, aflat în subordinea Municipiului D, care a inclus sculptura în patrimoniul său, fiind evidențiată în inventarul muzeului ( 53, apel).
Tot din cercetările din apel rezultă cu certitudine, coroborat cu recunoașterea pârâtului Municipiul D, că lucrarea a fost mutată ulterior de pe amplasamentul inițial, la ieșirea din oraș, pe spațiul, la intersecția drumurilor spre B și B M, iar în prezent nu se cunoaște unde se află și în ce stare este, astfel că este cert că sculptura nu este expusă accesului publicului.
Prin urmare, în aceste circumstanțe trebuie apreciate daunele morale pretinse de autorul lucrării.
Reclamantul a încredințat pârâtului, pentru a fi amplasată în oraș compoziția sa, intitulată "Altar", creația sa personală executată în metal.
Fundamentul drepturilor morale de autor îl constituie necesitatea protecției personalității autorului însuși; opera de artă reflectă gândurile, sentimentele, trăirile autorului, fiind expresia personalității acestuia, iar dreptul moral de autor este expresia juridică a legăturii care unește opera de autorul ei. Acest drept conferă autorului și dreptul de a decide în ce mod opera sa va fi adusă la cunoștința publicului.
Inițial, sculptura a fost amplasată în Parcul M al municipiului D, iar ulterior a fost ridicată de pe acest amplasament, pentru ca în prezent nici să nu se cunoască starea ei.
Lucrarea este o operă originală, susceptibilă de a fi adusă la cunoștința publicului prin expunere, fiind rezultatul activității creatoare a autorului, realizată în beneficiul publicului, ceea ce-i conferă sculptorului dreptul la păstrarea integrității operei, prin aceasta autorul bucurându-se de dreptul de a se ține seama de rolul său creator.
Se justifică, așadar, acordarea daunelor morale. În ce privește întinderea acestora, prima instanță a estimat în limite rezonabile valoarea daunelor.
Curtea apreciază că valoarea stabilită de tribunal este justificată și în raport cu înscrisurile probatorii depuse în apel ( 47-49 ).
Referitor la susținerile pârâtului apelant, referitoare la " neacceptarea donației", în prezenta cauză, nu au fost solicitate despăgubiri materiale, pentru ca instanța să fie obligată să stabilească cu certitudine modalitatea juridică în care a operat o transmisiune a drepturilor patrimoniale, fie ea donație sau altele.
Este cert, însă, că această lucrare a fost preluată în patrimoniul Muzeului municipiului D, fiind evidențiată în activul muzeului; urmare acestei preluări, autorul este îndreptățit să solicite daune morale justificate în sensul celor de mai sus.
Față de cele expuse, apreciind că hotărârea apelată este legală și temeinică sub aspectul tuturor criticilor aduse, Curtea va respinge atât apelul reclamantului, cât și apelul pârâtului, conform art.282, 296.proc.civ. menținând sentința apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelul declarat de reclamanta SOCIETATEA DE GESTIUNE A DREPTURILOR DE AUTOR ÎN DOMENIUL ARTELOR, precum și apelul declarat de pârâtul MUNICIPIUL D împotriva sentinței civile nr. 260 din 13 mai 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
-- - - - - -
Red.AR
Dact./5ex.
13.03.2009
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Alina Rodina
