Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 8
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constanța Ștefan C -
JUDECĂTORI: Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
Grefier - - --
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta - SRL cu sediul ales la Cabinet avocat -- cu sediul în B, Calea, nr. 20-28,.11,. B,. 2,. 46 (48) și în B,-,.2,.3, sect.1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 46 pronunțată la 8 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele - Grup SRL, cu sediul în P, B-. - nr. 23 Bis,.2 jud. P, și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud.
Prezența și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 15 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea la data de mai sus, când, în urma deliberării, a pronunțat următoarea decizie:
Curtea:
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova, inițial la Secția Comercială și de contencios administrativ, sub nr-, reclamanta - SRL Bac hemat în judecată pe pârâtul - Grup SRL P și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei - Grup SRL P la schimbarea denumirii, având în vedere riscul de confuzie sau de asociere care se poate crea între aceasta și marca individuală verbală "", obligarea aceleiași pârâte la încetarea folosirii denumirii "" în desfășurarea activităților sub acest semn, cât și obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a sentinței, în cazul în care aceasta nu se conformează îndeplinirii cerințelor solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București la 26.04.2002 și, așa
-2-
cum reiese din actul constitutiv, obiectul principal de activitate constă în activități de secretariat, dactilografiere, multiplicare și traduceri.
A mai susținut reclamanta, că în vederea protejării numelui comercial sub care sunt prestate serviciile sale, a solicitat la OSIM înregistrarea mărcii individuale verbale constând în denumirea "", cerere care i-a fost aprobată, iar în cursul lunii august 2007 a luat cunoștință, în urma accesării unui site de traduceri, de existența pârâtei, care are denumire aproximativ identică și desfășoară aceleași activități cu cele prestate de reclamantă în ceea ce privește sectorul de traduceri.
În aceste condiții, a apreciat reclamanta, se aduc atingere dispozițiilor Legii nr.84/1998 care statuează principiul conform căruia marca înregistrată conferă titularului acesteia protecție la nivel național, începând cu data constituirii depozitului național reglementat, respectiv 18.12.2002.
În drept au fost invocate disp. art. 35 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și art. 25 din Legea nr.26/1990 privind registrul comerțului.
În dovedirea acțiunea, reclamanta a depus la dosar înscrisuri iar prin încheierea din 05.03.2007, constatând că obiectul cererii și temeiul de drept îl reprezintă dispozițiile Legii nr.84/1998, completul de judecată de la Secția Comercială și de contencios administrativ, apreciind că acțiunea are caracter civil, a dispus transpunerea cauzei la Secția civilă.
La termenul de judecată din 03.10.2008, pârâta depus întâmpinare, arătând în principal că acțiunea reclamantei este inadmisibilă față de disp. art. 6 din Legea nr.26/1990, reclamanta având deschisă calea recursului împotriva încheierii de înmatriculare a pârâtei, iar pe fondul cauzei pârâta a arătat că acțiunea este neîntemeiată întrucât în speță nu se regăsesc condițiile cerute de disp. art. 35 Legea nr.84/1998.
La termenul din 31.10.2008, prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a invocat excepția tardivității depunerii întâmpinării față de disp. art. 118 Cod pr.civilă.
După analizarea probatoriului administrat, Tribunalul Prahovaa pronunțat la 08.01.2009 sentința civilă nr. 46, prin care a respins excepția tardivității depunerii întâmpinării, invocată de reclamantă, și pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
În esență, instanța fondului a reținut că excepția tardivității invocată de reclamantă referitor la depunerea întâmpinării de către pârâtă, este nefondată, avându-se în vedere că textul art. 118 alin.2 Cod pr.civilă, care sancționa nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege, a fost abrogat prin Legea nr. 219/2005.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin actele depuse la dosar, reclamanta nu a făcut dovada condițiilor prevăzute de lege pentru legitimitatea acțiunii în contrafacere întemeiată pe disp. art. 35 alin.1 și 2 din Legea nr.84/1998.
Împotriva sentinței, a declarat în termen legal apel reclamanta, considerând-o nelegală și netemeinică sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța fondului a respins excepția tardivității depunerii întâmpinării de către pârâtă, deși din studierea dosarului rezultă faptul că aceasta a depus întâmpinare la al șaselea termen de judecată și, cu toate că art. 118 alin.2 Cod pr.civilă a fost abrogat, soluția decăderii din dreptul de a depune probe și a formula excepții, își păstrează valabilitatea.
În consecință, sub acest aspect, apelanta solicită să se ia act de faptul că pârâta a depus întâmpinare, tardiv și, ca atare, trebuia să fie decăzută din dreptul de a invoca excepții și de a propune probe.
-3-
Pe fond, apelanta susține că prima instanță a pronunțat hotărârea atacată cu aplicarea greșită a textelor de lege incidente în speță și cu neobservarea probelor depuse la dosar.
Precizându-și punctul de vedere sub acest aspect, apelanta solicită desființarea doar în parte a sentinței, susținând doar admiterea capătului doi din cererea introductivă, respectiv acțiunea în contrafacere, prev. de art. 35 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1998.
Arată apelanta că, chiar în ipoteza în care s-ar considera că pârâta a fost înființată în mod legal, acest aspect nu exclude dreptul titularului mărcii să promoveze acțiunea reglementată de art. 35 din legea mărcilor, o soluție contrară fiind de natură a lipsi total de efecte prevederile menționate anterior, iar protecția oferită de marcă ar fi practic inexistentă.
Se susține în continuare că în activitatea desfășurată, intimata-pârâtă a folosit ca marcă semnul "", nefiind vorba numai de folosirea denumirii ca simplu element de identificare, astfel încât intimata-pârâtă, în mod nejustificat și inadmisibil beneficiează de bunul nume pe care reclamanta l-a format pe piață, deturnând clientela datorită confuziei și asocierii care se creează între cele două nume.
Făcând trimitere la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apelanta concluzionează că instanța fondului, în motivarea hotărârii a reținut greșit că actele de contrafacere ar fi anterioare înregistrării mărcii, precum și a faptului că înregistrarea denumirii intimatei este anterioară înregistrării mărcii reclamantei pentru clasa 41.
Se solicită, pentru motivele arătate, admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii instanței de fond și obligarea pârâtei la încetarea folosirii denumirii " Grup" în desfășurarea activităților de oferire sau prestare a serviciilor, pentru care s-a înregistrat marca reclamantei.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, față de actele și lucrările dosarului și de normele legale incidente în soluționarea cauzei, constată următoarele:
Este neîntemeiată prima critică vizând gre ș ita respingere a excep ț iei tardivită ț ii depunerii întâmpinării de către pârâtă.
ț a de fond a re ț inut corect că textul art. 118 alin.2 din Codul d e procedură civilă, care instituie sanc țiunea decăderii pârâtului din dreptul de a mai propune probe ș i invoca excep ț ii în afara celor de ordine publică, în cazul nedepunerii întâmpinării în termenul prevăzut de lege, a fost abrogat în mod expres prin art. I pct.22 din Legea nr.219/2005.
De altfel, în spe ț ă s-au acordat mai multe termene datorită lipsei de procedură cu pârâta, iar întâmpinarea a fost depusă la primul termen de judecată, când, potrivit disp. art.134 Cod pr.civilă, fiind prima zi de înfă ț ș are, păr ț ile legal citate pot depune concluzii pe fondul cauzei.
Nefondată este ș i cea de-a doua critică din apelul declarat, vizând ac ț iunea în contrafacere.
ț a de fond a re ț inut corect, în contextul probator al cauzei că în spe ț ă nu s-a făcut dovada că pârâta a folosit semnul "" pentru a- și identifica ș i particulariza serviciile, folosindu- ș i denumirea - Grup SRL, înregistrată în mod legal, în desfă ș urarea tuturor activită ților sale comerciale.
.//.
-4-
Din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că înregistrarea în Registrul Comer ț ului a pârâtei, având ca obiect de activitate traducerile, este anterioară înregistrării mărcii "" de către reclamantă, cu privire la serviciile de traducere.
Astfel, cererea pârâtei, având ca obiect de activitate traducerile, este anterioară înregistrării mărcii "" de către reclamantă, cu privire la serviciile de traducere, respectiv 18.04.2007 pentru pârâtă ș i 07.08.2007 pentru reclamantă.
Se re ț ine corect de prima instan ță ș i faptul că cererea de înregistrare a pârâtei a fost cenzurată de judecătorul delegat la Registrul Comer țului, care a decis în mod irevocabil că denumirea este legală ș i îndepline ș te cele trei condi ții de înregistrare, și anume: este disponibilă, distinctivă ș i licită.
În argumentareea solu ț iei de respingere a cererii cu care a fost investită, instan ța fondului a avut în vedere ș i textul art. 38 lit.a din Legea nr.84/1998, care prevede că titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui ter ț să folosească în activitatea sa comerciuală numele/denumirea sau adresa/sediul titularului.
În spe ț ă nu s-a dovedit că pârâta a folosit numele său comercial ca marcă, ci doar ca denumire a societă ț ii, astfel că nu a adus niciodată atingere dreptului exclusiv la marcă al reclamantei.
Făcându-se trimitere ș i la argumentele de practică judiciară în materie (decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.3828/11.05.2006) instan ț a fondului a concluzionat că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta a folosit semnul "" pentru a- și identifica ș i particulariza serviciile, folosindu- ș i denumirea comercială - Grup SRL, înregistrată în mod legal, în desfă ș urarea tututor activită ților sale comerciale.
În considerarea celor mai sus arătate, Curtea constată că apelul declarat de reclamantă este nefondat și va fi respins în baza art.296 Cod pr.civilă, păstrându-se hotărârea atacată ca legală și temeinică, iar potrivit art.274 Cod pr.civilă, reclamanta va fi obligată la plata către pârâtă, a sumei de 1785 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de reclamanta - SRL cu sediul ales la Cabinet avocat --, în B, Calea, nr. 20-28,.11,. B,. 2,. 46 (48) și în B,-,.2,.3, sect.1, împotriva sentinței civile nr. 46 pronunțată la 8 ianuarie 2009 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtele - Grup SRL, cu sediul în P, B-. - nr. 23 Bis,.2 jud. P și Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,-, jud.
Obligă recurenta-reclamantă - SRL, la plata către intimata-pârâtă - Grup SRL, a cheltuielilor de judecată în sumă de 1785 lei.
.//.
-5-
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Violeta Stanciu
C - - -
Grefier,
- --
red../tehnored.VM
6 ex./05.02.2010
Operator de date cu caracter
personal Nr.notificare 3120
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Constanța ȘtefanJudecători:Constanța Ștefan, Violeta Stanciu
