Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 63/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 63
Ședința publică din data de: 19.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1264/04.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE autor ( - ).
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - pârâtă, reprezentată de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială din data de 19.03.209 și intimata - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ), reprezentată de avocat, care depune, în ședință publică, împuternicire avocațială nr. -/18.03.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 16.03.2009, apelanta - pârâtă a înaintat la dosar, prin fax, dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,50 lei, respectiv copia ordinului de plată nr. 18/16.03.2009.
Reprezentantul apelantei - pârâtă depune copia ordinului de plată nr. 18/16.03.2009, certificată pentru conformitate cu originalul și timbru judiciar în valoare de 0,45 lei.
Curtea ia act de îndeplinirea de către apelanta - pârâtă a obligației stabilite în sarcina acesteia, prin rezoluția pusă la primirea dosarului, de a depune timbru judiciar și de a achita taxă judiciară de timbru în cuantumul fixat de către instanță.
Curtea, în raport de dispozițiile art. 2821Cod procedură civilă, pune în discuția părților calificarea prezentei căi de atac.
Reprezentantul intimatei - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ) apreciază că prezenta cale de atac este apelul.
Precizează că unul dintre capetele cererii de chemare în judecată vizează obligarea pârâtei să predea - listele cu operele muzicale, capăt de cerere ce nu este unul accesoriu, ci este întemeiat pe dispozițiile art. 130 din Legea nr. 8/1996, - putând cerere aceste informații independent de primul capăt de cerere.
Reprezentantul apelantei - pârâtă apreciază că prezenta cale de atac este apel, raportat la dispozițiile art. 17 Cod procedură civilă și având în vedere că, prin însăși calificarea făcută de către partea adversă, capătul principal al cererii de chemare în judecată are ca obiect obligație de a face, pretențiile constituidu-se într-o cerere accesorie
Reprezentantul intimatei - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ) precizează că valoarea pretențiilor, respectiv a remunerației, este mai mare de 100.000 lei, aspect față de care, prezenta cale de atac este apel.
Curtea, deliberând, față de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte considerente aduse în susținerea calificării ca apel a prezentei căi de cale de atac, prin urmare prezenta cauză urmează a fi soluționată în complet de doi judecători, calea de atac fiind calificată apel.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâtă învederează că obiectul litigiului nu îl constituie drepturi de autor, ci pretenții bănești invocate de către un organism de gestiune a drepturilor de la o societate comercială.
Apreciază că în situația în care actul este unul comercial pentru una dintre părți, potrivit art. 56 Cod comercial, litigiul este supus jurisdicției comerciale.
Subliniază că soluționarea prezentei cauze aparține unei instanțe comerciale.
Continuând, învederează că al doilea motiv de apel invocat de către partea pe care o reprezintă are în vedere contradicția dintre considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, în ceea ce privește calculul despăgubirilor.
Subliniază că partea adversă, așa cum rezultă din înscrisul aflat la fila nr. 15 din dosarul de fond, a deținut documentele financiar contabile, iar obligația de a face este anterioară cererii de pretenții, întrucât dacă documentele nu există nu pot fi calculate pretențiile.
Referitor la cel de al treilea motiv de recurs, arată că acesta vizează nulitatea cererii de chemare în judecată, raportat la dispozițiile art. 82 - 112 Cod procedură civilă.
Menționează că intimata - reclamantă nu și-a precizat pretențiile ci doar a făcut trimitere la sume neprecizate ce vor urma a fi calculate de o viitoare expertiză.
De asemenea, învederează că pentru termenul de judecată din data de 31.01.2008, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu partea pe care o reprezintă.
Continuând, arată că apelanta - pârâtă a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, arătând că pretențiile până la data de 26.10.2004 sunt prescrise în raport cu data introducerii acțiunii, respectiv 26.10.2007.
Totodată, precizează că pentru a primi drepturi de administrare, reclamanta avea obligația să dovedească, în condițiile Legii nr. 8/1996, mandatul pe care îl are de la titularii drepturilor de autor, respectiv repertoriul de piese pe care îl are în administrare.
Menționează că procentul de 2% se calculează în funcție de operele care au fost difuzate prin raportare la veniturile obținute din difuzarea acelor opere.
Solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
De asemenea, învederează că instanța de fond a respins obiecțiunile la raportul de expertiză și a rămas în pronunțare pe fondul cauzei, apoi prin încheiere a admis excepția prescripției, dar raportat la o altă dată, respectiv februarie 2004 și a repus cauza pe rol urmând să judece fondul.
Apreciază că în situația în care s-a unit excepția cu fondul, pronunțarea trebuia să se facă prin aceeași hotărâre.
Referitor la cheltuielile de judecată acordate de către prima instanța, învederează că s-a avut în vedere o chitanță, respectiv cea aflată la fila nr. 44 din dosarul de fond, chitanță ștampilată de către, iar suma a fost plătită în 2008.
Față de aspectul învederat, arată că se pune problema calității de reprezentant a persoanei care a depus această chitanță, în preziua pronunțării.
Concluzionând, solicită admiterea apelului promovat de către apelanta - pârâtă, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ) solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Totodată, apreciază că motivele de apel d ezvoltate la termenul de judecată de astăzi exced motivelor de apel formulate în scris și solicită respingerea apelului promovat de către partea adversă ca nefondat.
În ceea ce privește competența de soluționare a prezentei cauzei, învederează că litigiul are drept obiect drepturi patrimoniale de autor și, prin urmare, competența de soluționare revine unui complet specializat în proprietate intelectuală.
Referitor la susținerile apelantei - pârâte, potrivit cărora - a avut la dispoziție documentele financiar-contabile, precizează că ultimul capăt al cererii de chemare în judecată privește comunicarea informațiilor necesare repartizării remunerațiilor către autorii operelor și nu are în vedere documentele financiar-contabile ale apelantei - pârâte.
În ceea ce privește nulitatea cererii de chemare în judecată, apreciază că susținerile părții adverse referitoare la acest aspect sunt neîntemeiate, având în vedere că dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, prevăd că valoarea obiectului cererii va fi indicată atunci când prețuirea este cu putință.
Precizează că intimata - reclamantă a indicat criteriile în baza cărora urmează să fie stabilit cuantumul pretențiilor, valoarea acestora fiind stabilită prin expertiza efectuată în cauză, expertiză în care, la pagina 3, se menționează că expertul s-a deplasat la sediul apelantei - pârâte, partea fiind prezentă.
De asemenea, învederează că apelanta-pârâtă a fost citată pentru termenul de judecată din data de 20.12.2007, când au fost încuviințate probele.
Cu privire la excepția prescripției, arată că termenul de prescripție a fost întrerupt la data de 19.02.2007 pentru remunerațiile cu scadență ulterior datei de 19.02.2004, iar scadența pentru trimestrul I al anului 2004 fost la data de 25.04.2004.
Mai învederează că partea pe care o reprezintă este un organism de gestiune colectivă a operelor, activitatea acesteia nefiind condiționată de existența vreunui mandat.
Referitor la aspectul acordării cheltuielilor de judecată de către prima instanță și chitanța avută în vedere de către Tribunal, precizează că emitentul acestei chitanțe este Societatea Civilă de Avocați " & -".
Totodată, reiterează solicitarea de a se dispune amânarea pronunțării pentru a formula concluzii scrise având în vedere că motivele apel susținute verbal la acest termen de judecată exced motivelor de apel formulate în scris.
Reprezentantul apelantei - pârâte precizează că a invocat motive ce vizează o nulitate de ordine publică, ce pot fi analizate de către instanță și subliniază că apelul are un caracter devolutiv.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - pârâtă împotriva sentinței civile nr. 1264/04.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ).
Reprezentantul intimatei - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ) solicită dosarul la studiu pentru a formula concluzii scrise, precizând că înainte de începerea ședinței de judecată nu a avut posibilitatea studierii acestuia, întrucât dosarul era studiat de către reprezentantul părții adverse.
Curtea pune la dispoziția reprezentantului intimatei - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ) dosarul în vederea studierii.
Reprezentantul intimatei - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ), după studierea dosarului, depune concluzii scrise și dovada onorariului de avocat, respectiv chitanța nr. 239/18.03.2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- la data de 26.10.2007 pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, reclamanta UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ) a chemat în judecată pe pârâta SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la:
- plata remunerației reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru difuzarea operelor muzicale pe posturile de televiziune TV B, Canal 37 și TV Făgăraș, de la începutul emisiei pâna la 24.04.2007 remunerație reprezentând 2% din totalitatea veniturilor brute ale pârâtei, obținute din activitatea de televiziune în perioada menționată, la care se va adaugă și 19% TVA; să oblige pârâta la plata penalităților de întârziere aferente remunerațiilor datorate, după cum urmează:
a) pentru perioada: începutul emisiei până la data de 30.10.2006, penalități reprezentând echivalentul dobânzii de referințî a BNR, de la data fiecărei scadențe, conform HG 769/1999, Anexa 1;
b) pentru perioada: 31.10.2006-24.04.2007, penalități reprezentând 0.15%/zi de întârziere, potrivit remunerațiilor și scadentelor trimestriale ce vor rezulta din expertiza judiciar-contabilă, în baza art. 3.2 lit. c) din Autorizația-licența neexclusivă nr. 54/31.10.2006 pentru utilizarea operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune; să se dispună obligarea pârâtei, conform art. 4.1 din Autorizația - licență neexclusivă nr. 54/31.10.2006 pentru utilizarea operelor muzicale în emisiuni de televiziune și art. 6 din HG 769/1999, Anexa 1, să predea - listele cu opere muzicale utilizate zilnic de la începutul emisiei până la data de 24.04.2007 pe posturile de televiziune: TV B, Canal 37 și TV Făgăraș, indicând pentru fiecare operă muzicală în parte: autorul/autorii, textierul/textierii și durata de difuzare a operei;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata remunerației reprezentând drepturi patrimoniale de autor pentru radiodifuzarea operelor muzicale de către pârâtă pe posturile de radio FM Făgăraș și Radio B Special, la care se va adăuga și TVA, după cum urmează:
a) de la începutul emisiei până la data de 05.02.2007, remunerație reprezentând 3% din totalitatea veniturilor brute ale pârâtei obținute din activitatea de radio în perioada menționată,
b) de la data de 06.02.2007 până la data efectuării raportului de expertiză, remunerația reprezentând 4% din totalitatea veniturilor brute ale pârâtei obținute din activitatea de radio in perioada menționată; astfel cum prevede Decizia nr. 432/07.12.2006;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente remunerațiilor datorate, după cum urmează:
a) pentru perioada cuprinsă între data începerii emisiei 05.02.2007, penalități reprezentând echivalentul dobânzilor practicate de BNR, de la data fiecărei scadențe, astfel cum prevede art. 3.2, lit. c) din Autorizația licență neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de radio, nr. 51/31.10.2006,
b) iar pentru perioada 06.02.2007 - data efectuării raportului de expertiză, penalități în cuantum de 0,1 %/zi de întârziere, calculate conform art. 11 din Decizia nr. 432/2006;
- să se dispună obligarea pârâtei conform art. 4.1 din Autorizația licență neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de radio nr. 51/31.10.2006, să predea - listele cu opere muzicale utilizate zilnic de pa începutul emisiei până la data efectuării raportului de expertiză, pe posturile de radio " FM F și RADIO B SPECIAL", indicând pentru fiecare operă muzicală în parte: autorul/autorii, textirul/textierii și durata de difuzare a operei; cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că întrucât nu este în posesia unor copii ale documentelor financiar contabile ale pârâtei, în special balanța de verificare contabila - cls. 7 și acestea nici nu au fost publicate până în prezent de Ministerul Finanțelor, este în imposibilitate de a preciza valoarea pretențiilor care vor fi determinate printr-o expertiză judiciar contabilă.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta SC SRL avea obligația legală de a obține de la -, de la începutul emisiei posturilor de televiziune TV B, CANAL 37 și TV FĂGĂRAȘ autorizația - licență neexclusivă pentru utilizarea operelor muzicale în cadrul programelor de televiziune, astfel cum prevăd dispozițiile 3 alin 1 lit. g), art. 151, art. 1231alin. 1 lit. d), 130 alin. 1 lit. b), art. 1312alin. 2 și 8 Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare, cele ale HG 769/1999, Anexa 1, în vigoare până la data de 28.07.2005 și începând cu această dată conform Metodologiei prin Hotărârea arbitrală publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 657/2005 prin Decizia nr. 133/2005.
Prin Autorizația nr. 54/31.10.2006, licență neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune, SC SRL a fost autorizată să utilizeze operele muzicale în cadrul activității de radiodifuzare (televiziune) ale posturilor, TV B, CANAL 37 și TV
În baza acestei licențe neexclusive, pârâta avea obligația să plătească -, până cel târziu în data de 25 lunii următoare trimestrului calendaristic încheiat, remunerația reprezentând 2% din totalitatea veniturilor brute lunare obținute din activitatea de televiziune (publicitate, bartere, sms-uri, sponsorizări, ajutoare financiare ale asociaților etc.), remunerație la care se adaugă și TVA. Întrucât pârâta nu și-a îndeplinit la termenele scadente obligația de plată a remunerațiilor, aceasta datorează - și penalități calculate după cum urmează: pentru perioada, începutul emisiei până la data de 30.10.2006, penalități reprezentând echivalentul dobânzii de referința a BNR, de la data fiecărei scadenta, conform HG 769/1999, Anexa 1, pentru perioada 31.10.2006-24.04.2007, penalități reprezentând 0,15%/zi de întârziere, potrivit remunerațiilor și scadentelor trimestriale ce vor rezulta din expertiza judiciar-contabila, în baza art. 3.2 lit. c) din Autorizația licență neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune nr. 54/31.10.2006.
Potrivit art. 4.1 din Autorizație de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune, pârâta trebuie să predea listele cu opere muzicale utilizate zilnic, inclusiv "cue sheet-urile" pentru operele audiovizuale (filme, spoturi publicitare), radiodifuzate pe posturile TV, CANAL 31 și FĂGĂRAȘ în vederea repartizării sumelor încasate diferiților titulari de drepturi în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin 1 lit. h) și art. 134 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare.
De asemenea, prin aceeași autorizație de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de radio nr. 51/31.10.2006, SC SRL a fost autorizată să utilizeze operele muzicale în cadrul activității de radiodifuzare (radio) ale posturilor de radio FM F și RADIO B SPECIAL.
În baza acestui contract, pârâta avea obligația să plătească -, până cel în data de 25 lunii următoare trimestrului calendaristic încheiat, remunerația - reprezentând 3% din totalitatea veniturilor brute lunare ale pârâtei din activitatea de radio publicație, bartere, sms-uri, sponsorizări, ajutoare financiare ale asociaților etc), la care se adaugă și TVA.
Pentru perioada 06.02.2007 până la data efectuării raportului de expertiză, remunerația datorată de pârâtă este de 4% din totalitatea veniturilor brute ale acesteia obținute din activitatea de radio în perioada menționată, astfel cum prevede și Decizia nr. 432/07.12.2006. Cu toate acestea, pârâta nu a înțeles să își respecte obligațiile asumate nici până în prezent. Așadar, aceasta datorează penalități de întârziere de la data începerii emisiei până la data de 05.02.2007, calculate conform echivalentului dobânzilor practicate de BNR, de la data fiecărei scadențe, astfel cum prevede art. 3.2 lit. c) din Autorizație și până la efectuarea raportului de expertiză.
Totodată, pentru perioada 06.02.2007 - data efectuării raportului de expertiză, penalitățile sunt în cuantum de 0,1 %/zi de întârziere începând cu data de 26 lunii următoare terminării fiecărui trimestru când erau scadente, astfel cum prevede art. 11 din Decizia nr. 432/2006.
Pentru activitatea de radio, potrivit art. 4.1 din Autorizația-licența neexclusiva de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de radio nr. 51/31.10.2006, pârâta trebuie să predea listele cu opere muzicale utilizate zilnic, inclusiv spoturi publicitare, radiodifuzate pe posturile de radio FM F și RADIO B SPECIAL", în vederea repartizării sumelor încasate diferiților deținători de drepturi in conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. 1 lit. h) și art. 134 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 8/1996, cu modificările ulterioare.
Se mai arată că această obligație prevăzuta în licență trebuia îndeplinită până cel mai târziu în data de 25 lunii următoare trimestrului calendaristic încheiat. restantă datorată de pârâtă nu poate fi determinată decât în funcție de evidențele contabile reale ale acesteia, de veniturile totale pe care aceasta le-a realizat de la începutul emisiei fiecărui post de televiziune și de radio, printr-o expertiză judiciar contabilă, neputând fi stabilite în funcție de comunicări unilaterale ale pârâtei, deoarece nu poate stabili unilateral remunerația pe care o datorează.
Întrucât data efectuării raportului de expertiză nu corespunde nici cu data pronunțării hotărârii judecătorești și nici cu data plații efective a remunerațiilor, pe lângă penalitățile ce vor fi stabilite prin raportul de expertiză, pârâta trebuie obligată în continuare la plata penalităților contractuale și pentru perioada cuprinsă între data raportului de expertiză și data plății efective a remunerațiilor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 123-134 din Legea nr. 8/1996 cu modificările ulterioare, art. 969 cod civil și art. 109 alin. 1, art. 112 și urm. Cod procedură civilă.
În susținerea cererii au fost depuse la dosar următoarele înscrisuri: Autorizația-licența neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de radio nr. 54/31.10.2006; Autorizația-licența neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune nr. 51/31.10.2006, Notificări trimise de -.
La termenul de judecată din 22.11.2007, la cererea pârâtei, cauza a fost amânată pentru ca aceasta să își pregătească apărarea, însă la termenul acordat, pârâta nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat pentru a propune probe în apărare. Prin cererea înregistrată în 18 aprilie 2008, pârâta a formulat însă obiecțiuni la concluziile din raportul de expertiză și a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, iar prin încheierea de ședință din data de 5.06.2008, prima instanță a admis excepția, constatând prescris dreptul la acțiune oentru remunerațiile pretins datorate pe perioada anterioară datei de 19.02.2004.
Prin sentința civilă nr. 1204/4.07.2008, Tribunbalul bucurești, Secția a V-a Civilă a admis în partea cererea de chemare în judecată, a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 22.500 lei remunerații datorate pentru activitatea de televiziune, aferente veniturilor din perioada 1 ianuarie 2004 - 27 aprilie 2007 și 4.275,02 lei - TVA; s-a mai dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 184.201,36 lei - remunerații datorate pentru activitatea radio, aferente veniturilor din perioada 1 ianuarie 2004 - 17 martie 2008 plus 34.998 lei - TVA; obligarea la plata penalităților pentru plata cu întârziere a sumei de 22.501 lei, de la data scadenței până la data plății și a sumei de 184.201,36 lei, de la data scadenței până la data plății; s-a respins cererea de obligare la plata sumelor scadente anterior datei de 19 februarie 2004, constatându-se pr4escris dreptul la acțiune; s-a dispus obligarea pârâtei să predea listele cu operele muzicale utilizate în perioada 1 ianuarie 2004 - 17 martie 2008; cu 3.030 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a prnunța această sentință prima instanță a reținu că potrivit anexei 1 HG 769/1999, organismele de radiodifuziune și de televiziune vor putea utiliza în cadrul propriilor programe repertoriul de opere muzicale al unui organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor, numai în baza unei autorizații eliberate de acesta și în condițiile menționatei hotărâri.
autorizați potrivit pct. 1 au obligația să plătească o remunerație reprezentând drepturile patrimoniale ale autorilor de opere muzicale, calculate procentual din veniturile brute lunare.
Instanța a apreciat că pârâta este datoare la plata remunerațiilor în procent fix, pentru utilizarea operelor aflate în gestiunea reclamantei, - indiferent în ce proporție au fost difuzate aceste opere și indiferent dacă pârâta a radiodifuzat și opere care nu sunt în gestiunea acesteia.
Din raportul de expertiză - filele 46-75, rezultat că aplicând procentele de 2% și, respectiv de 3% și 4% (potrivit precizărilor de la filele 27-28) la veniturile pârâtei, care constituie baza de calcul, astfel cum este definită la art. 5 din Anexa nr. 1 actului normativ, remunerațiile datorate în baza acestei dispoziții legale sunt în sumă de 22.500 lei - pentru activitatea de televiziune și 184. 201,36 lei - pentru activitatea de radio, pentru perioada ianuarie 2006 - 27aprilie și, respectiv, 1 ianuarie 2004- 17 martie 2008. Din sumele determinate prin raportul de expertiză, au fost scăzute sumele corespunzătoare veniturilor anterioare datei de 1 ianuarie 2004 pentru care s-a reținut că operează prescripția.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 8.1 din actul normativ menționat, remunerațiile se plătesc trimestrial, astfel că pentru veniturile aferente trimestrului IV al anului 2003, pârâta datorează remunerații scadente în ianuarie 2004, prescrise, potrivit încheierii din 5.06.2008. Pentru veniturile aferente trimestrului I al anului 2004, s-a reținut că pârâta datorează remunerații scadente în aprilie 2004, recunoscute prin adresa din 19.02.2007 - filele 86-87- prin urmare neprescrise.
Pentru plata cu întârziere a acestor sume de bani, s-a apreciat că pârâta datorează penalități.
Cu privire la sumele în cuantum total de 22.500 lei penalitățile se calculează la nivelul dobânzii practicate de BNR, potrivit dispozițiilor art. 8.3 din HG 769/1999 -Anexa 1, iar pentru perioada: 31.10.2006-24.04.2007, părțile au convenit plata penalităților de 0.15%/zi de întârziere, - art. 3.2 lit. c) din Autorizația licența neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune nr. 54/31.10.2006.
Tribunalul a dispus că penalitățile vor fi calculate de la data exigibilității datoriei principale în temeiul art. 43 Cod Comercial, penalitățile fiind convenite în cuantumul "dobânzii de drept", astfel că pârâta a fost obligată la plata unor daune interese cu acest titlu până la data plății efective.
În ce privește sumele în cuantum total de 184.201,36 le, instanța a apreciat că penalitățile se calculează la nivelul dobânzii practicate de BNR potrivit dispozițiilor art. 8.3 din HG 769/1999 - Anexa 1.
Pentru perioada din 06.02.2007 până la data plății, penalitățile sunt în cuantum de 0,1 %/zi de întârziere, calculate conform art. 11 din Decizia nr. 432/2006.
De asemenea s-a dispus că penalitățile vor fi calculate de la data exigibilității datoriei principale în temeiul art. 43 Cod comercial, penalitățile fiind convenite în cuantumul "dobânzii de drept"; în plus, pârâta a fost obligată la plata daunelor interese până la data plății.
S-a stabilit prin aceeași sentință că penalitățile vor fi calculate în condițiile art. 3712alin. 2 Cod procedură civilă, având în vedere că sub acest aspect, concluziile raportului de expertiză nu au putut fi luate în considerare deoarece penalitățile au fost calculate și la sumele prescrise.
Cererea de obligare la plata sumelor rezultând din aplicarea procentului de 19% - TVA, având în vedere obligația reclamantei de a plăti TVA începând cu 1.01.2007. TVA-ul este exigibilă data primirii sumelor de bani, astfel ca procentul de 19% trebuie aplicat la sumele plătite sau rămase de plătit după 1 ianuarie 2007.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Anexa 1 la HG nr. 769/1999, pârâta are obligația să comunice reclamantei lista completă cuprinzând operele transmise (autor, textier și durata), normă a cărei incidență a fost prevăzută și în clauzele lelor două licențe; având în vedere că pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații, instanța a admis și cererea cu acest obiect.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 cod procedură civilă, dispunându-se obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză de către reclamantă în măsura admiterii cererii, cheltuieli reprezentând taxă de timbru, onorariu de avocat și onorariu de expertiza - în cuantum total de 3.030 lei.
În termen legal împotriva acestei sentințe pârâta a formulat apel criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta a susținut că sentința a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competență, în raport de art. 56 Cod comercial.
Potrivit textului menționat, dacă actul este comercial pentru una din părți, el este supus jurisdicției comerciale și conform art. 2 Cod procedură civilă, competența în materie comercială operează în favoarea secției comerciale a tribunalului, or, în cauză, judecata de față s-a făcut de către Secția a V-a Civilă a Tribunalului București, instanța socotind în mod greșit că litigiul este unul civil.
Obiectul litigiului nu îl constituie drepturi de autor, ci pretenții bănești invocate de către un organism de gestiune colectivă a drepturilor de la o societate comercială specializată în comunicări media.
Apelanta conchide sub aspectul acestei critici că hotărârea fiind pronunțată de o instanță necompetentă, se impune desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la instanța competentă.
Într-o a dosua critică formulată, apelanta mai susține că au fost încălcate și dispozițiile art. 82 - 112 privind cererea de chemare în judecată.
Potrivit normelor de procedură menționate, orice cerere adresată instanței de judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii, respectiv pretențiile concrete, astfel cum sunt ele identificate de către reclamant, art. 112 Cod procedură civilă, dispunând că obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului este obligatoriu a fi menționat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
După cum rezultă din considerentele sentinței atacate, reclamantul nu și-a precizat obiectul cererii sale, ci a făcut trimitere la sume neprecizate ce vor rezulta dintr-o viitoare expertiză.
Procedându-se în acest fel, instanța de judecată a încălcat norma procedurală prevăzută sub sancțiunea nulității absolute de art. 105 Cod procedură civilă, pășind la judecată fără ca reclamantul să identifice obiectul cererii sale.
Cererea în pretenții are la bază o expertiză ce este întocmită după prima zi de înfățișare (art. 134 Cod procedură civilă), iar la prima zi de înfățișare obiectul cererii nu era fixat, situație față de care toată derularea procesului pornește de la premize nedeterminate.
Precizarea expresă a reclamantei din cuprinsul cererii de chemare în judecată că sumele vor rezulta dintr-o expertiză financiar-contabilă, atestă că obiectul cerereii nu era determinat, că reclamanta nu cunoștea întinderea obligațiilor pretinse și intenționa răsturnarea sarcinii probei.
Apelanta mai pretinde că vătămarea sa este evidentă și obligă instanța de control judiciar la desființarea sentinței.
În sprijinul celor anterior expuse, aceasta mai subliniază că onorariul expertului a fost majorat, remuneratoriu și compenatoriu, de la 900 la 1900 lei, or, partea care nu a plătiti onorariul de expertiză este decăzută din probă, normă a cărei aplicare prima instanță nu a făcut-
Într-o a treia critică, apelanta afirmă nelegalitatea hotărârii în raport cu drepturile de administrare.
Pentru a primi drepturi de administrare, reclamanta avea obligația să dovedească în condițiile Legii 8/1996, mandatul pe care îl are de la titularii drepturilor de autor, respectiv repertoriul de piese pe care îl deține spre gestionare.
În lipsa unei astfel de dovezi, nu se poate susține că se percep drepturi de autor fără a se dovedi care drepturi de autor sunt administrate de acest organism de gestiune colectivă, știut fiind că există mai multe organisme de gestiune a drepturilor de autor pe piața concurențială ce își partajează între ele drepturile specifice, astfel că sumele ce se calculează la total venituri, se partajează între diferitele organisme de gestiune.
Încasarea drepturilor numai de către un organism este nelegală, fapt ce afectează hotărârea judecătorească în ansamblul ei.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare la motivele de apel, depunând însă note scrise la termenul de azi.
Apelul formulat este nefondat.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin motivele de apel și examinând soluția sub toate aspectele, în limitele devoluțiunii fixate prin acestea, conform art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Având în vedere că apelanta pârâtă prin apărătorul prezent la termenul de de azi a dezvoltat și alte susțineri orale decât cele dezvoltate în scris cu titlu de motive de apel, Curtea nu le va evalua decât pe cele formulate conform dispozițiilor legale, respectiv cu respectarea art. 82 alin. 1 Cod procedură civilă, susținerile orale ale părților neinvestind instanța, ci au anumite efecte juridice dacă legea procesuală dispune astfel.
Prin urmare, deși prima zi de înfățișare la termenul de azi, situație în care apalanta ar fi fost în termen să completeze motivele de apel, astfel cum permit prevederile art. 287 alin. 2 Cod procedură civilă, alte motive de apel nefiind formulate în scris, criticile ce investesc instanța de control judiciar rămân cele dezvoltate în cererea depusă la filele 6-9 dosar apel.
Curtea apreciază că soluția este aceeași chiar dacă prevederile art. 292 alin. 2 Cod procedură civilă obligă instanța de apel, în condițiile unui apel nemotivat, să se pronunțe pe fond numai pe baza celor invocate la prima instanță, premisa textului citat nefiind incidentă în speță, de vreme ce apelanta a procedat la motivarea căii de atac, însă nu a completat motivele de apel conform prescripțiilor legale, deși era în teremen să o facă.
Astfel prima critică susținută în scris de către apelantă vizează pronunțarea sentinței de către o instanță necompetentă "în raport de dispozițiile art. 56 Cod comercial".
Deși apelanta nu califică norma de competență, din dezvoltarea raționamentului expus în susținerea acestei critici, reiese că invocă necompetența funcțională a primei instanțe pornind de la calificarea litigiului drept unul comercial, în timp ce el în mod nelegal a fost soluționat de o secție civilă a tribunalului.
Competența materială este reglementată prin norme imperative de ordine publică, ceea ce semnifică repartizarea litigiilor între instanțele de diferite grade, în timp ce repartizarea cauzelor între diferitele secții ale aceleiași instanțe, face obiectul normelor de organizare judiciară ce nu permite valorificarea sa pe calea unei excepții procesuale de procedură, potrivit reglementării actuale procesuale, fiind eventual posibile sancțiuni administrative, fără implicarea părților în proces în acest raport ipotetic de răspundere administrativă.
Prin urmare, pentru cercetarea acestei critici Curtea este ținută a verifica respectarea normelor de competență materială, iar soluționarea în primă instanță de către tribunale a proceselor și cererilor în materie de creație intelectuală și proprietate industrială, cum este și cel de față (având ca obiect recuperarea remunerațiilor datorate pentru utilizarea operelor muzicale, în temeiul Legii 8/1996), este prevăzută ca atare de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. e Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, din punct de vedere al normelor de organizare judiciară, completele specializate în proprietate intelectuală funcționează la nivelul secțiilor civile ale tribunalelor, iar tribunalul a fost competent material să soluționaeze cauza în primă instanță, astfel că acest motiv de apel se dovedește a fi nefondat.
Printr-o a doua critică formulată prin motivele de apel, apelanta a susținut încălcarea dispozițiilor art. 82 și 112 Cod procedură civilă de către intimata reclamantă cu prilejul formulării cererii de chemare în judecată pentru neprecizarea obiectului cererii sale, situație în care ar fi operantă sancțiunea nulității prevăzute de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Dezvoltând această critică, apelanta face referire în realitate la neprecizarea valorii obiectului cererii de chemare în judecată la data investirii primei instanțe, valoare ce a fost determinată printr-o expertiză administrată după prima zi de înfățișare prevăzută de art. 134 Cod procedură civilă, ca moment dilatoriu până la care reclamanta era ținută să își îndeplinească obligația de a preciza valoarea obiectului cererii.
Obiectul cererii și valoarea lui sunt două concepte procedurale diferite. Astfel, în vreme ce obiectul cererii este un element esențial al cererii de chemare în judecată, neindicarea lui fiind prevăzută de lege sub sancțiunea unei nulități absolute exprese, în condițiile art. 133 alin. 1 cu referire la art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, indicarea valoarii obiectului cererii (criteriu aplicabil de altfel doar litigiilor patrimoniale) este pusă în sarcina titularului ei, "după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință".
Or, de vreme ce încă din motivarea cererii de chemare în judecată intimata reclamantă a susținut că în ce privește valorea obiectului cererii este cu neputință a fi fost anticipată pe baza prețuirii sale, dată fiind modalitatea de calcul pentru determinarea remunerațiilor pretinse, anume pe baza documentelor contabile ale pârâtei la care aceasta nu avea acces și în absența îndeplinirii complete iar nu parțiale a obligațiilor apelantei de a comunica intimatei la termenele scadente documentele necesare ce constituiau baza de calcul pentru stabilirea remunerațiilor datorate pentru utilizarea operelor muzicale din repertoriul protejat și gestionat de reclamantă, obligație a apelantei stipulată în dispozițiile art. 3.2 lit a din ambele autorizații, respectiv nr. 51 și 54/31.10.2006, reiese că pentru susținerea acestei critici apelanta se prevalează de propria sa culpă pentru a obține sancționarea intimatei, contrar prevederilor art. 108 alin. 4 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, se impune precizarea că rațiunea normei ce prevede obligația titularului cererii de chemare în judecată (indiferent de forma de procedură pe care aceasta o îmbracă: cerere reconvențională, cerere de intervenție în interes propiu, cerere de chemare în garanție), respectiv a art. 112 pct. 3 Cod procedură civilă, este aceea de a se stabili ab initio cadrul procesual sub toate aspectele, criteriul valoric fiind esențial în verificarea competenței materiale de primă instanță, dar și în calificarea căii de atac. În litigiile de proprietate intelectuală însă, indiferent de valoarea obiectului pricinii competența de primă instanță nu este influențată, date fiind prevederile art. 2 lit. e Cod procedură civilă, ci acest element al cererii de chemare în judecată devine important în calificarea căii de atac, cu referire la art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă; prin urmare și acest motiv de apel este privit ca nefondat, intimata reclamantă precizând în mod expres obiectul cererii iar cu privire la valoarea lui a arătat modalitatea de determinarea a acestuia, respectiv prin efectuarea unei expertize contabile de specialitate, ceea ce nu contravine normelor legale.
În ce privește sancțiunea decăderii din proba cu expertiză pentru neachitarea diferenței de onorariu pentru expert, onorariu majorat de la 1.000 lei la 1.900 lei, prin dispoziție expresă în considerentele sentinței ce are valoarea unei încheieri executorii, nu poate fi o sancțiune ce ar putea fi susținută în mod valabil în apel d e către apelantă, vătămarea fiind a expertului care a efectuat lucrarea pentru situația neîndeplinirii acestei obligații procesuale de către intimata reclamantă, prevederile art. 170 Cod procedură civilă nefiind aplicabile în acest caz de vreme ce lucrarea a fost efectuată și dobândită cauzei ca probă; pe de altă parte, sancțiunea nu ar putea fi aplicată decât de instanța care a dispus proba deoarece art. 170 alin. 3 dispune: neîndeplinirea acestor obligații atrage decăderea,pentru acea instanță, din dovada încuviințată.
În cea din urmă critică formulată prin motivele de apel, apelanta pretinde că intimata reclamantă nu a făcut dovada mandatului pe care îl deține de la titularii drepturilor de autor în numele cărora pretinde remunerațiile și nici dovada repetoriului de piese pe care îl are în administrare, iar pe de altă parte, încasarea remunerațiilor numai de către un organism de gestiune colectivă este nelegală în condițiile în care în acest domeniu există mai multe organisme de gestiune colectivă.
Critica este de asemenea nefondată, întrucât potrivitart. 1231alin. 1 lit. d din Legea 8/1996, cu modificările ulterioare, dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale este dreptul patrimonial de autor care este supus gestiunii colective obligatorii, astfel încât pentru exercițiul acestuia și colectarea remunerațiilor pentru acest tip de utilizare se realizează în baza unui mandat legal decurgând din norma invocată, iar pe de altă parte a fost desemnat prin Decizie a directorului general în calitate de colector unic al remunerațiilor cuvenite pentru utilizarea operelor muzicale.
Noțiunea de radiodifuzare are definiția legală dată de art. 151din lege, normă care la lit. a) prevede că prinradiodifuzarese înțelege emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea publică prin satelit, în scopul recepționării de către public.
Or, prin autorizația - licență neexclusivă nr. 54/31.10.2006 apelanta a primit dreptul de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni de televiziune pe posturile TV B, CANAL 37 și TV FĂGĂRAȘ, în timp ce prin autorizația - licență neexclusivă de utilizare a operelor muzicale pentru emisiuni radio nr. 51/31.10.2006 a fost autorizată să utilizeze repertoriul muzical gestionat de pe posturile de radio FM FĂGĂRAȘ și RADIO B SPECIAL, autorizări în schimbul cărora datorează remunerațiile cuvenite autorilor pentru acest tip de utilizare. se datorează de la data încheierii autorizațiilor, pe temei contractual, iar pentru perioadele anterioare pe temei delictual, obligația de obținere a licenței neeclusive fiind prevăzută de lege (și) în sarcina utilizatorilor prin radiodifuzare (art. 1301alin. 1 lit. b), iar culpa neobținerii ei îi aparține apelantei, acesta începând emisia pe posturile respective de radio și televiziune la date anterioare obținerii autorizațiilor de la organismul de gestiune colectivă, în absența unor susțineri și probe contrare.
Față de cele ce preced, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat și se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă pentru cheltuielile de judecată efecatute de intimata reclamantă în această etapă procesuală, portrivit dovezilor de la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de către apelanta - pârâtă cu sediul în B,--11, Județul B, împotriva sentinței civile nr. 1264/04.07.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă UNIUNEA ȘI DIN ROMÂNIA - ASOCIAȚIA PENTRU DREPTURI DE AUTOR ( - ) cu sediul în B, nr. 141, sector 1.
Obligă apelanta la 1.785 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Tehnored. CN/4 ex.
Tribunalul București, Secția a V-a civilă
Judecător fond
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
