Spete drept de autor si drepturi conexe. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 95/A/2009 | |
Ședința publică 18 martie 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor | --- - |
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan | - - |
GREFIER: | - - |
S-au luat spre examinare apelurile declarate de reclamantul și de pârâtul - împotrivasentinței civile nr. 291 din 5 aprilie 2007, pronunțată de Tribunalul Cluj îndosarul nr-, având caobiect dreptul de autor și alte drepturi conexe.
Se constată că la data de 12 martie 2009, reclamantul-apelant, conformându-se dispozițiilor instanței, a depus la dosar, prin registratura instanței, un exemplar în copie al planului ui R de la, pe care acesta l-a întocmit, în vederea reconstituirii filei 49 din dosarul de fond.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din data de 11 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 291 din 5.04.2007 Tribunalului Clujs - respins acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtului, având ca obiect drepturi de autor.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul reținut că dreptul de autor se prezumă până la proba contrară, potrivit art. 4 alin. 4 din Legea nr. 8/1996. Pârâtul este autorul lucrării " R de la ", în care au fost publicate constatările săpăturilor arheologice din situl arheologic de la, inclusiv planurile arheologice. Din probele administrate - răspunsul la interogatoriu atât reclamantul, cât și pârâtul au afirmat că planurile publicate au la bază o lucrare mai veche, publicată de.
S- mai reținut că planul publicat de pârât este un plan arheologic, care este rezultatul cumulat în timp exclusiv săpăturilor arheologice și este diferit de planul topografic, care nu și-ar găsi locul într-o lucrare arheologică, ci eventual într-o lucrare cu caracter tehnic.
În consecință, tribunalul apreciat că reclamantul nu și-a dovedit dreptul de proprietate intelectuală asupra planului arheologic publicat, deși acesta a avut la bază un plan topografic, acesta a aparținut istoricului.
Se mai reține împrejurarea că pârâtul l- citat în această lucrare pe reclamant, deci este puțin probabil ca pârâtul să fi folosit ilicit lucrări arheologice ale acestuia, fără să fi fost citat ca sursă de documentare.
Împotriva acestei hotărâri au promovat apel, în termen legal reclamantul și pârâtul.
În motivarea apelului, reclamantul arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală. Aplicarea prezumției prevăzută de Legea nr. 8/1996 este greșită, întrucât pârâtul nu posedă cunoștințe de specialitate din domeniul topografiei și în consecință, ridicările topografice a planului cadastrului R de la nu-i poate aparține.
Susținerea că planul arheologic prezentat de reclamant a avut la bază planul lui este total eronată, deoarece planul din acea lucrare prezintă multe greșeli și necesitat o nouă ridicare topografică cu respectarea cerințelor științifice.
Apoi, reclamantul criticat instanța de fond, care și-a însușit definiția planului arheologic dată de pârâtul, care este incompletă, în opinia acestuia, planul topografic fiind o reprezentare grafică convențională, la scară mare, 1:500, până la scara 1:100, care prezintă elementele de planimetrie și de relief ale unei suprafețe restrânse de teren.
Reclamantul a arătat că planul topografic stă la baza planului arhelologic, care nu se completează, ci se reambulează. Pentru reambulare sunt necesare măsurători topografice raportate la un sistem de sprijin topografic.
Apelantul a arătat că în planul arheologic al pârâtului, nordul (probabil magnetic) este cu capul în jos, iar scara grafică este ridicolă, făcută cu scopul de a masca grave erori științifice. S- mai menționat că instanța de fond nu analizat probele depuse de reclamant și solicitat suplimentarea probațiunii în apel.
Pârâtul solicitat în motivele de apel acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea cauzei la Tribunalul Cluj.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor dezvoltate în motivele de apel, formulate de reclamantul și pârâtul, curtea va respinge apelurile pentru următoarele considerente:
În apel probațiunea a fost suplimentată s- luat un supliment de interogator reclamantului și pârâtului și s-a efectuat o expertiză topografică.
Reclamantul a susținut că, ridicarea topografică planului castrului R de la (206) publicat în lucrarea " R de la " - de către pârâtul îi aparține, deoarece participat la ridicările topografice de la, în perioada 1981-1985 și continuat să participe la campaniile de săpături arheologice până în 2006, când reclamantul părăsit șantierul arheologic, deoarece s- pensionat.
Pârâtul publicat lucrarea monografică " R de la - ", în anul 2003, cu ocazia Congresului internațional de Studii asupra frontierelor În preambulul lucrării, este menționat că desenele și grafica îi aparțin pârâtului. În introducere se menționează că această lucrare cuprinde informația arheologică până în 2002, deci eventuala contribuție reclamantului poate fi verificată până la această dată.
Reclamantul avut funcția de muzeograf cu atribuții de topograf în cadrul Muzeului Național de Istorie Transilvania în perioada 1976-01.08.2005 ( 74) și a desfășurat activități didactice la Facultatea de istorie și de Istorie și în perioada 1994 - 1997 și 2001-2003, susținând ore de seminar la disciplina " arheologică", astfel încât nu i se poate contesta pregătirea în domeniul topografiei.
În probațiune, reclamantul depus o copie de pe prima pagină lucrării pârâtului cu o dedicație despre care susține că a fost dată de pârât și prin aceasta s-ar recunoaște că planul topografic, pe care fost fundamental planul arheologic îi aparține, însă această dedicație nu poate fi considerată o recunoaștere din partea pârâtului. De altfel, la interogator nu recunoaște că ar fi făcut aceea dedicație.
Au mai fost depuse de reclamant copii de pe alte lucrări: " medievale din județul A" 1999 - în care autorii și s- menționat că ridicările topografice au fost făcute de reclamantul și " medievale din județul 2000 - autori fiind și, și în această lucrare s- menționat că ridicările topografice s-au făcut de către .În lucrarea - publicată în 1997 s- menționat că este o lucrare colectivă, fiind menționat și.
Este de remarcat că aceste lucrări depuse care-i conferă dreptul de autor au fost publicate anterior anului 2000, când prin OG 43/20.01.2000 s-a reglementat protecția patrimoniului arheologic și declararea unor situri arheologice ca zone de interes național.
În acest act normativ s- precizat în art. 6 alin. 3 că instituțiile care organizează săpături impuse de cercetări arheologice pot folosi și alți specialiști pentru efectuarea de studii și lucrări pe bază de contracte încheiate în condițiile Legii nr. 8/1996, privind dreptul de autor și drepturile conexe.
Curtea constată că lucrările arheologice(în acțiune reclamantul susține că participat până în 2006 la ) cuprinse în lucrarea pârâtului până în 2002 sunt sub incidența OG nr. 43/2000 de la data publicării 20 ianuarie 2000. Dacă reclamantul a desfășurat activitatea de ridicare topografică și a efectuat planului topografic, care stat la baza planului arheologic, trebuia să încheie un contract cu privire la cesionarea dreptului de autor. În cazul de față, acest contract lipsește cu desăvârșire, nefiind respectate dispozițiile OG 43/2000.
Chiar și în lipsa acestui contract, pentru invoca dreptul de autor reclamantul trebuia să demonstreze că planul arheologic aflat în lucrarea pârâtului la fila 206 are la bază planul topografic elaborat de acesta. Potrivit art. 7 lit. i din Legea nr. 8/1996, hărțile și desenele din domeniul topografiei constituie obiect al dreptului de autor.
Pentru a verifica dacă planul topografi invocat de reclamant ( 110 apel) stat la baza planului arheologic s- efectuat o expertiză topografică ( 140-151) și s- constatat de către expert că planul pârâtului prezintă erori topografice, de orientare, în ceea ce privește orientarea elementelor care sunt marcate pe plan față de direcția nord. Astfel "bastionul de " - fig. 2 este orientat (conform notărilor pârâtului în direcția Nord-Vest)", deși se constată de expert că bastionul este situat în nord, chiar nord-est.
Apoi se constată că bastionul intermediar este situat față de direcția nord evidențiată pe plan - "zona vânturilor" în direcția nord-este și nu direcția nord, conform notației de pe plan.
Reclamantul în motivele de apel critică lipsa de cunoștințe topografice ale pârâtului, arătând că în planul arheologic nordul (probabil magnetic) este cu capul în jos. Apoi, în suplimentul la interogator luat reclamantului, acesta arată că planul castrului de la aflat în lucrarea pârâtului la fila 206 este un plan făcut de pârât cu multe greșeli topografice și ca dimensiuni și formă geometrică.
Apoi, în ședința publică din 11.03.2009, reclamantul menționează că planul pârâtului estediferitde planul topografic întocmit de acesta ( și aflat în anexa 3 raportului de expertiză), are multe greșeli și este mai incomplet decât planul lui.
Din acest probatoriu, curtea constată că planul arheologic 206 din lucrarea pârâtului nu poate avea la bază planul topografic efectuat de reclamant, deoarece prezintă foarte multe erori topografice indicate atât de reclamant și menționate și de expertul topograf în expertiza efectuată.
Expertul topograf conchide că planul întocmit de pârâtul apelant este mai puțin încărcat decât planul din 1930 efectuat de, prin eliminarea datelor topografice.
În concluzie, curtea constată că la diferențe așa mari între planul topografic al reclamantului și planul arheologic al pârâtului nu se poate susține că planul arheologic al pârâtului a avut la bază planul topografic efectuat de reclamant, deoarece în caz afirmativ, nu ar fi existat erorile arătate de reclamant și expertul topograf în raportul de expertiză.
Așadar, curtea conchide că prezumția prev. de art. 4 din Legea nr. 8/1996, că pârâtul este autorul planului de la 206, nu a fost răsturnată prin probatoriul administrat, motiv pentru care, constată că apelul reclamantului este nefondat.
În temeiul art. 296 Cod proc.civ. va fi respins ca nefondat apelul reclamantului.
În ceea ce privește apelul pârâtului, curtea constată că și acesta este nefondat. Potrivit art. 274 Cod proc.civ. partea căzută în pretenții este obligată să suporte cheltuielile de judecată.
Pârâtul solicitat obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată, însă nu dovedit existența și cuantumul acestora. Potrivit art. 1169.civil, cel ce face o propunere în fața judecății, trebuie să o și dovedească.
Pârâtul nu respectat exigențele acestei dispoziții legale, motiv pentru care recursul acestuia este nefondat.
Deoarece au fost respinse ambele apeluri au fost respinse cererile de acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul și apelul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 291 din 5 aprilie 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
4 ex/16.04.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
