Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 706/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 706/
Ședința publică din 08 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Florinița Ciorăscu
JUDECĂTOR 3: Daniel Radu
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de pârâta RM., împotriva sentinței civile nr.611 din data de 26 iunie 2007 și a încheierii de îndreptare a erorii materiale din data de 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, venit spre rejudecare, după casare.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile, respectiv: recurenta-pârâtă și intimatul-reclamant.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, cu taxa judiciară de timbru în sumă de 20 lei, achitată cu chitanța nr.20643 din data de 24.10.2007, emisă de Primăria Municipiului Pitești și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 2 martie 2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Râmnicu V pentru a fi obligată să-i plătească drepturile patrimoniale cuvenite în baza brevetului de invenție nr.- și a contractului de cesiune nr.6875 din 22 iulie 1994, pentru anul 2004, plus dobânda legală la toate sumele, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul a susținut că în baza brevetului de invenție și a contractului de cesiune încheiat cu pârâta, societatea i-a calculat drepturile materiale cuvenite, dar a refuzat și refuză în continuare să i le achite, deși prin adeverința eliberată organelor fiscale se indică suma de 314.744.069 lei Rol, drepturi de proprietate intelectuală cuvenite, pentru anul 2004 și încasate.
Întrucât acesta nu și-a primit drepturile cuvenite pentru anul 2004, deși a formulat cerere în acest sens, solicită obligarea pârâtei la plata sumelor cuvenite și dobânda aferentă timpului scurs, până la achitarea integrală a acesteia.
Prin sentința civilă nr.611 din 26 iunie 2007, Tribunalul Vâlceaa admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 124.554.087 lei Rol, reprezentând dobânzi datorate ca urmare a achitării cu întârziere a drepturilor patrimoniale față de reclamant și la plata sumei de 339 lei Ron cheltuieli de judecată.
A fost respins capătul de cerere privind drepturile patrimoniale, ca rămas fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza materialului probator administrat în cauză, în esență, faptul că pe parcursul procesului pârâta a achitat drepturile patrimoniale cuvenite reclamantului, conform brevetului de invenție și contractului de cesiune încheiat la 22 iulie 1994 și că se impune admiterea în parte a acțiunii în ceea ce privește plata dobânzii datorate ca urmare a achitării cu întârziere a drepturilor patrimoniale, dobândă ce a fost calculată prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.
Prin încheierea din 11 septembrie 2007, Tribunalul Vâlceaa admis cererea formulată de reclamantul, în temeiul art.281 Cod procedură civilă și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr.611 din 26 iunie 2007, în sensul că a fost obligată pârâta la plata sumei de 1.894 lei cheltuieli de judecată, în loc de 339 lei, cât s-a acordat în mod greșit.
Împotriva acestei sentințe și încheieri, în termen legal, a formulat apel pârâta, susținând că sunt nelegale și netemeinice pentru că s-a încălcat principiul disponibilității, întrucât, potrivit art.129 alin.6 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut, în speță, neobservând că nu a fost investită cu soluționarea vreunui capăt de cerere privind calcularea dobânzilor la suma de 55.302,26 lei încuviințată prin sentința civilă nr.85/16.02.2004.
În acest sens s-a arătat că nu s-a avut în vedere acțiunea reclamantului, prin care s-a menționat expres că drepturile patrimoniale cuvenite sunt sumele de bani ce i s-ar fi cuvenit din tranșele de la 1 iulie 2004 și respectiv 1 septembrie 2004, ținând cont de procesul verbal de conciliere nr.3525 din 18 aprilie 2007.
A mai susținut pârâta că prima instanță a încălcat și prevederile art.275 și 276 din Codul d e procedură civilă, atunci când a obligat societatea la plata cheltuielilor de judecată, deși aceasta a recunoscut pretențiile reclamantului și a solicitat admiterea în parte a acțiunii, în sensul obligării acesteia la plata sumei de 4.865,16 lei, situație față de care nu trebuia obligată la plata acestora.
În ceea ce privește încheierea din 11 septembrie 2007, apelanta a susținut că este nelegală întrucât cuantumul de 1.894 lei nu corespunde realității, pe de o parte, iar pe de altă parte, potrivit art.275 și 276 Cod procedură civilă nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr.372/A din 24 octombrie 2007, Curtea de APEL PITEȘTIa admis apelul și a schimbat în parte sentința atacată, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată la suma de 1.591 lei.
Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței.
În considerentele acestei decizii, instanța de apel a reținut următoarele:
Primul motiv de nelegalitate invocat în ceea ce privește cuantumul dobânzilor legale la care a fost obligată societatea pârâtă, în sensul că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și a acordat mai mult decât a fost investită, s-a constatat a fi neîntemeiat în raport de situația de fapt rezultată din actele dosarului.
Astfel, din cuprinsul acțiunii formulată de reclamant rezultă că acesta a solicitat dobânda aferentă timpului scurs până la achitarea integrală a sumelor cuvenite, sens în care a solicitat și efectuarea unei expertize contabile pentru calcularea ei de la data de când pârâta trebuia să-i achite debitele și până la data plății efective.
S-a stabilit cu expertiza contabilă efectuată în cauză de către expert, faptul că dobânzile asupra sumelor datorate de către pârâtă și virate cu întârziere în contul reclamantului sunt de 75.902.469 lei, pentru perioada 27 ianuarie 2004 - 22 septembrie 2004 și 48.651.618 lei, pentru perioada 28 iunie 2003 - 24 aprilie 2007.
Al doilea motiv de apel referitor la faptul că în speță erau incidente dispozițiile art.275 și 276 din Codul d e procedură civilă, în sensul că nu trebuia obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată, întrucât a achitat debitul restant și a fost de acord cu plata dobânzilor de întârziere, s-a reținut a fi de asemenea nefondat.
În speță, s-a dovedit cu înscrisurile de la filele 2, 3 dosar, faptul că reclamantul a solicitat în scris achitarea drepturilor bănești ce i se cuvin conform contractului de cesiune nr.6875 din 22 iunie 1998, prin urmare a fost pusă în întârziere societatea.
La data introducerii acțiunii pârâta nu achitase întreaga sumă datorată în baza acestui contract, așa cum aceasta a susținut, suma fiind achitată în timpul procesului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, aceasta a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii privind drepturile materiale cuvenite, iar cu privire la dobânzile solicitate a cerut respingerea acțiunii pe motiv că nu sunt legale, întrucât debitele pe care reclamantul le avea de recuperat au fost achitate în întregime.
În această situație, fiind dovedit că până la data introducerii acțiunii pârâta nu a achitat drepturile bănești datorate reclamantului, în mod corect, în speță s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 din Codul d e procedură civilă, nefiind incidente în cauză prevederile art.275 și 276 din același cod.
În ceea ce privește, însă, cuantumul cheltuielilor de judecată acordate, în sumă de 1.894 lei, conform încheierii din 11 septembrie 2007, s-a constatat a fi greșit în raport de actele justificative de la dosar din care rezultă că reclamantul a efectuat cheltuieli la fond în sumă de 1.591 lei, reprezentând onorariu expert și avocat, prima instanță luând greșit în calcul și chitanța nr.20/3.02.2005 de la fila 66 dosar.
Împotriva deciziei civile nr.372/A/24 octombrie 2007 au formulat recurs reclamantul și pârâta Râmnicu V, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, reclamantul susține că hotărârea este nelegală, întrucât nu s-au acordat cheltuielile de judecată solicitate, invocând în acest sens dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv aplicarea greșită a legii.
Astfel, reclamantul solicită admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei pronunțată de tribunal.
Pârâta critică la rândul ei decizia pronunțată de tribunal pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul motivului de modificare prevăzut de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, invocând interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbând natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
În motivarea recursului, pârâta susține că instanța era obligată să se pronunțe numai cu privire la ceea ce s-a cerut și anume conform acțiunii să fie obligată să plătească drepturile patrimoniale cuvenite la data de 22 iulie pentru anul 2004 plus dobânda legală, în baza contractului de cesiune nr.6875/22 iulie 1998, ce a avut ca obiect cesiunea brevetului de invenție nr.-.
Nu s-a observat de instanță că nu a fost investită cu soluționarea vreunui capăt de cerere privind calcularea dobânzilor la suma de 55.302,26 lei încuviințată prin sentința civilă nr.85/16 februarie 2004.
Se mai susține că instanța a încălcat și prevederile art.275 și 276 Cod procedură civilă, obligând societatea pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, deși aceasta a recunoscut pretențiile reclamantului, respectiv admiterea în parte a acțiunii.
În acest context se solicită admiterea recursului.
Prin decizia civilă nr.4163/20 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare, ca recurs.
În decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se arată că având în vedere limitele valorice în care s-a pronunțat tribunalul, hotărârea acestuia fiind supusă controlului judiciar, și art.2821Cod procedură civilă, instanța trebuia să califice calea de atac drept recurs, urmând să fie soluționată în compunerea prevăzută de art.57 alin.2 din Legea nr.304/2007.
În raport de îndrumările date prin decizia de casare, examinând criticile formulate de pârâtă prin recurs, se constată că sunt neîntemeiate.
În ce privește critica referitoare la încălcarea principiului disponibilității, urmează a se observa că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut, respectiv, conform acțiunii, reclamantul a solicitat "drepturile patrimoniale cuvenite în baza brevetului de invenție nr.- și contractului de cesiune nr.6875 din 22 iulie 1994 pentru anul 2004, plus dobânda legală la toate sumele".
Prin expertiza contabilă efectuată în cauză s-au stabilit dobânzile asupra sumelor datorate de către pârâtă și virate cu întârziere (57-61).
Nici a doua critică nu este întemeiată, întrucât nu sunt incidente dispozițiile art.275, 276 Cod procedură civilă, deoarece pârâta a achitat cu întârziere drepturile bănești cuvenite reclamantului.
La data introducerii acțiunii, pârâta nu achitase întreaga sumă datorată în baza contractului de cesiune, fiind achitată în timpul procesului.
Prin întâmpinarea depusă pârâta a fost de acord cu admiterea în parte a acțiunii privind drepturile materiale cuvenite reclamantului, dar nu a fost de acord cu plata dobânzilor solicitate întrucât nu sunt legale.
Cu referire însă la cuantumul cheltuielilor de judecată, conform încheierii din data de 11 septembrie 2007, acesta este corect față de actele din dosar.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, se apreciază că recursul formulat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr.611/26 iunie 2007 și a încheierii din data de 11 septembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, este nefondat și conform dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Râmnicu V, împotriva sentinței civile nr.611 din 26 iunie 2007 și a încheierii din data de 11 septembrie 2007, pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 8 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/04.05.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Florinița Ciorăscu, Daniel Radu
