Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

- SECȚIA CIVILĂ

ȘI PENTRU CAUZE

CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA NR.67/DOSAR NR-

Ședința publică din 26 februarie 2008

PREȘEDINTE: Roxana Trif- - - JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea

- - - JUDECĂTOR 3: Mihail Lohăel

- - - judecător

- - - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat depârâta RADIO Bîmpotriva sentinței civile nr.446/S pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 11 octombrie 2007 în dosarul civil nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, pentru ca intimata să facă dovada cheltuielilor efectuate cu deplasarea pentru acest termen, a amânat pronunțarea la data de 19 februarie 2008 și apoi, în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 26 februarie 2008.

CURTEA

Asupra recursului de față:

Constată că prin sentința civilă nr.4467S/2007 pronunțată de Tribunalul Brașovs -a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Radio

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 26.822,40 lei reprezentând 21.083,89 lei despăgubiri și 5.738,5 lei penalități de întârziere precum și suma de 3144 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că între reclamant și pârâtă s-a încheiat la data de 26.02.2004 un protocol referitor la gestiunea colectivă a utilizării de către societățile de radio a prestațiilor artiștilor interpreți și executanți fixate pe fonograme.

Părțile au convenit ca remunerațiile restante, datorate în aplicarea nr.HG71/2000 pentru anii 2000, 2001 și nr.HG143/2003 pentru anii 2002 și 2003 se vor achita, în condițiile semnării autorizației acordată de, până la data de 16.02.2005, în tranșe trimestriale egale, fără aplicarea de majorări, pe baza declarațiilor de încasări trimise de pârâtă și a facturilor emise de reclamantă, urmând ca în paralel pârâta să achite și redevențele curente, în termen de 15 zile de la primirea facturii emisă de reclamant.

Părțile au convenit asupra modului de calcul al redevenței datorate de pârâtă și au stabilit în concret cuantumul acesteia aferent anilor 2000, 2001, 2002 și 2003.

Totodată, părțile au convenit că pentru întârzieri la plată pârâta datorează penalități de 0,1% pe zi de întârziere, calculate la suma restantă.

Deși a fost notificată de către reclamantă, pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor asumate.

Instanța a reținut că Protocolul încheiat de părți, în baza căruia se solicită pretențiile ce fac obiectul cauzei, nu a fost desființat până în prezent iar în lipsa vreunei cauze de ineficacitate acesta își produce efectele între părțile contractante, în conformitate cu prevederile art.969 Cod civil.

Susținerea pârâtei în sensul că semnatarul actului nu avea calitatea de reprezentant al acestei societăți nu a fost dovedită în vreun fel astfel încât nu va fi reținută de instanță.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată. Pretențiile în cauză izvorăsc din contractul încheiat de părți la data de 26.02.2004 iar față de data introducerii cererii de chemare în judecată, 24.05.2006, termenul legal de prescripție de trei ani, prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 nu a fost depășit.

Susținerile pârâtei în sensul că aplicarea baremelor de calcul prevăzute de nr.HG143/2003 ar încălca principiul neretroactivității legii civile nu poate fi reținută de instanță întrucât acest act normativ stabilește doar cuantumul minimal al obligației de plată ce izvorăște din dispozițiile art.13 lit. k și art.1430 lit. b, fiind o normă dată în aplicarea legii menționate anterior.

Pentru aceste motive instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul, cu aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.

Împotriva sentinței a declarat apel fiind recalificat recurs prin încheierea de ședință din 12.02.2008, pârâta Radio

În dezvoltarea motivelor de recurs, critică hotărârea pentru nelegalitate în sensul că, instanța nu a reținut că protocolul din 26.02.2004 este lovit de nulitate ca urmare a constrângerii morale exercitată asupra unui prepus fără mandat de reprezentare prin refuzul oricărei autorizări iar sumele pe anii 2000 - 2003 sunt prescrise în baza art.3 din Decretul 167/1958 deoarece, un act lovit de nulitate nu poate avea caracter întreruptiv de prescripție.

Pentru sumele din perioada 1.01.2004 - 31.12.2005, reclamanta trebuia să facă dovada drepturilor și mandatului pentru administrarea drepturilor artiștilor interpreți și executanți.

O altă critică se referă la inexistența obligației de plată ca urmare a neretroactivității nr.HG143/2003 pentru perioada 2000 - 2003.

Ultima critică se referă la faptul că instanța s-a pronunțat în consens cu practica judiciară fără a motiva în fapt și în drept cauza cu raportare la mijloacele de apărare formulate și temeiul legal, conform art.261 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată de intimata reclamantă se solicită respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința în raport cu motivele de recurs, curtea reține că recursul este nefondat.

Instanța a reținut corect valabilitatea protocolului încheiat între părți la data de 26.02.2004, întrucât motivele de nulitate invocate de recurentă, respectiv, la fond s-a invocat că baza de calcul și remunerația se raportează la HG nr.143/2003 pentru perioada 2000 - 2003, ca în recurs să se invoce constrângerea morală exercitată asupra unui prepus fără mandat de reprezentare, respectiv consimțământul dat prin constrângere la încheierea actului, nu sunt dovedite, sunt simple susțineri.

Ori, protocolul este încheiat între reprezentanții legali ai părților, purtând semnătura și ștampila societății.

De altfel, protocolul a cărui nulitate se solicită a stat la baza raporturilor dintre părți iar în baza acestuia recurenta a achitat parțial tranșe din sumele menționate în protocol.

Prin urmare, protocolul nefiind lovit de nulitate, corect au fost aplicate prevederile art.16 lit. a din Decretul nr.167/1958 deși astfel cum a reținut și instanța de fond, termenul de prescripție curge de la data încheierii convenției între părți, respectiv 26.02.2004.

Referitor la sumele solicitate pe perioada 1.01.2004 - 31.12.2005, acestea sunt corect calculate și acordate de prima instanță în baza art.969 Cod civil.

Critica referitoare la neretroactivitatea nr.HG143/2003 pentru perioada 2000 - 2003, este înlăturată de curte, întrucât actul normativ menționat nu stabilește retroactiv o obligație de plată ci obligă la plata sumelor restante, obligația decurgând din prevederile art.13 lit. k și 130 lit. b din Legea 8/1996.

Prin urmare, dreptul este reglementat de Legea 8/1996 iar HG nr.143/2003, conține norme de aplicare a legii, fără a afecta neretroactivitatea acesteia.

Ultima critică este înlăturată de curte pe considerentul că în speță, hotărârea recurată este motivată conform dispozițiilor art.261 Cod procedură civilă iar prin pronunțarea în "consens cu practica judiciară" instanța s-a referit la soluționarea uniformă a acestei probleme de drept de către instanțele din țară.

Pentru aceste considerente, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține ca legală hotărârea recurată.

Va admite în parte cererea intimatei pentru plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs pentru suma de 3092,77 lei și va respinge cererea pentru suma de 67,80 lei ca nedovedită.

Pentru aceste motive,

În numele Legii

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta Radioîmpotriva sentinței civile nr.446/S/2007 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o menține.

Admite în parte cererea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de intimata reclamantă Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți -

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 3092,77 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.02.2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - -

GREFIER,

- -

Red. /24.03.2008

Dact./07.04.2008

- 2 exemplare -

Jud. Fond -

Președinte:Roxana Trif
Judecători:Roxana Trif, Dorina Rizea, Mihail Lohăel

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 67/2008. Curtea de Apel Brasov