Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 89/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 89
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1888 din 19.11.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 24.04.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 30.04.2009, apoi pentru azi, când:
CURTEA DE APEL:
Prin sentința civilă nr. 1888 din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a dispus respingerea excepției inadmisibilității acțiunii.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru lipsa capacității procesuale pasive.
A fost respinsă pentru autoritate de lucru judecat acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SA I prin lichidator Casa de Insolvență M
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă dat fiind faptul că potrivit art. 21 din Constituție partea are acces liber la justiție, iar conform art. 36 și 73 din Legea 64/1991 inventatorul beneficiază de drepturi patrimoniale stabilite pe bază de contract încheiat cu solicitantul sau, după caz, cu titularul brevetului iar în cazul drepturilor bănești ale autorului unei realizări tehnice care este nouă la nivelul unei unități și utilă acesteia, se stabilesc prin contract încheiat între autor și unitate.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța a reținut că prin acțiunea introductivă de la 20 iulie 1994, reclamanta a chemat în judecată pârâta SC SA solicitând obligarea acesteia la plata drepturilor ce i se cuvin în calitate de coautor a invenției " poliesteric texturat vopsit în masă și procedeu de obținere a acestuia", concretizată în minim 30% din beneficiile realizate prin aplicarea acestei invenții și corectarea sumelor rezultate din postcalcul prin aplicarea inflației la zi, adică la data acordării recompenselor rezultate din calcul.
Prin decizia civilă nr.1696 din 7 mai 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție s-a dispus admiterea recursului declarat de SA I împotriva deciziei civile nr. 354 din 23.11.1998 a Curții de APEL IAȘI, care a fost casată împreună cu sentința civilă nr. 719 din 17.06.1998 a Tribunalului Iași, iar pe fond a fost respinsă acțiunea introdusă de reclamanta împotriva pârâtei.
Pentru a se pronunța astfel Curtea Supremă de Justiție a reținut că potrivit art. 66 al. 2 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, drepturile bănești cuvenite inventatorilor pentru invențiile brevetate, aplicate, parțial recompensate sau nerecompensate până la intrarea în vigoare a acestei legi se vor negocia între inventator și unitatea care a aplicat invenția iar în caz de neînțelegere între părți, drepturile se vor stabili de către instanțele judecătorești.
Din conținutul textului citat, rezultat că pentru invențiile brevetate anterior, se acordă recompense bănești în condițiile legii, dacă nu au fost recompensate, ori au fost doar parțial recompensate potrivit reglementărilor anterioare.
În conformitate cu prevederile legale anterioare, respectiv, Legea nr. 62/1974 și Decretul nr. 93/1976, recompensele bănești pentru invențiile aplicate în economie, se stabileau anual, în funcție de avantajele economice și sociale postcalculate rezultate din aplicarea acestora, iar cuantumul maxim anual putea fi până la de trei ori nivelul retribuției tarifare lunare a funcției de cercetător științific principal din ramura respectivă, perioada de recompensă fiind de cel mult 5 ani.
Așa după rezultă din actele de la dosar, respectiv, listele de plată a recompensei, adresele OSIM nr. 7953 din 4 august 1995 și nr. 4433 din 14 iulie 1998, invenția " poliesteric texturat vopsit în masă și procedeu de obținere a acestuia" a fost recompensată integral, pentru 5 ani de aplicare conform prevederilor Legii nr. 62/1974 și Decretului nr. 93/1976, înainte de 21 ianuarie 1992, data intrării în vigoare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.
Prevederile art. 66 din Legea nr. 64/1991 nu pot constitui temei de drept pentru valorificarea pretențiilor reclamantei, întrucât acestea se referă numai la invențiile nerecompensate sau parțial recompensate.
Cum reclamantei i-au fost achitate integral drepturile bănești potrivit legislației în vigoare la data acordării brevetului, orice pretenții decurgând din prevederile art. 66 din Legea nr. 64/1991 sunt nefondate.
Astfel după cum rezultă din cererea de chemare în judecată și din precizările formulate ulterior, prin acțiunea de față, reclamanta a investit din nou instanța cu aceeași acțiune, invocând faptul că drepturile pe care le revendică în calitate de coautor al invenției " poliesteric texturat vopsit în masă și procedeu de obținere a acestuia" sunt datorate ca urmare a modificărilor intervenite în domeniul brevetelor de invenție prin apariția Legii nr. 62/1991, conform art. 1, 3, 4 și 66 alin. 2 din Legea nr. 64/1991 precum și împrejurarea că, unuia din cei 4 coautori ai aceleiași invenții, ing., într-o altă cauză, i-au fost recunoscute drepturile raportat la cota de contribuție pentru invenția respectivă.
Deși reclamanta a invocat în speță dispozițiile art. 1034, 1036 cod civil (temei legal care nu ține instanța, încadrarea în drept operând în raport de obiectul cererii de chemare în judecată) care reglementează solidaritatea între debitori, aceste prevederi nu pot constitui temeiul legal al acțiunii de față întrucât obiectul cererii cade sub incidența unei legi speciale, ce reglementează brevetele de invenție și drepturile ce derivă din acestea. Ori, în ce privește aspectul îndreptățirii reclamantei la acordarea de drepturi bănești în condițiile Legii nr. 64/1991 s-a pronunțat deja o hotărâre judecătorească, această chestiune fiind tranșată în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1696/7 mai 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. Criticile aduse de reclamantă cu privire la modul de derulare a judecății în calea de atac finalizată, cu pronunțarea deciziei sus-menționate nu pot fi analizate în cadrul prezentei cauze întrucât s-ar aduce atingere unuia din efectele hotărârilor judecătorești - puterea de lucru judecat, fapt ce nu poate fi permis.
Autoritatea de lucru judecat este o calitate atașată verificării și sancționării jurisdicționale. Această autoritate - exprimând sau nu adevărul, rezultă din puterea conferită de lege instanței de a tranșa definitiv o chestiune litigioasă, numai astfel putându-se asigura securitatea juridică și respectiv garanta stabilitatea raporturilor juridice.
Aspectul invocat de reclamantă în sensul că promovarea prezentei acțiuni are o cauză diferită de cea care a fost soluționată irevocabil prin Decizia nr. 1696/7 mai 1999, respectiv faptul că unui coautor al invenției i s-a recunoscut printr-o hotărâre judecătorească drepturile bănești pentru aceeași invenție, nu poate fi primit întrucât jurisprudența, în dreptul nostru, nu poate constitui temei pentru promovarea unei acțiuni.
Elementele pe care le oferă prevederile art. 166 Cod procedură civilă conduc neîndoielnic la concluzia că excepția autorității de lucru judecat este o excepție de ordine publică, reglementată de norme cu valoare imperativă. Așa fiind autoritatea de lucru judecat se caracterizează prin "obligativitate", părțile și instanța trebuind să se supună efectelor lucrului judecat. Această soluție este compatibilă cu finalitatea urmărită de legiuitor prin reglementarea acestei instituții - securitatea și stabilitatea raporturilor juridice, îndeosebi, precum și efectul pozitiv și negativ al autorității de lucru judecat. Făcându-se aplicarea consecventă a art. 166 Cod procedură civilă, trebuie admis că autoritatea de lucru judecat se află deasupra intereselor private ale părților.
Pentru considerentele expuse, instanța a respins pentru autoritate de lucru judecat, acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SA I prin lichidator Casa de Insolvență M. Față de modul de soluționare a acțiunii formulată în contradictoriu cu această pârâtă, analiza celorlalte excepții invocate în întâmpinare de SA I prin lichidator devine superfluă.
În ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reclamanta a motivat-o în drept pe prevederile art. 44 alin. 1 din Constituție potrivit cărora "dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate; conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege". Reclamanta nu a produs nici o dovadă cu privire la existența unei creanțe pe care ar avea-o asupra Statului Român, iar din conținutul certificatului de inventator nr. 77809 (fila 46 dosar inițial) rezultă că beneficiarul invenției a fost Combinatul de I - titularul brevetului de invenție nr. 77809/30.09.1980 devenit ulterior SA
Atât în reglementarea Legii nr. 62/1974 sub imperiul căruia s-au născut drepturile reclamantei decurgând din calitatea de coautor al invenției menționate cât și în reglementarea Legii nr. 64/1991 în vigoare la momentul formulării acțiunii, obligația de acordare a drepturilor patrimoniale revine titularului brevetului. În raport de acest aspect, reclamanta nu a probat legitimarea procesual pasivă a Statului Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor astfel că va respinge pentru lipsa calității procesual pasivă acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei Tribunalului Iași spre rejudecare.
Autoritatea de lucru judecat nu operează în cauză deoarece este vorba despre o nouă cauză juridică în acțiunea prezentă.
Astfel, atingerea unui același scop poate avea mai multe temeiuri juridice, situație în care în materie de despăgubiri principiul electa una non datur recursus ad adliteram să nu fie aplicabil.
Noua cauză constă în recunoașterea prin sentința civilă nr. 4807/16.05.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a drepturilor patrimoniale cuvenite coautorului invenției comune, după respingerea acțiunii inițiale a apelantei.
În acea hotărâre s-a reținut că nu au fost plătite coautorilor invenției toate drepturile la care erau îndreptățiți, situație în care implicațiile recunoașterii vizează recunoașterea cu autoritate de lucru judecat nerecompensarea coautorilor invenției comune, situație care profită și apelantei datorită solidarității între coautorii invenției comune.
Greșit instanța a înlăturat temeiurile solidarității, 1034 și 1036 Cod civil deoarece art. 4 din Legea 64/1991 a consacrat un caz de solidaritate între creditori, numai activ din moment ce Legea 46/1991 nu a instituit un regim juridic diferit, situație în care, art. 1034 -1036 Cod civil continuă să se aplice ca regim de drept comun.
Prin urmare coautorii invenției nr. 95717 din 20.11.1978, conform brevetului de invenție nr. 77809 din 30.09.1980 având ca beneficiar pe SA, au un drept comun de proprietate intelectuală fiind creditori solidari cu privire la sumele cuvenite, bucurându-se de efectele solidarității active așa cum ele sunt prevăzute de codul civil, efectele unei hotărâri judecătorești obținută de unul dintre creditori profită celorlalți doar dacă sunt favorabile creditorului urmăritor.
Prin urmare recunoașterea drepturilor față de un coautor produce efectele recunoașterii dreptului față de toți ceilalți coautori, situație în care instanța nu poate refuza aplicarea principiului solidarității cu consecința încălcării art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, respingerea excepției autorității de lucru judecat și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Motivează în drept pe dispozițiile articolului 282 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului formulat de reclamantă, Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice neputând fi parte în proces.
Examinând cererea de apel instanța reține următoarele:
În mod corect instanța a reținut excepția autorității de lucru judecat, fiind exclusă reiterarea unei cereri identice având aceleași părți, (care privește aceeași persoană) obiect și cauză tranșată irevocabil prin decizia civilă nr. 1696 din 7 mai 1999 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.
Împrejurarea că prin decizia civilă nr. 4807 din 16 mai 2006, Înalta Curți de Casație și Justiție a admis revizuirea formulată de revizuentul iu împotriva deciziei civile nr. 574 din 23.02.2000 a Curții Supreme de Justiție pe care a schimbat-o în sensul respingerii recursului pârâtei SA I împotriva deciziei civile nr. 153 din 6.05. 1999 Curții de APEL IAȘI, nu este de natură a-și extinde efectele juridice spre a infirma autoritatea de lucru judecat reținută în prezenta cauză, și nici nu poate fundamenta o altă cauză juridică a acțiunii, deoarece între părți nu există nici un raport de solidaritate.
Astfel, faptul că apelanta este coautoare a invenției supusă litigiului sub aspectul recompensării ei integrale nu se identifică cu raportul juridic de solidaritate invocat drept cauză nouă pretins a fi față de ing. recompensat pentru trei invenții (nenominalizate așa cum rezultă din hotărârea de revizuire) deoarece, dacă ar fi existat solidaritate între creditori ar fi însemnat potrivit textului invocat de apelantă, că plata făcută celuilalt coautor ar fi liberat pe debitorul comun de plată și față de aceasta, și în consecință nu ar mai putea solicita plata de la intimată.
Pe de altă parte, regulile art. 1034-1038 Cod civil nici nu au incidență în cauză, așa cum corect a reținut instanța de fond,deoarece fiecare coautor a reclamat partea sa contributivă, procentuală din recompensa invenției, cu atât mai mult cu cât solidaritatea activă se poate naște doar din convenția părților sau din testament adică dintr-un act juridic și niciodată din lege așa cum pretinde apelanta.
Așa stând lucrurile efectele juridice ale hotărârii nu îi profită apelantei din moment ce nu există solidaritate între părți și în consecință, cauza distinctă de cea soluționată cu autoritate de lucru judecat nu s-a obiectivat juridic, spre a putea configura caracterul distinct al litigiului prezent sub acest aspect.
În consecință, acțiunea prezentă are o aceiași cauză și în consecință conform art. 1201 Cod civil și art. 166 Cod procedură civilă, operează în cauză autoritatea de lucru judecat, corect reținută de instanța de fond, cu observarea principiului liberului acces la justiție, și a securității raporturilor juridice, principiu consacrat și de art. 6 al. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Față de cele reținute, în temeiul disp. art. 297 Cod procedură civilă se va dispune respingerea apelului promovat de reclamantă și păstrarea sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1888 din 19.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi -8.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
09.06.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea
